CURS:

ÎNTRODUCERE ÎN SĂNĂTATEA
PUBLICĂ

Profesor Universitar, DR. Costinela Georgescu

 Obiective Educaționale

• Înțelegerea conținutului sănătăiți publice

• Definiții ale sănătății publice;
• Obiectul; Scopul
• Domeniile principale de studiu ale sănătății
publice
• Metodele și tehnicile sănătății publice
• Medicina preventivă:treptele preventței
 I.1. Definiția Sănătății Publice după
O.M.S. este:

 “Știința și arta prevenirii bolilor, prelungiriii

vieții și promovării sănătății prin eforturile
organizate ale societății”
 I.2. Sănătatea Publică. Istoric

Această disciplină a avut de-a lungul timpului diverse denumiri, și

anume cea de:
Igiena Socială ( în a doua jumătate a secolului al XIX-lea – începutul
secolului al XX-lea);
Organizarea Sanitară (în U.R.S.S. și fostele țări socialiste);
Medicina Socială (în țările Europei Occidentale).
În România, denumirea veche de Medicina Socială, adoptat în 1967, a fost
schimbată în cea de Sănătate Publică și Management în 1994.

La ora actuală, sfera de preocupări la nivelul disciplinei cuprinde urmatoarele

direcții:
•Identificarea și ierarhizarea principalelor probleme de sănătate la nivel
comunitar.
•Epidemiologia, baza fundamentală a sănătății publice ce permite
identificarea factorilor de risc pentru sănătate și instituirea măsurilor de
intervenție.
•Studiul managementului sanitar și a calității serviciilor de sănătate.
 I.3.Sănătatea Publică. Scop

Sănătatea Publică are ca obiect de studiu starea de sănătate a populației,

corelată cu factorii care o influențează.
Scopul Sănătății Publice este acela de a reduce la nivel populațional:
•disconfortul;

•boala;

•incapacitatea (invaliditatea și handicapul);

•decesul prematur.
 I.3.Sănătatea Publică. Obiectul

Obiectul Sănătății Publice îl reprezintă grupurile umane.

Căile prin care se pot realiza scopurile sănătății publice presupun efortul
organizat al întregii colectivități.
Sănătatea publică a fost definită de Hanlon ca fiind stiința protejării
oamenilor și a sănătății, a promovării și redobândirii sănătății prin efortul
organizat al societății.
Aceste eforturi sunt susținute prin legi, programe cu caracter preventiv,
instituții și servicii sanitare, sociale, cu caracter educativ și cu participarea
întregii populații.
 Scopurile Sănătății Publice:

1. Promovarea sănătății, urmărind ca oamenii sa fie tot mai

sănătoși, pentru a putea participa la viața socială.
2. Ocrotirea sănătății prin menținerea sănătății și prevenirea
bolilor.
3. Controlul morbidității prin combaterea bolilor și a consecințelor
lor.
4. Redobândirea sănătății prin contribuția medicilor, a serviciilor
sanitare și sociale.
I.4. Sănătate Publică. Conținut
(domeniile principale ale sănătății publice)

 Cunoașterea și evaluarea stării de sănătate a unei populații, utilizând

noțiuni de:
• demografie (mortalitate, letalitate, natalitate, etc);
• morbiditate (incidență, prevalență, morbiditate spitalizată);
• studii epidemiologice descriptive și analitice;
• screening
 Studiul influenței factorilor de risc socio-economici asupra stării de
sănătate a populației, știind că o parte din boli sunt ca determinism
social.
 Noțiuni de biostatistică cu etapele sale de culegere, prelucrare și
interpretare a datelor.
 Educația pentru sănătate și promovarea sănătății.
I.4. Sănătate Publică. Conținut
(domeniile principale ale sănătății publice)
 Noțiuni de management sanitar.
 Descrierea și analiza comparativă a principalelor sisteme de sănătate
existente în lume.
 Noțiuni de legislație sanitară.
 Reforma serviciilor de sănătate
 Îngrijiri primare de sănătate.
 Îngrijiri de specialitate oferite de unitățile cu paturi și cele din
ambulatoriu.
 Managementul și calitatea serviciilor de sănătate.
 Noțiuni de prevenire a principalelor cauze de îmbolnavire prin aplicarea
programelor naționale de sănătate.
 Obiectivele de studiu ale
Sănătății publice:

 Cunoașterea stării de sănătate a populației;

 identificarea nevoilor de sănătate ale comunității și ierarhizarea lor în
funcție de priorități;
 Cunoașterea morbidității colective și factorii care o condiționează;
 promovarea unei politici care să favorizeze sănătatea și prevenirea
îmbolnăvirilor;
 Cunoașterea măsurilor complexe care să ducă la apărarea, promovarea și
refacerea stării de sănătate a populației. Supravegherea sănătății grupurilor
umane;
 Evaluarea calității serviciilor de sănătate; asigurarea controlului sănătății
prin efortul conjugat al întregii colectivități.
 Metode și tehnici utilizate
în Sănătatea publică:
 Metodele și tehnicile biostatisticii, statisticii sanitare și epidemiologice;
 Studiul populațiilor umane – partea de demografie;
 Metode și tehnici de evaluare a morbidității cu toate formele ei de
expresie și a relațiilor de cauzalitate dintre factorii de risc și boală;
 Elemente de conducere științifică a serviciilor medicale și elaborarea de
programe de sănătate în teritoriu;
 Elemente de educație pentru sănătate, planificare, economie și legislație
sanitară;
 Studiul influenței factorilor de risc socio-economici asupra stării de
sănătate a populației;
 Cercetarea consumului medical al populației;
 Eficiența medicală și economică a asistenței medicale;
 Elaborarea de planuri sanitare de prevenire a bolilor cu larga răspandire
în populație sau pentru creșterea nivelului stării de sănătate a populației.
 CURS:
SĂNĂTATE ȘI BOALA;
STAREA DE SĂNĂTATE A
POPULAȚIEI.
INDICATORI DE MĂSURARE A
STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI
 II. 1. Definiția sănătății și a stării de boală

Starea de sănătate a individului este definită de OMS ca fiind:

“ O bunăstare completă, fizică, mentală și socială, care nu constă
numai în absența bolii sau a infirmității”.
•Este definiția cea mai frecvent utilizată, care prezintă o serie de
caracteristici:
•este acceptată de toata lumea ca o aspirație;
•realizarea ei presupune participarea comunității;
•subliniază latura pozitivă și caracterul multifactorialal stării de sănătate.
•Definiția este acceptată ca un deziderat pe lungă durată.
•Definiția dată sănătății se referă la absența bolii sau a infirmității, a
incapacității și a handicapului, sănătatea fiind privită sub aspect pozitiv,
ca o “stare de bine”.
 Sănătatea şi bunăstarea sunt ţeluri umane universale, considerate
la ora actuală ca fiind drepturi umane vitale, componente majore ale
dezvoltării echitabile umane, economice şi sociale şi, totodată, o
resursă pentru viaţa de zi cu zi.
 Din ce în ce mai mult, aceste scopuri sunt considerate ca fiind
centrale pentru dezvoltarea şi siguranţa oamenilor.
 Sănătatea nu mai este văzută doar în termeni simpli de consum care
necesită finanţat, ci este considerată un bun care trebuie sprijinit şi
îmbunătăţit în mod echitabil, dar şi un concept pozitiv, care
accentuează resursele sociale şi personale, precum şi capacitatea
fizică.
 Condiţiile esenţiale pentru sănătate: pace, adăpost, educație,
alimentație, venituri, ecosistem stabil.
 Factorii importanţi care influenţează sănătatea rămân: sărăcia,
factorii sociali, stilul de viaţă,şomajul, locuinţele nesănătoase,
poluarea mediului, nivelul de educaţie
II. 2. Factorii care influențează starea de
sănătate a populației (Determinanții stării de
sănătate a populației – modelul Dever)
Allan Dever, 1976, a descris modelul epidemiologic al factorilor
care determină starea de sănătate şi o abordare modernă.
Conform modelului epidemiologic al lui Dever, factorii care condiționează starea
de sănătate sunt grupați în :
1.Factori endogeni
•sexul
•rasa
•vârsta
•caracteristici biologice
•receptivitatea la infecții
•ereditatea
•constelația hormonală
•caracteristici demografice ale populației
II. 2. Factorii care influențează starea de sănătate a
populației (Determinanții stării de sănătate a
populației – modelul Dever)
2.Factori de mediu (ambineetali sau mezologici)
mediu fizic: - temperatura
•umiditatea
•Radiațiile
•zgomotul
factori geo-climatici: - altitudine
•zona geografică
•la locul de muncă
•locuința
• mediul inconjurător
factori chimici: - substanțe organice și anorganice din apă, aer, sol și alimente
factori biologici: - bacterii , fungi, paraziți, virusuri
factorii mediului social: - socio-culturali, PIB
•pragul de sărăcie
•mediul de resedință
•stilul de viață și alimentația
•condiții de muncă și locuit
•nivel de instruire, cultură, tradiții, obiceiuri
• situațiile de criză (dezastrele naturale, conflictele armate)
 II. 2. Factorii care influențează starea de sănătate a
populației (Determinanții stării de sănătate a
populației – modelul Dever)
3.Factorii comportamentali, atitudinile, obiceiurile,
Stilul de viață depinde de comportamente și atitudini care la rândul lor sunt condiționate de factori sociali, adica stilul de viață este
rezultatul factorilor sociali și al comportamentelor.
Stilul de viață este influențat de:
factorii de mediu
Experiența individuală
presiunea anturajului
mijloace financiare disponibile
politica economică și socială
Stilul de viață include: obiceiuri alimentare și consum (abuz) de alcool, de droguri, fumatul
stresul
violența socială
sedentarismul
odihna
comportamentul sexual
comportamentul rutier
riscuri în timpul liber, riscuri profesionale
II. 2. Factorii care influențează starea de
sănătate a populației (Determinanții stării de
sănătate a populației – modelul Dever)

4.Serviciile de sănătate ( preventive, curative, recuperatorii)

 II. 2.1. Stilul de viață

Stilul de viață are următoarele componente:

•obiceiuri alimentare și consum sau abuz de alcool
•fumatul
•utilizarea drogurilor
•stresul
•comportamentul sexual
•comportamentul rutier
•activitatea fizică (sedentarismul)
•riscuri în timpul liber
•riscuri profesionale
 Stilul de viață este influențat de:
• factorii de mediu fizic
• presiunea anturajului
• dezvoltarea socio-economică a unei țări
• nivelul de educație al populației în probleme de sănătate
• obiceiuri dăunătoare sănătății determinate de tradiții, grad de instruire
• mijloacele financiare de care dispune un individ sau un grup
populațional
• publicitatea crescută la produse cu influență negativă asupra stării de
sănătate a populației (de ex. Industria alcoolului)
• politica economică și socială a unei țări ce incurajează producerea și
consumul de bunuri cu influență negativă asupra stării de sanatate a
populației precum și publicitatea la astfel de produse
II.2.2. Consumul abuziv de alcool

Este cunoscută la ora actuală implicarea consumului abuziv

de alcool în producerea unor afecțiuni grave, cum ar fi:
•Intoxicația gravă cu alcool
•ciroza hepatică
•pancreatita
•Afecțiuni neuro-psihice
•cancer al cavității bucale
•cancer hepatic și esofagian etc.
•accidente
•acte de violență
II.2.3. Măsurarea stării de sănătate a populației

Măsurarea și evaluarea stării de sănătate a unei populații,

preocuparea de actualitate, este un proces complex, dificil
de realizat, deoarece sănătatea este o noțiune greu de
cuantificat.
Unii autori (Birckner), arată că astfel de evaluări ale stării
de sănătate comunitare se realizează din punct de vedere al:
•Populației;
•Serviciilor de sănătate;
•Cunostințelor medicale în domeniu;
Din punct de vedere al populației, aceasta
trebuie să fie informată în legatură cu:
•propriile probleme de sănătate;
•modul de prevenire al îmbolnăvirilor;
•principalii factori de risc ce influențează sănătatea;
•promovarea unui stil de viață sanogen.
Din punct de vedere al serviciilor de
sănătate, evaluarile se referă la:
•stabilirea nevoii de servicii medicale;
•determinarea priorităților;
•evaluarea calității serviciilor de sănătate;
Din punct de vedere al cunoștințelor
medicale privind:
• cercetarea medicală;
• evaluarea tehnologiilor de diagnostic și tratament;
• percepția problemelor de sănătate la nivel comunitar;
Teoretic, sănătatea se situează între doi
poli: zero și ideal.

Zero reprezintă moartea.

Ideal reprezintă sănătate optimă.
Omul tinde în permanență spre idealul de sănătate optimă.
 Stadiile stării de sănătate în funcție de
gradul de autonomie socială, după OMS,
sunt:
 Stare de sănătate optimă;
 Socialmente activ;
 Morbiditate limitată;
 Nevoia de ajutor pentru a se deplasa în exterior;
 Îngrijit la domiciliu;
 Incapacitate de a indeplini sarcinile menajere;
 Incapacitate de a se alimenta;
 Incapacitate de a se îmbraca;
 Incapacitate de a merge la toaletă;
 Neputința;
 Inconștiența;
 Incapacitate de a primi alimente;
 Coma;
 Moarte.
După H.G. Hoyman, rangurile și nivelurile
sănătății și ale bolii sunt reprezentate de
urmatoarele momente:
oSănătate optimă;
oSănătate; PREVENȚIE PRIMARĂ
oStare de bine

Stare minoră de boală PREVENȘIE SECUNDARĂ

oStare majoră de boală;

oBoală gravă; PREVENTIE TERȚIARĂ
oMoarte;
Profilaxia primară se adresează oamenilor sănătoși în dorința de a rămâne
sănătoși, de a nu face boala și urmărește evitarea apariției bolii prin influențarea
factorilor de risc ai populației (se adresează riscului)
• promovarea unor condiții de mediu propice sănătății
•întocmirea strategiei de prevenire a riscului ambientalului și sănătății oamenilor
determinat de agenții chimici
•Participareaindividului și colectivității la gestiunea sănătății
mediului( cointeresare participativă) asumarea responsabilității supravegherii
epidemiologice de catre sectorul sanitar
•Elaborarea unei strategii educaționale pentru mediu și sănătatea oamenilor
Profilaxia secundară se adresează populației care deține în colectivitatea ei
și bolnavi și are ca definiție depistarea precoce a bolii (principalul MARKER de
calitate al serviciilor de sănătate, în special celei primare). Pentru depistare
precoce a bolii intr-o colectivitate utilizăm ca model examinările de masă.
Profilaxia terțiară se adresează bolnavilor (evitarea complicațiilor,
incapacității, invalidității, decesului)
 Problemele de sănătate duc la nevoi de
sănătate

•Nevoia de sănătate este dată de diferența dintre starea de sănătate

optimă și cea prezentă (actuală), stabilită în acel moment.
•Nevoia de sănătate se măsoară prin estimarea abaterii de la normal.
•Nevoia de sănătate generează:
- nevoi de servicii de sănătate
- nevoi de resurse de sănătate
Tipuri de nevoi – Clasificare (după Bradshaw)

1. Nevoi resimțite – se referă la percepția propriilor probleme de sănătate

ale unei persoane sau la ceea ce și-ar dori aceasta legat de serviciile de
sănătate.
Nevoile resimțite au un caracter subiectiv.
2. Nevoi exprimate – se referă la cererea de servicii și ingrijiri de sănătate
oferite populației în funcție de nevoile resimțite.
3. Nevoi normative – sunt stabilite de către profesioniști (medici,
economiști, sociologi, psihologi), în funcție de anumite norme, standarde
considerate ca fiind idealul, situația optimă.

Nevoia de ingrijiri de sănătate- se referă la diferența între serviciile de

sănătate existente și ceea ce se așteaptă de la acestea (idealul) pentru a
obține starea de sănătate dorită.
 Indicatori de măsurare a stării de sănătate
a populației
 A. Indicatori ai stării de sănătate
 Speranța de viață
• Speranța de viață la naștere și la anumite vârste (1,15,35,65 ani);
• Speranța de viață în condiții de sănătate;
 Mortalitatea
• mortalitatea generală;
• mortalitatea specifică pe cauze de deces;
• ratele de supraviețuire;
• mortalitatea infantilă;
• Anii potențiali de viață pierduți(APVP sau termenul din englez – PYLL – „Potential Years of
Lost Life);
 Morbiditatea
• morbiditatea specifică; incidența și prevalența specifică pe cauze de îmbolnăvire (grupe de
boli), grupe de vârstă, sexe.
• morbiditatea profesională (incapacitate, invaliditate, handicap)
 Calitatea vieții
 DALY (ani de viață corectați după incapacitate);
 Alți indici: QALY (Quality Adjusted Life Years) – util în evaluarea economică de tip cost-
utilitate, combină modificările în supraviețuire cu calitatea vieții pacienților, pentru a evalua
beneficiul adus de intervenția efectuată (tratament).
Indicatori de măsurare a stării de sănătate
a populației

B. Indicatori ai stilului de viață

Consumul de tutun
Consumul de droguri
Consumul de alcool
Dieta (alimentația)
Indicatori de măsurare a stării de sănătate a
populației
C. Indicatori de caracterizare a condițiilor de viață și muncă

1. Rata de angajare/somaj;
2. Condiții ale mediului de muncă;
o Proporția persoanelor cu expunere la substanțe cancerigene și alte substanțe
periculoase;
o Frecvența accidentelor și bolilor profesionale
3. Indicatori de caracterizare a condițiilor de locuit;
4. Indicatori de caracterizare a condițiilor de mediu inconjurător;
o poluare aer;
o poluare apă;
o alte tipuri de poluare (sol, alimente);
o radiații;
o expunere la substanțe cancerigene sau alte substanțe dăunatoare în afara
locului de muncă;
Indicatori de măsurare a stării de sănătate a
populației
D. Protecția sănătății
1.Surse de finanțare (plata directă, impozite, etc.);
2.Resurse umane;
3.Cost/bolnav internat;
4.Cost medicamente/bolnav internat;
E. Caracteristici demografice si sociale
1.Sex;
2.Vârstă;
3.Stare civilă;
4.Locul de rezidență
5.Educație
6.Venituri;
7.Subgrupuri populaționale defavorizate;
 Alți indicatori utilizați în măsurarea stării de
sănătate a populației
OMS recomandă țărilor membre utilizarea unor indicatori sintetici care se referă la:
A.Condiții social-economice (nivelul de trai al populaței): 14 indicatori.
B.Caracteristicile stării de sănătate a populației: 14 indici impărțiti între
indicatorii demografici și de morbiditate
C.Indici care evidențiază gradul de asigurare a populației cu servicii profilactice
și curative și activitatea instituțiilor și a personalului medical; 227 de indici cu
urmatoarele subgrupe:
•activitatea profilactică și de monitorizare;
•serviciile de chirurgie și asistență medicală de urgență;
•serviciile de oncologie;
•activitatea curativă în industrie;
•serviciile de obstetrică;
•servicii curative și profilactice pentru copii;
•servicii curative, de diagnostic și auxiliare;
•Distribuția și utilizarea posturilor de medici și personal medical;
•indici ce arată gradul de acoperire a necesităților de personal și nivelul de pregătire a
acestuia.
Indicatorii utilizați pentru monitorizarea
programului „Sănătate pentru toți până în
anul 2000 (pe scurt HFA)” – (OMS, 1981),
sunt clasificați după cum urmează
Indicatori de politică sanitară:
•preocuparela cel mai înalt nivel politic pentru HFA “Sănătate pentru
toți” OMS 1981;
•alocarea resurselor adecvate pentru asistența primară;
•stabilireacelor mai bune măsuri organizatorice și manageriale pentru
strategia națională HFA;
•manifestarea practică a implicării politice internaționale în HFA.
 Indicatori economici și sociali:
•sporul de populație;
•bugetul național sau produsul intern brut;
•distribuția veniturilor;
•gradul de ocupare al forței de muncă
•gradul de alfabetizare al populației adulte;
•condițiile de locuit, exprimate prin numărul de persoane de cameră;
•consumul de energie pe cap de locuitor.
Indicatori de asigurare ai ingrijirilor de sănătate:
•disponibilitate;

•accesibilitate fizică;
•accesibilitate economică și culturală;
•utilizarea serviciilor;
•indicatori de apreciere a calității ingrijirilor.
Indicatori “de acoperire” la nivelul asistenței primare:
•nivelul de cultură medicală;
•accesul la apa curentă în locuință sau la mică distanță de aceasta;
•facilități igienice în locuință sau în imediata apropriere a acesteia;
•accesul mamelor și copiilor la serviciile locale de îngrijire;
•asistență calificată la naștere;
•procentul de copii vaccinați împotriva bolilor infecțioase predominante;
•accesibilitatea medicamentelor esențiale pe tot parcursul anului;
•accesul la instituțiile de specialitate;
•procentul de populație, de diverse categorii, ce lucrează în asistența medicală
primară și în instituțiile specializate.
 Indicatorii stării de sănătate:
•procentul noilor născuți cu greutate la naștere de minim 2500 g;
•procentulcopiilor cu greutate corespunzătoare vârstei și corespunzătoare
standardelor;
•indicatori de dezvoltare psihosocială a copiilor;
•rata mortalitații infantile;
•rata mortalitații sub vârsta de 5 ani;
•rata mortalitații la populația tânără;
•speranța de viață la o vârstă determinată;
•mortalitatea maternă;
•mortalitatea specifică;
•morbiditatea specifică;
•nivelul de incapacitate de muncă;
•indicatoride patologie mentală și socială, cum ar fi rata suicidului, dependența de
droguri, criminalitatea, delicvența juvenilă, alcoolismul, fumatul și consumul de
tranchilizante.
Indicatori de înrăutățire, incapacitate și handicap
Incapacitatea este definită ca impactul bolii asupra capacității de a
îndeplini diverse acțiuni în mod corespunzător condiției umane.
Handicapul este reprezentat de impactul primelor două categorii
asupra rolurilor individului în societate și sunt specifice la nivel
individual.
Clasificarea dimensiunilor incapacității include:
locomoția, atingerea și întinderea, dexteritatea, văzul, auzul, capacitatea
de autoîngrijire, continența, comunicarea, comportamentul și funcția
intelectuală.
Dimensiunile handicapului acoperă funcțiile de supraviețuire:
orientare, independență fizică, mobilitate, ocupație, integrare socială și
autosusținerea economică.
 Anii potențiali de viață pierduți
(APVP) (Indice PYLL)

 Definiție: Suma anilor pe care i-ar fi trăit cel decedat dacă nu ar fi

murit printr-o serie de decese evitabile și înaintea împlinirii
vârstei de 70 ani (speranța de viață la naștere pentru România)
 Anii potențiali de viață pierduți (APVP)

INDICE PYLL
Reprezintă o selecție pe cauze de deces care este strâns legată de intervenția
serviciilor de sănătate.
 Indicator sensibil al stării de sănătate al unei populații și un mijloc de stabilire și de
comparare în ceea ce priveste eficiența sistemelor de sănătate.
 Se referă la conceptul de mortalitate evitabilă ca indicator al calității asistenței
medicale (decese evitabile)
 Criteriu de evaluare a unui program de prevenție (identificare populație țintă)
 Măsură cantitativă a mortalității premature (deces înregistrat la o vârstă mai
mică decât cea care corespunde speranței de viață la naștere)
 Reflectă tendințele de mortalitate pentru grupele de vârstă tinere prin luare în
considerare nu numai a cauzelor medicale de deces ci și a grupelor de vârstă (vârsta
la care survine decesul).
 Poate fi calculat și pentru un factor de risc specific cum ar fi consumul de alcool sau
de tutun.
 Cand acest indicator este analizat în timp și pentru diferite colectivități, se calculează
ca o rată la ‰ de locuitori – reflectând impactul decesului prematur asupra întregii
populații.
Este utilizat pentru a evidenția impactul pe care îl exercită APVP asupra a
cinci cauze de deces premature:
•boli cardiovasculare
•neoplazii
•accidente
•bolile aparatului digestiv
•bolile aparatului respirator( epidemiologia descriptivă a diverselor boli)
Conceptul se bazează pe faptul că, pentru unele boli, cunoștințele sunt atât
de avansate, la fel și tehnologiile, încât ele nu trebuie să conducă la deces.
În general se acordă o importanță crescută îngrijirii medicale propriu-zise
și mai puțin aspectului preventiv, pierzand din vedere că, printr-o
profilaxie eficientă , s-ar putea reduce substanțial mortalitatea și s-ar putea
adăuga un numar important de ani la speranța de viață.
 DALY – Ani de viață ajustați (corectati) după
incapacitate
Acest indicator măsoară povara globală a bolii în populație.
DALY arată:
anii de viață pierduți prin deces prematur;
anii trăiți în incapacitate.
Un DALY reprezintă un an de viață sănătoasă pierdut.
În România primele cauze care determină povara bolii sunt:
•bolile aparatului cardiovascular;
•tumori maligne;
•tulburări mintale și de comportament;
•acccidente, traumatisme, otrăviri;
•bolile sistemului nervos central;
•bolile aparatului digestiv;
•bolile aparatului respirator;
•bolile infecțioase;
•malformații congenitale, etc.
Raportul OMS privind starea de sănătate în anul 2002 (World Health
Report 2002) identifică cei mai importanți 10 factori de risc existenți la
nivel global si regional.
Aceștia sunt responsabili pentru mai mult de 1/3 din totalul deceselor
produse la nivel mondial și sunt reprezentați de:
•comportamentul sexual cu risc;
•hipertensiunea arterială;
•fumatul;
•consumul excesiv de alcool;
•lipsa apei potabile în regiune;
•lipsa igienei sau a sanitației de bază;
•deficitul de fier;
•poluarea mediului datorită arderii combustibilui solid;
•colesterolul crescut;
•obezitatea.
 Durata medie de viață sănătoasă sau
speranța de viață sănătoasă
Speranța de viață se referă la viața traită fară incapacitate, sub aspect fizic
sau psihic, și fără invaliditate, adica numărul mediu de ani pe care o
persoană spera să-l trăiasca în condițiile caracteristicilor unui model de
mortalitate specifică pe grupe de vârstă.
Este influențată de mortalitatea infantilă, mortalitatea juvenilă și a
populației adulte de până la 65 de ani, ca efect al cumulului unui coplex de
factori negativi:
•PIB/cap de locuitor scăzut;
•bugetul alocat sănătății scăzut;
•stil de viață defavorabil;
•stresul;
•presiunea morală;
•Insatisfacțiile personale și profesionale.

Există o corelație între speranța de viață sănătoasă și speranța totală de

viață.
 QALY (Quality Adjusted Life-Years)
Este o metodă de măsurare a calității vieții utilă în evaluarea economică de
tip cost-utilitate.
În evaluarea cost-utilitate, costul total al unei intervenții se raportează la
numărul de QALY obținut prin aplicarea acelei intervenții, obținandu-se un
cost/QALY.
Analiza cost-utlitate este folosită atunci când:
•Calitatea vieții reprezintă principalul (unicul) rezultat
•Apreciază modalitatea în care aplicarea diferitelor programe de sănătate aduce
îmbunătățiri stării de sănătate a unui pacient (fizic, psihic, funcțional, integrare
în viața socială).
•Calitatea vieții este considerată un rezultat important
•Când aplicarea unui program de sănătate are impact asupra mortalității și
morbidității dintr-un teritoriu.
•Atunci când se compară mai multe programe de sănătate, decidentul în
sănătate trebuie sa aleagă care este cel mai bun pentru a crește calitatea
vieții și a putea fi finanțat.
•Pentru a compara un anumit program pentru care a fost stabilit deja
analiza cost-utilitate.