Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
deontologie – obligatie
profesionala sau morala a
asistentului medical ?
Marcela Vasilievici
as. med. pr.
IDNBM “Prof. dr. N. Paulescu”
Definitii
Etica - disciplina filozofica care studiaza principiile
morale, originea, dezvoltarea si continutul lor;
este stiinta care incearca, la modul sistematic,
sa inteleaga si sa accepte anumite
comportamente umane, judecandu-le prin
prisma moralei.
Etica medicala se ocupa de aspecte morale ale
practicii medicale, intregul comportament
evoluand de-a lungul secolelor in jurul unor
valori fundamentale: viata si libertatea
Etica medicala
Viata si libertatea - de la aceste doua valori
rezulta cele mai importante principii etice:
Respectul datorat vietii;
Respectul autonomiei persoanei.
Dileme etice in cadrul relatiei cadru medical-
pacient:
Mentinerea in viata a unui pacient dependent de
aparate;
Dreptul la intreruperea cursului normal al
sarcinii;
Fertilizarea in vitro cu mama purtatoare;
Dreptul la euthanasie;
Transplantul de tesuturi si organe “post-mortem”
Definitii
Deontologia - parte a eticii care studiaza
normele si obligatiile unei activitati
profesionale.
Deontologia medicala reprezinta totalitatea
regulilor si uzantelor care reglementeaza
relatiile dintre cadrele medicale intre ele
precum si relatiile dintre acestea si
bolnavi.
In domeniul medical cel mai vechi cod
deontologic este juramantul lui
HIPPOKRATES
In cadrul deontologiei medicale se pune accent
pe umanizarea medicinei, care a fost un proces
destul de lent in sensul ca metodele de lucru,
tehnicile medicale chiar daca vizau vindecarea
sau alinarea suferintelor erau dureroase datorita
lipsei mijloacelor analgezice.
In general etica medicala se ridica la nivelul unor
norme stiintifice care traduc in viata umanismul.
Astfel se leaga idea de etic si deontologic.
Exercitarea profesiei medicale nu trebuie facuta
impersonal, ci incercand stabilirea unei relatii
umane cu pacientul, pentru ca, la nevoie
compasiunea din partea asistentului medical sa
nu para un act formal.
Profesiunea de asistent medical, ca o
componenta esentiala a sistemului de sanatate,
inglobeaza promovarea sanatatii, prevenirea
imbolnavirilor, ingrijirea persoanelor cu afectiuni
fizice, mentale sau cu infirmitati din toate
categoriile de varsta, in toate institutiile
medicale.
Rolul unic al asistentilor medical in ingrijirea
indivizilor, bolnavi sau sanatosi, este de a evalua
reactiile lor la starile de sanatate si de a-i ajuta
in indeplinirea acestor actiuni care contribuie la
sanatatea, insanatosirea sau moartea in
demnitate, actiuni pe care ei le-ar indeplini fara
ajutor daca ar avea forta, vointa sau cunostintele
necesare.
In contextul nursingului total asistentele medicale
participa impreuna cu celelalte categorii de personal si
alti specialisti din alte sectoare ale serviciilor publice la
activitatile de planificare, implementare si evaluare
pentru asigurarea sistemului de sanatate adecvat
promovarii sanatatii, prevenirii imbolnavirilor si ingrijirea
persoanelor bolnave sau cu infirmitati.
Vocatia asistentului medical consta in apararea sanatatii
fizice si psihice a omului si usurarea suferintei,
respectarea vietii si demnitatii persoanei umane, fara
discriminare de varsta, rasa, religie, nationalitate, de
conditie sociala, de ideologie politica si pentru orice alt
motiv, in timp de pace cat si in timp de razboi.
In exercitarea profesiei sale , asistentul medical trebuie
sa acorde prioritate interselor sanatatii bolnavului si nu
trebuie sa caute sa impuna acestuia opiniile sale
personale, filozofice, morale sau politice.
Asistentul medical va instrui bolnavul asupra efectelor si
consecintelor asteptate ale tratamentului si ingrijirilor de
sanatate. Deasemenea, poate fi un confident al
pacientului cu privire la ingrijirile de sanatate si totodata
trebuie sa pastreze secretul profesional.
Asistentul medical trebuie sa respecte viata particulara a
pacientilor si sa ia orice masura necesara pentru a face
imposibila relevarea a ceea ce el ar afla cu ocazia
exercitarii profesiei sale.
O alta obligatie a asistentului medical este aceea de a fi
bine pregatit profesional si sa faca apel la toate
cunostintele sale medicale in vederea acordarii celor mai
adecvate ingrijiri pacientilor sai. Deasemenea acesta nu-
si poate asuma o competenta pe care nu o poseda iar in
caz de dificultate sa nu pregete a apela la un confrate
pentru depasirea unui moment critic in care este in
pericol viata bolnavului.
In cazul unor pacienti cu afectiuni incurabile si
terminale, asistentul medical este dator a usura
suferintele fizice si psihice ale pacientului,
acordandu-i ingrijirile adecvate si mentinand atat
cat este posibil calitatea unei vieti care se
incheie. Este imperativ ca muribundul sa fie
asistat pana la sfarsit si totodata sa i se permita
sa-si pastreze demnitatea. Respectul datorat
unei persoane umane nu trebuie sa inceteze nici
dupa decesul acesteia.
Asistentul medical, oricare ar fi specialitatea sa,
trebuie sa considere ca o datorie sa acorde
ingrijiri de urgenta unui bolnav aflat in pericol
imediat.
Asistentul medical care actioneaza individual
sau prin intermediul organizatiilor profesionale
are datoria sa atraga atentia colectivitatii
asupra insuficientelor in domeniul calitatii
ingrijirilor si autonomiei profesionale.
Deasemenea, asistentii medicali, prin
organismele profesionale trebuie sa participle in
masura competentelor si posibilitatilor lor la
imbunatatirea constanta a ingrijirilor prin
perfectionare continua astfel incat sa ofere
pacientului ingrijiri conforme cu datele stiintei.
Actul medical este un act benefic societatii si are
in vedere salvarea vietii, usurarea suferintelor,
prevenirea infirmitatilor, cresterea, mentinerea
sau redarea intregului potential fizic si psihic,
reintegrarea sau reinsertia sociala etc.
Comparand greseala cu eroarea, putem spune
ca greseala este de domeniul corectitudinii
medicale, pe cand eroarea de fapt este de
domeniul cunoasterii medicale.
Scopul echipei medicale este acela de a salva
viata bolnavului si de a-l proteja cu orice risc.
Din pacate, in profesiunea noastra se poate
intalni si situatia neplacuta de a gresi sau a lucra
superficial.
In marea majoritate a cazurilor raspunderea
cadrului medical se bazeaza pe culpa (adica
lipsa intentiei de aface rau) - culpa rezultata din
nesocotirea unor indatoriri profesionale.
Cadrului medical i se poate imputa: