Profesor la disciplina Asistenţa medicală primară cu

Nursing comunitar şi îngrijiri la domiciliu

Rusica Liliana
 Obiectivele temei:

• Aspecte etice şi deontologice în activitatea

asistentului medical de familie.

• Aspecte psihologice în îngrijiri comunitare.

• Astăzi în condiţiile unei medicini tehnologizate
apare necesitatea formării unui nou sistem etico-
normativ şi valoric care ar fi un mecanism eficient
în restructurarea democratică a societăţii noastre.

• Anume lucrătorului medical îi revine un rol

determinant în realizarea imperativelor etice, mai
întîi a celor generale şi, nu în ultimul rînd, a celor
profesionale, stabilind o unitate dialectică dintre
ştiinţific şi moral, între aprecierea prioritară a
valorii vieţii şi principiul justeţei şi echităţii, dictat
de interesele socio-economice.
!
În faţa medicinii contemporane apar un şir de
contradicţii şi dileme, soluţionarea cărora
necesită elaborarea unor norme deontologice,
care ar ajuta lucrătorul medical în actul de
luare a unor atitudini şi decizii determinante,
reieşind din responsabilitatea sa morală şi
profesională, dar obligatoriu în favoarea
siguranţei şi beneficiului pacientului.
 Categoriile eticii medicale
- confidenţialitatea,
- consimţămîntul pacientului,
- dreptul la informare,
- autonomie,
- libera alegere etc.

sunt elucidate în actele normative (Legea cu privire

la drepturile şi responsabilităţile pacientului, Legea
cu privire la exercitarea profesiunii de medic).
• Prezentul Cod de Etică vine să contribuie la
rezolvarea unor probleme de natură etico-
morală ale activităţii lucrătorilor medicali.

• Sănătatea omului este scopul

suprem al actului medical.
 Obligaţia lucrătorului medical este de a apăra sănătatea fizică şi
mintală a omului.
 de a promova un mod sănătos de viaţă
 de a preveni îmbolnăvirile şi de a uşura suferinţele, respectînd
dreptul la viaţă şi demnitatea fiinţei umane, fără discriminări de
vîrstă, sex, rasă, etnie, religie, naţionalitate, condiţie socială,
ideologie, politică sau din orice alt motiv, atît în timp de pace, cît
şi în timp de război.
 Lucrătorul medical trebuie să dea dovadă de maximă vigilenţă în
acordarea serviciului profesional şi în evitarea complicaţiilor
previzibile la pacientul aflat în îngrijirea sa,
 În exercitarea profesiei sale, lucrătorul medical acordă prioritate
intereselor pacientului, care primează asupra oricăror alte
interese.
 Respectul faţă de fiinţa umană nu încetează nici după moartea
acesteia.
 Norme generale de comportament în
activitatea medicală
 Activitatea medicală poate fi desfăşurată doar dacă
personalul încadrat în aceasta are o pregătire şi
practică suficientă în domeniu. Lucrătorul medical sau
farmaceutic poate folosi numai titlul la care are
dreptul, conform pregătirii sale profesionale.

 Din momentul în care a răspuns unei solicitări,

lucrătorul medical este automat angajat moral să
asigure bolnavului îngrijiri calificate, inclusiv prin
îndreptarea pacientului la o unitate medicală sau la un
specialist cu competenţe superioare.
 Este interzisă practicarea de către lucrătorul medical a unor
activităţi care dezonorează profesia medicală. Se recomandă
abţinerea, inclusiv în afara practicii profesionale, de la acte de
natură să compromită imaginea medicului.

 Lucrătorul medical nu poate fi obligat să-şi exercite profesia în

condiţii ce ar putea compromite calitatea îngrijirilor medicale
şi a actelor sale profesionale, cu excepţia urgenţelor medico-
chirurgicale vitale.

 Lucrătorul medical trebuie să respecte dreptul pacientului la

libera alegere a persoanelor implicate în actul medical.
 Lucrătorul medical, solicitat sau obligat să acorde
asistenţă medicală unei persoane private de libertate,
inclusiv din mediul carceral, nu poate să provoace,
direct sau indirect, sau să favorizeze atingerea
integrităţii fizice sau psihice a vreunui deţinut, inclusiv a
demnităţii acestuia. Dacă lucrătorul medical sau
farmaceutic va observa că persoana în detenţie se află
într-o situaţie vulnerabilă, una din obligaţiile morale şi
profesionale medicale va fi intervenţia în sprijinul şi
protejarea persoanei deţinute.

 Lucrătorul medical şi farmaceutic nu poate fi implicat în

realizarea unor acte degradante pentru fiinţa umană.
 Lucrătorul medical are obligaţia morală să aducă la cunoştinţa
organelor competente orice situaţie care ar putea prezenta pericol
pentru sănătatea publică.

 Autoritatea lucrătorului medical şi încrederea pacientului.

 Autoritatea profesională este un capital moral personal, dar în
acelaşi timp este şi o parte a tezaurului moral al tuturor
persoanelor implicate în serviciul de asistenţă medicală.
 Încrederea pacientului constituie reflectarea poziţiei lui morale
privind relaţia sa cu medicul şi este susţinută de calităţile morale
înalte, de abilităţile profesionale ale lucrătorului medical,
manifestîndu-se prin convingerea personală de a respecta
recomandările şi prescripţiile medicale. Încrederea pacientului
prezintă un indiciu al calităţii serviciului medical şi este influenţată
direct de autoritatea profesională
Profesia medicală este incompatibilă cu
duritatea, apatia, ignoranţa, indiferenţa,
aroganţa, nerăbdarea etc., care afectează şi
discreditează atît autoritatea unui membru în
parte, cît şi a colectivului profesional, a
medicinii în ansamblu.
Confidenţialitatea şi secretul profesional

- Confidenţialitatea este dreptul pacientului de a nu

divulga informaţia referitoare la starea sănătăţii sale
fizice şi psihice, aspectele intime ale vieţii personale.

- Secretul profesional este obligaţia lucrătorului

medical şi farmaceutic de a nu divulga unor terţe
persoane informaţia cunoscută în cadrul activităţii
sale profesionale fără acordul pacientului, cu
excepţia situaţiilor cînd aceasta este solicitată de
către organele judiciare sau prezintă pericol pentru
societate, pentru persoane aparte sau pentru însuşi
pacientul.
 Consimţîmîntul/acordul informat al
pacientului
Consimţămîntul este exprimat în condiţiile legii.
Consimţămîntul pacientului poate fi acceptat în formă
verbală, cu prezenţa obligatorie a martorilor (rudele
pacientului şi personalul medical) sau în formă scrisă, unde
vor fi indicate explicit denumirea şi condiţiile actului medical
preconizat, riscurile posibile, fiind confirmat obligatoriu prin
semnătura pacientului şi a lucrătorului medical.
Consimţămîntul va fi considerat implicit în cazurile cînd
pacientul se prezintă de sine stătător pentru a beneficia de
anumite servicii medicale (analize de laborator, control
profilactic ş.a.) sau cînd este solicitată o consultare medicală
la domiciliu.
Consimţămîntul va fi acceptat doar după informarea deplină a
pacientului cu privire la diagnostic, prognostic, alternativele
terapeutice, riscurile şi avantajele acestora.
• Lucrătorul medical şi farmaceutic trebuie să-şi
dezvolte şi să-şi perfecţioneze continuu
cunoştinţele şi abilităţile profesionale, pe
parcursul întregii sale activităţi.

• Autoinstruirea este o responsabilitate

importantă şi permanentă a membrelor
comunităţii medicale.
 Situaţii de urgenţă
• Lucrătorul medical, care se află lîngă un pacient rănit sau
în pericol, are obligaţia să-i acorde asistenţă la nivelul
posibilităţilor momentului şi locului, sau să se asigure că
acesta primeşte îngrijirile necesare.

• În caz de pericol de moarte, lucrătorul medical va rămîne

lîngă pacient atît timp cît e nevoie de ajutorul lui
profesional.

• În caz de calamităţi naturale sau accidentări în masă,

lucrătorul medical şi farmaceutic este obligat să
răspundă la chemare, chiar să-şi ofere benevol serviciile
sale profesionale imediat ce a luat cunoştinţă despre
eveniment
 Incompatibilitatea profesiunii medicale
 Lucrătorul medical sau farmaceutic nu trebuie să se
folosească de un mandat, o funcţie administrativă sau de
alte circumstanţe pentru a-şi spori numărul de pacienţi.
 Se interzice practicarea oricăror forme de înşelăciune.
 Lucrătorul medical şi farmaceutic nu poate, sub nici un
motiv, să condiţioneze diagnosticarea şi tratamentul
pacientului, solicitînd de la acesta, de la tutore sau
rudele sale plăţi informale (neoficiale), precum şi
cadouri, servicii şi alte avantaje.
 Se va evita orice colaborare sau sprijin al persoanelor
care practică ilegal medicina. Lucrătorul medical şi
farmaceutic are obligaţia de a informa organele legale
competente despre existenţa unor astfel de situaţii.
• Lucrătorul medical poate refuza efectuarea unui act
medical din motive personale sau profesionale
temeinice numai după ce va îndrepta pacientul la alt
lucrător medical, cu excepţia situaţiilor de urgenţă.
Lucrătorul medical este obligat să pună la dispoziţia
colegului care preia pacientul toate informaţiile
medicale referitoare la cazul respectiv.
• Lucrătorul medical îşi va trata colegii aşa cum îşi
doreşte el însuşi să fie tratat. Blamarea şi defăimarea
colegilor în prezenţa bolnavilor, a personalului sanitar
etc., precum şi orice expresie sau act capabil să
compromită încrederea în medicul curant şi autoritatea
acestuia constituie o încălcare a regulilor etice.
Fiecare lucrător medical trebuie să facă tot posibilul pentru a
reduce suferinţa bolnavului incurabil, cu respectarea demnităţii
acestuia.
Se interzice efectuarea actului de eutanasie, adică utilizarea
unor substanţe sau mijloace în scopul de a provoca decesul unui
bolnav, indiferent de gravitatea şi prognosticul bolii, chiar dacă
acest act este solicitat cu insistenţă de bolnavul perfect
conştient.
Lucrătorul medical sau farmaceutic nu va asista şi nu va
îndemna bolnavul la sinucidere sau autovătămări prin sfaturi,
recomandări, împrumut de instrumente şi alte mijloace, şi va
refuza orice explicaţie sau ajutor în acest sens.
Nu se va practica mutilarea pacientului fără o justificare
medicală evidentă şi serios documentată, şi fără consimţămîntul
informat al acestuia, cu excepţia situaţiilor de urgenţă ce implică
risc vital.
• În vederea aplicării Codului se creează comitete
de etică (bioetică) în cadrul instituţiilor
medicale, care îşi vor desfăşura activitatea în
baza unui regulament propriu. În cadrul
instituţiilor medicale, comitetele de etică
(bioetică) sînt structuri constituite în scopul
prevenirii şi soluţionării problemelor complicate
de ordin moral, apărute în activitatea ştiinţifică
biomedicală contemporană şi în practica clinică.
 Dispoziţii finale
• Prezentul Cod este adoptat prin ordinul Ministrului
Sănătăţii Muncii și Protecției Sociale dar nu exclude şi
nici nu substituie documentele care stabilesc atribuţiile
şi responsabilitatea, drepturile şi obligaţiile membrilor
comunităţii medicale. Membrii comunităţii medicale sînt
obligaţi să respecte prevederile prezentului Cod.
Lucrătorii medicali şi farmaceutici vor conlucra în
vederea aplicării Codului. La apariţia întrebărilor privind
interpretarea prevederilor Codului sau în caz de
incertitudine în luarea deciziilor, membrii comunităţii
medicale vor consulta comitetele de etică (bioetică). În
fiecare caz de încălcare a Codului, comitetul de etică
(bioetică) trebuie să prezinte conducerii instituţiei
medicale un raport privind examinarea sesizării despre
încălcare şi va recomanda modalităţi de soluţionare.
 Aspecte psihologige în ingrijiri
comunitare
 Ingrijirea comunitară presupune implicarea şi
responsabilitate socială, angajare şi devotament
pentru oameni şi sanatatea lor.
 Sanatate publică ca ştiinta şi arta de a preveni
imbolnavirile şi de a prelungi viaţa işi organizează
eforturile în urmatoarele direcţii: controlul
imbolnăvirilor, educarea în vederea păstrării igienei
personale, organizarea de servicii medicale şi de
nursing pentru stabilirea diagnosticului şi aplicarea
tratamentului preventiv, dezvoltarea unui angrenaj
social care să poată asigura fiecaruia un standard de
viaţa adecvat în vederea menţinerii stării de
sănătate şi a creşterii duratei de viaţă a individului.
 Scopul ingrijirilor comunitare 

Scopul ingrijirilor comunitare este de a promova

spre binele oamenilor, cel mai inalt nivel de
funcţionare mintală, fizică şi socială. Conceptul
de persoana se referă în sens larg la toate
fiinţele omeneşti. In teoriile nursingului, el a
capătat complexitatea sa reală conferită de
componenţele sale biologice, psihologice şi
sociale.
Cel de al doilea concept major il reprezintă
mediul, care include toţi factorii care afectează
oamenii din interior şi exterior. Indivizii pot
reacţiona în mod diferit faţa de stimuli
ambientali interni/externi. Conceptul de mediu
include de asemenea aspectele intelectuale,
psihologice şi interpersonale ale individului care
pot influenţa reacţiile ambientale.
Al treilea concept major sanatatea, poate fi
privită ca fiind intr-o continuă dinamică şi
schimbare. Ea este dependentă de modul în
care individul se adaptează continuu la factorii
de mediu şi de stres. Deoarece teoreticienii
nursingului cred că sănătatea este influentată de
mulţi factori, definiţiile date acesteia sunt mai
puţin consistente decât cele, destinate celorlalte
concepte.
 Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai
mult spre activitatea practică şi cuprind etapele de
analiza, planificare, implementare şi evaluare pe baza
planului de nursing.
 Fiecare asistenţa comunitara dezvoltă o filozofie de
nursing bazată pe pregatirea, activitatea ei profesională
şi propria personalitate. La ea mai contribuie experienţa
de lucru, colaborare complexă cu pacientul, familial,
comunitatea, cu ceilalţi membri ai echipei precum şi
studiul permanent.
 Ingrijirea în comunitate trebuie să ofere confort şi
linişte, să ajute persoanele cu probleme de sănătate sa-
şi vindece corpul sau să-i ajute să traiască demnitate cu
propriile infirmitaţi.
• Nursing comunitar reprezintă o activitate bine
stabilită, bazată pe recunoaşterea nevoilor de
ingrijire şi funcţionarea pe bază de programe. Ca o
activitate ce are ca scop recunoaşterea nevoilor de
sănătate ale comunitaţii, nursingul este parte
integrală a programelor de sănătate publică.
• In nursingul comunitar familia şi pacientul sunt
parteneri al echipei de ingrijire.
• Educarea, promovarea sănătaţii şi sfătuirea
pacientului, familiei, comunităţii sunt părţi integrale
ale nursingului comunitar.
 Asistenţa comunitară este membru al echipei
multidisciplinare. Pentru bună functionare a echipei
fiecare trebuie să recunoască contribuţia celorlalţi ai
echipei în atingerea scopurilor şi obiectivelor
propuse, ce constau în menţinerea stării de sănătate,
siguranţa şi confort pentru client şi comunitate.
 Activitatea de nursing a personalului este supervizată
de un personal calificat (exemplu, asistenţa sefa,
directorul de nursing)
 Asistenţa comunitară desfăşoară activităţi de nursing
la indicaţia medicului responsabil de ingrijirea
medicală şi de supervizarea activităţilor.
Mulţumesc pentru atenţie!