SCREENING

 Definiţie:
 “Acţiune de profilaxie secundară care vizează
identificarea prezumtivă a persoanelor afectate de o
problemă de sănătate latentă, necunoscută până în acel
moment, prin efectuarea unui test, a unei examinări sau
a unor altor tehnici de investigaţie, care pot fi aplicate
rapid, în masă”.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii

 Definiţie:
 “Examinare de masă care constă în aplicarea unui
ansamblu de procedee şi tehnici de investigaţie asupra
unui grup populaţional, în scopul identificării de
prezumţie a unei boli, anomalii sau factor de risc.”
 Ipotezele care stau la baza efectuării unui screening:
 1.Într-o populaţie există boli şi bolnavi necunoscuţi;
 2.Identificarea bolii în perioada de latenţă face ca eficacitatea
intervenţiilor să fie mai mare;
 3.Tratamentele efectuate în stadiile precoce ale bolii sunt mai ieftine şi
mai eficace – boala nu se agravează, se previn decesele premature.

SCOPURILE SCREENINGULUI:
 1.Menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolii în cazul în care screening-ul
vizează depistarea factorilor de risc –prevenţie primară;
 2.Depistarea precoce a bolilor;
 3.Determinarea prevalenţei unei boli sau factori de risc –instrument de
planificare şi programare sanitară;
 4.Diagnosticul stării de sănătate a unei colectivităţi;
 5.Evaluarea rezultatelor unui program de sănătate;
 6.Determinarea prezenţei unei asociaţii.
 CRITERII DE ALEGERE A BOLILOR PENTRU
SCREENING:
 1.Să constituie o problemă de sănătate publică –prevalenţă
mare, gravitate mare prin consecinţe medicale şi sociale:
evoluţie fatală, absenteism, invaliditate;
 2.Boala să fie decelabilă în perioada de latenţă sau în
formele sale asimptomatice;
 3.Să existe teste capabile să deceleze boala;
 4.Testul să fie acceptde populaţie;
 5.Istoria naturală a bolii să fie cunoscută şi înţeleasă;
 6.Să existe posibilitatea de tratament pentru cei depistaţi că
au boala;
 7.Tratamentul să fie acceptat de bolnavi;
 8.Costul să nu fie foarte mare;
 Screeningul face parte din categoria procedeelor de depistare precoce a bolilor
si prin aceasta, seincadreaza in masurile de profilaxie secundara. Depistarea
precoce a bolilor (surprinderea punctului critic,in istoria naturala a unei boli,
inainte de care aplicarea unei terapii este mai eficace decit dupa acest punct critic)
se poate realiza nu numai prin screening ci si prin alte procedee:
 -depistarea pasiv-activa (cautarea cazurilor): se face cu ocazia examenelor
medicale curente(consultatii) cind pacientul se prezinta la medic pentru
anumite acuze iar medicul, dupa consultatia acordata pentru acuzele
pacientului, aplica procedee si tehnici de investigatie pentru boala/bolile pe
care doreste sa le depisteze;
 -examenele periodice de sanatate care se fac:
 -la virste nodale (mai ales copii, in unele tari si adulti) ocazie cu care se
cauta bolile care au o frecventa asteptata mai mare la vista respectiva;
 -la persoanele la risc inalt care sunt supuse unor examene la intervale
regulate in vederea determinarii aparitiei bolii (sugari, gravide, etc.);
 -in unele tari se practica asa-numitul check-up, care consta in controlul
sanatatii, din initiativa persoanei sau a patronului si care se face in cadrul unui
serviciu special.
 Modelul general al unui examen de screening
 Din populatia tinta se alege un esantion care, in urma aplicarii
unui test de screening se va imparti in 2 loturi: unul alcatuit din
persoane probabil bolnave (persoanele din esantion la care
rezultatul testului a fost pozitiv) si celalalt alcatuit din persoane
probabil sanatoase (persoanele din esantion la care rezultatul
testului a fost negativ).
Screeningul este urmat de 2 faze:
 Faza de diagnostic in care cei probabil bolnavi trec printr-un test
diagnostic pentru confirmarea bolii suspectate.
 Faza terapeutica si de supraveghere medicala
Testele de screening trebuie sa fie atit de bune incit sa ofere
posibilitatea de a detecta cit mai multi bolnavi din toata populatia
examinata. Este de asteptat ca proportia real bolnavilor sa fie mai
mare in rindul celor probabil bolnavi decit in randul celor probabil
sanatosi. De obicei, screeningul se practica in populatii la risc inalt
pentru ca in aceste grupuri populationale, probabilitatea ca
diagnosticul prezumptiv sa fie diagnostic cert este mare.
 MODALITĂŢI DE REALIZARE A UNUI
SCRENING
 1.ANCHETE PRIN INTERVIU SAU CHESTIONAR–
completat de către persoana investigată, folosite pentru
screening-ul factorilor de risc comportamentali, apar erori
datorită memoriei celor chestionaţi;
 2.ANCHETE MEDICALE– examen clinic, paraclinic;
examenul trebuie să fie standardizat, probele simple şi
ieftine, examenul să vizeze mai multe boli;
 3.ANCHETE COMBINATE–examen clinic, paraclinic,
interviu.
CALITĂŢILE TESTELOR UTILIZATE ÎN SCREENING:
 1.Să nu fie nocive;

 2.Să poată fi aplicate rapid;

 3.Cost redus;

 4.Simple;

 5.Să fie acceptate de către populaţie;

 6.Să aibă o validitate corespunzătoare;

 7.Să aibă reproductibilitate = grad de stabilitate mare;

 8.Randament mare;

 9.Valoare predictivă bună.

 VALIDITATEA= frecvenţa cu care rezultatele probei sunt
confirmate prin teste diagnostice; se măsoară prin
Sensibilitate şi Specificitate.
 Sensibilitatea= capacitatea unui test de a identifica corect
pe cei care au boala →un test cu sensibilitate mare va
determina o proporţie a fals-negativilor mică, deci se vor
pierde puţini bolnavi
 Specificitatea = exprimă proporţia rezultatelor negative în
masa non-bolnavilor →un test cu specificitate mare va
determina o proporţie a fals-pozitivilor mică.

Ideal este ca atât sensibilitatea cât şi specificitatea testului

să fie mari, dar în screening se preferă testele cu specificitate
mare în special în situaţia când, din considerente de costuri,
nu dorim să supraîncărcăm faza de diagnostic.
 REPRODUCTIBILITATEA= gradul de stabilitate al
testului, capacitatea de a obţine rezultate similare atunci
când este aplicat, în acelaşi grup populaţional, de către
persoane diferite.
 ACURATEŢEA =gradul în care măsurătoarea reprezintă
valoarea reală a caracteristicii măsurate.
Reproductibilitate ↑= test standardizat + personal instruit
+asigurarea controlului
 VALOAREA PREDICTIVĂ A TESTULUI:
1.Valoarea predictivă pozitivă = probabilitatea de a fi bolnav
cu condiţia ca testul să fie pozitiv;
2.Valoarea predictivă negativă = probabilitatea de a nu fi
bolnav cu condiţia ca testul să fie negativ
 BOLI MAJORE ASIMPTOMATICE –SCREENING:
 Boli Hematologice: anemia la sugari şi gravide,
incompatibilitatea Rh;
 Boli Infecţioase: Infecţiile urinare –gravide, DZ; Hepatita B
–gravide, donatori de sânge; Infecţia cu HIV – gravide,
premarital; Rubeolă –gravide; Sifilis; TBC;
 Boli Genetice: Fenilcetonuria, Hipotiroidismul congenital;
 Boli Cardio-Vasculare: HTA, Determinarea nivelului
Colesterolului;
 Boli Neoplazice: Cancer de sân, Cancer de Col Uterin,
Cancer de Colon şi Rect, Cancer Testicular;
 Alte Boli: Glaucom, Osteoporoză.
 DEZAVANTAJE:

 1.Rezultate Fals –Pozitive –tratament în exces a

anomaliilor, anxietate, morbiditate şi eventual mortalitate la
cei cu rezultate fals pozitive;

 2.Rezultate fals negative –→depistare în stare avansată cu

consecinţe terapeutice şi de cost, falsa “siguranţă”a
persoanei, posibila percepţie populaţională negativă;
 SIFILIS CONGENITAL
 OSTEOPOROZĂ
 Mortalitatea prin cancer de col uterin in Europ Mortalitatea
în Europa
 2001România este prima ţară în Europa ca
mortalitate prin cancer de col uterin
(14.6 %oooîn 2004)
 Femeile consultă medicul când este prea
târziu(>50% din cazuri sunt în deja în
stadiul II-IV de cancer)
 PROGRAME DE SĂNĂTATE

 “Interesul meu este în viitor deoarece în viitor

îmi voi petrece restul vieţii mele. Aceasta este o
atitudine pe care fiecare ar trebui să o
împărtăşească, pentru că viitorul este într-
adevăr locul unde ne este gândul. Cei care
anticipează corect acest lucru vor beneficia mai
mult decât cei ce nu o fac.”
CharlesF. Kattering
 PROGRAME DE SĂNĂTATE
 Definiţii:
 Program =“Ansamblu organizat, coerent şi integrat de
activităţi şi servicii realizate simultan, sau succesiv, cu
resursele necesare, în scopul îndeplinirii obiectivelor
stabilite în raport cu probleme precise de sănătate,
pentru o populaţie definită”
 Proiect = “Combinaţie de resurse umane, materiale şi
de timp, adunate într-o organizaţie temporară, pentru a
atinge un anumit scop”
R. Pineault
 PROGRAME DE SĂNĂTATE
DE CE PROGRAME DE SĂNĂTATE:
 1.Sunt în legătură indisolubilă cu problemele de sănătate
ale comunităţii;
 2.Pleacă de la identificarea problemelor de sănătate ale unei
populaţii;
 3.Problemele de sănătate sunt specifice comunităţii,
teritoriului, în care sunt
 aplicate programele;
 4.Metodă raţională şi logică de a concepe şi realiza
activităţi şi servicii de sănătate;
 5.Obligă la considerarea acţiunilor de sănătate fără să ţină
cont de bariere administrative;
 6.Pot fi aplicate atât în domeniul curativ cât şi în cel
preventiv;