SUPORT CURS

CURS DE PERFECTIONARE A ASISTENTELOR DE MEDICINA GENERALA IN IGIENA SI PROFILAXIE DENTARA

MODULUL VI

Prof. Univ. Dr. Corneliu Amariei Universitatea Ovidius Constanta

Dr. Lorelai Sfarghiu Asociatia Donit

Managementul atitudinilor preventive in medicina dentara

Conceptul de profilaxie a devenit in ultimele decenii o preocupare dominanta a specialistilor din tarile dezvoltate. Factorii care au dus la aceasta schimbare au fost : - dezvoltarea tehnologiei si a unei medicini supraspecializate nu au avut efect in imbunatatirea starii de sanatate a populatiei - cheltuielile pentru sanatate au crescut mult, fara rezultate pe masura - imbunatatiri ale starii de sanatate a populatiei au aparut inainte de introducerea in practica a tehnologiilor foarte scumpe - exista diferente ale starii de sanatate intre diferite populatii definite geografic sau socio-economic Profilaxia este un ansamblu de masuri luate de individ, familie, societate si stat cu scopul de a : - promova si ocroti sanatatea - preveni bolile si de a reduce consecintele acestora - evita decesele premature Obiectivele principale in medicina preventiva - prelungirea vietii prin cresterea longevitatii (a da ani vietii) - scaderea incapacitatii (a da viata anilor) Modele de abordare a promovarii sanatatii si prevenirii bolilor - modelul bazat pe intelegerea etiologiei bolilor - modelul epidemiologic - modelul etapelor vietii Strategii preventive a. Strategia bazata pe demersul individului - atunci cand are bolnavul in fata, medicul isi pune o serie de intrebari : "de ce a facut boala? ", " de ce a facut-o acum? ", " ce ar fi trebuit sa faca bolnavul sa evite boala?" etc. b. Strategia populationala, se bazeaza pe incidenta bolii in populatie si intereseaza mai mult pe medicul de sanatate publica - factorii genetici explica susceptibilitatea individului fata de boala iar factorii ambientali explica frecventa bolii - trebuiesc identificate persoanele de risc inalt (persoane la care exista o mai mare probabilitate sa faca boala), lucru ce se poate face si fara screening atunci cand se cunosc factorii de risc (mediul de lucru, diferite vicii etc. ) - se poate aborda si strategia ecologica care incearca modificarea distributiei factorilor de risc in populatie Exista 4 niveluri de prevenire care corespund diferitelor faze din evolutia unei boli : - nivelul primordial - nivelul primar - nivelul secundar - nivelul tertiar Preventia primordiala s-a dezvoltat odata cu acumularea cunostiintelor despre epidemiologia bolilor cardiovasculare. Scopul este de a impiedica aparitia si stabilirea unor modele sociale, economice si culturale de viata despre care se stie ca pot contribui la cresterea riscului de boala. Aceasta preventie primordiala este de asemenea necesara in legatura cu efectele globale ale poluarii atmosferice si efectele acesteia asupra sanatatii. Interventia primordiala pentru boala coronariana ar trebui sa includa o politica nationala, programe alimentare, sectorul de import/export etc. Ar trebui promovate campanii impotriva fumatului sau programe de incurajare a activitatilor fizice. Profilaxia primara metode de prevenire a afectiunilor oro-dentare

 fluorizarea prin diferite metode (clatiri cu fluor, tablete, paste de dinti cu fluor, programe de fluorizare in scoli etc. ) Profilaxia secundara- cuprinde diagnosticul precoce al cariei dentare si metode de interventie terapeutica in fazele incipiente de imbolnavire. Caria dentar este un proces dinamic, complex si continuu, de alternant a proceselor de demineralizare si remineralizare, ce au loc la nivelul structurilor dure dentare. Profilaxia tertiara respecta principiile, metodologia si arsenalul de materiale specifice profilaxiei secundare si tertiare si se adreseaza in special cariilor de suprafata radiculara si igienei aparatelor gnatoprotetice Screeningul si studii de prevalenta Examenul de screening si anchetele de prevalenta fac parte din examenele medicale de masa, fiind anchete epidemiologice transversale si cu caracter observational. Examenele medicale de masa urmaresc stabilirea reala a bolilor sau a altor caracteristici biologice sau comportamentale intr-o populatie. Studii de prevalenta (anchete transversale) - se realizeaza intr-un interval scurt de timp - populatia este bine definita - pot fi pur descriptive sau de tip caz-control Scopul acestor anchete este acela de a determina prezenta bolii sau a incapacitatii, de a produce indicatori de masurare a starii de sanatate la nivel de populatie si de a permite cunoasterea distributiei factorilor de risc in populatia examinata Domenii de aplicare a studiilor de prevalenta : - diagnosticul starii de sanatate la nivel de populatie - in planificarea si evaluarea sanitara - stabilirea prioritatilor in actiunile de interventie Pentru a realiza o ancheta de prevalenta trebuie ca aceasta sa corespunda unei nevoi reale, cu scopuri bine formulate, sa se stabileasca criteriile de evaluare si metodologia anchetei si nu in ultimul rand sa se pregateasca in prealabil populatia. Screeningul Screeningul este o examinare in masa ce consta in aplicarea unui ansamblu de procedee si tehnici de investigatie asupra unui grup populational in scopul identificarii unei boli, anomalii sau factori de risc. In ziua de azi acest procedeu se mai practica doar pentru anumite boli, unde i s-a dovedit eficacitatea. Scopuri : - mentinerea sanatatii si prevenirea bolii (profilaxia primara) - depistarea precoce a bolilor - determinarea prevalentei unei boli/factor de risc - diagnosticul starii de sanatate a unei colectivitati - evaluarea unor programe etc. Screeningul se incadreaza in masurile de profilaxie secundara dar, depistarea precoce a unei boli se poate realiza si prin alte procedee : - depistarea pasiv-activa (se cauta cazuri) - examenele periodice de sanatate - in unele tari se practica controlul sanatatii in cadrul unui serviciu special la initiativa patronului sau a persoanei in cauza Modelul general al unui examen de screening Se alege un esantion din populatia tinta care se imparte in doua loturi in urma aplicarii testelor de screening : unul alcatuit din persoane probabil bolnave si celalalt din persoane probabil sanatoase. Screeningul este urmat de doua faze : - faza de diagnostic pentru cei probabil bolnavi

- faza terapeutica si de supraveghere medicala Criterii de alegere a bolilor care sa faca obiectul unui screening : - boala sa fie o problema de sanatate - boala sa fie decelabila in etapa de latenta sau in formele sale de debut asimtomatic - sa existe probe capabile sa deceleze boala - testul de screening sa fie acceptat de populatie - istoria bolii sa fie cunoscuta si inteleasa - tratamentul sa fie acceptat de bolnavi - costul actiunii sa nu fie exagerat de mare - boala, tratamentul si supravegherea sa fie agreate de administratia sanitara Modalitati de realizare a unui screening : 1. Anchete prin interviu sau pe baza unui chestionar - perioada recurenta nu trebuie sa fie mai mare de 2-4 saptamani 2. Anchetele medicale (examen clinic, paraclinic sau combinat) - examenul trebuie sa fie standard - probele sa fie simple, ieftine - examenul sa tinteasca mai multe boli Calitatile probelor de screening : - sa nu faca rau - sa poata fi aplicate rapid - cost redus - sa fie acceptate de populatie - validitate corespunzatoare - randament mare - valoare predictiva buna Validitatea este capacitatea de identificare in mod corect a unei probe. Se masoara prin sensibilitate si specificitate. Validitatea depinde de pragul de separare ales pentru proba, cresterea ei facandu-se aplicand mai multe teste in serie sau in paralel (de exemplu, pentru depistarea diabetului zaharat se vor face doua teste : glicemia si glicozuria). Sensibilitatea este capacitatea probei de a identifica corect pe cei care au boala. Exprima probabilitatea de a fi pozitiv cu conditia de a fi bolnav. Specificitatea este capacitatea probei de a identifica corect pe cei care nu au boala. Sensibilitatea si specificitatea sunt invers proportionale dar nu in aceeasi masura. Alegerea testului si determinarea validitatii se fac inainte de inceperea screeningului. Rezultatele obtinute se vor introduce intr-un tabel. Valoarea predictiva poate fi pozitiva (exprima proportia real-pozitivilor in masa pozitivilor) si negativa (exprima proportia real-negativilor in masa negativilor). Aceasta valoare nu depinde de alegerea pragului de separare si de prevalenta bolii in populatie. Reproductibilitatea este gradul de stabilitate a unei probe. Pentru ca reproductibilitatea sa fie cat mai mare este necesar ca proba sa fie standard, personalul sa fie antrenat si sa se asigure controlul. Acuratetea reprezinta gradul in care estimarea bazata pe o anumita masuratoare prezinta valoarea reala a caracteristicii masurate. Boli majore asimtomatice decelabile prin screening : - anemia prin sangerare - cancerul la san - ciroza hepatica - cancerul de colon si rect - surditatea - glaucomul - HTA - osteoporoza - sifilis

- cancer testicular - TBC etc. Monitorizarea medicala Este o actiune de supraveghere medicala activa de masa, ce vizeaza supravegherea activa, medicala si individualizata a unor grupuri de persoane bolnave sau sanatoase. Etape : - depistarea - stabilirea obiectivelor si a planului terapeutic - controlul activ - evaluarea periodica si finala Anchetele transversale Expunerea si statusul de boala sunt evaluate simultan la indivizii dintr-un grup de populatie bine definita. Poate exista o anumita perioada de timp in care se scaneaza toata populatia sau un anumit moment fix dar care variaza de la o persoana la alta (examenul fizic inainte de angajare, admiterea la o facultate/scoala etc.). Aceste anchete furnizeaza informatii despre frecventa si caracteristicile unei boli, furnizand informatii despre starea de sanatate a populatiei la un anumit moment. De asemeni anchetele transversale pot fi folosite pentru a furniza informatii despre prevalenta bolii sau a altor rezultate legate de sanatate in ceea ce priveste diferite ocupatii. Intr-o singura circumstanta ancheta transversala poate fi considerata ca un studiu analitic si anume atunci cand valorile variabilelor legate de expunere nu se modifica in timp, reprezentand astfel valoarea prezenta la inceputul bolii. In aceasta situatie poate fi folosita pentru testarea ipotezelor epidemiologice. Politica "sanatatea pentru toti" si obiectivele sale Aceasta politica are drept scop ca toti locuitorii planetei sa fie sanatosi. Pentru a o realiza se va aplica cea mai eficienta strategie care se bazeaza pe experienta colectiva din Regiune din ultimii 10-15 ani. Pornind de la ideea ca exista o legatura stransa intre sanatate, saracie si mediul social, se fac mari eforturi pentru cresterea sanatatii in vederea realizarii unei uniformitati sociale intre tarile din Regiunea Europeana dar si intre grupurile populationale din cadrul unei tari. Aceasta politica se ocupa cu : - promovarea si protejarea sanatatii pe parcursul intregii vieti - reducerea incidentei suferintelor datorate principalelor boli Strategii pentru implementarea "Sanatatea pentru toti in secolul 21" : - strategii multisectoriale care vizeaza determinantii starii de sanatate dar si impactul lor asupra starii de sanatate - programe care asigura investitiile necesare pentru asigurarea ingrijirii bolnavilor si cresterea sanatatii - un sistem de ingrijiri primare orientat spre familie si comunitate Exista 21 de obiective ale acestui program pentru acest secol : Obiectivul 1 : solidaritate pentru sanatate in Regiunea Europeana Ar trebui redusa diferenta de sanatate dintre statele membre cu cel putin o treime. O treime din tarile europene prezinta valori foarte mari ale sperantei de viata si o treime valori foarte mici. Ar trebui scazute valorile indicatorilor de mortalitate si morbiditate prin imbunatatirea situatiei in treimea defavorizata. Obiectivul 2 : Echitate de sanatate Valorile indicatorilor de morbiditate si mortalitate ar trebui sa fie echitabile pentru toate categoriile sociale. Pentru asta ar trebui imbunatatite diferentele de venit, conditiile sociale, accesul la piata de munca si educatie. Oamenii care fac parte dintr-o categorie sociala defavorizata ar trebui protejati si ar trebui sa aiba acces facil la serviciile medicale. Obiectivul 3 : Un start sanatos in viata Toate Statele Membre ar trebui sa faciliteze accesul la asistenta primara, la servicii de sanatatea reproducerii, servicii antenatale, perinatale, de promovare a sanatatii copilului, de preventie a bolilor specifice copilariei etc. Rata de mortalitate infantila nu trebuie sa depaseasca 20/1000. Trebuie sa scada cu 50% mortalitatea in cazul accidentelor si violentelor la copiii sub 5 ani si cu 20% procentul copiilor care se nasc cu o greutate sub 2500g.

Sectorul educatiei si al sanatatii trebuie sa asigure dezvoltarea copiilor si tinerilor, cand familiile acestora trec printr-o criza relationala. Obiectivul 4 : Sanatatea tinerilor Copii si adolescentii ar trebui sa aiba capacitatea de a face alegeri mai bune in viata, de a face fata evenimentelor stresante si de a avea relatii sociale durabile. Trebuie micsorat procentul tinerilor ce au un comportament daunator pentru ei si societate (consum de alcool, tutun, droguri etc.) dar si incidenta sarcinilor la adolescente cu cel putin o treime. Trebuie apreciata in mod constant starea de sanatate a tinerilor, atat fizica cat si emotionala. Obiectivul 5 : sanatatea varstnicilor Oamenii peste 65 ani ar trebui sa se bucure de intregul lor potential de sanatate si sa joace un rol activ in societate. Speranta de viata trebuie sa creasca cu 20% si cu 50% trebuie sa creasca procentul celor peste 80 de ani cu un nivel de sanatate care sa le permita sa se autointretina. Obiectivul 6 : Imbunatatirea sanatatii mintale Trebuie imbunatatita starea de bine a oamenilor din punct de vedere psihosocial iar pentru asta ar trebui sa fie disponibile si accesibile servicii mai bune de ingrijire. Trebuie crescuta calitatea vietii mai ales in cazul oamenilor suferinzi de o boala cronica. Oamenii trebuie sa capete o abilitate sporita de a depasi momentele stresante din viata lor, ratele de suicid ar trebui micsorate cu cel putin o treime iar personalul medical ar trebui antrenat de asa natura incat sa recunoasca o boala mintala intr-un stadiu incipient si sa intervina in mod adecvat. Obiectivul 7 : Reducerea bolilor transmisibile Bolile infectioase constituie probleme din punct de vedere al sanatatii publice. Pana in ziua de azi nivelul incidentei pentru difterie ar fi trebuit sa fie mai mic de 0,1 la 100000 locuitori. Incidenta purtatorilor de virus hepatic B trebuie sa scada cu cel putin 80% prin introducerea vaccintului antihepatic B in programul de imunizare al copilului. Pentru sifilisul congenital incidenta trebuie sa fie sub 0,01 la 1000 nou-nascuti vii. Pana in 2015 ar trebui ca malaria sa fie redusa sub 5 la 100000 locuitori in orice tara. Obiectivul 8 : Reducerea bolilor netransmisibile Mortalitatea bolilor cardio-vasculare la persoanele sub 65 ani ar trebui diminuata in medie cu cel putin 40%. Mortalitatea datorata cancerului, la persoanele sub 65 de ani ar trebui scazuta in medie cu 15% iar a cancerului pulmonar cu 25%. Obiectivul 9 : Reducerea injuriilor datorate violentei si accidentelor Mortalitatea si deficientele datorate accidentelor rutiere ar trebui sa scada cu 30% iar in cazul accidentelor domestice sau celor petrecute in timpul liber cu 50%. Se preconizeaza crearea unor teste care sa permita diagnosticarea unei boli inainte de aparitia unei sarcini. Genetica ar trebui sa cerceteze in mod principal bolile cu impact major asupra sanatatii cum ar fi bolile hemoglobinei, fibroza chistica, sindromul Down, malformatii congenitale etc. Obiectivul 10 : Un mediu sigur si sanatos Oamenii din Regiunea Europeana ar trebui sa traiasca intr-un mediu mai putin contaminat din punct de vedere fizic, microbian sau chimic, din apa, aer, sol. De asemeni, oamenii ar trebui sa aiba acces la cantitati suficiente de apa de calitate satisfacatoare. Obiectivul 11 : Un trai mai bun Oamenii ar trebui sa adopte standarde de viata mai ridicate si comportamente sanatoase privind alimentatia, activitatea fizica si sexuala. Obiectivul 12 : Reducerea pericolelor datorita alcoolului, drogurilor si tutunului Procentul nefumatorilor ar trebui sa fie de minim 80% si aproape 100% sub 15 ani. Consumul de alcool nu ar trebui sa depaseasca 6l pe cap de locuitor anual. In ceea ce priveste narcoticele, trebuie micsorat cu cel putin 50% procentul mortalitatii datorat consumului de droguri. Obiectivul 13 : Facilitati pentru sanatate Oamenii trebuie sa traiasca intr-un mediu sanatos atat acasa cat si la scoala, la locul de munca si in comunitati. Obiectivul 14 : Responsabilitate multisectoriala pentru sanatate Obiectivul 15 : Ingrijirile primare un sector de sanatate integrat

90% din tari ar trebui sa aiba servicii de ingrijiri primare care sa asigure continuitatea asistentei in mod eficient, prin trimitere spre serviciile secundare si tertiare; ar trebui sa aiba medici de familie si asistente medicale care sa presteze servicii de ingrijire primara. Promovarea sanatatii si prevenirea bolilor trebuie facuta in mod continuu si trebuie sa vizeze familia si toate nivelele comunitatii Trebuie acordata o atentie deosebita serviciilor de urgenta pentru bolile acute, accidente sau dezastre. Serviciile sociale de asemeni joaca un rol important in reabilitarea sociala si sprijina pacientii cu deficiente cronice dar ofera consiliere celor care au nevoie sa depaseasca problemele cotidiene. Organizarea serviciilor de sanatate integrate se face pe ingrijiri primare orientate spre familie, autoingrijire, ingirjirea la domiciliu etc. De asemeni se acorda ingrijiri primare si in scoli sau la locul de munca. Obiectivul 16 : Rezultate de calitate in sanatate Se poate masura impactul real al diferitelor interventii asupra sanatatii populatiei, prin indicatori de rezultate. Eficacitatea strategiilor de sanatate publica ar trebui apreciata in functie de rezultatele in sanatate iar deciziile privind adoptarea lor trebuie luate pe baza compararii rezultatelor de sanatate si a costului lor. Sistemul informational este o strategie importanta pentru dezvoltarea calitatii si ar trebui conceput astfel incat medicii sa-si poata compara rezultatele unii cu altii (lucru ce are un efect pozitiv imediat asupra calitatii ingrijirilor furnizate). Satisfactia pacientilor pacientii trebuie sa afle mai multe despre starea lor de sanatate si despre tratament iar medicii trebuie sa respecte nevoile bolnavilor si sa-i ajute sa se insanatoseasca. Obiectivul 17 : Finantarea serviciilor de sanatate si alocarea resurselor Obiectivul 18 : Dezvoltarea resurselor umane pentru sanatate Obiectivul 19 : Cercetare si cunoastere in domeniul sanatatii Toate statele membre trebuie sa aiba sisteme de cercetare, informare si comunicare in domeniul sanatatii. Obiectivul 20 : Parteneriate pentru sanatate Obiectivul 21 : Politici si strategii privind sanatatea pentru toti Toate statele membre ar trebui sa aiba implementate la nivel national, regional si local politici privind sanatatea pentru toti sustinute de infrastructuri institutionale si de un leadership inovator. Pentru dezvoltarea acestei politici ar trebui sa existe structuri si procese care sa reuneasca o gama larga de parteneri cheie din domeniul public si privat, care sa ajunga la un consens si sa reauseasca implementarea, monitorizarea si evaluarea politicii. Raportul organizatiei mondiale a sanatatii Sistemele de sanatate din lume contin mari discrepante. Un progres real al unei stari de sanatate al unei natiuni depinde de un sistem de sanatate puternic, bazat pe asigurarea asistentei primare. Sistemele de sanatate ar trebui sa promoveze sanatatea si prevenirea bolilor dar si tratarea bolilor acute si ingrijiri pentru cele cronice. Pentru un sistem de sanatate mai puternic este nevoie de : - acces la servicii de calitate pentru nevoile acute sau cronice - promovarea eficienta a sanatatii si prevenirii unor boli - raspunsuri adecvate la situatiile de urgenta care pot sa apara Noile amenintari pentru starea de sanatate a populatiei sunt bolile transmisibile, infectioase, dar si cele netransmisibile sau accidentele. Schimbarea mediului are un efect socant asupra sanatatii. Unul din cele mai importante obiective ale sanatatii in secolul 20 a fost eradicarea poliomielitei. Dar in ultimii ani apar noi boli cu o frecventa de o boala pe an. Cele mai importante probleme sunt : - cresterea frecventei bolilor cardio-vasculare - epidemia consumului de tutun - impactul direct si indirect al accidentelor de circulatie Obiectivele si recomandarile organizatiei mondiale a sanatatii Bolile si afectiunile oro-dentare au un puternic impact asupra starii de sanatate si bunastrare a individului, fapt ce numeste sanatatea oro-dentara parte integranta a sanatatii generale. Factorii de risc sunt comuni, in ceea ce priveste dieta, consumul de tutun sau alcool.

Bolile oro-dentare obisnuite pot fi prevenite dar nu toti membrii comunitatilor sunt informati in legatura cu metodele de preventie si nu toti sunt capabili sa beneficieze de masuri de prevenire a imbolnavirii sau promovarii sanatatii oro-dentare. Pentru implementarea acestor programe, trebuie intarite parteneriatele existente, in special cu organizatiile nonguvernamentale nationale si internationale si cu centrele de colaborare O.M.S. pentru sanatate oro-dentara. Un alt aspect important din activitatea O.M.S. il reprezinta surprinderea tiparului si tendintelor bolilor orodentare, analiza determinantilor bolii etc. O.M.S a publicat in anul 2003 Programul Global de promovare a sanatatii oro-dentare unde se subliniaza faptul ca desi starea de sanatate oro-dentara a populatiei s-a imbunatatit inca persista probleme printre grupurile defavorizate din tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare. Scopuri O.M.S. pentru anul 2020 : 1. reducerea impactului bolilor oro-dentare si cranio-faciale asupra sanatatii si dezvoltarii psihosociale a individului 2. reducerea impactului manifestarilor oro-dentare si cranio-faciale ale bolilor sistemice si folosirea acestor manifestari pentru diagnosticul precoce, prevenirea si managementul eficient al bolilor sistemice Obiective O.M.S. pentru anul 2020 : 1. reducerea mortalitatii si morbiditatii 2. promovarea politicilor si programelor in cadrul sistemelor de sanatate oro-dentara 3. dezvoltarea sistemelor de sanatate oro-dentara cu cost final accesibil 4. dezvoltarea programelor de sanatate oro-dentara in vederea controlului determinantilor sanatatii 5. intarirea sistemelor si metodelor de supraveghere a sanatatii oro-dentare 6. promovarea responsabilitatilor sociale si practicilor etice in randurile personalului medical 7. reducerea inegalitatii intre diferite grupuri socio-economice, intre tari, sexe etc. 8. cresterea numarului furnizorilor de servicii de sanatate calificati in supravegherea epidemiologica a tuturor afectiunilor oro-dentare Tinte de indeplinit pana in 2020 : - durerea (reducerea durerii, zilelor absentate de la scoala sau serviciu, a numarului de persoane afectate de limitari functionale, a prevalentei impactului social moderat si sever in activitatea zilnica etc.) - dezechilibre functionale (reducerea numarului de persoane cu dificultati in ceea ce priveste mestecarea, inghitirea si vorbirea) - boli infectioase (cresterea numarului furnizorilor de servicii medicale, specializati in depistarea si minimizarea riscurilor transmisiei bolilor infectioase in domeniul sanatatii oro-dentare) - cancerul oro-faringian (reducerea prevalentei, cresterea sperantei de viata, a depistarii premature, reducerea expunerii la factorii de risc etc.) - manifestari oro-dentare ale infectiei cu HIV (reducerea prevalentei infectiilor orale oportuniste, cresterea numarului de specialisti in diagnosticul si tratamentul manifestarilor infectiilor cu HIV, a numarului de autori de programe de sanatate, preocupati de repercursiunile infectiilor cu HIV in sanatatea oro-dentara) - noma (cresterea datelor privind noma, referitoare la populatiile de risc, a depistarii premature si a raportarilor rapide, reducerea expunerii la factorii de risc, imbunatatirea nutritiei si a igienei etc.) - trauma (cresterea depistarii premature, a raportarilor rapide, a numarului specialistilor, cresterea numarului de persoane afectate care primesc asistenta multidisciplinara de specialitate - anomalii cranio-faciale (reducerea expunerii la factorii de risc, cresterea accesului la screening genetic si la consiliere de specialitate, a depistarii premature si a raportarilor rapide, cresterea persoanelor care primesc asistenta etc.) - carii dentare (cresterea proportiei copiilor indemni la carie cu 40% la varsta de 6 ani, reducerea DMFT cu 50% la varsta de 12 ani, reducerea numarului extractiilor dentare datorate cariilor la grupele de varsta 18, 35-44 si 65-74 ani) - anomalii de dezvoltare a dintilor (reducerea prevalentei fluorozei dentare mutilante, determinata de masuri specifice contextului cultural, reducerea prevalentei anomaliilor dobandite de dezvoltare a dintilor, cresterea depistarii premature a anomaliilor ereditare si dobandite si cresterea raportarilor pentru anomaliile ereditare si dobandite) - boli parodontale (reducerea numarului de dinti datorita bolilor parodontale la grupele 18 ani, 35-44 si 65-74, reducerea prevalentei formelor necrotice ale bolilor parodontale si 90% dintre adolescenti sa fie fara afectiuni parodontale

- boli ale mucoasei orale (cresterea depistarii premature si a raportarilor rapide) - tulburarile glandelor salivare (cresterea depistarii premature si a raportarilor rapide) - pierderea dintilor (reducerea numarului persoanelor edentate, cresterea numarului de dinti naturali prezenti la grupele de varsta 35-44 si 65-74) - servicii de sanatate (stabilirea de planuri bazate pe evidenta in vederea creerii de resurse umane care pot oferi ingrijiri adecvate profilurilor culturale, sociale, economice si profilurilor de morbiditate la toate grupele de varsta) - sisteme de informare in ingrijirea sanatatii (75% din populatia tanara sa aiba suficiente cunostinte despre etiologia si prevenirea afectiunilor oro-dentare) Acest program se adreseaza in special grupurilor defavorizate si cu statut economic scazut si are ca scop dezvoltarea si implementarea proiectelor comunitare de promovare a sanatatii oro-dentare si de preventie. O.M.S a identificat cateva programe prioritare de luat in considerare la initierea si consolidarea programelor nationale de sanatate oro-dentara : - incurajarea implementarii programelor de fluorizare care previn caria dentara - prevenirea bolilor oro-dentare si mentinerea sanatatii printr-o dieta sanatoasa, incurajand reducerea consumului de zahar si cresterea aportului de fructe si legume - promovarea sanatatii oro-dentare in scoli - sustinerea activitatilor de prevenire a bolilor oro-dentare generate de infectia cu HIV - dezvoltarea sistemului de informare in domeniul sanatatii oro-dentare - dezvoltarea domeniului de cercetare in ceea ce priveste sanatatea oro-dentara etc. Practicile de autoingrijire legate de igiena oro-dentara, esentiale pentru promovarea sanatatii sunt un alt punct important. Acest program recomanda si sustine implementarea actiunilor de promovare a sanatatii oro-dentare in scoli. Primele cercetari privind efectele oro-dentare ale fluorurilor dateaza de acum 100 de ani, in primii 50 s-a studiat legatura dintre fluorizarea apei potabile si aparitia cariei dentare si a fluorozei. In ce-a de-a doua jumatate studiile s-au mutat inspre pastele de dinti cu fluor, a apelor de gura si mai putin spre fluorizarea apei potabile. Concluzii despre fluorizare : - fluorizarea apei potabile reduce prevalenta cariei cu 15% - pastele de dinti si apele de gura fluorizate reduc cresterea DMFS pe o perioada de 3 ani cu 24-26% - nu exista o legatura intre fluorizarea apei potabile si aparitia problemelor de sanatate generala a populatiei - exista riscul de aparitie al fluorozei doar in cazul unei concentratii crescute de fluor in apa potabila Trebuie sa subliniem faptul ca lipsa fluorizarii nu este o cauza a cariei dentare, in schimb consumul de zahar post-eruptiv este unul din factorii etiologici ai aparitiei cariei dentare. Consumul de zahar sub forma libera este recomandat sa ramana sub 10% din aportul energetic iar consumul bauturilor si alimentelor cu zahar sub forma libera sa fie limitat la de 4 ori pe zi. Recomandari O.M.S. pentru reducerea nivelului cariei dentare si al fluorozei : - consilierea indivizilor in vederea alegerii unei diete cu putine zaharuri - in tarile unde riscul aparitiei fluorozei dentare este crescut trebuie sa se mentina un nivel maxim al fluorului de 1,5mg/l in apa potabila - in zonele ce se stiu mari consumatoare de zaharuri este necesara extinderea metodelor de prevenire ale cariei dentare prin fluorizare - in zonele in care fluorizarea apei potabile este posibila, aceasta metoda este puternic recomandata in special pentru zonele cu un risc crescut pentru caria dentara - mentinerea si dezvoltarea serviciilor de cercetare din domeniul sanatatii si a serviciilor de sanatate publica; asigurarea accesului tuturor indivizilor la servicii medicale dentare preventive si curative Principiile O.M.S pentru secolul al XXI-lea privind sanatatea oro-dentara : - sanatatea oro-dentara este o parte esentiala a sanatatii generale si a calitatii vietii individului - statusul oral trebuie imbunatatit si mentinut in maniera economica cea mai eficienta in concordanta cu calitatea serviciilor medicale dentare si cu accesul individului la acestea - preventia este de preferat tratamentului - indivizii trebuie sa realizeze cat mai mult din ceea ce tine de ei pentru a-si mentine sanatatea oro-dentara - caria si boala parodontala pot fi prevenite si controlate - metodele comunitare de preventie trebuie sa se bazeze pe comportamentul sanogen individual - preocuparile pentru sanatatea oro-dentara trebuie sa aiba loc in contextul preocuparii pentru sanatatea generala a individului

- programele educationale trebuie adaptate populatiei careia se adreseaza - cercetarea, evaluarea si perfectionarea sunt esentiale pentru avansarea continua in domeniul sanatatii orodentare - procesul de invatare sa fie continuu, pe toata durata de activitate a personalului implicat in serviciile de sanatate Apel la actiune pentru sanatate oro-dentara mai buna in Europa CEDCO 2011 Promovarea educatiei, prevenirii si accesului la asistenta medicala dentara Afectiunile cavitatii orale sunt o problema majora de sanatate publica in Europa. Acestea sunt reprezentate de cariile dentare si bolile parodontale si afecteaza majoritatea copiilor de varsta scolara si marea majoritate a adultilor. Potrivit unui studiu realizat de Eurobarometer doar 41% din populatia Europei mai are dintii naturali. Cheltuielile pentru furnizarea de asistenta medicala dentara sunt estimate la mai mult de 54 miliarde de euro anual. Imbunatatirea sanatatii oro-dentare in Europa : - afectiunile cavitatii orale se pot preveni usor prin mentinerea unei bune igiene oro-dentare, folosirea pastelor de dinti cu fluor, a atei dentare, guma de mestecat si nu in ultimul rand controale regulate la medicul dentist. - unele state membre deruleaza programe de preventie care s-au dovedit a reduce numarul de carii, dinti lipsa sau obturatii - imbunatatirea accesului la serviciile dentare de specialitate de asemenea au jucat un rol important in imbunatatirea semnificativa a sanatatii oro-dentare a populatiei Apel la actiune Comisia Europeana ar trebui sa elaboreze un plan de actiune privind sanatatea oro-dentara si pentru : - a face sanatatea oro-dentara o prioritate prin programul comunitar de actiune privind sanatatea care sa ajute la schimbul de practici in prevenirea sanatatii oro-dentare, imbunatatirea procesului de colectare a datelor si a reduce efectele negative ale factorilor de risc obisnuiti in domeniul sanatatii oro-dentare - a aborda inegalitati privind sanatatea oro-dentara - a furniza finantare in cadrul Programelor Cadru de Cercetare, in scopul de a investiga utilizarea pe viitor a abordarilor inovatoare in preventia dentara si de a dezvolta strategii eficiente pentru o mai buna includere a populatiilor defavorizate din punct de vedere social si economic in programele de asistenta medicala dentara Conceptul profilactic in medicina dentara Introducere Orientarea profilactica in medicina dentara este un principiu de baza a carui aplicare consecventa in practica medico-dentara are menirea de a reduce considerabil prevalenta principalelor boli oro-dentare si a nevoilor de tratamente medico-dentare, de a depista si trata cat mai precoce leziunile si bolile buco-dentare si maxilo-faciale, de a preveni accidentele si complicatiile, frecvente leziuni sau boli iatrogene, de a crea conditii optime de lucru si de a transforma radical intreaga practica medico-dentara, posibilitate a carei realizare a fost demonstrata stiintific si care ofera perspective extraordinare pentru viitor. Orientarea profilactica a medicinei dentare este o conceptie larga, cuprinzatoare, realizabila (Timosca, 1987). Obiectivul principal al medicinei dentare preventive este ca elementele anatomo-functionale ale odontomului, ca unitati morfo-functionale ale sistemului stomatognat, sa fie conservate de-a lungul intregii vieti, pacientii urmand ca prin educatie si autoapreciere sa impiedice declansarea bolii, punand-o sub control. Cu toate acestea, chiar si astazi, cand stiintele biologice si medicale au adus la cunostinta practicienilor foarte multe elemente privind mecanismul de producere a imbolnavirilor oro-dentare, practica in sine ramane dominata de obiective pur curative, deci profilaxie secundara sau tertiara, in materializarea carora, Prof.Dr. Gall afirma ca, se manifesta tendinte evolutive: - un proces lent de medicalizare a artei stomatologice - un proces intens de tehnicizare a practicii in sine - un proces actual de socializare a medicinii dentare Pana acum activitatea profilactica la noi in tara a vizat in special colectivitatile scolare, prin actiunea de dispensarizare. In anul 1985, Iasul a devenit centrul de colaborare OMS pentru sanatatea oro-dentara a copilului

10

(Prof.Dr. P.Firu), Suceava (V.Costea), Constanta (C.Amariei). Aceasta unitate a devenit factorul motrice in declansarea unor actiuni importante, atat in cresterea de specialisti, cat si de activitati practice in domeniul profilaxiei. In anul 1982 apare la Iasi culegerea Notiuni de profilaxie parodontala a Prof.Dr. R.Vataman, prima lucrare cu profil distinct din domeniul profilaxiei. Iasul, ca centru medical universitar medico-dentar, se manifesta cu o forta net avangardista in introducerea conceptului ergonomic in practica medico-dentara. Acest concept, parte integranta din relatia biologic-psihologicsocial, il plaseaza pe autorul acestuia Prof.Dr. V.Burlui, printre liderii de conceptie in specialitatea noastra. Facultatea de Medicina Dentara din Bucuresti, sub conducerea Prof.Dr. D.Olteanu, continuator al conceptului profilactic al Prof. Gall, are introdusa in programa de invatamant aceasta disciplina in semestrul al X-lea, iar din anul 1996 si Facultatea de Medicina Dentara a U.M.F. Timisoara infiinteaza aceasta disciplina. Anul universitar 1996-1997 reprezinta pentru Facultatea de Medicina a Universitatii Ovidius din Constanta momentul de debut al disciplinei Medico-dentare Preventive in semestrul al XI-lea. Raportul sociologie-medicina dentara Tendintele evolutive, atat epidemiologice, cat si clinice ale imbolnavirilor odonto-parodontale dau acestor boli un caracter social. Materializarea socializarii medicinei a deschis orizonturi noi prin utilizarea metodelor sociologice in profilaxie. Medicina in general priveste omul nu numai ca pe o structura biologica, ci ca pe o fiinta complexa, supusa in permanenta, multidirectional influentelor provenite din mediul natural si cel social, ambele medii fiind in interactiuni reciproce extrem de variate, care, in raport de circumstante, pot avea pentru om, pentru colectivitatile umane, influente sanogene sau nesanogene. Intrucat, indiferent de natura riscurilor pentru sanatate, masurile de preventie si combatere sunt predominant de ordin social, promovarea sanatatii ne apare cu dimensiuni socio-ecologice deosebite. Studiile de sociologie a sanatatii au ca obectiv principal cunoasterea cauzelor boliilor, care, deseori, au originea in componenta sociala a ecosistemului, iar neutralizarea lor presupune, in special, masuri si activitati de ordin social. Sociologia sanatatii, ca ramura particulara a sociologiei, sintetizeaza cunostintele in cadrul unor colaborari multidisciplinare despre natura si societate, furnizand principiile de baza si strategice pentru actiunile din sistemul de organizare sanitara integrata. In acest cadru, mijloacele de promovare a sanatatii trebuie considerate ca un sistem social, care integreaza numeroase activitati medicale si nemedicale. Analiza relatiilor sociale contemporane, din punct de vedere al riscurilor pentru sanatate, ne ofera criterii de orientare a actiunilor de preventie. Societatea si implicarea factorilor sociali, a conditiilor de viata si de munca in sanogeneza si patogeneza este evaluata de epidemiologie si de sociologie medicala. Motivatia sociala a promovarii sanatatii exprima necesitatea unei pozitii preventionale la nivelul intregului sistem sanitar. Medicina dentara preventiva beneficiaza de aportul unor domenii de baza ale sociologiei: - structura, functia si modificarile survenite in colectivitati si grupuri - conditiile fizice, biologice, culturale si ale comportamentului social (conditii de trai) - consecintele comportamentului social si al interactiunilor sociale Aceste aspecte sociologice pot fi determinate cu ajutorul unor intrumente exacte- chestionarele sociologice. Odata definiti acesti parametrii, este absolut necesara abordarea diferentiala a diferitelor grupuri populationale. Cunoasterea aspectelor de sociologie este prioritara pentru organizatorul de medicina dentara in vederea definirii principiilor de promovare a sanatatii. Promovarea sanatatii reprezinta procesul prin care indivizii sau colectivitatile pot sa-si sporeasca controlul asupra determinantilor sanatatii, imbunatatind starea de sanatate. Promovarea sanatatii include considerente care motiveaza schimbarea modului de viata ca element favorizant. Conceptul social-ecologic de sanatate este punctul central al promovarii sanatatii, atragandu-se astfel atentia asupra raportului individ-mediu si necesitatii unui echilibru dinamic. In acest sens, promovarea sanatatii este axata nu numai pe cresterea competentei individuale de influentare a factorilor determinanti ai sanatatii, ci si de influentele pe care mediul le exercita asupra sanatatii generale oro-dentare. Se poate aprecia in acest fel ca promovarea sanatatii, privita prin prisma medicinii dentare preventive, trebuie facuta cu oameni si nu pe oameni. Promovarea sanatatii si prevenirea bolii pot fi privite ca doua actiuni separate, dar complementare, care se desfasoara concomitent. Prevenirea bolii reprezinta strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii, sau de intarire a factorilor care reduc susceptibilitatea la boala, precum si activitatile destinate unor boli deja instalate. In cadrul medicinii dentare sociale, trei domenii de cercetare beneficiaza de aportul teoriilor si metodelor sociologice:

11

a) psihologia sociala odontala se refera la reactia individului si diferitelor grupuri fata de sanatate si afectiunile dentare. Aceasta semnifica: concepte, cunostinte, aptitudini comportamentale ale individului cu privire la sanatatea orodentara, preventia si tratamentul principalelor afectiuni medico-dentare (standard socio-economci psihologic) b) epidemiologia sociala se refera la cauzele sociale si modalitatile prin care se mentine sau nu starea de sanatate in concept bio-psiho-social si ecologic c) sociologia serviciilor de tratament cuprinde: structura, functia, modalitatile organizatorice ale serviciilor de tratament de stat sau privat (care sunt grupurile populationale protejate, prioritare, subventionale). In acest cadru, se stabilesc necesitatile de personal (medici, tehnicieni dentari, asistent de profilaxie, asistente dentare), argumentand astfel cererile pe care serviciile de medicina dentara le solicita organului de politica sanitara, deci reprezinta fundamentarea politicii sanitare. Aceste trei concepte au la baza studiile epidemiologice care permit estimarea fundamentala a starii de sanatate oro-dentara a unei populatii si nevoile viitoare. De asemenea, sociologia motiveaza inegalitatii starii de sanatate orodentara a claselor sociale prin urmatoarele teorii: - selectia naturala si sociala, conform careia persoanele cu o sanatate precara au tendinta de a-si schimba ocupatia, coborand pe scara sociala, in timp ce persoanele sanatoase odonto-parodontal urca, deci diferentele privind sanatatea diferitelor grupuri (persoane) reflecta un proces de mobilitate sociala. Structura sociala este privita ca un filtru al fiintelor umane, unul dintre criteriile de baza ale acestei selectii fiind sanatatea fizica si mentala (sportivi de performanta, aviatori, cosmonauti). - explicatia materialista sau structuralista. Aceasta teorie accentueaza rolul factorilor externi de mediu, ca factori nocivi, actionand ca factori de risc asupra membrilor claselor sociale care traiesc in mediu nesanatos (conditii de viata si de munca). - explicatia cultural-comportamentala. Aceasta teorie face corelatia intre sanatatea precara a unor clase sociale sarace si modul lor necorespunzator de viata, membrii claselor avand un comportament plin de riscuri fata de sanatate. Abordarile sanatatii oro-dentare Abordarea sanatatii oro-dentare trebuie facuta atat de individ cat si de personalul medical dentar dar si la nivel comunitar. Interactiunea acestor trei factori este punctul cheie al mentinerii sanatatii oro-dentare si generale. Responsabilitatea individuala privind sanatatea oro-dentara Adoptarea unui stil de viata sanatos dar si o igiena zilnica uzuala sunt cele doua aspecte ale responsabilitatii individului privind santatea oro-dentara. Aici intra dieta, consumul de alcool si tutun, etc. Informarea populatiei privind obiceiurile sanogene si sustinerea acestora pot duce la corectarea stilului de viata. De asemenea, controalele dentare periodice ofera posibilitatea monitorizarii starii de sanatate oro-dentara si a depistarii precoce a eventualelor afectiuni ceea ce permite o abordare minim invaziva a acestora. Studiile O.M.S. privind tara noastra (2002) au aratat o crestere a consumului de cereale si o scadere a consumului de zahar si in acelasi timp o crestere a consumului de fructe si legume si o scadere a consumului de grasimi animale. Responsabilitatea personalului medical dentar Medicul dentist trebuie sa colaboreze cu specialisti din diverse domenii atat dentare cat si generale deoarece afectiunile cavitatii orale sunt foarte complexe si diversificate. Responsabilitatile personalului medical dentar sunt : - evaluarea starii de sanatate oro-dentara, al stilului de viata, al comportamentului subiectului sau al influentei mediului extern asupra individului - depistarea precoce al afectiunilor oro-dentare - stabilirea planului de tratament al individului - incadrarea pacientului intr-o grupa de risc Factori etiologici : - agenti microbieni - susceptibilitatea pacientului - comportamentul pacientului - mediul extern in care traieste individul - timpul etc.

12

In functie de acesti factori se poate determina gradul de susceptibilitate in dezvoltarea unei afectiuni la nivelul cavitatii orale. In functie de incadrarea pacientului intr-o anumita grupa de risc se poate individualiza abordarea terapeutica . Evaluarea riscului carios : - riscul este probabilitatea ca un individ sa dezvolte o anumita boala intr-o perioada de timp specificata; riscul la carie al unui individ este riscul ca acesta sa dezvolte un anumit numar de leziuni carioase intr-o perioada de timp cu conditia ca situatia expunerii sale sa ramana stabila pe perioada specificata; - factorul de risc este reprezentat de acel factor de mediu, demografic, comportamental sau biologic, confirmat de o secventa temporala, folosit de obicei in studii longitudinale care, daca este prezent, creste in mod direct probabilitatea de a contacta boala; absenta sa reduce probabilitatea de a face boala; - indicatorul de risc se foloseste pentru factorii care sunt identificati in cursul determinarii datelor de prevalenta; se folosesc ca instrumente pentru selectarea indivizilor cu risc crescut de a contracta o boala - predictorul de risc este un marker al riscului; nu face parte din lantul cauzal; - modelul de risc este un model multivariabil, conceput pentru identificarea unuia sau mai multor factori de risc pentru acea boala, astfel incat sa fie elaborate puncte de plecare pentru planificarea interventiilor - modelul de predictie este important cand am inteles etiologia bolii si vrem sa identificam indivizii din grupul de risc Indicatorii de risc ajuta profesionistii dentari sa identifice pacientii care necesita masuri de control al cariei dentare, sa evalueze impactul acestor masuri, sa stabileasca planul de tratament etc. Acuratetea este proportia de pacienti corect clasificati iar nivelul sau de predictie privind viitorul incidentei carioase poate fi evaluat folosind date din studiile epidemiologice , uzual cuantificate in termeni ca senzitivitatea, specificitatea, valoarea predictiva pozitiva sau negativa etc. Modelele de risc nu trebuie sa includa predictorii de risc (numarul leziunilor din trecut, numarul de dinti etc.) deoarece pot masca potentiali factori de risc. Studiul de evaluare a riscului la carie Cea mai extinsa incercare apartine Universitatii din Carolina de Nord. Ca urmare a rezultatelor obtinute s-a realizat un model de identificare a indivizilor la risc ce contine 4 etape : - determinarea faptului ca afectiunea este distribuita randomizat; daca exista factori identificabili; - cantarirea balantei dintre factorii de risc si cei de protectie - realizarea screeningului grupurilor populationale pentru identificarea factorilor continuti in modelul de evaluare a riscului - furnizarea serviciilor de preventie sau promovarea sanatatii oro-dentare Prima etapa : se verifica in plus si factorii de protectie, care pot reduce impactul negativ al factorilor de risc si care contribuie la obtinerea dezideratelor prezentate anterior. Cea mai buna metoda pentru evaluarea riscului carios este examinarea oro-dentara si determinarea experientei carioase trecute sau din prezent. Se iau in considerare si alti factori precum obiceiurile alimentare, igiena oro-dentara, istoria medicala si dentara. Factorii luati in considerare sunt cei direct implicati in procesul carios sau cei asociati progresiunii cariei, fara o participare directa in dezvoltarea leziunii. Este important sa stim despre fiecare factor doza, cat timp a actionat si daca va fi consistent. Punctul cel mai important este exprimarea rezultatelor. Pentru senzitivitate si specificitate este greu de calculat numarul definit de subiecti ca "acele persoane ce au un risc crescut sa faca real boala, iar cei cu risc mic sa fie in afara posibilitatii de a se imbolnavi. Atat factorii de risc cat si cei de protectie pot fi clasificati in factori fizici, socio-economici, comportamentali etc. La copii sub 3 ani evaluarea riscului carios se va face in functie de istoria carioasa a parintilor/fratilor, obiceiul de a dormi cu biberonul cu lapte/sucuri, un nivel ridicat al streptococului mutans salivar si fluorizarea inadecvata. Etapa a doua consta in punerea in balanta a factorilor de risc si a celor de protectie pentru a putea elabora un plan de supervizare al sanatatii oro-dentare. Acest plan va contine si tipul interventiilor, nu neaparat curative; apoi urmeaza conceperea unui model de evaluare a riscului carios capabil sa faca o distinctie eficienta intre cei cu risc crescut si scazut. Etapa a treia este realizarea screeningului grupurilor populationale, pentru identificarea factorilor continuti in modelul de evaluare a riscului si folosirea acestui model pentru predictia riscului individual de a dezvolta carii (evaluarea).

13

Etapa a patra consta in furnizarea serviciilor de preventie sau de promovare a sanatatii oro-dentare. De asemenea si procedurile de tratament pentru indivizii din grupele de risc intra tot in aceasta categorie. Evaluarea riscului are un efect pozitiv asupra performantelor medicilor dentisti in a face recomandari profilactice sau tratamente adecvate ceea ce reduce riscul carios si imbunatateste sanatatea oro-dentara. Modelele de evaluare a riscului vor deveni din ce in ce mai sofisticate datorita studiilor stiintifice la nivel individual.

14

Modele de predictie cognitiv comportamentale Aceste modele au o relevanta crescuta pentru comportamentele legate de sanatatea oro-dentara, deoarece majoritatea problemelor pot fi prevenite sau controlate prin preventie. Factorii psihosociali au un rol important in intelegerea procesului bolii, dar si in imbunatatirea puterii de predictie a acestor modele Exista 4 categorii de factori : a. Factori biologici se caracterizeaza printr-o senzitivitate crescuta, care este importanta in identificarea indivizilor ce fac parte din grupele de risc. S-a observat ca experienta carioasa anterioara este unul din cei mai buni predictori pentru cresterea carioasa. b. Factorii cognitivi J.B.Rotter a enuntat un concept cu referire la credintele indivizilor privind controlul lor asupra evenimentelor din viata lor. De exemplu, persoanele puternice au tendinta sa creada ca sursa puterii lor se afla in interior pe cand persoanele mai slabe au impresia ca manifestarile lor sunt controlate de evenimente externe lor. Unele studii au aratat ca aceasta orientare catre exterior se asociaza frecvent cu o igiena oro-dentara insuficienta. Perceptia autoeficientei se refera la increderea pe care o au indivizii in propria lor abilitate de a se controla, fiind un predictor puternic al multor comportamente legate de sanatate. Factorii cognitivi pot influenta schimbarea comportamentului fata de sanatate, ce determina modificarea riscului la carie. c. Stresul s-a descoperit ca stresul creste incident parodontopatiilor severe. De asemenea, boala parodontala a fost asociata cu o implicare intelectuala mare la serviciu. D.F. Brown a gasit o asociere negativa intre anxietatea dentara si rata carioasa in dentitia primara. d. Comportamentul fata de sanatatea oro-dentara s-a demonstrat o stransa relatie intre riscul carios la copil si nivelul igienei oro-dentare, masurate prin indicii de placa, periajul dentar personal si utilizarea pastei de dinti fluorizate. De asemenea exista studii care arata o asociere pozitiva semnificativa intre consumul de alimente lipicioase, bogate in zahar si cresterea riscului la caria dentara . Indicatori utilizati pentru evaluarea riscului carios a. Experienta carioasa anterioara este cel mai semnificativ predictor pentru aparitia viitoarelor leziuni carioase dar nu este suficient ca si test singular; Prevalenta cariei este un factor important care ilustreaza balanta dintre factorii de rezistenta si de atac in trecut si prezent. Aceasta se exprima numeric prin indicii DMFT, DMFS, dmft si dmfs. In 2000 a fost propus un alt indice, SIC (indicele semnificativ pentru carie) pentru a concentra atentia asupra indivizilor cu cele mai crescute scoruri ale cariei din fiecare populatie. Un alt parametru important este prezenta leziunilor carioase incipiente, care cu cat sunt mai multe cu atat riscul carios al individului este mai mare. T.M.Marthaler spune ca predictia viitorului status carios se realizeaza pe baza statusului dentitiei primare, a primului molar, luand in considerare variatia DF si leziunile incipiente, in locul unui set mai extins de date microbiologice si salivare. Se considera ca un copil are un risc crescut carios daca prezinta cel putin patru leziuni noi dupa 4 ani de la primul consult. b. Testele salivare si microbiologice acestea sunt determinarea ratei de curgere a salivei, stimulata si nestimulata, capacitatea tampon a acesteia si cele de crestere a coloniilor formatoare de microorganisme (streptococii Mutans, Lactobacili, Candida etc.). Aceste teste sunt utile pentru evaluarea diagnostica dar si pentru motivarea pacientilor pentru o mai buna igiena oro-dentara. Studiile arata ca testele salivare au o mica relevanta in determinarea viitoarelor carii. - rata fluxului salivar (se stimuleaza prin mestecarea parafinei) 1/2ml/min, timpul de colectare fiind de 5 minute; este important sa se identifice indivizii cu un flux salivar scazut pentru a le putea fi monitorizata starea de sanatate oro-dentara - capacitatea tampon salivara este unul din cei mai buni predictori; o capacitate crescuta denota un risc carios scazut; se masoara folosind metoda Dentobuff, in care o banda-test este acoperita cu indicatori chimici si imersata in saliva, rezultatul colorarii fiind un indicator despre capacitatea salivei de a tampona acizi si baze; - determinarea nivelului streptococilor mutans s-a demonstrat o legatura intre nivelul streptococilor mutans din saliva, placa bacteriana si numarul leziunilor carioase; nivelele mai crescute de 10 la puterea 6 ale streptococului sunt considerate ca predictori de risc in protocoalele de evaluare a riscului carios; acest test nu poate fi folosit insa singur pentru evaluarea riscului carios; exista mai multe teste comerciale pentru determinarea streptococului mutans cum ar fi Dentocult SM, Strip Mutans test etc. - determinarea nivelului de lactobacili acestia nu au un rol semnificativ in aparitia cariei dentare dat fiind numarului mic in care se gasesc in saliva; totusi cresterea numarului lor pare sa fie o consecinta a circumstantelor care

15

duc catre aparitia cariei dentare; acest test serveste si ca indicator al consumului de carbohidrati care este un alt factor in aparitia cariei dentare; - determinarea concentratiei ciupercilor salivare s-a demonstrat faptul ca ciupercile se intalnesc mai frecvent in saliva subiectilor carioactivi; - testul sucrazei este un test limitat in practica curenta; daca consumul de sucroza creste, creste si activitatea enzimatica a sucrazei in special in placa si saliva; c. factori de dieta, igiena oro-dentara si factori socio-demografici - dieta este o legatura evidenta intre ingestia de carbohidrati fermentabili si prevalenta cariei dentare; s-a demonstrat ca riscul carios creste semnificativ odata cu cresterea cantitatii de zahar ingerate; - igiena oro-dentara placa dentara este un factor de risc pentru carie; s-a demonstrat ca periajul corect realizat si cu paste fluorurate la copii are un impact mult mai mare decat reducerea consumului de zaharuri; - utilizarea fluorurilor utilizarea fluorizarii apei potabile a fost implementata in multe comunitati; - factorii socio-demografici un impact mare asupra sanatatii oro-dentare au si venitul familiei, educatia si mediul social; - bolile generale asociate sau dizabilitati modificari in formarea/compozitia salivei; modificari ale obiceiurilor alimentare cu potential cariogen; administrarea medicamentelor; radiatii care afecteaza regiunea capului/gatului; boli din prima copilarie care influenteaza formarea smaltului Categorii de risc - risc scazut fara leziuni noi sau incipiente in ultimul an - risc mediu o leziune noua/incipienta in ultimul an; fisuri si gropite adanci; experienta mare carioasa la parinti/frati; carii aparute in copilaria timpurie; igiena oro-dentara defectuoasa; radiotransparente proximal etc. - risc crescut doua sau mai multe leziuni noi/incipiente; doua dintre urmatoarele conditii: fisuri sau gropite adanci; parintii sau fratii cu o rata mare de carie; carii ocluzale in antecedente; expuneri frecvente la zahar; flux salivar scazut; expunere neadecvata la fluoruri etc. Cariograma este cel mai nou si performant model de evaluare a riscului carios. Este un program educational si interactiv dar si un ghid in incercarea de a determina riscul carios. Scopul acestui program este expunerea grafica a riscului carios ce se exprima prin "sansa de a evita noi leziuni carioase" in viitor dar si proportia in care diferiti factori de risc afecteaza sau nu aceasta sansa. Este totodata o metoda de motivare in educatia pentru sanatatea dentara dar si de responsabilizare si implicare a pacientului in punerea in practica a recomandarilor profilactice. Pentru a utiliza cariograma la aprecierea riscului carios trebuie sa luam in considerare mai multi factori cum ar fi cel microbian, alimentar etc., date care impreuna cu examenul clinic ne vor ajuta sa evitam aparitia de noi leziuni carioase. Un pacient cu o probabilitate mica va avea un risc carios mare si invers deoarece cresterea valorii probabilitatii de a dezvolta leziuni carioase in viitor scade sectoarele factorilor determinanti avand ca rezultat scaderea riscului carios. In concluzie, cariograma arata fiecarui individ daca riscul sau carios e mare, mediu sau mic si care sunt factorii care determina acest risc. Evaluarea riscului in prevenirea afectiunilor parodontale - implica identificarea elementelor care predispun pacientul la boli parodontale sau influenteaza progresia bolii daca deja exista. - riscul variaza mult de la un individ la altul iar gazda joaca un rol major in patologia parodontopatiilor - elementele care cresc riscul includ varsta, sexul, statutul socio-economic etc. - istoricul medical familial poate dezvalui o edentatie timpurie sau boala parodontala - metodele de analiza a riscului parodontal sunt multiple dar nu toate au o aplicabilitate efectiva in cabinetele dentare Factorii de risc : - igiena oro-dentara precara - bacterii parodontogene - fumatul, consumul excesiv de alcool - malnutritia - stresul - diabetul zaharat - alte afectiuni sistemice

16

Distributia bolii parodontale mai difera si in functie de etnie sau rasa. Persoanele de culoare au un risc de afectare de trei ori mai crescut decat albii de aceeasi varsta iar afro-americanii sunt de doua ori mai predispusi la boala decat americanii albi. Fumatul este un factor de risc bine stabilit si pentru boala parodontala, independent de igiena oro-dentara, varsta sau alti factori. De aceea, este foarte important ca in cadrul anamnezei, pacientul sa fie intrebat daca fumeaza sau traieste in preajma fumatorilor. Fumatul are efecte adverse asupra preventiei, prognosticului, tratamentului si mentinerii fazelor parodontitei. Este esential sa se renunte la fumat pentru succesul unui tratament parodontal. Dieta, daca este bogata in acizi grasi saturati si zahar si cu cantitati reduse de acizi nesaturati, fibre si vitamine, este principala cauza de mortalitate prematura si de aparitie a bolilor cronice cardiovasculare, diabet, cancer, obezitate iar afectiunile dentare sunt puternic corelate tot de acest aspect. Alcoolul, mai ales consumat in exces este in stransa legatura cu cresterea tensiunii arteriale, ciroza hepatica, boli cardiovasculare, diabet si cancerul oral si recent s-a descoperit ca se asociaza si cu o severitate crescuta a bolii parodontale. Stresul nu este asociat in mod concludent cu aparitia bolii parodontale. Dar, incidenta gingivitei ulceronecrotice creste in timpul perioadelor de stres emotional si psihologic. De asemenea, exista o aparenta asociere intre factorii psihosociali si de risc cum ar fi fumatul, igiena oro-dentara deficitara si parodontita cronica. S-a observat ca pacientii adulti cu parodontopatii refractari la terapie sunt mai supusi stresului decat aceia care raspund la terapie. Diabetul este un factor de risc cert pentru boala parodontala. Prevalenta si severitatea bolii parodontale sunt semnificativ mai mari la pacientii cu diabet zaharat de tip I sau II decat la cei fara diabet. De aceea, pacientii cu diabet ar trebui sa fie informati in legatura cu riscul de boala parodontala la care sunt supusi. Placa microbiana. Exista o relatie demonstrata intre placa microbiana si inflamatia gingivala. O relatie intre placa si parodontita insa, e greu de stabilit. Exista o corelatie in ceea ce priveste calitatea placii : in placa au fost identificate trei specii bacteriene care sunt agenti etiologici pentru parodontita actinomycetemcomitans, porphyromonas gingivalis si bacteroides forsythu. Determinanti de risc pentru boala parodontala Factorul genetic influenteaza masuratorile clinice in gingivite, adancimea pungilor parodontale, pierderea de atasament si inaltimea osului interproximal. Varsta atat prevalenta cat si severitatea bolii parodontale cresc o data cu varsta. Pierderea de atasament si pierderea osoasa observate la varstnici pot fi un rezultat al expunerii prelungite la alti factori de risc de-a lungul vietii, creandu-se in timp un efect cumulativ. Ramane insa de determinat daca factorii corelati cu imbatranirea cum ar fi ingestia de anumite medicamente, deficienta sistemului imunitar, statusul nutritional alterat etc. interactioneaza cu alti factori de risc bine definiti pentru a creste susceptibilitatea la parodontopatii. Sexul pierderea de atasament cu toate gradele de severitate are o prevalenta mai mare la barbati decat la femei. Exista desigur si anumite sindroame temporar asociate cu sexul cum ar fi sarcina sau menopauza la femei. Statusul socio-economic este posibil ca legatura sa fie intre igiena buna a indivizilor care au o buna educatie, o atitudine pozitiva fata de igiena oro-dentara si o frecventa mai mare a vizitelor la medicul dentist. Stilul de viata nesanatos are efecte semnificative asupra anumitor boli cronice. Factorii de risc ai bolii parodontale sunt comuni cu cei ai unor boli netransmisibile. Abordarea factorilor comportamentali si de mediu este importanta pentru prevenirea eficienta a bolii parodontale. Indicatorii de risc pentru boala parodontala sunt HIV/SIDA, osteoporoza, lipsa controalelor la medicul dentist si obezitatea. HIV/SIDA disfunctia imuna asociata cu hiv/sida poate creste susceptibilitatea la boala parodontala. Osteoporoza reducerea masei osoase observata in aceasta boala poate agrava progresia bolii parodontale Lipsa controalelor regulate la medicul dentist este o problema controversata. Sunt studii care demonstreaza un risc crescut pentru pacientii ce nu au mers la control timp de trei ani si alte studii ce nu arata vreo pierdere de atasament sau liza osoasa la indivizii ce nu au primit ingrijiri dentare timp de 6 ani. Obezitatea aceste persoane produc o cantitate mai mare de citokine implicate in procesele inflamatorii ce au influenta si la nivel parodontal. Obezitatea este un element important in predictia bolii parodontale, independent de varsta, sex si alti factori. Markeri de risc/predictori de risc pentru boala parodontala Istoricul unei boli parodontale in trecut este un bun predictor pentru viitoarele boli parodontale. Sangerarea la sondare este cel mai bun indicator clinic al inflamatiei gingivale iar lipsa sangerarii este un indicator excelent de sanatate parodontala.

17

Odata ce un pacient cu risc crescut a fost diagnosticat se vor lua masuri de tratament in consecinta si elementele de risc identificate vor fi reevaluate in diferite etape ale tratamentului. Acest lucru este important mai ales pentru pacientii ce nu raspund favorabil la tratament. In plus, acesti pacienti ar trebui educati in legatura cu riscul lor si igiena oro-dentara. Metoda Periodontal Risk Calculator (PRC) se foloseste cu succes pentru determinarea scorului de risc parodontal si a stadiului de boala parodontala. Este un instrument web ce poate fi accesat din cabinet. Examinarea clinica a pacientului parcurge etapele de anamneza, examen obiectiv, examinarea parodontiului marginal, stabilirea unor indici parodontali, examinari complementare. Informatiile necesare pentru evaluarea riscului parodontal prin metoda PRC sunt varsta, istoricul de fumator, existenta unui diagnostic de diabet, istoricul de chirurgie parodontala, adancimea pungilor parodontale, sangerarea la sondaj parodontal, prezenta restaurarilor la nivel subgingival, existenta tartrului pe suprafata radiculara, inaltimea osului prin Rx, afectarea furcatiilor si leziunile osoase verticale. Evaluarea riscului poate sa reduca nevoia unei terapii complexe parodontale, poate imbunatati evolutia pacientului si reduce costurile de tratament. Pentru rezultate optime este important ca pacientul sa fie motivat in managementul bolii pentru a aprecia la adevarata valoare relevanta autoingrijirii in imbunatatirea propriei sanatati. Evaluarea riscului de aparitie al cancerului oral Studiile arata ca cca. 56% din pacientii tratati de cancer oral supravietuiesc 5 ani. Din acestia supravietuiesc 5 ani 82% daca cancerul este localizat, 46% in cancerul regional si 12% cand apar metastazele. Se doreste in acest caz prevenirea acestei afectiuni sau diagnosticarea cat mai precoce. Simtomele ce nu trebuiesc lasate sa treaca neaobservate sunt pata alba/rosie si ulceratia, daca aceasta persista mai mult de 14 zile. Alte simptome notabile sunt amorteala, nodulul la nivelul cavitatii orale sau a gatului, dificultatea la deglutitie, fonatie sau masticatie. Cancerul poate avansa fara dureri sau simptome aparente, diagnosticarea facandu-se pe baza biopsiei. Evaluarea riscului de cancer oral cu ajutorul instrumentului Previser Acest instrument contine un protocol de lucru in care medicul trebuie sa raporteze observatii clinice si legate de comportament. Daca analiza releva un risc neidentificat anterior trebuie sa ii aratam pacientului cum folosirea acestei tehnologii creste acuratetea si precizia diagnosticului. Metoda Previser analizeaza urmatorii factori de risc : - consumul de tutun si alcool - antecedente personale patologice in cancer - antecedente heredocolaterale de cancer - varsta, sex, etc. Aparatul are nevoie de acces la internet si evalueaza riscul la carie, la boala parodontala si la cancer. Scorul riscului cancerului oral se masoara pe o scala de la 1 la 5 unde 1 inseamna foarte redus si 5 foarte inalt. Avantajele acestei metode sunt : - medicul va petrece mai putin timp pentru a asigura complianta pacientului - scorul obtinut poate fi folosit ca un consimtamant informat, medicul discutand cu pacientul rezultatul, diagnosticul etc. - predictia aparitiei cancerului vine odata cu necesitatea reducerii acestui risc reducand factorii de risc - metoda Previsier elaboreaza in final o lista de recomandari bazate pe literatura de specialitate si standardele de ingrijire adaptate fiecarui pacient in parte Elaborarea planului de tratament preventiv individualizat Masurile preventive au ca scop final mentinerea unui nivel maxim al sanatatii structurilor dento-parodontale ale individului. In medicina dentara, masurile de preventie trebuie sa fie parte a oricarui tratament propus pacientului tratat. Prin preventie si prin autocuratire se poate pastra un status bun al structurilor dento-parodontale si se prelungeste mentinerea tratamentelor medico-dentare efectuate. Se poate trage concluzia ca fiecare individ trebuie sa se prezinte la controale periodice. In aceste controale sunt evaluate, diagnosticate si se trateaza afectiunile descoperite. Pentru intocmirea unui plan bun de tratament, pacientul trebuie sa fie in primul rand diagnosticat. Diagnosticarea presupune o serie de etape de lucru: - examenul clinic general - diagnosticul oro-dentar - diagnosticul de igiena oro-dentara

18

Diagnosticul de igiena dentara Are la baza: - date ale evaluarii fizice - date ale interviului pacientului - nevoia de tratament si de educare, ce tine de igienista dentara - nevoia de tratament, ce se adreseaza unui alt profesionist in domeniu Prognosticul igienei dentare este de a stabili rezultatele posibile, ce pot fi prevazute dupa igienizarea dentara individualizata a pacientului. Factori care determina rezultatele: - evaluarea datelor care privesc statusul bolii curente - factorii de risc specifici pacientului - felul in care sunt respectate indicatiile pentru ingrijirea personala - interventii care imbunatatesc evolutia afectiunilor intalnite - determinarea alternativelor de tratament - concluziile literaturii de specialitate Planul de tratament medico-dentar Obiective : 1. Eliminarea sau controlul factorilor predispozanti si etiologici 2. Depistarea si tratarea bolilor prezente, obiectivate prin semne si simptome 3. Restaurarea functiilor 4. Proceduri de prevenire a recidivelor si de mentinere a rezultatelor tratamentelor efectuate Etapele planului de tratament medico-dentar A. Tratamentul de urgenta B. Tratamente preventive C. Tratamente curative pregatitoare D. Tratamente medico-dentare propiu-zise E. Tratamente de mentinere a rezultatelor - educarea pacientilor in scopul controlului placii dentare (mecanic si chimic) si fluorizarea locala - se determina perioadele de revenire la controalele de reevaluare a statusului de sanatate dento-parodontala Individualizarea tratamentelor cu caracter preventiv Medicul dentist este cel care planifica procedurile preventive. Se tine cont de trei principii generale: - prevenire -educatie - terapie Masurile preventive asigura o succesiune logica a procedurilor ce vor duce la stabilizarea sanatatii structurilor oro-dentare in cel mai scurt timp. Rezultatele obtinute se mentin printr-un plan de tratament preventiv, care se desfasoara pe lungi perioade de timp. Planul tratamentului preventiv si cel de tratament curativ sunt consemnate in fisa clinica. Trebuie facute intelese rostul si limitele acestor tratamente Proceduri efectuate de asistenta de profilaxie 1. Tratamente preventive - masuri de control al placii dentare - masuri de control al regimului alimentar - tipuri de fluorizarea locala - sigilarea santurilor si fosetelor coronare - detartrajul se realizeaza dupa conditionarea tesuturilor gingivale inflamate 2. Tratamente pregatitoare - in cazurile de gingivita sau parodontita marginala incipienta, detartrajul, planarea rediculara si debridarea 3. Tratamente curative propiu-zise - interventiile pe parodontiu obliga la efectuarea, inainte, a detartrajului si planarii radiculare - asistenta de profilaxie intervine la finalul interventiilor chirurgicale parodontale pentru a da indicatii cu privire la controlul placii dentare, regimul alimentar, sau pentru a indeparta firele de sutura

19

- este indicata finisarea si lustruirea obturatiilor - fluorizari locale 4. Tratamente preventive de mentinere a rezultatelor Rezultatele dorite in urma planificarii si interventiilor de igienizare dentara: A. Gingivo-parodontal - lipsa sangerarii la sondare - reducerea adancimii pungilor parodontale la sondare - fara pierderi ulterioare ale insertiei epiteliale - reducerea mobilitatii dentare - disparitia eritemului gingival - reducerea tumefactiei si a edemului inflamator B. Carii dentare - dispar zonele de demineralizare - nu apar suprafete noi demineralizate - nu apar noi carii dentare - sigilarea dintilor - se reduce aportul de alimente sau bauturi cariogene C. Preventiv - se indeparteaza factorii iatrogeni - cresc suprafetele dentare lipsite de placa - se demonstreaza tehnicile de ingrijire dentara - se respecta ingrijirile zilnice recomandate - se respecta intervalul de revenire la control - se renunta la fumat - se modifica factorii de risc sistemici Consideratii cu privire la ingrijirea dentara A. Rolul pacientului Cheia atingerii tintelor propuse este placerea pacientului de a urma tratamentele indicate in scopul obtinerii sanatatii oro-dentare. Pacientul trebuie informat cu privire la factorii de risc in producerea bolilor oro-dentare. - se determina stilul de viata si factorii de impact asupra capacitatii pacientului de a accepta recomandarile B. Conditionarea tisulara Conditionarea tisulara inainte de a efectua detartrajul are o mare importanta cand tesutul moale este friabil si sangereaza la cea mai mica atingere. Rezultatele conditionarii gingivale: - vindecarea tesuturilor moi - reducerea acumularilor microbiene - obisnuirea pacientului cu practici sanatoase C. Clatiri antimicrobiene Clatirea urmeaza dupa ce pacientul s-a periat si a folosit ata dentara. Durata clatirii este de 1-2 minute cu apa de gura sau solutii cu clorhedixina. D. Controlul durerii si al anxietatii Acesta are ca rezultat motivarea pacientului pentru a reveni la urmatoarele sedinte recomandate. Se apeleaza la anestezie cand: - infectia parodontala este severa - calculi dentari bine fixati - pacientul prezinta sensibilitate excesiva E. Mentinerea igienei pe durata tratamentelor medico-dentare Dupa tratamentul curativ, pacientul trebuie sa se prezinte la igienista dentara. Igienista efectueaza: - evaluarea starii de sanatate a tesuturilor gingivale - evaluarea sangerarii gingivale - colorarea si cuantificarea placii prezente - motivarea pacientului cu privire la realizarea autoingrijirii zilnice - detartraj si planare radiculara

20

- indicatii suplimentare cand pacientul primeste proteze noi sau implanturi Planul de igienizare dentara Are la baza evaluarea starii mucoasei orale, a dintilor, a structurilor parodontale si a cauzelor sistemice ce pot influenta sanatatea componentelor orale. Acesta are o influenta majora asupra sanatatii viitoare a componentelor structurale ale cavitatii orale. Etapele planului de ingrijire oro-dentara I obiectiv: Igienizarea oro-dentara al II-lea obiectiv: Controlul cariei dentare Preventia incepe prin controlul zilnic al placii si include: - reducerea factorilor de risc - renuntarea la fumat - desensibilizarea dentinei dezgolite - combaterea halitozei etc. Ne intereseaza: 1. Evaluarea semnelor si a factorilor de risc Istoricul medical Istoricul dentar Examenul clinic Legatura cu factorii de risc 2. Planificarea interventiilor Interventii de igienizare dentara: - detartrajul, planarea dentara si debridarea - sigilarea - educarea si consilierea pacientului - individualizarea masurilor de igienizare oro-dentara si regimul de ingrijire la domiciliu 3. Stabilirea rezultatelor asteptate 4. Planificarea sedintelor de tratament 5. Reevaluarea Explicarea planului de tratament Trebuie obtinuta increderea pacientului, aspect ce influenteaza acceptul planului de tratament recomandat. Se alege un limbaj in concordanta cu nivelul de pregatire al pacientului. Pacientul trebuie sa devina constient de ce se va realiza in urma tratamentului propus ca si de noile obligatii (autoingrijirea si revenirea la controalele programate). Inainte de obtinerea semnaturii pacientul trebuie informat cu privire la: starea sanatatii generale, a celei locale si de nevoia tratamentului dentar diagnosticele puse si consecintele netratarii lor planurile de tratament propuse si riscuri responsabilitatile pacientului rezultatele asteptate numarul de sedinte costurile estimate Tratamente preventive indicate in profilaxia bolilor placii dentare Fiecare pacient necesita un plan de ingrijire preventiva. Acest plan, cat si realizarea programului preventiv necesita eforturi unite la pacientului si ale membrilor echipei dentare. Pentru majoritatea pacientilor atentia majora va fi data controlului placii dentare si incetarii fumatului. Trebuie prevenite si accidentele sportive, de joaca sau de circulatie. Invatarea este mai eficienta cand pacientul obtine satisfactii si rezultate. Planul preventiv individualizat Prima lectie Fiecarui pacient i se efectueaza un indice de placa si de sangerare. Se insista asupra efectelor prezentei placii. Pacientul este instruit cu privire la utilizarea agentilor de colorare. In prima lectie nu se va indica o anumita tehnica de periere. Exceptie fac: - pacientii care au o tehnica de periere si o igiena dentara acceptabile, si fara semne de afectare gingivala.

21

- au o tehnica de periere agresiva, orizontala, cu efecte negative vizibile la nivelul dintilor si a gingiei A doua lectie Se examineaza tesuturile gingivale (culoare, volum si sangerare la sondare). Colorarea placii, efectuarea unui indice de placa. Pacientul trebuie sa vizualizeze in oglinda locurile retentive. Pacientul trebuie laudat in cazul in care el a inteles corect. Indicam o anumita pasta de dinti si daca este cazul modificam tehnica de periere. De un real folos este utilizarea camerei intraorale care prezinta pacientului mult mai exact situatia existenta. Educatia continua Sedintele se tin pana cand pacientul este capabil sa-si mentina o igiena oro-dentara multumitoare si o gingie clinic sanatoasa. Pacientul revine la controale repetate, la intervale scurte de timp, cand constatam rezultatele periajului. Prezentarile si evaluarile sunt adaptate pentru fiecare grupa de varsta in parte. Scopul final este ca pacientul, sa inteleaga nevoia autoingrijirii, prin care se reduc riscurile de infectie si de agresiune microbiana. Evaluarea cunostintelor I. Notiunile prezentate pacientului trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici : - simplitate- accesibile, usor de inteles de catre pacient - continut- practic, stiintific, semnificativ - nivel- apropiat de nevoile pacientului - durabilitate- instrumentul indicat trebuie sa fie rezistent si sa poata fi reutilizat pentru a obtine curatenie si prospetime - cost- rezonabil - obiective - sfaturile trebuie sa fie clare si usor de inteles de catre pacient II. Materiale scrise pentru pacient - cartile si brosurile educative imbunatatesc instructia pacientului - brosurile - recitite de catre pacient - anumite pasaje pot fi selectate pentru personalizarea educatiei - igienista- actualizeaza informatiile - realizeaza recenzii - materialele educative pot fi concepute in colaborare cu medicul dentist III. Utilizarea modelelor de studiu - utile pentru a explica pacientului care este starea proprie de sanatate oro-dentara sau cea a restaurarilor dentare - pentru invatarea tehnicii de periere - totusi, miscarile sunt mai greu de reprodus in gura Planificarea tratamentelor preventive Sedinta I: - examen clinic cu evaluarea completa a pacientului - realizarea indicilor de placa si de sangerare - se recomanda o metoda de periere individualizata pacientului - se indica autocolorarea - se indica autofluorizarea: pasta de dinti, apa fluorurata Sedinta II: - efectuarea evaluarii de sanatate a tesuturilor gingivale - se efectueaza indicii de placa si de sangerare - se incepe detartrajul si planarea radiculara Sedinta III: - se evalueaza starea de sanatate si gradul de vindecare a tesuturilor gingivale - se continua detartrajul Sedinta IV: - se evalueaza starea de sanatate a tesuturilor gingivale din zonele detartrate - se efectueaza indicii de sangerare si de placa - se continua detartrajul cu o alta zona restanta Sedinta V: - se incheie detartrajul si planarea radiculara a tuturor dintilor prezenti Sedinta VI:

22

- se evalueaza starea de sanatate parodontala - rezultatele se masoara cu rezultatele primelor masuratori Programul de igienizare O actiune preventiva nu are succes decat daca se bazeaza pe un program bine gandit. Elaborarea unui astfel de program este dificila si impune vaste cunostinte de psihologie si de comunicare interumana, pe langa pregatirea de stricta specialitate. Pacientii trebuie educati individual in legatura cu masurile de igiena, controale periodice, regim dietetic corespunzator, folosirea rationala a fluorului etc. Educatia pacientilor se face in cabinet si necesita mult timp, de aceea medicul trebuie sa se organizeze in mod rational pentru a nu ajunge la faliment. Aceasta este si explicatia pentru care in tarile dezvoltate fiecare cabinet medicodentar are in structura igieniste dentare. Programul motivational Pentru a putea educa un pacient este foarte important sa ii oferim o motivatie. Procesul educativ trebuie impartit in etape de o anumita durata si programul nu trebuie sa fie rigid deoarece unii pacienti reactioneaza mai rapid decat altii. In fiecare etapa a programului trebuie sa oferim pacientului informatii noi, atat timp cat atentia lui este sustinuta, dar trebuie sa verificam si daca informatiile din sedintele anterioare au fost asimilate prin intrebari. Programul educativ cuprinde patru etape : - constatarea - luarea la cunostinta - demonstratiile in gura - intarirea notiunilor teoretice si practice a. Constatarea In prima sedinta trebuie sa intrezarim personalitatea pacientului si sa gasim metoda cea mai percutanta pentru al educa. Trebuie sa stim daca : - are dureri - este nelinistit datorita gingivoragiilor sau mobilitatii dentare - doreste o imbunatatire estetica sau functionala In felul acesta medicul isi cunoaste pacientul si ii da satisfactie prin faptul ca ii rezolva mai intai problema pentru care a venit. Astfel ii castiga increderea. In prima sedinta medicul trebuie sa stabileasca care era situatia in momentul prezentarii pacientului la cabinet aplicand un chestionar medical si medico-dentar, element foarte important si din punct de vedere medico-legal. Aceste chestionare se completeaza de catre pacient in sala de asteptare. Apoi se va realiza examinarea completa a pacientului urmata de un examen radiologic. Chestionarul medical confidential : - date personale (nume, data nasterii, adresa, telefon, profesia etc.) - medicul de familie, adresa acestuia - medicul dentist curent, adresa acestuia - prin cine ati ajuns la cabinet? - care este motivul prezentarii? - informatii despre boala oro-dentara care l-a adus la medic - antecedente personale - antecedente colaterale - sunteti insarcinata? - sunt probleme deosebite de semnalat? Care? - data, semnatura Chestionar medico-dentar : - data ultimei vizite la medicul dentist - interventii efectuate - vi s-a facut un examen radiologic al tuturor dintilor in ultimii 3 ani? - ati apelat la un ortodont? - care este preocuparea dvs. esentiala in ceea ce priveste gura?

23

- aveti sensibilitate? La rece? La cald? La acizi? La dulciuri? La masticatie? - sangerati la periaj? - ati facut un tratament gingival? - aveti mobilitate dentara? Vi s-au deplasat dintii? - tartrul apare repede pe dinti? - aveti gust neplacut in gura dimineata? Halena fetida? - scrasniti din dinti? - aveti dureri la fata sau la cap? - cand va spalati pe dinti? Cat timp? Ce perie si ce pasta folositi? - folositi perii interdentare? Fir dentar? Scobitoare? Revelator? - ati primit informatii recent despre placa bacteriana? - sunteti dispus sa consacrati zilnic 10 minute igienei dentare? - care sunt zilele si orele preferate pentru programare? La sfarsitul primei sedinte medicul ii va prescrie pacientului materialele de igiena care se folosesc pentru dezorganizarea placii bacteriene: - ape de gura - perii dentare - periuta interdentara - fir dentar - revelatori - pasta de dinti cu fluor. b. Prezentarea datelor despre sanatatea oro-dentara a pacientului In cea de-a doua sedinta practicianul ii va expune pacientului rezultatele examenelor clinic si radiologic si ii va oferi explicatii precise. Medicul nu trebuie sa ofere explicatii pacientului atata vreme cat pacientul nu intreaba deoarece din punct de vedere psihologic este intotdeauna nefavorabil sa raspunzi unei intrebari care nici nu a fost pusa. Trebuie asteptat ca pacientul sa isi puna intrebarea "de ce" pentru a-i oferi explicatii deoarece suspansul creste interesul. Pacientul va fi dus la fotoliul dentar unde i se va oferi o oglinda si cu ajutorul unor departatoare fotografice medicul ii va arata pacientului tot ce a reperat pe radiografie. Nu i se va atrage atentia pacientului asupra igienei precare deoarece acesta nu va mai dori sa colaboreze. I se va arata in schimb acest lucru prin colorarea placii bacteriene si apoi va fi invitat sa puna intrebari. Se va deschide astfel o discutie legata de cazul sau. Este bine ca inainte de a parasi cabinetul medicul sa ii ofere pacientului un formular cu instructiunile pe care acesta trebuie sa le urmeze, unde se va sublinia ca succesul interventiilor terapeutice depind de pacient. Se recomanda in prima sau a doua sedinta amprentarea arcadelor in vederea turnarii modelelor de studiu. c. Demonstratiile in cavitatea oro-dentara In cea de-a treia sedinta pacientul va fi preluat de asistenta de profilaxie dentara care va incepe cu colorarea placii si stabilirea indicelui de placa, inregistrand totul pe fisa. Cu aceasta ocazie se vor inregistra si reactiile pacientului. - daca sunt negative si refuzul de colaborare este evident medicul va renunta la un tratament complex si se va ocupa doar de ingrijirile de urgenta pe care le cere cazul - daca pacientul nu este negativist in totalitate exista posibilitatea reluarii mesajului educativ intr-o maniera diferita, cu un limbaj nou, obiective limitate si fragmentand cerintele - daca reactiile sunt pozitive medicul va trebui sa isi dea seama daca rolul placii in etiologia afectiunilor orodentare a fost inteles, daca pacientul si-a modificat obiceiurile de igiena si daca acceptarea, intelegerea si constientizarea nevoii de profilaxie au evoluat Pentru a obtine o continuitate in evolutia pacientului trebuie sa : - fie felicitat pentru progresele facute fata de sedinta anterioara - constientizeze modificarile de aspect ale gingiei, de disparitia sangerarilor etc. Toate aceste demonstratii au rolul de a intari motivatia pacientului. In a treia sedinta se va realiza si detartrajul. De ce nu in prima sedinta? Pentru ca trebuie sa existe posibilitatea verificarii influentei igienei asupra inflamatiei parodontale. Pacientul va constientiza ca doar practicarea igienei a redus sangerarea gingivala. Practicianul poate observa evolutia tesuturilor parodontale pentru a stabili prognosticul independent de indepartarea tartrului. Detartrajul se va realiza cu o mai mare usurinta pe un parodontiu mai putin inflamat. Dupa detartraj medicul ii va da o bucatica de tartru pacientului s-o stranga intre degete pentru a constientiza

24

agresivitatea acestor depozite. Afland ca eliminand placa el nu va mai avea tartru va dori din rasputeri sa ajunga la acest rezultat. d. Intarirea notiunilor teoretice si practice Cea de-a patra sedinta reprezinta un punct de cotitura in programul motivational. Se va observa o ameliorare neta a sanatatii parodontale si pacientul va trebui felicitat si incurajat. I se va sublinia diferenta fata de situatia initiala dar si faptul ca ameliorarea nu este totala. In aceasta sedinta se vor intari sfaturile de preventie in legatura cu : - dieta se va inlocui zaharul cu alte alimente - prognosticul integrarea informatiilor cu privire la aparatul dento-maxilar, rezultand din examenele clinice si radiologice, la care se adauga comparatia intre situatia parodontiului la inceput si acum, la 2-3 saptamani dupa detartraj; Analiza programului Etapele de pana acum au necesitat 4 sedinte. Acestea trebuie analizate spre a vedea daca rezultatele obtinute au fost cele scontate. Dupa aceasta perioada de observatie trebuie sa schimbam sfaturile in functie de posibilitatile individuale ale pacientului, cand este cazul. Aceasta actiune contine din nou 4 etape: - trezirea interesului - informarea - mobilizarea activa - "misionarismul" Dupa ce a aparut motivatia in urma trezirii interesului si a informarii, pacientul va fi mobilizat activ ca sa explice si sa demonstreze la randul lui altora, devenind un "misionar al preventiei oro-dentare". Explicatiile complementare Cand totul a avut o evolutie pozitiva numerosi pacienti doresc sa revada programul educativ pentru ei sau pentru membrii familiei. Acesta este un moment bun pentru ca asistenta sa insiste verbal asupra unor puncte cheie, prin informatii clare, limbaj simplu si multa persuasiune. Va face referire la : - placa bacteriana va lamuri notiunile de aerobi/anaerobi, va sublinia ca placa bacteriana este un adevarat mediu de cultura cu peste 400 de milioane de bacterii pe mg, cuprinzand 316 specii, cifre care vor impresiona; bacteriile nu dorm niciodata, ele multiplicandu-se zi si noapte. - tartrul depozit dur, aderent, fiind placa bacteriana calcificata - factorii individuali unii subiecti sunt sensibili la placa, prezentand carii sau gingivite - lupta impotriva placii sunt doua mijloace de eliminare a placii, chimice si mecanice (acestea au fost descrise la cursurile respective) Probleme socio-economice Rolul traditional al practicianului este acela de a vindeca. Chiar daca legislatia prevede onorarii pentru toate actele terapeutice, preventia nu se incadreaza aici. Cu toate acestea, sedintele descrise mai sus necesita timp si investitii care trebuiesc recuperate. Daca pacientul nu va ramane in tratament va fi taxat pentru consultatie, radiografii si diagnosticare, medicul recuperandu-si astfel investitia. Daca pacientul ramane in circuitul terapeutic banii vor fi recuperati prin prestatiile care vor fi solicitate: obturatii, punti, etc. Motivatia pacientului legata de medic il transforma pe acesta in "client" permanent. Pe de alta parte, motivatia reprezinta cel mai bun criteriu de eliminare in cazul cabinetelor suprasolicitate. Se indeparteaza pacientii rebeli, care refuza colaborarea ramanand doar cei cooperanti, care constienti de importanta ce li se acorda raman devotati. Motivatia " Este usor sa-i convingi pe oameni de un lucru, dar este greu sa-i faci sa fie fermi in aceasta convingere " Machiavelli Analiza comportamentului si conduitei individului din punct de vedere al factorilor care le determina, a mobilului lor, ne duce la acel complex psihic care sunt motivele. Acestea pot fi primare (instincte, impulsuri) sau dobandite in timpul vietii. Baza motivationala constituie una din ideile cu caracter de cerinta de care ar trebui sa tina seama oricine lucreaza cu pacientii, in munca sa educativa. Adesea aceasta idee este scapata din vedere, educatorii bazandu-se doar pe stimulente, care constituie doar un paleativ. De asemeni se scapa din vedere caracterul diferentiat al fiecarui individ, in functie de varsta, sex, si mai ales obiectul vizat. In cazul igienei oro-dentare nimic nu serveste "predicarii" acesteia daca

25

nu s-a creat, prin motivatie, necesitatea imperioasa de a o aplica. Primul pas in crearea necesitatii este publicitatea. O campanie puternica de informare, repetitiva, trebuie sa premearga dialogul din cabinetul dentar. Institutiile publice neglijeaza adesea astfel de aspecte iar organismele profesionale sunt prea sarace pentru a infiinta astfel de operatii. Fabricantii de materiale pentru igiena sunt prea preocupati cu vanzarea lor, oferind informatii partiale, chiar necorespunzatoare. De aceea, medicul dentist este obligat sa inceapa actiunea sa prin trezirea nevoii si a motivatiei inainte de a incepe educatia propriu-zisa. Trezirea motivatiei pentru igiena oro-dentara Orice medic dentist trebuie sa aiba o buna pregatire psihologica pentru a putea impulsiona comportamentul pacientilor in directia dorita. Discursul practicianului trebuie sa atinga cele mai profunde fibre ale inconstientului pentru a determina aparitia unor motive necunoscute pana atunci pacientilor. Astfel se stabilesc necesitati noi cum ar fi nevoia de confort, de securitate, de sanatate etc. Ancorarea acestor necesitati in constiinta pacientului se face prin repetare, pana cand acestea se transforma in reflexe dobandite Consideratii prealabile stabilirii unui program educativ in materie de igiena oro-dentara Practicarea igienei oro-dentare trebuie sa se inscrie in obiceiuri ca ceva benefic, ancorat adanc si nu ca o constrangere. Pentru a-l face pe pacient activ si mai ales pentru a mentine in timp calitatea si constanta curatirii, trebuie sa ii cream o necesitate imperioasa, o motivatie profunda. A educa inseamna a transmite un mesaj, iar pentru a reusi acest lucru trebuie sa ai o experienta corespunzatoare, sa cunosti tehnici eficace si sa respecti anumite principii psihologice. Pentru a rupe acest destin tragic s-a trecut la aplicarea masurilor preventive. Mijlocul cel mai bun ar fi educatia colectiva generalizata. Dar rezultatele nu au fost intotdeauna satisfacatoare deoarece mesajul massmedia este impersonal: se adreseaza tuturor, adica altora. Copilul, cu ocazia pierderii dintilor temporari dobandeste convingerea ca organul dentar este mobilizabil si accepta cu usurinta ideea pierderii dintilor. Acesta este motivul pentru care pacientii tineri se arata putin dispusi sa practice o preventie zilnica constrangatoare si grea. Ingrijirea preventiva stomatologica a pacientilor, pe grupe de varsta Ingrijirea preventiva oro-dentara a femeii gravide In timpul sarcinii, femeia gravida trebuie sa fie interesata de mentinerea sanatatii ei cat si a fatului. In acelasi timp femeia gravida este intresata si de mentinerea sanatatii structurilor cavitatii bucale. Acesta este momentul cand parintele este instruit cum trebuie ingrijit nou-nascutul din punct de vedere dentar. Durata sarcinii este impartita in trimestre Pe durata primului trimestru embrionul este vulnerabil leziunilor sau malformatiilor. Dezvoltarea acestuia tine de ereditate, dar si de sanatatea mamei. Aceasta poate fi influentata de o alimentatie gresita, infectii sau consumului de medicamente/droguri. In perioada organogenezei (primul trimestru de sarcina), la nivelul cavitatii orale, se formeaza: - mugurii dentari: intre saptamana a 5-a si a 6-a - buzele si orificiul bucal: intre saptamanile a 4-a si a 7-a - palatul: intre saptamanile a 8-a si a 12-a - miscarile de deglutitie se pot realiza dupa a 12-a saptamana In cel de al doilea si al treilea trimestru de sacina, fatul creste in greutate, ajungand la 3,6 kg la nastere. Factori externi ce pot influenta dezvoltarea normala a fatului: - infectii parodontale severe- pot genera nasteri premature sau copii prematuri - alte infectii- pot produce perturbari in dezvoltarea normala a fatului - unele medicamente: administrate in primul semestru de sarcina pot genera efecte nedorite. - Tetraciclina, produce inhibarea cresterii osoase, colorari dentare intrinseci sau afectari ale auzului - Diazepamul, produce instabilitate cardio-vasculara, bradicardie si reducerea frecventei respiratiei Incriminate sunt si abuzul de alcool, consumul de cocaina, consumul de heroina, fumatul (activ si pasiv), echinaceea administrata preventiv pentru gripe, sau valeriana folosita in insomnii si stres.

26

Femeia gravida- particularitati clinice oro-dentare A- modificarea tesuturilor gingivale este cea mai semnificativa. Modificari inflamatorii ale gingiei ca raspuns exagerat la acumularile de placa dentara. Gingivita de sarcina apare din luna a 2-a si prezinta un maxim al manifestarilor in jurul lunii a 8-a de sarcina. Aceasta diminueaza dupa nastere. Nu apar inflamatii gingivale severe atunci cand femeia are o sanatate parodontala normala inainte de sarcina, iar pe durata sarcinii practica masuri corecte de control a placii dentare. Clinic se observa semne de inflamatie, tumefiere, congestie, sangerare si suprafata gingivala este lucioasa. Exista si cazul in care putem inregistra clinic o crestere a volumului marginii gingivale libere, purtand numele de epulisul gradivei sau granulomul gravidei. Clinic, formatiunea este moale si nedureroasa la palpare, are suprafara neteda si lucioasa, variat colorata si sangereaza usor. Exista cazuri cand tumora poate sa ajunga in planul de ocluzie. B- caria dentara. Apare in primele trei luni de sarcina datorita varsaturilor repetate ce determina eroziuni in smalt. Aceste eroziuni sunt intalnite cel mai frecvent pe suprafetele palatinale ale dintilor maxilari. Pentru a prevenii aparitia cariei dentare, gravidelor, se recomanda: - alimente necariogene - guma de mestecat dupa masa (cu xilitol) - clatiri cu solutii saline pentru a neutraliza pH-ul acid, dupa ce gravida a varsat - periaj dentar: periute cu peri moi si pasta de dinti cu fluor Femeia gravida- ingrijirea medico-dentara In perioada de sarcina se poate realiza orice tratament medico-dentar moderat. Trimestrul al 2-lea este considerat ca fiind cel mai sigur pentru efectuarea acestor tratamente. Se vor evita interventiile chirurgicale majore, ce se vor amana pana dupa nastere. Radiografiile dentare trebuie evitate. In functie de luna de sarcina, trebuie sa se tine cont de urmatoarele aspecte in ceea ce priveste tratamentul femeii gravide: Sedintele vor fi scurte si repetate Pozitia de lucru depinde de trimestru de sarcina Se tine cont ca gravida prezinta greturi si varsaturi in primul trimestru cauzate de mirosuri si gusturi puternice Indicatii: Cele mai importante aspecte sunt pastrarea sanatatii parodontale si a unei igiene corecte. Este indicat un tratament curativ si profilactic individualizat. Gravida se prezinta pentru consult lunar sau la fiecare trei luni. Este examinat modul in care se face igiena oro-dentara, iar acolo unde este cazul se realizeaza detartraje si tratamente odontale. Anestezia se poate face doar dupa consultatia medicul obstetrician al pacientei. Anestezicele permise sunt lidocaina, pilocarpina sau mepivacaina (in doze reduse). Pe durata sarcinii si alaptarii se va administra cu precautie: - aspirina: cu grija pe durata sarcinii si se evita pe durata alaptarii - antibioticele: doar eritromicina, clindamicina, penicilina, cefalosporinele - ibuprofenul: se folosesti cu atentie in primele 2 trimestre si se evita in ultimul - sedativele (benzodiazepinele si barbituricele): se evita in ambele perioade Regimul alimentar Este indicat un regim alimentar necariogen. Se reduce consumul de dulciuri si se insista asupra consumului de elemente nutritive esentiale, necesare dezvoltarii normale a fatului: proteine, minerale (fosfor, fier) si vitamine (vitamina D, A, acid folic etc.). Se indica consumul de: - 2 litri de lapte pe zi sau echivalentul in alte lactate, pentru a atinge doza necesara de 1300 gCa/zi, fosfor, riboflavina si acid folic. - citrice sau alte alimente bogate in vitamina C - zarzavaturi pentru aportul de vitamine A si D, fier etc. - proteinele din carnea animala, pui, peste Fluorizari locale Sunt indicate fluorizari profesionale cu solutii si geluri, sau lacuri fluorurate, gravidelor cu risc crescut de carie sau la gravidele adolescente. Fluorizarea individuala se realizeaza prin paste de dinti si ape de gura cu fluor. Factori favorizanti ai aparitiei cariei dentare: - neglijarea indicatiei ca, pe durata sarcinii, dintii sa fie periati dupa fiecare masa sau acces de voma - neglijarea masurilor de control al placii bacteriene

27

- modificarea nevoilor si obiceiurilor alimentare (consum exagerat de zahar) Ingrijirea preventiva medico-dentara a copilului pana la varsta de 5 ani Ingrijirea oro-dentara a copiilor din aceasta categorie de varsta depinde de interesul parintilor, ce sunt consiliati cu privire la metodele de ingrijire si evaluare a starii de sanatate oro-dentara a propriului copil. Este cunoscut faptul ca la nivelul cavitatii orale a copilului mic, se dezvolta o flora microbiana, a carei compozitie este influentata de cea a parintilor (in special de cea a mamei). In momentul formarii acestei flore, exista o trasmitere cantitativa si calitativa a microorganismelor. De aceea este indicat tratamentul tuturor leziunilor carioase la mamei, inainte de nastere. Copilul preia Streptococul mutans de la mama prin contacte repetate si intime. Streptococul colonizeaza suprafetele dure ale dintilor erupti. Copilul mic beneficiaza de ingrijiri speciale pentru mentinerea sanatatii tesutului gingival si a tesuturilor dure dentare. Primul control medico-dentar trebuie facut dupa eruptia primului dinte temporar, dar nu mai tarziu de varsta de 1 an. In urma inspectiei si a anamnezei se indentifica riscul copilului la carie. Examenul medico-dentar al copilului se face cu multa atentie si blandete, acesta fiind tinut pe genunchii medicului si ai parintelui, cei doi stand fata in fata cu genunchii in contact. Copilul sta cu fata spre parinte, cu capul asezat pe picioarele medicului, iar restul corpului sta pe coapsele parintelui, care ii tine mainile si picioarele. Se doreste imbunatatirea starii de sanatate oro-dentara a copilului in crestere, reducandu-se gradul de durere si suferinta, si nu in ultimul rand costurile tratamentelor. Astfel, cavitatea bucala a copilului mic este examinata pentru descoperirea precoce a cariei dentare. In plus, profesionisti educa parintii cu privire la practicile preventive, in functie de afectiunile copilului. Analizarea copilului din punct de vedere al factorilor de risc Trebuie sa tinem cont de: A. Istoricul dentar al parintilor si al fratilor - se analizeaza datele din fisele de observatie ale parintilor si ale fratilor - istoricul bolilor parodontale si carioase - obiceiuri de igiena oro-dentara ale parintilor - tiparul eruptiei dentare caracteristic parintilor si fratilor - obiceiuri de igina oro-dentara ale parintilor - analiza reliefului oclucal al molarilor temporari, dar si lipsa spatiilor interdentare B. Configuratia familiala: - numarul de persoane ce locuiesc cu copilul consultat - membrii familiei care lucreaza si relatiile lor cu copilul - persoanele care se ocupa de ingrijirea copilului - nivelul de educatie al parintilor C. Istoricul prenatal si perinatal - istoricul bolilor cronice si infectioase - ingrijirile prenatale suportate de mama - dificultati ce tin de sarcina si nastere - fumatul sau alcoolul in timpul sarcinii - administrarea de medicamente D. Regimul alimentar 1. La sugar (pana la varsta de 1 an): - suptul la san sau la biberon - metoda de alaptare si frecventa - probleme de alimentatie si de odihna - metoda si cantitatea de fluor administrata - care deget este supt mai frecvent 2. Copilul intre 1 si 3 ani, copilul prescolar: - tipul gustarilor - numarul si durata meselor pe zi - cantitatea bauturilor indulcite/zi - alimentele consumate nesupravegheat E. Istoricul medical al copilului - bolile de dezvoltare, genetice si metabolice

28

- alergiile (la diferite produse sau medicamente) - istoricul familial al bolilor infectioase sau cronice - istoricul febrelor severe si a infectiilor otice - medicatia curenta F. Fluorizarea - nivelul fluorului din apa potabila consumata - tipul pastei de dinti, dar si frecventa utilizarii (utilizarea se face sub controlul parintelui) - suplimente de fluor G. Obiceiuri personale cu privire la ingrijirile oro-dentare - curatarea cavitatii orale cu comprese de tifon, inainte de eruptia primilor dinti temporari - periajul numai cu apa, pana la varsta de maxim 2 ani - ridicarea buzei pentru perierea dintilor frontali - atitudinea copilului pe durata ingrijirii oro-dentare - daca frecventa si modul ingrijirii oro-dentare sunt bine stabilite H. Greutati pe durata ingrijirii cavitatii orale - limba vorbita - costurile - lipsa increderii in preventie sau frica - programul parintilor nu se potriveste cu orele de munca are medicul dentist - medicul dentist nu accepta asigurari medico-dentare - probleme cu transportul pana la medicul dentist Recomandari cu privire la mentinerea sanatatii oro-dentare a copilului sub 1 an Prima vizita la dentist se face la 6 luni sau dupa eruptia primului dinte temporar. Parintele este consiliat si i se arata cum se realizeaza igiena oro-dentara. Indicatiile se pot da si in scris. Copilul isi formeaza obiceiul fie de a suge degetul mare, fie alte degete sau suzeta. Astfel de obiceiuri sunt normale acestei varste. Totodata suptul biberonului cu lapte este si el normal, nefiind indicat ca acesta sa fie folosit pentru sucuri sau alte bauturi indulcite. Suptul la san nu se prelungeste dupa eruptia dintilor temporari, sau cand copilul adoarme, deoarece laptele stagnat in jurul dintilor determina demineralizari sau carie dentara (cei mai afectati sunt frontalii superiori). Parintele trebuie informat cu privire la ordinea eruptiei dintilor temporari si i se aduce la cunostinta faptul ca pot exista variatii fata de datele medii. Este cunoscut faptul ca eruptia dintilor determina iritabilitate, mestecat in exces, scaderea poftei de mancare, plans, febra, diaree si probleme cu somnul. Intrucat caria dentara a dintilor temporari poate sa apara precoce, este indicata examinarea si diagnosticarea timpurie. Din studii recente reiese faptul ca 75% cariile descoperite la copiii de 2 ani sunt la nivelul incisivilor maxilari, iar 90% dintre acesti copii vor dezvolta carii si la nivelul primilor molari temporari. Varstele ce trebuie urmarite pentru prevenirea aparitiei cariei dentare sunt: 1 an -> se previne caria de biberon 3 ani -> se previne caria molarilor temporari 6-7 ani -> se previne caria primilor molari permanenti 12-13 ani -> se previne caria molarilor secunzi si a premolarilor O forma de carie precoce si severa, este caria de biberon. Cauza este suptul la biberon inainte de culcare sau suptul prelungit la san. In saliva exista streptococi mutans si lactobacili, la care se adauga alimentatia cu zahar in exces a copilului si lipsa masurilor de igienizare, toti fiind factori care duc la producerea cariei de biberon. Unitatile dentare afectate sunt: - incisivii centrali superiori - molarul I - caninii - molarul II temporar Clinic, se observa zona coletului ce prezinta zone albe cretoase. Caria evolueaza rapid, determinand in final distrugerea coroanei dentare, ramanand doar resturi radiculare colorate in negru-brun. Simptomatologia este zgomotoasa, cu durere, frecvent producandu-se si abcese.

29

In cazul cariei de biberon se pune accent pe controlul corect al placii dentare si al regimului alimentar, iar fluorizarile sistemice si cele locale devin obligatorii (recomandate sunt lacurile cu fluor). indepartarea placii dentare se face cu dificultate, inca dinainte de eruptia dintilor temporari, cu comprese de tifon umezite. Imediat dupa eruptia primul dinte temporar se incepe periajul cu periute cu peri moi, umezite in apa. Periajul se practica dimineata si seara inainte de culcare. regimul alimentar. Se incearca sa se renunte la biberon in jurul varstei de 8-12 luni. Acesta se inlocuieste cu o cana mica cu care copilul incepe sa bea. Alimentele recomandate sunt: vegetalele, cerealele, lactate, fructe si carne. Recomandari cu privire la mentinerea sanatatii oro-dentare a copilului in varsta de 1-5 ani La aceasta varsta, copilul este mult mai activ si se poate accidenta foarte usor. Periajul dentar este recomandat sa se faca dimineata, dupa masa si seara (inainte de culcare). Pana la varsta de 5 ani este indicata si colorarea placii. Pana la varsta de 7 ani, parintele trebuie sa supravegheze perierea si plasarea pastei de dinti pe periuta. De obicei este recomandata o cantitate redusa de fluor la copii deoarece ei nu se clatesc cum trebuie si inghit multa apa. De aceea, in primii 2-3 ani de viata este recomandata perierea doar cu periuta umezita in apa. In cazul copiilor cu risc crescut la carie, se recomanda aplicarea lacurilor fluorurate de 2 ori pe an, sau chiar mai frecvent. Mirosul neplacut al gurii poate fi cauzat de microorganisme colonizate pe fata dorsala a limbii sau interdentar. O alta cauza des intalnita este prezenta polipilor faringieni. Eliminarea mirosului se face prin periaj dentar si utilizarea atei dentare (de catre parinte). Alimentatia corecta a copilului cuprinde cereale, fructe, vegetale, si mai putin carne, lactate sau dulciuri. Consumul bauturilor carbogazoase este interzis intre acest interval de varsta, iar sucurile de fructe sunt limitate la 4-6 prize/zi. Copilul trebuie sa beneficieze de consult de specialitate de 2 ori pe an, sau in functie de gradul de risc cariogen. Copiii cu risc scazut la carie: - cei care primesc fluor sistemic de la nastere - cei care sunt perfecti sanatosi - cei ai caror parinti nu prezinta tratamente dentare extinse Copiii cu risc crescut la carie: - cei care nu beneficiaza de flurizare sistemica - cei ai caror parinti prezinta probleme dentare multiple - cei cu probleme de sanatate In timpul vizitelor la medicul dentist, copilul este educat cu privire la sanatatea oro-dentara si este invatat cum sa-si efectueze igiena oro-dentara. Dupa prima vizita, este indicat ca parintii sa lase copilul singur cu medicul dentist, care apoi le comunica situatia prezenta si indicatiile de urmat. Inainte de inceperea tratamentului copilului i se prezinta fiecare instrument pentru ca acesta sa treaca mai usor peste frica de necunoscut. Daca copilul devine agitat si incepe sa planga, procedura trebuie oprita, iar acesta trebuie linistit utilizand un ton bland. Daca copilul nu se linisteste atunci trebuie reprogramat. In cazul in care copilul prezinta disfunctie ocluzala, malpozitii dentare severe, lipsa congenitala a unor dinti, pierderea precoce a dintilor de lapte acesta este trimis catre un specialist. Ingrijirea preventiva medico-dentara a pacientului cu despicatura de buza si/sau palat Persoanele nascute cu despicatura de buza si/sau palat pot sa ramana mutilate pentru tot restul vietii. Pentru remedierea situatiei sunt necesare tratamente complexe ce trebuie efectuate dupa un anumit program, intr-o anumita ordine si intr-un anumit interval de timp. La acesti pacienti se urmareste refacerea fizionomiei si a fonatiei. Cele mai frecvente despicaturi intalnite la nivelul fetei sunt cele labio-maxilo-palatine. Frecventa formelor clinice (F. Fraser): - 35-55% despicaturi de buza-palat - 30-40% despicaturi de palat - 20-30% despicaturi de buza Factori etiologici Factorii favorizanti sunt: - ereditatea - varsta tatalui

30

- infectiile virale (gripa, rujeola, rubeola) - iradierile - perturbarile dezvoltarii embrionare din primele 2-3 luni de sarcina - tulburarile endocrine, nutritionale si socurile psihice suportate de mama pe durata sarcinii Factorii de mediu: - agenti teratogeni: corticosteroizii, hipervitaminoza A etc. - medicamentele luate in primele luni de sarcina: neuroepileptice, antibioticele, sulfamidele sau anticonvulsionantele etc. - consumul in exces de tutun si alcool - aportul inadecvat de vitamine Clasificari ale despicaturilor A. Prof.Dr. Valerian Popescu clasifica despicaturile in functie de sediu, intindere si de regiunea anatomica interesata: partiale: - posterioare: complete si incomplete - anterioare: complete si incomplete, uni- sau bilaterale asociate totale: - unilaterale - bilaterale B. In functie de locul si amploarea modificarilor, exista mai multe clase: I: Despicaturi localizate la nivelul luetei II: Despicaturi localizate la nivelul luetei, pe toata lungimea ei III: Despicaturi localizate numai la nivelul palatului moale IV: Despicaturi localizate la nivelul palatului dur si moale V: Despicaturi care se intind de la palatul moale la cel dur, se continua pe creasta alveolara unilateral fata de mugurele nazo-frontal; se asociaza cu despicatura de buza din aceeasi parte VI: Despicaturi care se intind de la palatul moale la cel dur, se continua pe creasta alveolara de o parte si de alta fata de mugurele nazo-frontal; se asociaza cu despicatura bilaterala a buzei superioare VII: Despicaturi localizate submucos, la nivelul palatului moale, ce duc la unirea perfecta a musculaturii locale. Palatul moale arata scurtat, istmul buco-faringian prezinta o inchidere imperfecta, lueta este obisnuit bifida. Particularitati clinice oro-dentare, specifice pacientilor cu diverse tipuri de despicaturi La pacientii cu despicaturi se mai poate observa: - cand este afectat palatul intalnim comunicare buco-nazala - modificari de morfologie dentara, dinti supranumerari sau anodontii Dupa inchiderea chirurgicala a despicaturii palatinale, pacientul urmeaza un tratament logopedic. Totodata, igiena buco-dentara se mentine cu greutate datorita respiratiei orale si a pozitiilor anormale ale dintilor. Parodontita marginala apare inca din timpul adolescentei, datorita acumularilor de placa dentare ce determina retractie gingivala si de os alveolar. Retentia de placa este cauzata de problemele de masticatie, de malpozitiile dentare, alegerea unui anumit tip de alimente etc. Copiii cu despicaturi de buza sau palat intra in categoria celor cu risc crescut de producere a cariei dentare. In plus, la acesti pacienti se observa: - buza superioara poate fi mai scurta sau in retropozitie; buza inferioara proemina - pacientii au probleme in pronuntarea anumitor sunete, probleme respiratorii si de auz - pacientii prezinta cicatrici faciale vizibile - acesti pacienti prezinta predispozitii la infectii (frecvent la nivelul cailor respiratorii superioare) - de la nastere si pana la rezolvarea comunicarilor, acesti pacienti au semne de subalimentare, care pot afecta sanatatea individului Tratamente Incep rapid dupa nastere printr-o serie de interventii succesive, realizate de o multitudine de specialisti (se incepe cu interventiile chirurgicale). Astfel de tratamente se intind pe o lunga perioada de timp.

31

Obiective: - dezvoltarea maxilarelor - refacerea integritatii anatomice a zonei - obtinerea unor arcade functionale - rezolvarea integritatii cailor aeriene Protocolul refacerii despicaturilor de buza si palat impune corectarea defectului de buza in prima faza, cu realizarea de obturatoare palatinale, urmate de alte interventii ulterioare la nivelul palatului. La acesti pacienti, se mai poate interveni individualizat prin: - rino si faringo-plastie, amigdalectomie, indepartarea vegetatiilor faringiene - grefe osoase, pentru refacerea crestei alveolare si a palatului osos Prin grefele de os atribuite crestelor alveolare se realizeaza suportul osos necesar dintilor in eruptie. Osul este prelevat din creasta iliaca, coaste sau mandibula. In completarea tratamentelor chirurgicale se intervine si ortodontic pentru o aliniere dentara acceptabila si o ocluzie functionala. Ingrijiri medico-dentare preventive Parintii sunt educati cu privire la controlul corect al placii dentare, avand ca scop pastrarea integritatii unitatii dento-parodontale, necesare mentinerii protezelor si a obturatoarelor. Acest control se realizeaza prin periaj sau prin alte mijloace mecanice adjuvante sau chimice. Intrucat pacientul se exprima cu dificultate, si de asemenea el putand avea probleme cu auzul, acesta este abordat cu rabdare si intelegere. Daca dupa interventia chirurgicala raman fistule se evita patrunderea fragmentelor de tartru la aceste nivele. Este indicat detartrajul, izolarea facandu-se cu diga. Sunt indicat periutele de dinti cu peri moi, paste de dinti si ape de gura cu fluor, utilizate zilnic. Se indica fluorizarea prin tablete, sau florizare sistemica cu geluri fluorurate. Pentru a evita halena bucala protezele si obturatoarele trebuie curatate frecvent. Alimentele cariogene si cele indulcite cu zahar sunt evitate. Postoperator se indica hrana lichida, urmata de hrana semi-lichida, pana in momentul vindecarii plagilor. Ingrijirea medico-dentara preventiva a pacientului la pubertate si adolescenta Particularitati clinice dentare Incidenta cariei este mai mare decat in celelalte grupe de varsta. Aceasta se datoreaza unui consum mai mare de glucide, frecventa crescuta a meselor, obiceiuri alimentare modificate si vulnerabilitatea crescuta la carie a dintilor recent erupti. Inflamatiile gingivale sunt frecvent intalnite la aceasta varsta, datorate obiceiurilor alimentare si a controlului deficitar al placii dentare. Raspunsul inflamator se datoreaza acumularii de placa. Un alt rol il joaca dezechilibrul hormonal, accentuat de unele boli generale (diabetul juvenil) sau administrarea unor medicamente (anticonvulsivantele). Se recomanda o examinare parodontala riguroasa, masuri preventive si tratamente timpurii ale afectiunilor intalnite. Parodontopatiile marginale determina pierderea insertiei epiteliale si retractii ale osului alveolar. Factori care determina parodontitele marginale: - virusuri si microorganisme patogene - factori locali: tartru sub- si supragingival - carii dentare netratate - restaurari dentare incorecte - fumatul - igiena oro-dentara deficitara - boli sistemice - factori genetici Parodontita marginala juvenila: 1. Parodontita marginala localizata- pierderi severe la nivelul suportului osos alveolar la nivelul primilor molari permanenti si in jurul incisivilor 2. Parodontita marginala generalizata- pierderea generalizata a suportului osos alveolar. Boala apare la finalul adolescentei si la adultul tanar.

32

Ingrijiri medico-dentare preventive Adolescenta, este perioada cand individul isi contureaza cunostintele dentare preventive, pe care le va aplica pentru tot restul vietii. Este o perioada de tranzitie, de crestere accelerata si de modelare, in special din punct de vedere intelectual. Medicilor dentisti li se recomanda o atitudine speciala fata de adolescenti: - comportament asemanator celui aratat unui adult - acestia trebuie determinati sa vorbeasca - trebuie sfatuiti cu tact, fara a fi ofensati - acestia manifesta un interes aparte fata de problemele de sanatate Examenul clinic se efectueaz periodic. Se da atentie descoperirii leziunilor carioase si a semnelor de parodontopatie. Adolescentul trebuie sfatuit cu privire la regimul alimentar si la rolul important al fluorizarii locale. In aceasta perioada dulciurile devin o necesitate energetica. Medicul dentist ia masuri de educare a consumului de dulciuri spre unul necariogen. Gustarile dintre mesele principale ale zilei se compun din fructe, verdeturi, lapte sau alune. In ceea ce priveste fluorizarea, se pune accent pe pastele de dinti cu fluor si pe apele de gura fluorurate. Particularitati clinice oro-dentare Reprezentate de: - gingivita- se manifesteaza rar, fiind datorata controlului ineficient al placii dentare, dar si raspunsului exagerat la dezechilibrele hormonale - mucoasa orala si cea a limbii sufera modificari, devenind subtiri si uscate. Datorita menopauzei unele femei sufera modificari in compozitia salivei datorate stresului psihic. - poate aparea resorbtia crestei alveolare, rezultand pierderea dintilor Tratamente medico-dentare preventive Femeile la menopauza sunt in permanenta in tensiune, si dau o importanta exagerata sfaturilor si amanuntelor medicale. Medicul dentist trebuie sa arate bunavointa, prietenie si sa nu se grabeasca in nici o circumstanta. Se da o atentie deosebita manevrarii instrumentelor si a materialelor. Se iau masuri profilactice de mentinere a integritatii dintilor naturali prezenti. Parodontitele deja existente, vor avea tendinte de inrautatire in momentul instaurarii menopauzei. Sunt indicate detartrajele frecvente, alimentatie necariogena, bogata in calciu si vitamina D, si fluorizari locale. Ingrijirea medico-dentara preventiva a pacientului varstnic Numarul persoanelor varstnice (peste 65 de ani) este intr-o continua crestere. Varsta si problemele de sanatate necesita o ingrijire specifica, pentru mentinerea unui status de sanatate rezonabil. Din punct de vedere medico-dentar specifica acestei grupe de varsta este scaderea numarului de unitati odontoparodontale, ca urmare a evolutiei proceselor carioase si bolii parodontale. Totodata, fiecare etapa de viata aduce modificari la nivelul metabolismului, al activitatii celulare si al echilibrului hormonal si intelectual. Dupa o anumita varsta, starea de sanatate depinde de mai multi factori, cu ar fi cei biologici si cei de mediu ce vor influenta longevitatea individului. Batranetea nu trebuie insa confundata cu multitudinea de afectiuni patologice de care sufera o parte din membrii acestui grup. Modificari fiziologice generale - imbatranirea determina reducerea activitatilor metabolice si a numarului de celule active - tesuturile moi apar mai atrofiate, deshidratate si fibrozate, cu elasticitatea diminuata - scade capacitate de regenerare-reparare - fumatul, lipsa de efort fizic, regimul alimentar incorect sau obezitatea isi spun cuvantul - proces de subtiere si de zbarcire la nivelul tegumentelor - scade capacitatea de aparare a organismului - scade viteza de vindecare, iar sensibilitata dureroasa diminueaza Afectiuni patologice specifice Cele mai intalnite afectiuni specificei varstei inaintate sunt arteritele, bolile cardio-vasculare, HTA etc. Caracteristici: - capacitatea de ventilare pulmonara scade progresiv

33

- afectiuni sistemice cardio-vasculare (crestere a tensiunii arteriale), urmate de ateroscleroza, marirea de volum a inimii si scaderea volumului de sange pompat - masa musculara diminueaza, articulatiile anchilozeaza - aport insuficient de calciu, fosfor si fluor duce la scaderea rezistentei osoase - apar stari depresive legate de singuratate, lipsa suportului social si de pierderea increderii in propriile puteri - este afectata acuitatea vizuala si auzul Osteoporoza Se caracterizeaza prin reducerea continutului mineral, cat si a masei osoase. Este o boala ce poate sa apara la orice varsta, inclusiv la barbati. Osteoporoza- se datoreaza prezentei dezechilibrului hormonal produs prin disparitia estrogenilor si deficitului de Ca. Alti factori incriminati: - viata sedentara - sexul feminin, predispozitii la caucazieni si asiatici - aportul insuficient de Ca si vitamina D - menopauza precoce - administrarea de corticosteroizi - alcoolul, fumatul, sarea si cofeina Aceasta se poate complica cu resorbtii marcate la nivelul crestelor alveolare edentate. Exista o legatura intre boala parodontala si osteoporoza, mai ales la pacientii fumatori, consumatori de alcool in exces si cu un regim alimentar necorespunzator. Evolutia bolii este asimptomatica. Simptomele intalnite sunt: durerile de spate, fracturi frecvente si resorbtia crestelor alveolare. Tratament: administrarea de estrogeni, calciu, vitamina D si fluorura de sodiu Boala Alzheimer Este o forma de dementa severa si ireversibila, ce determina o deteriorare progresiva a capacitatii intelectuale, afectand si memoria, gandirea si personalitatea. Boala evolueaza in timp si este caracteristica varstei a treia. Interesul pentru realizarea igienei oro-dentare scade. Particularitati clinice oro-dentare specifice varstei : A. Particularitati clinice specifice tesuturilor moi - buzele - pierderea elasticitatii normale si deshidratarea lor - mucoasa orala- modificari atrofice: mucoasa orala apare atrofiata, neteda si lucioasa - hiperkeratoza: sunt intalnite zone de hiperkeratinizare - fragilitate capilara: apar petesii si echimoze - limba - senzatii gustative modificate: senzatiile gustative sunt anormale sau diminuate - glosita atrofica: suprafata dorsala a limbii este neteda, lucioasa si plana - varicozitati sublinguale: localizate pe fata ventrala a limbii paramedian B. Particularitati clinice specifice dintilor - discolorari datorate consumului de-a lungul timpului de cafea, ceai sau datorita fumatului - atritie: dinti au o inaltime redusa si cu spatieri - carii radiculare: rezulta datorita expunerii radacinilor ca urmare a avansarii bolii parodontale si a retractiilor fiziologice - abraziunea dentara: intalnite cel mai frecvent pe fata vestibulara a dintilor, la nivelul coletului, - modificarile aparute la nivel pulpar: acestea apar ca urmare a evolutiei cariilor dentare, a restaurarilor efectuate sau a bruxismului, ce determina ingustarea camerei pulpare si depunerea progresiva de mase calcifiate C. Parodontal - parodontiul este sanatos- gingia este ferma la palpare si are un aspect normal - de pe alta parte, exista un numar destul de mare de indivizi cu parodontopatie marginala cronica, cu prezenta pungilor parodontale, cu disfunctii extinse la nivelul osului, al ligamentelor parodontale si a cementului radicular - la pacientii cu parodontita marginala tratata, tesutul parodontal arata sanatos D. Modificari ale personalitatii - pacientii in varsta prezinta un sentiment de insecuritate si de depresie (din cauza problemelor cu auzul, de vedere si de control al miscarii)

34

- acestia au tendita de a dezvolta obiceiuri fixe Particularitatile ingrijirilor medico-dentare Pacientii in varsta se trateaza medico-dentar tinand cont de afectarile fizice si senzoriale depistate. Medicul dentist ii cere pacientului lista cu medicamente pe care le administreaza pe durata tratamentelor. Ne intereseaza o serie de medicamente: - aspirina, heparina si cumadinul => provoaca tulburari ale hemostazei - beta-blocantii, blocantii canalelor de calciu, nitratii sublinguali sau cei sistemici pot produce scaderea rezistentei organismului la stres - antiaritmicele, nitratii sublinguali sau sistemici, antidepresivele triciclice obliga la folosirea cu precautie a vasoconstrictorului din anestezicul utilizat - antipsihoticele pot determina tulburari de motilitate - nifedipinul, ciclosporina pot da hiperpalzii gingivale Pacientul in varsta trebuie monitorizat in ceea ce priveste tensiunea la fiecare sendinta. Totodata el este inspectat oncologic. Daca sunt intalnite diferite leziuni la nivelul mucoasei orale, pacientul este redirectionat catre un specialist in chirurgia oromaxilofaciala. Pentru o comunicare cat mai eficienta se recomanda: - practicianul se aseaza in fata pacientului, pentru ca acesta sa-i poata citi pe buze - eliminarea din cabinet a muzicii de fond sau a altor sunete - practicianul trebuie sa vorbeasca mai tare, mai rar si mai clar, iar pacientul trebuie ascultat cu rabdare - incercam sa-i inlaturam senzatia de anxietate si neincrederea specifice varstei Controlul biofilmului dentar Factori care contribuie la acumularea biofilmului dentar: - retractiile gingivale aparute fiziologice, traumatic sau patologic - expunerea cementului radicular, mult mai rugos decat smaltul, rugozitati care permit o acumulare mai rapida a biofilmului dentar - reducerea secretiei salivare: se reduce efectul ei de curatire si lubrifiere - existenta locurilor suplimentare de retentie, aparute odata cu protezarile conjucte si/sau adjuncte - restaurarile dentare cu margini incorect adaptate - manifestarile aparute ca urmare a administrarii unor medicamente La controlul biofilmului dentar contribuie: - folosirea periutelor electrice - individualizarea metodelor de periere - indicarea pastelor de dinti si a apelor de gura fluorurate - utilizarea pastelor de dinti cu o abraziune redusa - utilizarea agentilor desensibilizanti - folosirea salivei artificiale Regimul alimentar Persoanele in varsta tin regimuri dietetice, avand si deficiente nutritive. Factori care contribuie la producerea deficientelor nutritive: - singuratatea - mese neregulate - buget limitat - alcoolism - lipsa interesului pentru a gati - scaderea perceptiei gustative si a mirosului - tendinta de a exagera cu anumite obiceiuri alimentare - selectarea alimentelor - pierderea poftei de mancare si dificultati de inghitire Boli cronice induse prin dieta: - ateroscleroza- legata de regimul alimentar bogat in colesterol - anemiile, legate de deficitul alimentar in fier - osteoporoza- rezultatul deficitului alimentar in calciu si fluor

35

Notarea alimentelor pe care pacientul le consuma timp de 4-5 zile poate sa aduca informatii interesante. Din punct de vedere medico-dentar, vom incepe prin a recomanda un regim alimentar necariogen. Pacientul este indemnat spre un regim echilibrat prin care sa obtina o rezistenta superioara la boli si sa previna imbatranirea prematura. Ingrijirea preventiva dentara a pacientilor cu variate tipuri de protezari dentare

Durata diferitelor tratamente dentare depinde foarte mult de intelegerea pacientului si de eficienta cu care acesta isi realizeaza zilnic controlul placii dentare. In cazul protezarilor fixe/mobile sau celor ortodontice, datorita retentiilor suplimentare artificiale efortul depus pentru controlul placii este mai mare si fiecare pacient ar trebui sa beneficieze de recomandari individualizate.
Pacientul purtator de aparate ortodontice Aceste aparate se intalnesc frecvent la tinerii sub 18 ani. Planul de tratament profilactic in cazul unui pacient purtator de aparat ortodontic se va intinde pe o lunga perioada de timp, deoarece apar probleme gingivale, parodontale sau carioase generate de prezenta acestor aparate. Acest tip de pacient, pe langa tratamentele efectuate de medicul dentist si ortodont va beneficia de asistenta profilactica, el necesitand motivare si supraveghere dar si tratamente de crestere a rezistentei structurilor dentare la carie. Pacientii cu aparate ortodontice fixe Un aparat ortodontic fix este reprezentat de bracket-uri, inele si catene de sarma. Bracket-urile se fixeaza prin cimentare, dupa demineralizarea acida pe fetele vestibulare ale frontalilor si premolarilor ca si inelele care se fixeaza prin cimentare pe molarii de 6 ani. Pentru protectia tesuturilor dentare se recomanda fixarea bracket-urilor cu materiale ce elibereaza in mod continuu fluor. Ingrijirea preventiva. Controlul placii la un pacient cu aparat ortodontic este esential pentru mentinerea sanatatii structurilor dentoparodontale mai ales ca acesti pacienti sunt in general la varsta pubertatii, cand incidenta afectarii gingivale si vulnerabilitatea carioasa sunt mai mari. Trebuie sa se stabileasca un program ferm care va incepe prin educarea pacientului inainte de aplicarea aparatului ortodontic. Aceasta presupune autocolorari de placa, prin care pacientul isi evalueaza performantele si minusurile. Se recomanda periute de dinti moi, cu cap activ, rotunjit, smocuri asezate pe doua planuri, iar metoda de periere indicata este Charters sau Stillman sau combinate, cu miscari vibratorii scurte. Suprafetele dentare se vor curata atat dinspre ocluzal cat si dinspre gingival si se va insista interdentar. Pentru unii pacienti se indica si metoda Bass pentru mentinerea sanatatii zonei gingivale. Se poate apela si la periute de dinti mecanice moi, cu care se vor efectua miscari de curatare de mica amplitudine si la o viteza redusa. Zonele aproximale necesita o atentie deosebita. Putem apela la stimulatoare gingivale, ata dentara sau periute interdentare cu care putem si aplica unele substante antiplaca sau de fluorizare locala. De asemeni, pacientul poate folosi la domiciliu si dusuri bucale. Se va insista cu privire la regimul alimentar, inducandu-se o alimentatie necariogena iar pe toata perioada tratamentului ortodontic si o buna perioada dupa finalizarea acestuia se recomanda aplicarea de substante cu fluor, local, in timp ce pastele de dinti profilactice, cu fluor devin obligatorii. Este indicata sigilarea santurilor si fosetelor ocluzale. Indepartarea inelelor si a bracketurilor ortodontice Resturile de ciment ramase dupa indepartarea inelelor se indeparteaza cu aparatul de detartraj ultrasonic. Indepartarea bracketurilor si a resturilor de material compozit se poate face prin metode mecanice, electrotermice, laser sau ultrasonice. Dintre toate metodele, laserul cu CO2 este cea mai promitatoare, dar metoda este inca in studiu. Compozitul folosit la fixarea bracketurilor se indeparteaza cu ajutorul frezelor de finisat, din carbura de tungsten si la viteza redusa. Se lustruiesc suprafetele cu ajutorul cupelor de oxid de aluminiu la viteze reduse si prin miscari dinspre cervical spre ocluzal. Se continua cu cupe de cauciuc si mal de piatra ponce dar cu mare atentie pentru a nu produce supraincalzirea suprafetei dentare. Pe durata procedeului de indepartare se pierd aproximativ 30-100 milimicroni structura dura dentara. Pierderile sunt mai mari atunci cand la lipire se folosesc compozite cu umplutura sau cand suprafata de smalt suporta multiple fixari si dezlipiri. Pacientii cu aparate ortodontice mobile Recomandari profilactice : - Spalarea aparatului dupa fiecare masa, inainte de culcare sau dupa perioade mai lungi de inutilizare - Pe durata neutilizarii aparatul se pastreaza intr-un pahar cu apa sau intr-o cutie de plastic rezistenta la socuri, oricum intr-un mediu umed

36

- Pacientul va fi supus unui plan de fluorizare locala atat la domiciliu cat si profesionala Pacientii cu mentinatoare de spatiu Prin aplicarea mentinatoarelor mai ales in zona laterala, se impiedica migrarile dentare care ar influenta negativ spatiul necesar eruptiei dintilor permanenti. Tipuri de mentinatoare : - Fixe care pot fi utile si in procesul de masticatie sau pot fi folosite in deplasarea ortodontica a unor dinti vecini sau antagonisti bresei edentate - Mobile formate dintr-o baza acrilica, sei cu dinti si crosete de sarma, asemanatoare protezelor partiale acrilice; au avantajul de a participa la masticatie si chiar la refacerea fizionomiei Ingrijirea pacientilor cu punti dentare (protezare fixa) Aceste punti se compun din coroane protetice cu care puntea se fixeaza pe dintii naturali ce delimiteaza edentatia si din intermediari sau inlocuitorii dintilor lipsa. Conditii pe care puntile trebuie sa le indeplineasca : - Sa fie bine adaptate la limita cu parodontiul marginal al dintilor stalpi si al vecinilor astfel incat sa nu traumatizeze in nici un fel tesuturile moi - Sa fie accesibile curatirii personale si profesionale - Sa nu influenteze nefavorabil curatirea dintilor naturali restanti Indicatii de igienizare Perierea trebuie efectuata dupa fiecare masa iar controlul placii trebuie sa fie prelungit. Se recomanda utilizarea irigatoarelor orale si o pasta de dinti mai putin abraziva pentru a nu zgaria structurile respective dar care sa contina fluor. Se va acorda o atentie deosebita parodontiului dintilor stalpi, mai ales inspre corpul de punte. La pacientul protezat fix se recomanda modelul de periaj sulcular. De asemeni vom acorda atentie suprafetelor interdentare si celor de sub corpul de punte, mai ales mezial in cazul dintelui stalp distal si invers. Ingrijirea pacientului cu protezare mobilizabila Protezele mobile inlocuiesc unul sau mai multi dinti lipsa de pe arcade, niciodata pe toti, dar si structurile asociate pierdute. Pot avea sprijin dento-parodontal sau mixt, atunci cand se sprijina pe unii dinti restanti cat si pe crestele alveolare edentate (sprijin dento-mucozal). Procedurile de intretinere vor avea in vedere curatarea protezei, a dintilor stalpi si a acelora naturali restanti, a tuturor tesuturilor reunite sub denumirea de camp protetic. Sanatatea gingivala la un astfel de pacient se mentine cu eforturi si este influentata nefavorabil de acumularile rapide si mai abundente de biofilm dentar. Cand proteza se indeparteaza din gura, se va aseza direct intr-un vas special destinat sau pe un servetel de hartie urmand sa fie spalata si eventual curatata intr-un aparat de curatire ultrasonic. Ingrijiri preventive Igienizarea protezelor mobile este identica cu cea a mentinatoarelor de spatiu si se indica pentru a preveni iritatiile, mirosurile si pentru a-i imbunatati aspectul. Atunci cand nu se poate realiza perierea protezei este importanta macar clatirea ei. Se vor folosi perii diferite pentru curatarea protezelor si a dintilor. Pentru proteza se folosesc perii special create, cu peri lungi care ajung si in cele mai declive zone ale suprafetelor mucozale ale protezelor. Pentru crosete si celelalte elemente metalice se folosesc alte perii, cilindrice cu o parte activa lunga, de 6-8cm care se poate adapta formei acestora, fara a genera deformari. Nu se recomanda periile mecanice pentru curatarea protezei. Dintii naturali restanti, se vor peria corect si meticulos, insistand interdentar. Cu cat pacientul reuseste sa isi mentina o sanatate buna a structurilor dentare implicate cu atat tratamentele dentare au o longevitate mai mare. Ingrijirea pacientului cu proteza totala Proteza totala este modalitatea cea mai intalnita de protezare a edentatiei totale. Pacientul purtator de proteza totala trebuie sa revina la controale o data pe an pentru evaluarea tesuturilor orale dar si controlul placii dentare iar pentru cei cu proteza pe implanturi controalele trebuie sa se efectueze mai des. Tipuri de proteze totale mobile : - Proteze totale ca modalitate uzuala de protezare a edentatiei totale - Proteze totale care se sprijina pe implanturi - Supraprotezare proteza care se sprijina pe resturi radiculare sau/si pe implanturi - Proteze totale provizorii care asigura protejarea, stabilizarea si functionarea individului inainte de protezarea definitiva - Protezarea totala imediata

37

Protezarea totala prezinta o suprafata mucozala in contact cu tesuturile moi si o alta externa, lustruita. Structuri acoperite de proteza totala : - Creasta alveolara - Mucoasa alveolara Indicatii date pacientului protezat total Protezarea totala a unui pacient este un moment de mare incarcatura emotionala si necesita un mare efort de adaptare. Echipa dentara poate sa ii inmaneze pacientului materiale tiparite care sa ii usureze adaptarea la aceasta noua etapa. Cand se aplica o noua proteza se recomanda : - Sa revina la control in primele 48 de ore de la protezare - Revenirile ulterioare vor fi stabilite in functie de nevoile individuale ale pacientului - In cazul pacientilor ce prezinta leziuni precanceroase sau in cazul marilor fumatori sau consumatori de alcool se recomanda controlul periodic din 3 in 3 luni. - I se va explica pacientului ca atrofia crestelor va fi continua si din aceasta cauza proteza va avea nevoie de ajustari sau chiar de refacere la un anumit interval de timp - I se vor da indicatii pacientului de folosire a protezei pe intelesul sau - Pacientul trebuie sa renunte la incizia alimentelor sau la consumul alimentelor lipicioase - Masticatia se va realiza pe ambele parti pentru stabilizarea protezei - In primele zile va constata o crestere a fluxului salivar si o pierdere partiala a gustului - Vorbirea se va face rar si linistit iar in cazul sunetelor pronuntate gresit acestea se vor repeta - Stranutul, tusea sau cascatul pot produce instabilitatea protezei - Se recomanda curatirea protezei dupa fiecare masa sau macar de 2 ori pe zi iar cand nu este purtata va fi pastrata in apa sau intr-o solutie de curatat, in recipiente prevazute cu capac Leziuni produse prin purtarea protezelor mobile La un examen clinic obisnuit putem depista pe langa leziuni dureroase si altele, chiar asimtomatice, care pot fi preambulul unor boli grave, precum cancerul oral. Cauze : - Incongruenta intre suprafata mucozala si marginile protezei - Acumularea masiva de placa bacteriana si tartru care irita mucoasa - Purtarea neintrerupta a protezei iar relaxarea mucoasei nu se produce - Efectele toxico-chimice generate de pastele sau solutiile de curatat proteza - Alergii, datorate excesului de monomer eliberat de baza protezei - Tratamente imunosupresoare etc. Leziuni inflamatorii : - Localizate zone de mucoasa dureroasa, congestiva, uneori chiar ulcerata - Generalizata sau stomatita protezei, mucoasa fiind congestionata - Infectii cu candida albicans Leziuni ulcerative produse de marginile supraextinse ale protezei; aspectul este asemanator cu cancerul oral; daca dupa 10-14 zile leziunea nu se vindeca pacientul este trimis la un specialist si la efectuarea unei biopsii Hiperplazia mucoasei gingivale sau Epulis Fissuratum; se pot produce excrescente moi, pediculate sau sesile; se datoreaza tot neadaptarii protezei la campul protetic. Hiperplazia papilara se prezinta ca un grup de mici formatiuni roz, proeminente, asemanatoare unui grup de pietricele; apare deobicei pe suprafata palatului dur; Cheilita angulara fisuri ulcerative pe fond eritematos; poate fi acoperita de o crusta; Cauze : dimensiunea verticala a etajului inferior micsorata - Deficit de riboflavina sau infectia cu Candida Albicans - Umezeala datorata unui debit verbal anormal Prevenirea leziunilor : - Igienizarea protezei - Mucoasa campului protetic trebuie curatata prin periere si masata digital - Relaxarea tesuturilor - Se recomanda sa nu se poarte proteza pe perioada somnului

38

Regimul alimentar diversificat dar intr-o cantitate corespunzatoare si preparat de asa natura incat sa fie usor de mestecat - Rezolvarea xerostomiei - se recomanda utilizarea salivelor artificiale - Controlul cariei dentare in caz de supraprotezare Mentinerea in timp a tratamentului prin protezare totala Pacientul trebuie informat de necesitatea revenirii la control cam o data la 1 an. Pentru pacientii cu o igiena precara se recomanda controale o data la 6 luni. Pentru pacientii cu risc crescut de cancer controalele se vor face de 3-4 ori pe an. Igienizarea protezelor Protezele se vor curata zilnic si corect. Pe suprafata acestora se depun, in mod obisnuit, mucina si resturi alimentare. Se formeaza pelicula dobandita imediat dupa introducerea protezei in cavitatea bucala si din ea rezulta ulterior placa bacteriana. In cazul protezelor refacute cu materiale moi de conditionare a tesuturilor si care au o sensibilitate la agentii de curatare, igienizarea lor se va realiza cu apa rece si o stergere blanda cu o perie moale sau cu o carpa. Curatirea protezei se poate face prin doua metode : A. Prin imersie (cu solutie de hipoclorit de sodiu) Proteza are contact total cu solutia de curatat; este un loc de depozitare sigur atunci cand proteza nu este tinuta in cavitatea orala; pentru acest procedeu se pot utiliza pudre sau tablete special create, care se dizolva in apa calduta conform indicatiilor de fabricatie; nu se utilizeaza niciodata apa fierbinte deoarece exista riscul de deformare al protezei; curatirea chimica trebuie urmata de o periere minutioasa; B. Curatirea prin periere Se realizeaza cu perii speciale, apa, sapun, sau alti agenti blanzi de curatare. Perierea se face sub jet de apa calduta, cu mare atentie pentru a nu scapa proteza din mana. Pacientului i se recomanda ca de fiecare daca cand isi scoate proteza sa isi clateasca cavitatea orala cu apa calduta sau chiar si cu solutii saline izotone. Este recomandat de asemenea masajul partilor moi de catre pacient, cu limba sau cu degetul. Agentii chimici utilizati la curatirea protezelor Agentul ideal trebuie sa fie : - Usor de utilizat - Cost rezonabil - Sa indeparteze eficient depozitele organice sau anorganice - Sa prezinte actiune bactericida si fungicida - Sa nu fie toxic - Sa nu produca deteriorari la nivelul materialelor din care este confectionata proteza Solutii de curatare : - Hipocloritul alcalin - Peroxizii alcalini - Acizii diluati - Enzimele - Dezinfectantele Agenti abrazivi de curatare : - Pudrele si pastele de dinti (au in comun diferiti abrazivi precum carbonatul de calciu) - Au un mare dezavantaj si anume abraziunea produsa la nivelul materialului din care este confectionata proteza - Agentii abrazivi casnici cum ar fi detergenti sau/si prafuri de curatat - Sarea de bucatarie sau bicarbonatul de sodiu sunt catalogati drept abrazivi blanzi Identificarea pacientului prin intermediul protezei sale Este necesara in cazul : - Victimelor de razboi, ale dezastrelor sau incendiilor, ale accidentelor rutiere etc. - Indivizilor descoperiti fara cunostinta si fara acte de identitate, amnezici sau suferind de diferite boli psihice (Alzheimer) - Rezidentilor din caminele de batrani etc.

39

In acest sens in tarile civilizate s-a propus ca pe versantul vestibular al protezei, distal la maxilar si pe versantul lingual la mandibula, tot distal sa fie incorporat CNP-ul si chiar data nasterii persoanei in cauza. Supraprotezarile Reprezinta o proteza totala ce se sprijina pe radacinile restante ale dintilor naturali sau pe implanturi si pe mucoasa crestei edentate. Prezenta dintilor naturali constituie o serie de avantaje : - Incetinirea vitezei de atrofie a crestelor - Reducerea presiunii ce ajunge la crestele edentate - Imbunatatirea stabilitatii si a retentiei protezei - Imbunatatirea senzatiilor tactile si proprioceptive ale pacientului - Reducerea timpului de adaptare a pacientului cu proteza Gingia inconjuratoare dintilor restanti va trebui sa fie sanatoasa iar santul gingival sa aiba valori minime. In plus, dintii restanti trebuie sa aiba mobilitate redusa. Dintii preferati supraprotezarii sunt caninii si premolarii la mandibula si caninii la maxilar. Acestia trebuie sa prezinte tratamente endodontice corecte. In cazul implantelor, plasate deobicei in dreptul caninilor, pacientul trebuie instruit cu privire la igienizarea periimplantara. In cazul in care pacientul are un risc carios foarte mare, aceasta fiind principala cauza a pierderii dintilor, se vor lua masuri de prevenire cariologica. Pacientul va fi supus unui plan de fluorizare continua. Ingrijirea preventiva dentara a pacientului cu reabilitare oro-dentara Aceasta se refera la pacientul care este supus unor tratamente dentare complexe, efectuate la nivelul dintilor si al parodontiului, cu scopul de a restabili sanatatea tesuturilor si de a reface functiile si integritatea arcadelor dentare. Obiectivele reabilitarii : - De a restabili ocluzii functionale - De a ameliora si de a pastra sanatatea structurilor parodontale - De a reface integritatea arcadelor dentare edentate partial - De a imobiliza dintii naturali restanti - De a stabili o armonie intre fiziologia componentelor cavitatii orale, estetica si fonatie Fazele de lucru in orice reabilitare sunt : - Efectuarea tratamentelor parodontale necesare - Efectuarea echilibrarilor ocluzale - Efectuarea tratamentelor endodontice corecte - Corectarea obiceiurilor vicioase - Efectuarea tratamentelor ortodontice - Efectuarea imobilizarilor dentare provizorii sau permanente - Efectuarea de implanturi dentare - Efectuarea de restaurari dentare individuale - Refacerea protetica a integritatii arcadelor dentare Educarea profilactica a unui astfel de pacient se incepe din faza de evaluare, cand trebuie sa constatam capacitatea acestuia de colaborare si felul in care isi controleaza placa bacteriana. De asemenea, pacientul va fi invatat sa se autoevalueze, pentru ca, la cea mai mica deviere de la normal, acesta sa se prezinte singur la control de specialitate. Autointretinerea la pacientul cu reabilitare oro-dentara Autointretinerea ajuta la prevenirea producerii bolilor determinate de placa bacteriana si indeparteaza in timp producerea starii de edentat total. La pacientul cu reabilitare oro-dentara putem constata : - Semne de parodontopatie - Dinti restaurati protetic - Proteze fixe, punti dentare - Proteze partiale mobilizabile Autoingrijirea indicata pacientului - contine trei etape Etapa intai se desfasoara inaintea inceperii tratamentelor si consta in chestionarea pacientului cu privire la cunostiintele si obiceiurile personale, legate de preventie si de controlul placii dentare. Se va cuantifica cantitatea de placa existenta in cavitatea orala a pacientului, prin efectuarea indicilor de placa si se va incerca motivarea pacientului.

40

Daca pacientul nu colaboreaza si rezultatele nu sunt pe masura putem incerca un alt plan de tratament poate mai putin costisitor sau chiar putem renunta la a-l mai trata pe pacientul respectiv. Etapa a doua contine tratamentul dentar propriu-zis care, pe langa autoingrijire presupune si sedinte profesionale de evaluare a controlului placii, efectuate de asistenta de profilaxie. In ceea ce priveste fluorizarea se recomanda produsele neutre, cu concentratie si vascozitate neutra. In cazul lucrarilor dentare din portelan sau compozit sunt contraindicate preparatele cu fluor acidulate care pot determina suprafete poroase pe suprafetele acestora. In cazul pacientilor care nu beneficiaza de apa fluorurata sau care nu practica autofluorizarea se recomanda sedinte periodice de fluorizare profesionala. De asemeni se recomanda consilierea alimentara pentru limitarea producerii cariei dentare sau a afectiunilor parodontale. Etapa a treia cuprinde monitorizarea pacientului la sfarsitul tratamentului. Aceasta etapa este hotaratoare pentru durata mentinerii tratamentului. Pacientul va fi educat in vederea realizarii autoexaminarilor, indicandu-i-se sa se prezinte la control ori de cate ori este necesar. In plus, pacientul va trebui sa revina la controale periodice la intervale de timp convenite de comun acord. De fiecare data cand pacientul va reveni se va testa eficienta cu care acesta isi efectueaza controlul placii si se vor efectua indicii de placa pentru a-i oferi o motivatie si se vor modifica recomandarile atunci cand este cazul. Recomandari pentru controlul eficient al placii - pentru dintii acoperiti protetic, punti dentare sau sub intermediari se recomanda periutele mecanice - curatirea la nivelul santului gingival se efectueaza cu periute de dinti moi, cu filamente de plastic si cap activ rotunjit - spatiile interdentare se vor curata folosind dental floss, stimulatorul gingival de cauciuc, scobitori montate, periute interdentare etc. - in cazul dintilor cu furcatii expuse se recomanda folosirea stimulatoarelor interdentare de cauciuc, a periutelor interdentare sau a superfloss-ului - in cazul dintilor cu suprafete radiculare expuse se recomanda periajul cu paste de dinti profilactice cu fluor sau desensibilizante, ape de gura fluorurate si chiar fluorizari profesionale Introducerea unei noi metode de control al placii se face numai dupa ce pacientul le stapaneste foarte bine pe cele recomandate anterior si a obtinut rezultate bune. Rezultatele unei noi metode se cunatifica la o saptamana de la implementarea ei. Pacientului cu reabilitare oro-dentara i se recomanda : - dupa masa de dimineata, perierea completa a dintilor naturali restanti si a protezarilor fixe existente, cu periute de dinti electrice insistand aproximal; perierea manuala a protezelor mobilizabile - la pranz, dupa masa, se spala proteza sub jet de apa, se periaza corect dintii, se clateste puternic, fortand apa sa intre pe sub puntile dentare prezente - seara, dupa masa, se scoate proteza partiala, care dupa spalare se va scufunda intr-o solutie de curatat; se foloseste irigatorul oral pentru a indeparta depozitele moi de pe puntile dentare si suprafetele aproximale ale dintilor; se periaza dintii aplicand periuta cat mai aproximal posibil, cu paste de dinti profilactice cu fluor; se perie limba si mucoasa crestelor edentate; se foloseste ata dentara acolo unde se poate; fetele distale ale ultimilor dinti acoperiti se pot curata cu benzi de tifon sau superfloss; se fac clatiri cu apa de gura fluorurata, fortand-o sa patrunda printre componentele protetice fixe si dintii naturali; Ingrijirea preventiva dentara a pacientului cu implanturi dentare Implantul dentar este un dispozitiv special creat care se plaseaza in osul alveolar, maxilar sau mandibular, cu scopul de a inlocui dintii lipsa sau pentru a realiza baza retentiva necesara fixarii protezelor fixe sau mobilizabile. Succesul acestor dispozitive depinde in mare parte de corectitudinea cu care pacientul reuseste sa isi efectueze zilnic controlul placii dentare. Tipuri de implanturi - endoosos care este cel mai larg utilizat, este introdus in os, intr-un lacas special creat, fiind acoperit de mucoasa timp de cateva luni, timp in care se face integrarea oasoasa, dupa care, se descopera atat cat este necesar fixarii "bontului coronar" care trebuie sa fie apt pentru a primi constructia protetica - subperiostal care este plasat deasupra osului, subperiostal, si acopera intreaga creasta, mandibulara sau maxilara sau poate fi unilateral - transosos este o constructie metalica ce se muleaza pe exteriorul corpului mandibulei si din care pornesc 5-6 tije metalice, din care cateva vor perfora mucoasa in cavitatea orala

41

Selectarea pacientilor Starea generala a pacientului la care se face implantul trebuie sa fie buna si fara incompatibilitati legate de acesta. Probleme generale care contraindica aplicarea implantelor : - pacienti care au suportat recent radioterapie - care au diabet zaharat necontrolat - care sufera de alcoolism cronic sau fac abuz de tutun - cu medicatie sau afectiuni imunosupresive - cu medicatie anticoagulanta - cu anumite psihoze etc. O contraindicatie relativa ar fi igiena precara a pacientului. Acesta trebuie informat cu privire la riscurile pe care le implica o astfel de operatie dar si cu privire la complicatiile ce pot sa apara. Pentru mentinerea in timp a implantului este foarte importanta si corectitudinea cu care este fabricata si adaptata in ocluzie piesa protetica, fata de dintii vecini, de parodontiul implantului dar si a dintilor naturali. Ingrijirea preventiva a pacientului cu implanturi dentare Procedurile de control al placii dentare vor fi individualizate pentru fiecare zona in parte (dinti naturali, implanturi, punti etc.). Recomandari : - mijloacele alese de control al placii nu vor distruge materialul din care este confectionat implantul, evitanduse zgarierea sau abrazarea lui - tot ce se foloseste va fi controlat inaintea utilizarii; periutele de dinti trebuie sa aiba filamente moi, netede si cu capul activ rotunjit; periajul dentar (tehnica Bass) se va efectua de 2-3 ori pe zi cu paste putin abrazive sau chiar cu geluri antiplaca, de tipul Plak-out sau Corsodyl etc. - pentru implanturile subperistale se indica pentru curatire folosirea tifonului impaturit sau a superfloss-ului - in cazul implantului endoosos se recomanda curatirea in jurul bontului cu tifon, superfloss sau periute interdentare sau unitufa - cand pacientul prezinta si dinti restanti naturali se recomanda, in plus, clatiri zilnice cu ape de gura fluorurate; de retinut ca implanturile din titan pot fi corodate de prepratele fluorurate acidulate sau de cele cu concentratii mari de fluor, motiv pentru care acesatea se contraindica. Monitorizarea pacientilor cu implanturi dentare Se recomanda in primul rand un bun control zilnic al placii dar si controale periodice individualizate pentru fiecare pacient in parte. De regula, se fac controale saptamanale pe toata perioada de vindecare, dupa care, in primul an de la implant se vor face controale o data la 1-2 luni. Daca evolutia este favorabila, dupa primul an se fac controale la 46 luni si dupa doi ani perioada creste la o data la 2 ani cand se efectueaza si reevaluarea radiologica. Un implant de succes nu prezinta mobilitate, disconfort, dureri sau sangerari, pierderi osoase sau alte semne de inflamatie. La nivelul tesuturilor moi, in aria periimplantara trebuie sa urmarim : - modificari de culoare, marime, forma si consistenta - adancimea santului gingival; se va efectua parodontometria la fiecare control - mobilitatea implantului - cantitatea de placa, prin colorarea ei - tartrul se va indeparta cu instrumente manuale deoarece s-au constatat deteriorari ale implantelor din titan la folosirea aparatelor ultrasonice Daca, pe radiografie se constata o pierdere a osului periimplant de 25-30% se iau masuri ce pot merge pana la interventii chirurgicale. Pentru mentinerea cat mai indelungata a implantului se vor evalua atat factorii biologici cat si cei biomecanici.

42

PROIECT DENTAL TRAINING Proiect finantat de FSE POSDRU 2007 2013 Investeste in oameni!

Editat de Asociatia Donit

Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului Romaniei.

- Iulie 2011 -

43