NOŢIUNI DE BAZĂ ȊN ACTIVITATEA

ASISTENŢILOR MEDICALI ŞI A MOAŞELOR

Asistent medical

DUDĂU MIHAELA

0
 CAPITOLUL I

“Îngrijirea bolnavilor este o profesie eternă… Așadar, atâta timp cât există oameni,
va fi mereu nevoie de grijă, compasiune și înțelegere, iar munca asistenților
medicali satisface aceste necesități.”

I.1. Introducere
Asistenţii medicali şi moaşele reprezintă grupul cel mai larg de profesioniști din sănătate,
coloana vertebrală a sistemului sanitar. Puterea relațiilor interumane, stabilirea încrederii și a
legăturii între pacient și asistentul medical sau moaşă , acționează asupra eficienței unui
tratament și intervine pe tot parcursul procesului de acordare a asistenţei medicale.
Valorile fundamentale care stau la baza profesiei de asistent medical sau de moaşă, sunt:
• altruism și dragoste față de oameni;
• profesionalism și responsabilitate;
• compasiune, dedicare în slujba celorlalți, empatie;
• respect și răbdare în a înțelege pacientul, fără a-l judeca;
• demnitate umană.

I.2. Responsabilitatea personală, integritatea şi independenţa profesională a

asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali

Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical trebuie să evite în exercitarea

profesiei atitudinile ce aduc atingere onoarei profesiei şi să evite tot ceea ce este incompatibil cu
demnitatea şi moralitatea individuală şi profesională.
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical au obligaţia să manifeste o conduită
ireproşabilă faţă de bolnav, respectând întotdeauna demnitatea acestuia. În caz de pericol public,
asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical nu au dreptul să îşi abandoneze bolnavii, cu
excepţia unui ordin formal al unei autorităţi competente, conform legii.

1
 Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical sunt răspunzători pentru fiecare
dintre actele lor profesionale.
Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională, asistenţii medicali generalişti, moaşele
şi asistenţii medicali din sistemul public sau privat încheie o asigurare de răspundere civilă pentru
greşeli în activitatea profesională.
Încredinţarea atribuţiilor proprii unor persoane lipsite de competenţă constituie greşeală
deontologică.
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical trebuie să comunice cu pacientul
într-o manieră adecvată, folosind un limbaj respectuos, minimalizând terminologia de specialitate pe
înţelesul acestora.
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical trebuie să evite orice modalitate de
a cere recompense, altele decât formele legale de plată.

I.3. Obligaţii etice şi deontologice

Obligaţia acordării îngrijirilor medicale

Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical, în exercitarea profesiei, nu pot face
discriminări pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale, religiei,
opţiunilor politice sau antipatiei personale, a condiţiei sociale faţă de pacienţi.
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical au obligaţia de a lua măsuri de
acordare a primului ajutor.
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical au obligaţia să acorde asistenţă
medicală şi îngrijirile necesare în limita competenţei lor profesionale.
În caz de calamităţi naturale (cutremure, inundaţii, epidemii, incendii) sau accidentări în masă
(naufragii, accidente rutiere sau aviatice, accidente nucleare etc.), asistentul medical generalist, moaşa
şi asistentul medical sunt obligaţi să răspundă la chemare, să îşi ofere de bunăvoie serviciile de
îngrijire, imediat ce au luat cunoştinţă despre eveniment.
Voinţa pacientului în alegerea asistentului medical generalist, a moaşei şi a asistentului
medical trebuie întotdeauna respectată, indiferent care ar fi sensul acesteia. Dacă pacientul se află
într-o stare fizică sau psihică ce nu îi permite exprimarea lucidă a voinţei, aparţinătorii sau apropiaţii
celui suferind trebuie preveniţi şi informaţi corect, pentru a hotărî în numele acestuia, cu excepţia
imposibilităţii (de identificare, de comunicare, de deplasare etc.) sau a urgenţelor.

2
 Dacă în urma examinării sau în cursul îngrijirilor asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical consideră că nu au suficiente cunoştinţe sau experienţă pentru a asigura o asistenţă
corespunzătoare, se vor consulta cu alţi colegi sau vor îndruma bolnavul către alţi specialişti.
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical vor păstra o atitudine de strictă
neutralitate şi neamestec în problemele familiale (morale, materiale etc.) ale pacientului, exprimându-
şi părerea numai dacă intervenţia este motivată de interesul sănătăţii pacientului, cu consimţământul
prealabil al acestuia.
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical pot refuza acordarea unor îngrijiri
către pacient atunci când refuzul este justificat de interesul sănătăţii pacientului, cu excepţia situaţiilor
de urgenţă.

Respectarea drepturilor pacientului

Pacientul are următoarele drepturi: dreptul la informaţia medicală, dreptul la consimţământ,
dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată, drepturi în domeniul reproducerii, drepturi
la tratament şi îngrijiri medicale.

Consimţământul
O intervenţie medicală nu se poate efectua decât după ce pacientul sau reprezentantul legal al
acestuia, în cunoştinţă de cauză, şi-a dat consimţământul. Pacientul are dreptul să refuze sau să
oprească o intervenţie medicală, asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia sa; consecinţele
refuzului său, al opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
Consimţământul pacientului sau, după caz, al reprezentantului legal al acestuia este obligatoriu:
a) pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul
său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord;
b) în cazul supunerii la orice fel de intervenţie medicală;
c) în cazul participării sale la învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică;
d) în cazul fotografierii sau filmării sale într-o unitate medicală;
e) în cazul donării de sânge în condiţiile prevăzute de lege.
Consimţământul pacientului sau al reprezentantului legal al acestuia, după caz, nu este
obligatoriu în următoarele situaţii:
a) când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală
de urgenţă;
b) în cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul
pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, asistentul

3
 medical generalist, moaşa şi asistentul medical sunt obligaţi să anunţe medicul
curant/de gardă (decizia fiind declinată unei comisii de arbitraj de specialitate).

Secretul profesional
Secretul profesional este obligatoriu.
Secretul profesional există şi faţă de aparţinători, colegi sau alte persoane din sistemul sanitar,
neinteresate în tratament, chiar şi după terminarea tratamentului şi decesul pacientului.
Obiectul secretului profesional îl constituie tot ceea ce asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical, în calitatea lor de profesionist, au aflat direct sau indirect în legătură cu viaţa
intimă a pacientului, a familiei, a aparţinătorilor, precum şi problemele de diagnostic, prognostic,
tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical răspund disciplinar pentru
destăinuirea secretului profesional, excepţie făcând situaţia în care pacientul şi-a dat consimţământul
expres pentru divulgarea acestor informaţii, în tot sau în parte. 1
Interesul general al societăţii (prevenirea şi combaterea epidemiilor, a bolilor venerice, a
bolilor cu extindere în masă şi altele asemenea prevăzute de lege) primează faţă de interesul personal
al pacientului.
În comunicările ştiinţifice, cazurile vor fi astfel prezentate încât identitatea pacientului să nu
poată fi recunoscută.
Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate de către asistentul medical generalist,
moaşa şi asistentul medical numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă
legea o cere în mod expres.

1
CODUL DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ AL ASISTENTULUI MEDICAL GENERALIST, AL
MOAŞEI ŞI AL ASISTENTULUI MEDICAL DIN ROMÂNIA

4
 CAPITOLUL II
II.1. REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

Administrarea medicamentelor presupune pentru asistenta medicală o foarte mare

responsabilitate. Greşelile provenind din nerespectarea dozelor, a căilor de administrare,
administrarea unor medicamente alterate sau schimbările de medicamente pot da naştere
unor accidente grave, chiar fatale.
Din acest motiv la administrarea medicamentelor asistenta medicală va ţine seama de
anumite reguli generale:

1. Respectarea întocmai a medicametului prescris

Asistenta nu are voie să schimbe (tratamentul) medicamentul prescris cu un alt medicament
cu efect asemănător, fără aprobarea prelabilă a medicului. Nu pot fi înlocuite între ele nici măcar
preparatele identice, care circulă sub diferite denumiri.

2. Identificarea medicamentelor administrate

Asistenta medicală va verifica eticheta de pe medicamente la preluarea acestora, apoi
înainte de administrare la scoaterea sau vărsarea lor din ambalajul respectiv.
În afară de verificarea scriptică de pe etichete asistenta trebuie să recunoască medicamentele
după ambalare, consistenţă, mod de cristalizare, culoare, miros, fluiditate.
Orice greşeală poate fi înlăturată dacă asistenta cunoaşte bine medicamentele cu care
lucrează şi nu administrează nici un fel de medicament asupra căruia are cea mai mică îndoială.

3. Verificarea calităţii medicamentului administrat

Decolorarea sau supracolorarea, precipitate, sedimente sau flacoane in soluţii, lichefierea
medicamentelor solide, tulburarea sau opalescenţa lor denotă o alterare a lor.
Medicamntele alterate nu vor fi administrate bolnavilor.
Prin alterare unele medicamente îşi pierd din eficacitate, altele însă se transforma în produse
toxice, dăunătoare organismului.

4. Respectarea căilor de administrare

Efectul unor medicamente este legat de calea de administrare. Intensitatea efectului depinde
de calea prin care a fost administrat medicamentul.
Nerespectarea căilor de administrare duce la periclitarea efectului medicamentelor, la efecte
nedorite, contrarii precum şi la complicaţii locale la locul injecţiilor.

5
 5. Respectarea dozajului prescris
Odată cu identificarea medicamentelor se vor verifica şi dozele prescrise. Dozele notate în
foile de observaţie trebuie să corespundă cu cele din condicile de predare şi cu adnotările asistentei
de la vizită.
Orice lipsă de concordanţă va fi raportată medicului pentru a preciza doza reală necesară.

6. Respectarea orarului de administrare

Medicamentele vor fi administrate în ritmul prescris. Nerespectarea orarului poate duce la
fenomene cumulative si de intoxicatii grave sau la ineficacitatea tratamantului.
Medicamentele se descompun sau se elimina in organism in anumite limite de timp.
Administrarea la intervale mai scurte decat timpul lor de eliminare duce la cumulare de la doze
terapeutice la doze toxice sau chiar letale.

7. Respectarea somnului bolnavului

Bolnavii nu vor fi desteptati din somnul fiziologic niciodata pentru administrarea
medicamentelor simptomatice, precum si pentru majoritatea celor patogenice.
Stabilirea orarului de administrare a medicamentelor care necesita o concentratie continua
in sange, trebuie facuta astfel incat, dupa posibilitati, sa fie respectat somnul de noapte si de dupa
masa.

8. Evitarea incompatibilităţii dintre medicamente

Numeroase medicamente devin ineficace sau chiar daunatoare prin degradare, precipitare
daca se amesteca cu altele.

9. Administrarea imediată a medicamentelor deschise

Medicamentele injectabile nu se pastreaza in stare deschisa. Fiolele, odata deschise, vor fi
injectate imediat.(medicamentele sunt sterile; contactul solutiilor cu aerul poate sa scada eficacitatea
medicametului).

10. Respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor

Asistenta va pastra o ordine precisa in administrarea diferitelor medicamente. Medicatia va
incepe cu administrarea tabletelor, solutiilor si picaturilor, va continua cu injectiile si la sfarsit
ovulele vaginale si supozitoarele.

6
 11. Luarea medicamentelor ȋn prezenţa asistentei
La bolnav nu trebuie sa ramana nici un medicament, ele vor fi administrate personal de catre
asistenta medicala.

12. Servirea bolnavului spitalizat cu doze unice de medicamente

Bolnavul va primi deodata numai o doza unica pe care o va lua in prezenta asistentei.

13. Prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti

La administrarea parenterala a medicamentelor se vor pastra conditii riguroase ale asepsiei.
Pentru medicamentele injectabile va utiliza seringi si ace sterile, separate pentru fiecare injectie chiar
la acelasi bolnav.

14. Lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise

Asistenta medicala va explica bolnavului ce anume asteapta medicul de la aceste
medicamente si in cat timp se va instala efectul lor. Va preveni bolnavul asupra eventulelor
manifestari secundare care se pot ivi in urma utilizarii medicamentelor.

15. Raportarea imediată către medicul secţiei a greşelilor de administrare a

medicamentelor
Orice greseala de administrare se raporteaza imediat medicului care luand cunostinta de
greseala comisa, poate lua masuri pentru a preveni complicatiile.
Neraportarea in timp a greselilor poate atrage consecinte grave sau chiar fatale.
Prevenirea erorilor în administrarea medicaţiei
Înaintea administrării oricărei medicaţii aceasta trebuie comparată cu medicaţia prescrisă de
medic din foaia de observaţie. Se va verifica mental regula celor cinci “P”:2

1. pacientul potrivit;
2. medicamentul potrivit;
3. doza potrivită;
4. calea de administare potrivită;
5. timpul (ora) de administare potrivit.

2
https://paginadenursing.ro/administrarea-medicamentelor-reguli/

7
8
 CAPITOLUL III

III.1.PRECAUŢIUNI UNIVERSALE

SCOPUL APLICĂRII P.U.:

Prevenirea transmiterii infecțiilor cu cale de transmitere sanguină, la locul de muncă al

personalului.

CONCEPTUL DE P.U. SE REFERA LA:

- măsurile care se aplica în vederea prevenirii transmiterii HIV, VHB, VHC și alți agenți
microbieni cu cale de transmitere sanguină, în timpul actului medical.
- sânge, alte fluide biologice și țesuturile tuturor pacienților se consideră a fi potențial
infectate cu HIV, VHB, VHC și alți agenți microbieni cu cale de transmitere parenterală
(sanguină)
- toți pacienții se consideră potențial infectați cu HIV, VHB, VHC sau cu alți agenți
microbieni cu cale de transmitere sanguină, deoarece:
- cei mai mulți dintre purtătorii de HIV, VHB, VHC și alți agenți microbieni sunt
asimptomatici și nu-și cunosc propria stare de portaj;

REGULI DE BAZĂ ÎN APLICAREA PRECAUȚIUNILOR UNIVERSALE:

1.Consideră toți pacienții potențial infectați;

2.Consideră că sângele, alte fluide biologice și țesuturile sunt contaminate cu HIV, HBV, HCV.
3.Consideră că acele și alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare.

CONTACTUL TEGUMENTELOR ȘI MUCOASELOR CU URMĂTOARELE PRODUSE

TREBUIE CONSIDERAT LA RISC:

- sânge;
- lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial, lichid
cefalo-rahidian;
- sperma, secreții vaginale;
- țesuturi;
- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge;

9
10
 APLICAREA PRECAUȚIUNILOR UNIVERSALE SE REFERĂ LA:

UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECȚIE

ADECVAT, COMPLET, CORECT

Definiție "ECHIPAMENT DE PROTECȚIE": bariera între lucrător și sursa de infecție, utilizată

în timpul activităților care presupun risc de infecție.

III.2. CATEGORII DE BARIERE

utilizate pentru aplicarea precauțiunilor universale:
A. MĂNUȘI
a) TREBUIE UTILIZATE în următoarele situații:
- anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte lichide biologice
cu urme vizibile de sânge, țesuturi umane;
- abord venos sau arterial;
- recoltare de LCR;
- contact cu pacienți care sângerează, au plăgi deschise, escare de decubit, alte leziuni cutanate;
- manipularea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în vederea curățirii,
decontaminării.

b) FELUL MĂNUȘILOR
▪ de uz unic sterile:
- chirurgie
- examinare internă
- intervenții care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile; uneori
sunt necesare mănuși duble;
- abord vascular prin puncție;
- tegument pacient cu soluții de continuitate;
- manipularea unor materiale potențial contaminate;
▪ nesterile curate:
- examinări curente, care implică un contact cu mucoasele, dacă nu există o recomandare
contrară;
- manipularea de materiale contaminate;

11
 - curățenie, îndepărtare de produse biologice contaminate;
▪ de uz general, menaj, de cauciuc:
- activități de întreținere, care implică un contact cu sânge și alte produse biologice
considerate a fi contaminate;
- colectare materiale contaminate, curățire și decontaminare instrumentar, material moale,
suprafețe contaminate.
- manipularea de materiale contaminate;
- curățenie, îndepărtare de produse biologice

c) MOD DE FOLOSIRE:
- schimbare după fiecare pacient;
- după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuși, după care acestea se îndepărtează,
prinzând marginea primei prin exterior aruncând-o în containerul pentru colectare și apoi
prinzând-o pe cealaltă, cu mâna liberă prin interior, scoțând-o cu grijă și aruncând-o în
același container aflat Ia îndemână;
- după îndepărtarea mănușilor mâinile se spală din nou, 10-15 secunde, chiar dacă mănușile
nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activității încheiate; mănușile de unică
utilizare nu se reutilizează, deci nu se curăță, dezinfectează;
- mănușile de uz general se pot decontamina și reutiliza, dacă nu prezintă semne de
deteriorare (perforare, îmbătrânire cauciuc, etc.)
B. HALATE OBIȘNUITE
- în timpul tuturor activităților din unitățile medicale.
C. ȘORTURI, BLUZE IMPERMEABILE - completează portul halatelor atunci când se
anticipează producerea de stropi, picături, jeturi cu produse biologice potențial contaminate,
protejând tegumentele personalului medical din:
- secții cu profil chirurgical;
- laboratoare;
- servicii de anatomie patologică, medicină legală;
- unele activități administrative;
- servicii de urgență.
D. MASCA, protejează:
- tegumentele;
- mucoasele bucală, nazală ale personalului medical.

12
E. PROTECTOARE FACIALE, protejează:
- tegumentele;
- mucoasele bucală, nazală, oculară.
Tipuri de protectoare faciale:
- OCHELARI
- ECRAN PROTECTOR, etc.
F. ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE, protejează mucoasa bucală în timpul instituirii
respirației artificiale.
G. BONETE - simple (textile), sau impermeabile
H. CIZME DE CAUCIUC

III.3. SPĂLAREA MÂINILOR ȘI A ALTOR PĂRȚI ALE TEGUMENTELOR

• IMPORTANȚA
- cel mai important și uneori singurul mod de prevenire a contaminării și diseminării
agenților microbieni.

• CÂND
- la intrarea în serviciu și la părăsirea locului de muncă;
- la intrarea și la ieșirea din salonul de bolnavi;
- înainte și după examinarea fiecărui bolnav; atenție bolnavii cu mare receptivitate;
- înainte și după aplicarea unui tratament;
- înainte și după efectuarea de investigații și proceduri invazive;
- după scoaterea mănușilor de protecție;
- după scoaterea măștii folosită la locul de muncă;
- înainte de prepararea și distribuirea alimentelor și a medicamentelor administrate per os;
- după folosirea batistei;
- după folosirea toaletei;
- după trecerea mâinii prin păr;
- după activități administrative, gospodărești.

13
• CUM
- îndepărtarea bijuteriilor (inele, brățări), ceasurilor;
- unghii îngrijite, tăiate scurt;
- utilizare de apă curentă și săpun pentru spălarea obișnuită;
- două săpuniri consecutive;
- în cazuri de urgență este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului, dar
nu ca rutină;
- în unele situații spălarea este completată de dezinfecția mâinilor:
- după manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor contagioși și a celor cu imunodepresie
severă;
- înainte și după efectuarea tratamentelor parenterale (în abordurile vasculare și efectuarea
de puncții lombare este obligatoriu portul mănușilor), schimbarea pansamentelor (atenție
mănuși), termometrizare intrarectală, clisme, toaleta lehuzei (atenție - mănuși);
- după efectuarea toaletei bolnavului la internare;
- după manipularea și transportul cadavrelor;
- înainte și după efectuarea examenelor și tratamentelor oftalmologice, ORL, stomatologice
și în general înainte și după orice fel de manevră care implică abordarea sau producerea
unor soluții de continuitate (atenție-mănuși),

14
 - spălarea, dezinfecția mâinilor și portul mănușilor: - ȘTERGEREA, USCAREA este
OBLIGATORIE
- cu hârtie prosop;
- prosop de unică întrebuințare.3

3
https://paginadenursing.ro/utilizarea-echipamentelor-de-protectie-precautii-universale/

15
 MĂSURI MINIME OBLIGATORII PENTRU PREVENIREA ȘI
LIMITAREA INFECȚIILOR ASOCIATE ASISTENȚEI MEDICALE

III.4. PRECAUȚIUNILE STANDARD

Măsurile standard reprezintă măsurile minime de prevenire a infecției care se aplică tuturor
pacienților îngrijiți, indiferent de statutul de infecțiozitate suspectat sau confirmat al pacientului, în
orice cadru unde este asigurată asistență medicală . Aceste proceduri sunt concepute atât pentru a
proteja personalul sanitar, cât și pentru a preveni răspândirea infecțiilor în rândul pacienților.

III.4.1. Măsurile standard includ:

1. igiena mâinilor, care este esențială pentru a reduce riscul de răspândire a infecțiilor.
Utilizarea antisepticelor alcoolice este metoda preferată în toate situațiile clinice, cu excepția cazurilor
când mâinile sunt vizibil murdare (de exemplu, sânge, alte fluide biologice) sau după examinarea
pacienților cu infecție cu Clostridium difficile sau norovirus, situații în care trebuie utilizate apa și
săpunul;
2. utilizarea echipamentului individual de protecție (de exemplu: mănuși, halate, protectoare
faciale), în funcție de expunerea anticipată. Igiena mâinilor este întotdeauna etapa finală după
îndepărtarea și aruncarea echipamentului;
3. practici sigure de injectare, proceduri specifice pentru a preveni transmiterea bolilor
infecțioase de la un pacient la altul sau între un pacient și personalul medical în timpul preparării și
administrării medicamentelor de uz parenteral;
4. manipularea în condiții de siguranță a echipamentelor medicale sau contactul cu suprafețele
potențial contaminate din imediata apropiere a pacientului, proceduri specifice pentru prevenirea
transmiterii bolilor infecțioase de la un pacient la altul sau între un pacient și personalul medical în
timpul manipulării echipamentelor medicale și contactul cu obiectele sau suprafețele din mediu;
5. igiena respiratorie și eticheta de tuse (tehnica de tuse și strănut cu utilizarea de batiste de
nas de unică folosință cu poziționarea la minimum 1 metru față de celelalte persoane, urmată de igiena
mâinilor), ca element al precauțiilor standard care se adresează în primul rând pacienților și

16
însoțitorilor acestora cu simptomatologie de posibilă infecție respiratorie care se aplică oricărei
persoane cu asemenea manifestări când intră în unitatea sanitară. Acest element al precauțiilor
standard este aplicat pentru prevenirea promptă a infecțiilor respiratorii și trebuie aplicată la intrarea
în unitatea sanitară (zonele de recepție și de triaj ale pacienților).

III.4.2. Precauțiile adresate căii de transmitere

Măsuri de precauție care se adresează căii de transmitere a agentului patogen sunt destinate
să completeze precauțiile standard la pacienții cu colonizări sau infecții, probabile sau cunoscute, cu
agenți patogeni transmisibili sau cu patogeni importanți din punct de vedere epidemiologic. Aceste
măsuri de precauție suplimentare sunt utilizate pentru situațiile în care calea de transmitere nu este
complet întreruptă prin utilizarea precauțiilor standard.
Cele trei categorii de măsuri adresate căilor de transmitere includ:

A.Căile de transmitere pentru care pot fi necesare măsuri suplimentare de precauție sunt:
1. Transmiterea prin contact:
1.1. direct, când microorganismul se poate transmite de la o persoană la alta (contactul cu
produse biologice): în timpul asistenței medicale și îngrijirii bolnavului de către cadrele
medicale sau în contact cu membrii familiei sau cu alți pacienți;
1.2. indirect, prin intermediul suprafețelor/obiectelor contaminate care implică transferul unui
microorganism printr-o contaminare intermediară (de exemplu, contaminarea obiectelor,
echipamentului, mâncării), când:
1.2.1. igiena mâinii personalului ce asigură actul medical/îngrijire este inadecvată;
1.2.2. echipamentul nu este curățat, dezinfectat sau sterilizat corespunzător între
pacienți;
1.2.3. patogenii sunt transferați prin instrumentar.

2. Transmiterea prin picături:

2.1. picăturile infecțioase expulzate, atunci când se strănută sau se tușește, sunt prea grele
pentru a pluti în aer și se transferă la mai puțin de 2 m de la sursă;
2.2. răspândirea picăturilor poate fi:
2.2.1. directă - se realizează când acestea ajung la nivelul mucoaselor sau sunt inhalate;

17
 2.2.2. indirectă - se realizează când acestea cad pe suprafețe sau mâini și sunt transmise
pe mucoase sau alimente. Acest mod de transmitere este mai frecvent și este descris
în infecțiile respiratorii comune, gripă, infecții cu virus sincițial.

3. Transmiterea aeriană - transmitere care se realizează prin intermediul particulelor mici (≤ 5µm
în mărime) care transportă microbii și pot fi transferați prin intermediul curenților de aer pe o distanță
mai mare de 2 m de la sursă. Aceste particule sunt inhalate (de exemplu, în cazul varicelei zoster,
rujeolei și tuberculozei pulmonare).

B.Măsurile suplimentare de precauție care vizează calea de transmitere includ:

1. pentru transmiterea prin contact:
1.1. utilizarea echipamentului de protecție când este posibil contactul cu un mediu contaminat
cu microbi rezistenți la antibiotice (de exemplu, enterococi rezistenți la vancomicină (VRE),
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină MRSA) sau Clostridium difficile;
1.2. pacientul se poate amplasa într-o rezervă singur sau într-un salon cu un alt pacient infectat
cu același patogen;
1.3. la intrarea în salon trebuie purtate mănuși curate și echipament de protecție curat;

2. pentru transmiterea prin picături pacientul se amplasează într-o rezervă singur sau se cohortează
într-un salon cu alți pacienți infectați cu același agent patogen. Este necesară purtarea de protectoare
faciale când se lucrează la 1-2 metri de pacient. În situația în care este necesar transportul pacientului,
acestuia i se aplică o mască.

3. pentru transmiterea aeriană - plasarea pacientului într-o cameră de izolare cu presiune negativă
a aerului în raport cu coridoarele, aerul fiind evacuat direct spre exterior sau recirculat prin filtre
HEPA de înaltă eficiență cu 6-12 schimburi de aer pe oră. În rezervele cu antecameră (sasuri), riscul
de circulație al aerului între cameră și coridor este redus la minimum. Acest sistem este mai ușor de
susținut, dar dificil de amenajat din punct de vedere arhitectonic. În situația în care nu există astfel de
facilități simpla plasare a pacientului singur într-o rezervă care să aibă grup sanitar și duș reduce riscul
de transmitere. Pentru bolile care au mai multe căi de transmitere se poate utiliza o combinație de
măsuri de precauție. Fie că aceste măsuri sunt utilizate singular sau în combinație, acestea trebuie
utilizate întotdeauna în plus față de precauțiile standard.

18
Microorganismele care cauzează infecții asociate asistenței medicale pot să fie transmise de la
pacienți infectați sau colonizate la alți pacienți și la personalului medical, de îngrijire sau auxiliar.
Măsurile adecvate și aplicate în mod corespunzător pot reduce transmiterea acestora. Măsurile se
aplică în conformitate cu semnele și simptomele pacientului și în general nu se așteaptă rezultatele de
laborator.4

III.5. PRECAUȚII SPECIFICE PRIVIND TRANSMITEREA 2019-nCoV PE

CALE RESPIRATORIE

Durata aplicării precauțiilor pentru prevenirea infecția cu 2019-nCoV

Precauțiile Standard trebui aplicate permanent.
Precauții Specifice trebuie să fie aplicate din momentul ridicǎrii suspiciunii de infecție cu 2019-
nCoV până când pacientul este asimptomatic. Pentru a defini corect durata de aplicare a măsurilor de
precauții specifice sunt necesare informații adiționale despre modul de transmitere a infecției cu 2019-
nCoV.

• În plus față de Precauțiile Standard, toate persoanele, inclusiv membrii familiei, vizitatorii și
personalul medical ar trebui să aplice precauții privind transmiterea 2019-nCoV;
• Plasarea pacienților în rezerve cu ventilație adecvată, singuri in salon. În saloane, necesarul
de ventilație pentru fiecare pacient este considerat a fi 160 L / secundă;
• Când rezervele cu un singur pat nu sunt disponibile, pacienți suspectați de infecție cu 2019-
nCoV vor fi plasati în saloane împreună;
• Paturile pacienților trebuie amplasate la cel puțin 1 m distanță;
• Atunci când este posibil, este indicată asigurarea personalului special dedicat îngrijirii
persoanelor suspecte de infecție cu2019-nCoV;
• Utilizarea de catre personalul medical care îngrijește pacienții suspecți de infectie cu 2019 n-
CoV a măștilor, ochelarilor de protecție / scut pentru față, halatelor impermeabile cu mâneci
lungi și a mănușilor;

4
Ordinul nr. 1101/2016 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate
asistenței medicale ın unitațile sanitare

19
 • Utilizarea echipamentelor de unică folosință sau a echipamentelor dedicate (de exemplu
stetoscop, manșete pentru măsurarea tensiunii arteriale și termometre). În situația în care
același echipament trebuie utilizat la mai mulți pacienți, acesta trebuie curățat și dezinfectat
înainte de fiecare utilizare; Evitarea contactului între mâinile potențial contaminate și ochi,
nas sau gură;
• Evitarea deplasării și transportul pacienților suspectați de infecție cu 2019-nCoV în afara
camerei sau a zonei destinate, dacă nu este imperios necesar din punct de vedere medical. În
acest sens, se pot folosi echipamente portabile pentru radiografii și / sau alt echipament
important in diagnosticare. În situatia în care transportul este necesar, pacientului trebuie sa
poarte mască și să se utilizeze rute predeterminate pentru a minimiza riscul de transmitere la
personalul medical, altor pacienți și vizitatori;
• Asigurarea că personalul medical care transportă pacienți suspectați de infecție cu 2019-nCoV
poartă PPE corespunzătoare, așa cum este descris în această secțiune și efectuează corect
igiena mâinilor;
• Informarea persoanelor responsabile de efectuarea procedurilor de mai sus (radiografie/alte
investigatii), înainte de sosirea pacientului la destinație, în vederea aplicării măsurilor de
precauție necesare;
• Curățarea și dezinfecția de rutină a suprafețelor cu care pacientul intră in contact;
• Limitarea numărul de persoane care intra în contact cu un pacient suspectat cu infecție 2019-
nCoV (personal medical, membrii familiei și vizitatorii);
• Elaborarea unei evidențe a tuturor persoanelor care intră în salonul pacientului, inclusiv întreg
personalul medical și vizitatorii.

III. 6. PRECAUȚIILE PRIVIND CALEA DE TRANSMITERE AERIENĂ

(AEROSOLI) PENTRU PROCEDURILE GENERATOARE DE AEROSOLI
ÎN CAZUL INFECȚIEI SUSPECTE DE 2019-NCOV

Unele proceduri generatoare de aerosoli au fost asociate cu un risc crescut de transmitere a

coronavirusurilor (SARS-CoV și MERS-CoV), cum ar fi: intubația traheală, ventilația neinvazivă,
traheotomia, resuscitarea cardiopulmonară, ventilația manuală înainte de intubație și bronhoscopie.
Personalul medical care efectuează proceduri care genereazǎ aerosoli trebuie:

20
 • Să folosească măști de protecție respiratorie (N95 certificat NIOSH, EU FFP2 sau
echivalent); înainte de utilizarea măștii, trebuie verificată integritatea acesteia. A se nota că
prezența părului facial (barbă) poate impiedica o potrivire adecvată a măștii.
• Să utilizeze ochelari de protecție sau un scut pentru față, halate cu maneci lungi, curate,
nesterile, și mănuși;
• În cazul procedurilor în care se preconizează un volum mare de fluide care ar putea pătrunde
prin halat este indicată utilizarea unui șorț impermeabil;
• Procedurile trebuie efectuate într-o cameră ventilată corespunzător; adică o ventilație
naturală cu cel puțin un debit de aer de 160 l / secundă/ pacient sau camere cu presiune
negativă cu cel puțin 12 schimbări de aer pe oră (ACH) și direcția controlată a fluxului de
aer atunci când se folosește ventilație mecanică;
• Să limiteze numărul de persoane prezente în cameră la minimul absolut necesar pentru
îngrijirea și asistența pacientului.

DE REŢINUT

1. Personalul medical trebuie să utilizeze rațional, corect și consecvent echipamentul de

protecție personală (PPE) și să respecte o igienă adecvată a mâinilor pentru reducerea
răspândirii agenților patogeni.
2. Eficiența PPE depinde de instruirea personalului medical cu privire la utilizarea
corectă, de igiena corespunzătoare a mâinilor și de comportamentul fiecarei persoane.
3. Procedurile de curățare și dezinfecție trebuie respectate în mod constant și corect.
4. Curățarea minuțioasă a suprafețelor de mediu cu apă și detergent și aplicarea de
dezinfectanți obisnuiți utilizați în spital constituie o procedură eficientă și suficientă.
5. Trebuie acordată atenție sporită aplicări procedurilor sigure în gestionarea lenjeriei,
veselei, tacâmurilor și a deșeurile medicale.5

5
Prevenirea și controlul infecțiilor suspecte cu noul Coronavirus (2019-nCoV) în unitățile sanitare- Document elaborat
de către INSP-CNSCBT http://www.cnscbt.ro/index.php/ghiduri-si-protocoale/1331-prevenirea-si-controlul-infectiilor-
suspecte-cu-noul-coronavirus-in-unitatile-sanitare

21
22
23
24
25
CAPITOLUL IV
ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA

IV.1. DEFINIŢII: asepsia şi antisepsia fac parte din metodele prin care se realizeaza
dezinfecţia. Ambele metode se folosesc simultan şi se completează reciproc.

IV.2.ASEPSIA
"Fără infecţie" – stare a unui obiect/ mediu/ ȋncăpere/plagă caracterizată prin absenţa
germenilor patogeni.
Asepsia are ca metodă primă sterilizarea. Sterilizarea este actul care, printr-o serie de
mijloace, realizează ȋndepartarea sau distrugerea completă a tuturor microbilor, chiar a formelor
sporulate şi a viruşilor.
Sterilizarea se poate face cu mijloace fizice sau chimice, dintre care se disting:
- mijloace clasice- flambarea, fierberea, autoclavarea, caldura uscată, formolizarea.
- metode moderne- sterilizarea cu vapori de oxid de etilen, raze gamma, submersia ȋn
lichide germicide. Sterilizarea cu ultrasunete şi apa magnetică nu au intrat ȋncă ȋn uz
curent.

IV.3. ANTISEPSIA
"Împotriva putrefacţiei" - totalitatea măsurilor prin care se realizează distrugerea germenilor
prezenţi ȋntr-o plagă, pe tegumente sau ȋn mediu.
Antiseptic - produsul care previne sau ȋmpiedică multiplicarea ori inhibă activitatea
microorganismelor; această activitate se realizează fie prin inhibarea dezvoltarii, fie prin distrugerea
lor, pentru prevenirea sau limitarea infecţiei la nivelul ţesuturilor.
Se realizează prin mijloace chimice şi fizice şi antibiotice. Mijloacele chimice fac apel la o
multitudine de compuşi, agenţi chimioterapici ca sulfamidele şi antibioticele, administrate pe cale
internă şi antisepticele propriu-zise, a căror utilizare, ȋn marea majoritate, este externă (aplicaţii,
spălaturi, irigaţii).

26
 UN BUN ANTISEPTIC TREBUIE SĂ ÎNDEPLINEASCĂ URMĂTOARELE CONDIŢII:6
• să fie solubil în orice proporţii în apă sau soluţii organice;
• să fie stabil în soluţii diluate şi în timp;
• să nu fie iritant şi nici toxic pentru ţesuturi;
• să aibă un spectru bacterian întins;
• să fie bactericid nu numai bacteriostatic;
• să acţioneze rapid, în câteva minute;
• să-si conserve activitatea microbiană chiar în prezenţa lichidelor organice (sânge,
albumină şi în supuraţii);
• să-şi păstreze calitatile şi când sunt incluşi în diferiţi excipienţi (spray, pomezi).

În funcţie de acţiunea lor nocivă, distructivă sau nu, asupra ţesuturilor, antisepticele se ȋmpart
ȋn:
a) antiseptice citofilactice, ce respectă integritatea biologică a celulelor şi,
b) antiseptice citocaustice, cu actiune nocivă asupra celulelor, distrugând ţesuturile vii
odată cu acţiunea antimicrobiană.

6
https://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/ASEPSIA-SI-ANTISEPSIA56.php

27
 CAPITOLUL V

DEZINFECŢIA

V.1. DEZINFECŢIA — procedura de distrugere a majorităţii microorganismelor patogene

sau nepatogene de pe orice suprafeţe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici;
În orice activitate de dezinfecţie se aplică măsurile de protecţie a muncii, conform prevederilor
legislaţiei în vigoare, pentru a preveni accidentele şi intoxicaţiile.
Modalităţile de dezinfecţie sunt:
a) dezinfecţia prin căldură uscată sau flambarea este utilizată exclusiv în laboratorul de
microbiologie;
b) dezinfecţia prin căldură umedă (termodezinfecţia) a instrumentarului chirurgical, urinarelor,
ploştilor, tăviţelor renale, biberoanelor, tetinelor, tubulaturii, endoscoapelor flexibile etc. se
realizează prin procesarea în maşini de spălat automate conform standardului EN ISO 15.883
(standard caracteristici şi cerinţe pentru maşini de spălat şi dezinfectat automate), respectiv a
lenjeriei şi a veselei pentru procesarea automată;
c) dezinfecţia cu abur uscat supraîncălzit pentru suprafeţe se efectuează cu aparatură specifică,
marcată CE, respectând indicaţiile producătorului;
d) dezinfecţia cu raze ultraviolete este indicată în dezinfecţia suprafeţelor netede şi a aerului în
încăperile/spaţiile laboratoarelor, sălilor de operaţii, în alte spaţii închise şi se utilizează în
completarea măsurilor de curăţare şi dezinfecţie chimică: (i) aparatele de dezinfecţie cu raze
ultraviolete, autorizate conform prevederilor legale în vigoare, sunt însoţite de documentaţia
tehnică, ce cuprinde toate datele privind caracteristicile şi modul de utilizare şi de întreţinere
a aparatelor, pentru a asigura o acţiune eficace şi lipsită de nocivitate; (ii) este obligatorie
întocmirea unui registru de evidenţă zilnică a numărului total de ore de funcţionare pentru
lămpile cu ultraviolete;
e) dezinfecţia prin mijloace chimice se realizează prin utilizarea produselor de dezinfecţie
avizate ca biocide sau notificate ca dispozitive medicale clasa II a şi II b, conform prevederilor
legale în vigoare, şi care se aplică pe suprafeţe, obiecte, care necesită dezinfecţie, aparatură
medicală, dispozitive medicale.
Produsele biocide încadrate, conform prevederilor legale în vigoare, în tipul 2 de produs, sunt
utilizate pentru:
a) dezinfecţia suprafeţelor;
b) dezinfecţia dispozitivelor medicale care nu pot fi imersate;
c) dezinfecţia dispozitivelor medicale prin imersie;

28
 d) dezinfecţia suprafeţelor prin nebulizare;
e) dezinfecţia dispozitivelor medicale la maşini automate;
f) dezinfecţia lenjeriei/materialului moale.

În funcţie de nivelul de risc, se aplică următoarele tipuri de dezinfecţie:

a) dezinfecţie de nivel înalt;
b) dezinfecţie de nivel intermediar;
c) dezinfecţie de nivel scăzut.

În funcţie de nivelul de risc (înalt, mediu şi scăzut), instrumentarul, dispozitivele şi echipamentele

sunt clasificate după cum urmează:
a) critice - cele care vin în contact cu ţesuturile corpului uman sau penetrează ţesuturile, inclusiv
sistemul vascular, în mod normal sterile. Exemplu: instrumentarul chirurgical, inclusiv
instrumentarul stomatologic, artroscop, laparoscop, materialul utilizat pentru suturi, trusele
pentru asistenţă la naştere, echipamentul personalului din sălile de operaţii, câmpuri
operatorii, meşele şi tampoanele, tuburile de dren, implanturile, acele şi seringile, cateterele
cardiace şi urinare, dispozitivele pentru hemodializă, toate dispozitivele intravasculare,
endoscoapele rigide utilizate în proceduri invazive, echipamentul pentru biopsie asociat
endoscoapelor, acele pentru acupunctură, acele utilizate în neurologie, lamele
laringoscoapelor, echipamentul de anestezie şi respiraţie asistată, barbotor/umidificator,
instrumentele utilizate pentru montarea dispozitivelor anticoncepţionale etc. Aceste
dispozitive trebuie sterilizate;
b) semicritice - care vin în contact cu mucoase intacte şi nu penetrează bariera tegumentară, cu
excepţia mucoasei periodontale sau pielii, având soluţii de continuitate. Acestea ar trebui să
beneficieze cel puţin de dezinfecţie de nivel înalt şi cu respectarea recomandărilor
producătorului. Exemplu: endoscoapele flexibile utilizate exclusiv ca dispozitive pentru
imagistică, vârfurile de la seringile auriculare, masca de oxigen, accesoriile pompiţelor de
lapte etc., ploştile, urinarele, utilizate pentru pacienţii a căror piele prezintă soluţii de
continuitate sunt considerate semicritice;
c) noncritice - care nu vin frecvent în contact cu pacientul sau care vin în contact numai cu pielea
intactă a acestuia. Aceste dispozitive trebuie să fie curăţate şi trebuie aplicată cel puţin o
dezinfecţie de nivel scăzut. Exemplu: stetoscoape, manşeta de la tensiometru, suprafeţele
hemodializoarelor care vin în contact cu dializatul, termometrele electronice, ventuzele,
cadrele pentru invalizi, suprafeţele dispozitivelor medicale care sunt atinse şi de personalul
medical în timpul procedurii, orice alte tipuri de suporturi.

29
Alegerea tipului de dezinfecţie/sterilizare se realizează în funcţie de nivelul de risc identificat.
În funcţie de evaluarea riscului infecţios, instrumentarul, dispozitivele şi echipamentele din
categoriile noncritice şi semicritice pot fi supuse dezinfecţiei de nivel înalt şi/sau sterilizării.
Dezinfecţia instrumentarului, dispozitivelor şi echipamentelor se realizează numai după curăţare şi
este urmată, după caz, de clătire (procesare manuală).

Metodele de aplicare a dezinfectanţilor pe suprafeţe, respectiv dispozitivele medicale sunt

următoarele:
a) ştergerea;
b) pulverizarea;
c) imersia;
d) nebulizarea.
Metoda recomandată pentru dezinfecţia curentă şi pentru cea terminală a suprafeţelor este aplicarea
dezinfectantului prin ştergere.
Aplicarea dezinfectanţilor se face în funcţie de categoria de risc în care se încadrează şi în
concordanţă cu recomandările producătorului.
Dezinfecţia curentă şi/sau terminală efectuată cu dezinfectanţi de nivel înalt este obligatorie în
unităţile sanitare, după cum urmează:
a) în spaţiile/zonele/sectoarele unde se constată evoluţia unor cazuri de infecţii asociate
asistenţei medicale, inclusiv infecţia cu Clostridioides difficile;
b) în spaţiile/zonele/sectoarele unde se constată situaţiile de risc epidemiologic;
c) blocul operator, blocul/săli de naşteri.

Criteriile de alegere corectă a dezinfectantelor sunt următoarele:

a) spectrul de activitate adaptat obiectivelor fixate;
b) timpul de acţiune;
c) în funcţie de secţia/compartimentul din unitatea sanitară în care sunt utilizate, dezinfectantele
trebuie să aibă eficienţă şi în prezenţa substanţelor interferente: sânge, puroi, vomă, diaree, apă dură,
materii organice;
d) compatibilitatea cu materialele pe care se vor utiliza;
e) gradul de periculozitate (foarte toxic, toxic, nociv, coroziv, iritant, oxidant, foarte inflamabil şi
inflamabil) pentru personal şi pacienţi;
f) să fie uşor de utilizat;
g) să fie stabile în timp;
h) natura suportului care urmează să fie tratat;

30
i) riscul de a fi inactivat de diferite substanţe sau condiţii de mediu, aşa cum este prevăzut în fişa
tehnică a produsului.

Regulile generale de practică ale dezinfecţiei sunt următoarele:

a) dezinfecţia completează curăţarea, dar nu o suplineşte şi nu poate înlocui sterilizarea;
b) pentru dezinfecţia în focar se utilizează dezinfectante cu acţiune documentată asupra agentului
patogen incriminat sau presupus;
c) utilizarea dezinfectantelor se face respectându-se normele de protecţie a muncii, care să
prevină accidentele şi intoxicaţiile;
d) personalul care utilizează în mod curent dezinfectantele trebuie instruit cu privire la noile
proceduri sau la noile produse dezinfectante;
e) în fiecare încăpere în care se efectuează operaţii de curăţare şi dezinfecţie trebuie să existe în
mod obligatoriu un grafic zilnic orar, în care personalul responsabil va înregistra tipul
operaţiei, ora de efectuare şi confirmate prin semnătură; personalul trebuie să cunoască
denumirea dezinfectantului utilizat, data preparării soluţiei de lucru şi timpul de acţiune,
precum şi concentraţia de lucru.

La prepararea şi utilizarea soluţiilor dezinfectante sunt necesare următoarele:

a) cunoaşterea şi respectarea exactă a concentraţiei de lucru în funcţie de materialul supus
dezinfecţiei;
b) folosirea de recipiente curate;
c) utilizarea soluţiilor de lucru în cadrul perioadei de stabilitate şi eficacitate, conform unei bune
practici medicale, pentru a se evita contaminarea şi degradarea sau inactivarea lor;
d) respectarea timpului de contact specificat în avizul produsului;
e) este interzisă amestecarea diferitelor tipuri de dezinfectanţi.

În cazul dezinfecţiei de nivel înalt pentru instrumentarul, dispozitivele şi echipamentele care nu

suportă autoclavarea, se vor respecta următoarele etape în procesarea manuală:
a) curăţare cu detergent cu efect tensioactiv;
b) curăţare prin acţiune mecanică;
c) clătire cu apă filtrată;
d) dezinfecţie de tip înalt, prin imersie;
e) clătire cu apă filtrată;
f) uscare.

31
Soluţia chimică utilizată pentru dezinfecţia de nivel înalt se va folosi maximum 24 de ore sau 30 de
cicluri, cu condiţia menţinerii în cuve cu capac şi a păstrării proprietăţilor fizice (absenţa flocoanelor,
a depunerilor, a încărcăturii); calitatea soluţiei preparate şi utilizate se va controla cu indicatori
chimici (de exemplu, teste specifice). Se vor menţiona pe capacul cuvei cu dezinfectant denumirea
soluţiei de lucru, data şi ora preparării soluţiei.
Metoda recomandată la procesarea instrumentarului, dispozitivelor şi echipamentelor medicale în
vederea curăţării şi dezinfecţiei acestora este cea automată şi se realizează în maşini de spălat cu
caracter specific.

Procedurile de dezinfecţie înaltă a dispozitivelor medicale termosensibile sunt înregistrate într-un

registru special, denumit Registrul de dezinfecţie înaltă a instrumentarului, în care se completează
următoarele date:
a) produsul utilizat şi concentraţia de lucru;
b) data şi ora preparării soluţiei de lucru;
c) ora începerii fiecărei proceduri (ciclu) de dezinfecţie;
d) lista dispozitivelor medicale imersate la fiecare procedură;
e) ora încheierii fiecărei proceduri;
f) numele şi semnătura persoanei responsabile de efectuarea procedurii.

V.2. PROCEDURILE RECOMANDATE PENTRU DEZINFECŢIA MÂINILOR, în funcţie

de nivelul de risc

Produsele biocide încadrate în tipul 1 de produs sunt utilizate pentru:

a) dezinfecţia igienică şi chirurgicală a mâinilor prin spălare;

b) dezinfecţia igienică şi chirurgicală a mâinilor prin frecare.

Criteriile de utilizare şi păstrare corectă a antisepticelor sunt următoarele:

a) un produs se utilizează numai în scopul pentru care a fost avizat;

b) se respectă indicaţiile de utilizare din avizul eliberat de Comisia Naţională pentru Produse
Biocide (CNPB), respectiv eticheta produsului;
c) pe flacon se notează data şi ora deschiderii;
d) la fiecare utilizare, flaconul trebuie deschis şi închis corect;
e) este obligatorie existenţa dozatoarelor pentru soluţii hidroalcoolice, iar acestea trebuie să fie
la îndemână, în apropierea pacientului (zonei de îngrijiri);

32
 f) flaconul se manipulează cu atenţie; în cazul flacoanelor cu soluţie antiseptică este interzisă
atingerea gurii flaconului, pentru a se evita contaminarea;
g) este interzisă transvazarea în alt flacon;
h) este interzisă recondiţionarea flaconului;
i) este interzisă completarea unui flacon pe jumătate golit în alt flacon;
j) sunt interzise amestecarea, precum şi utilizarea succesivă a două produse diferite;
k) sunt de preferat produsele condiţionate în flacoane cu cantitate mică;
l) flacoanele trebuie păstrate la adăpost de lumină şi departe de surse de căldură.

Procedurile pentru igiena mâinilor sunt:

a) spălare simplă cu apă şi săpun;
b) dezinfecţie igienică prin spălare cu săpun dezinfectant;
c) dezinfecţie igienică prin frecare cu soluţie hidroalcoolică;
d) dezinfecţie chirurgicală prin spălare cu apă şi săpun chirurgical;
e) dezinfecţie chirurgicală prin frecare cu soluţie hidroalcoolică.

În vederea asigurării igienei corecte şi eficiente a mâinilor personalului medico-sanitar şi de

îngrijire este interzisă purtarea inelelor, brăţărilor, ceasurilor sau altor bijuterii. Este interzisă în
unităţi medicale purtarea unghiilor lungi, lăcuite sau artificiale.

Indicaţiile procedurilor aplicate în funcţie de nivelul de risc sunt următoarele:

Nivelul de risc : MINIM

Proceduri aplicate : Spălare simplă cu apă şi săpun
Indicaţii :
• când mâinile sunt vizibil murdare;
• la începutul şi sfârşitul programului de lucru;
• după utilizarea grupului sanitar;
• în caz de contact cu produse biologice;
• în cazul pacienţilor cu infecţie cu Clostridioides difficile

Nivelul de risc : INTERMEDIAR

Proceduri aplicate : Dezinfecţie igienică prin frecare cu soluţie hidroalcoolică (metoda de elecţie)
sau Dezinfecţie igienică prin spălare cu apă şi săpun
Indicaţii :
• înainte de contactul cu pacientul;

33
 • înainte de proceduri aseptice;
• înainte şi după utilizarea mănuşilor, în caz de contact cu lichide biologice;
• după contactul cu pacientul;
• după contact cu mediul ambiental al pacientului

Nivelul de risc : Înalt

Proceduri aplicate : Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor prin frecare cu soluţii hidroalcoolice
Aplicarea alcoolului se va face pe mâna uscată. sau Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor prin spălare
cu apă şi săpun chirurgical (pe bază de povidoniodine sau clorhexidină), urmată de clătire cu apă
filtrată şi ştergere cu prosop steri
Indicaţii :
• înainte de orice intervenţie chirurgicală;
• înaintea tuturor manevrelor care necesită o asepsie de tip chirurgical (minim invazive)

Volumul de dezinfectant utilizat va fi conform recomandărilor producătorului. Se vor folosi doar

produse avizate pentru dezinfecţia chirurgicală a mâinilor. 7

7
ORDIN nr. 1.761 din 3 septembrie 2021pentru aprobarea Normelor tehnice privind curățarea, dezinfecția și
sterilizarea în unitățile sanitare publice și private, evaluarea eficacității procedurilor de curățenie și dezinfecție efectuate
în cadrul acestora, procedurile recomandate pentru dezinfecția mâinilor în funcție de nivelul de risc, precum
și metodele de evaluare a derulării procesului de sterilizare și controlul eficienței

34
 CAPITOLUL VI

DEŞEURILE

VI.1.CONDIȚII de colectare prin separare la locul producerii, pe categoriile stabilite, a deșeurilor

rezultate din activități medicale:

Sacii negri sau transparenți se folosesc pentru colectarea deșeurilor nepericuloase, de

exemplu, cele codificate cu 18 01 04 .

Sacii de culoare galbenă se folosesc în pubele, portsac cu capac sau cutii de carton, după
caz, cutii din plastic rigid cu capac pentru colectarea deșeurilor periculoase codificate 18 01 02, 18
01 03* .

Cutiile cu pereți rigizi se folosesc pentru colectarea deșeurilor înțepătoare-tăietoare

codificate 18 01 01, 18 01 03* .

Celelalte tipuri/categorii de deșeuri se colectează în conformitate cu prevederile legale.

VI.2.
Se definesc următorii termeni:
a) Activitatea medicală este orice activitate de diagnostic, prevenţie, tratament, cercetare,
precum şi de monitorizare şi recuperare a stării de sănătate, care implică sau nu utilizarea de
instrumente, echipamente, substanţe ori aparatură medicală;
b) Ambalajele pentru deşeuri rezultate din activitatea medicală reprezintă recipiente şi
containere utilizate pentru colectarea, ambalarea, transportul, tratarea şi eliminarea finală a deşeurilor
rezultate din activitatea medicală;
c) Colectarea deşeurilor medicale reprezintă orice activitate de strângere a deşeurilor,
incluzând separarea deşeurilor pe categorii, la sursă, şi stocarea temporară a deşeurilor în scopul
transportării acestora la o instalaţie de tratare sau de eliminare a deşeurilor;
d) Colectarea separată a deşeurilor medicale înseamnă colectarea în cadrul căreia un flux de
deşeuri este păstrat separat în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea
specifică a acestora;

35
 e) Decontaminarea termică reprezintă operaţiunea care se bazează pe acţiunea căldurii
umede sau uscate pentru îndepărtarea prin reducere a microorganismelor (patogene sau saprofite)
conţinute în deşeurile medicale periculoase la temperaturi scăzute;
f) Deşeurile anatomo-patologice sunt fragmente şi organe umane, inclusiv recipiente de
sânge şi sânge conservat. Aceste deşeuri sunt considerate infecţioase;
g) Deşeurile chimice şi farmaceutice sunt substanţe chimice solide, lichide sau gazoase, care
pot fi toxice, corozive ori inflamabile; medicamentele expirate şi reziduurile de substanţe
chimioterapeutice, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene; aceste
deşeuri sunt incluse în categoria deşeurilor periculoase atunci când prezintă una sau mai multe din
proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, cu
modificările ulterioare;
h) Deşeurile infecţioase sunt deşeurile care prezintă proprietăţi periculoase, astfel cum
acestea sunt definite în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011, cu modificările ulterioare, la punctul "H 9
- «Infecţioase»: substanţe şi preparate cu conţinut de microorganisme viabile sau toxine ale acestora
care sunt cunoscute ca producând boli la om ori la alte organisme vii"; aceste deşeuri sunt considerate
deşeuri periculoase;
i) Deşeurile înţepătoare-tăietoare sunt obiecte ascuţite care pot produce leziuni mecanice
prin înţepare sau tăiere; aceste deşeuri sunt considerate deşeuri infecţioase/periculoase, dacă au fost
în contact cu fluide biologice sau cu substanţe periculoase;
j) Deşeurile medicale nepericuloase sunt deşeurile a căror compoziţie şi ale căror proprietăţi
nu prezintă pericol pentru sănătatea umană şi pentru mediu;
k) Deşeurile medicale periculoase sunt deşeurile rezultate din activităţi medicale şi care
prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase enumerate în anexa nr. 4 la Legea nr.
211/2011, cu modificările ulterioare;
l) Deşeurile rezultate din activitatea medicală sunt toate deşeurile periculoase şi
nepericuloase care sunt generate de activităţi medicale şi sunt clasificate conform Hotărârii
Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând
deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare;
m) Echipamentul de tratare prin decontaminare termică a deşeurilor rezultate din activitatea
medicală este orice echipament fix destinat tratamentului termic la temperaturi scăzute (105°C -
177°C) a deşeurilor medicale periculoase unde are loc acţiunea generală de îndepărtare prin reducere
a microorganismelor (patogene sau saprofite) conţinute în deşeuri; acesta include dispozitive de
procesare mecanică a deşeurilor;

36
 VI.3.AMBALAREA DEŞEURILOR MEDICALE

Recipientul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase
rezultate din activităţi medicale este de unică folosinţă şi se elimină odată cu conţinutul.

Codurile de culori ale recipientelor în care se colectează deşeurile medicale sunt:

a) galben - pentru deşeurile medicale periculoase;
b) negru - pentru deşeurile nepericuloase.

Pentru deşeurile infecţioase se foloseşte pictograma "Pericol biologic". Pentru deşeurile

periculoase clasificate prin codurile 18 01 06* - chimicale constând din sau conţinând substanţe
periculoase se folosesc pictogramele aferente proprietăţilor periculoase ale acestora, conform anexei
nr. 4 la Legea nr. 211/2011, cu modificările ulterioare, respectiv: "Inflamabil", "Coroziv", "Toxic"
etc.

Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt obiecte ascuţite identificate prin codul 18 01
03*,se folosesc cutii din carton prevăzute în interior cu saci galbeni din polietilenă sau saci din
polietilenă galbeni ori marcaţi cu galben. Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât
şi sacii sunt marcaţi şi etichetaţi în limba română cu următoarele informaţii: tipul deşeului colectat,
pictograma "Pericol biologic", capacitatea recipientului (l sau kg), modul de utilizare, linia de marcare
a nivelului maxim de umplere, data începerii utilizării recipientului pe secţie, unitatea sanitară şi
secţia care au folosit recipientul, persoana responsabilă cu manipularea lor, data umplerii definitive,
marcaj conform standardelor Naţiunilor Unite (UN), în conformitate cu Acordul european referitor
la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR). Cutiile din carton prevăzute cu
saci de plastic în interior trebuie stocate temporar pe suprafeţe uscate.

37
 Sacii trebuie să aibă o rezistenţă mecanică mare, să se poată închide uşor şi sigur, utilizând
sigilii de unică folosinţă. Termosuturile trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită scurgeri
de lichid.
La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în intervalul
dintre două îndepărtări succesive ale deşeurilor. Atunci când nu este pus în cutie de carton care să
asigure rezistenţă mecanică, sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac şi pedală sau în portsac,
fiind obligatoriu ca şi acesta din urmă să aibă capac. Înălţimea sacului trebuie să depăşească
înălţimea pubelei, astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar surplusul
trebuie să permită închiderea sacului în vederea transportului sigur. Gradul de umplere a sacului nu
va depăşi trei pătrimi din volumul său. Pubelele cu pedală şi capac trebuie să fie inscripţionate cu
pictograma "Pericol biologic".

Atât deşeurile înţepătoare-tăietoare identificate prin codul 18 01 01, cât şi prin codul 18 01
03* se colectează separat în acelaşi recipient din material plastic rigid rezistent la acţiuni mecanice.
Recipientul trebuie prevăzut la partea superioară cu un capac special care să permită
introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere a recipientului, fiind
prevăzut în acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul recipientului are orificii pentru
detaşarea acelor de seringă şi a lamelor de bisturiu. Recipientele trebuie prevăzute cu un mâner
rezistent pentru a fi uşor transportabile la locul de stocare temporară şi, ulterior, la locul de eliminare
finală. Recipientele utilizate pentru deşeurile înţepătoare-tăietoare infecţioase au culoarea galbenă şi
sunt marcate cu pictograma "Pericol biologic".
Recipientul destinat colectării deşeurilor înţepătoare-tăietoare trebuie să aibă următoarele
caracteristici:
a) să fie impermeabil, să prezinte etanşeitate, un sistem de închidere temporară şi definitivă.
Prin sistemul de închidere temporară se asigură o măsură de prevenţie suplimentară, iar prin sistemul
de închidere definitivă se împiedică posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează

38
deşeurile înţepătoaretăietoare şi a mediului, precum şi posibilitatea de refolosire a acestora de către
persoane din exteriorul unităţii sanitare;
b) să fie marcat şi etichetat în limba română cu următoarele informaţii: tipul deşeului colectat,
pictograma "Pericol biologic", capacitatea recipientului (l sau kg), modul de utilizare, linia de marcare
a nivelului maxim de umplere, data începerii utilizării recipientului pe secţie, unitatea sanitară şi
secţia care au folosit recipientul, persoana responsabilă cu manipularea lui, data umplerii definitive,
marcaj conform standardelor UN, în conformitate cu ADR;
c) să fie supus procedurilor de testare specifică a rezistenţei materialului la acţiuni mecanice,
testele de încercare urmând a fi realizate de către laboratoarele acreditate pentru astfel de testări, care
să ateste conformarea la condiţiile tehnice prevăzute de Standard SR 13481/2003: "Recipiente de
colectare a deşeurilor înţepătoare-tăietoare rezultate din activităţi medicale. Specificaţii şi încercări"
sau cu alte standarde europene;
d) să prezinte siguranţă şi stabilitate pe masa de tratament sau acolo unde este amplasat, astfel
încât să se evite răsturnarea accidentală a acestuia şi împrăştierea conţinutului.
În situaţia în care numai acele de seringă sunt colectate în recipientele descrise, deşeurile
infecţioase constând din seringi se pot colecta împreună cu alte deşeuri infecţioase în funcţie de
destinaţia acestora.

Pentru deşeurile infecţioase de laborator se folosesc cutii din carton rigid prevăzute în
interior cu sac galben de polietilenă, marcate cu galben, etichetate cu
următoarele informaţii: tipul deşeului colectat, pictograma "Pericol
biologic", capacitatea recipientului (l sau kg), modul de utilizare,
linia de marcare a nivelului maxim de umplere, data începerii
utilizării recipientului pe secţie, unitatea sanitară şi secţia care au
folosit recipientul, persoana responsabilă cu manipularea lui, data
umplerii definitive, marcaj conform standardelor UN, în
conformitate cu ADR.

39
 Al doilea recipient în care se depun sacii, cutiile şi recipientele pentru deşeurile periculoase
este reprezentat de containere mobile cu pereţi rigizi, aflate în spaţiul central pentru stocarea
temporară a deşeurilor din incinta unităţii sanitare.
Containerele mobile pentru deşeuri infecţioase, anatomo-patologice şi părţi anatomice şi
înţepătoaretăietoare au marcaj galben, sunt etichetate "Deşeuri medicale" şi poartă pictograma
"Pericol biologic". Containerele trebuie confecţionate din materiale rezistente la acţiunile mecanice,
uşor lavabile şi rezistente la acţiunea soluţiilor dezinfectante.
Containerul trebuie să fie etanş şi prevăzut cu un
sistem de prindere adaptat sistemului automat de preluare din
vehiculul de transport sau adaptat sistemului de golire în
instalaţia de procesare a deşeurilor.
Dimensiunea containerelor se alege astfel încât să se
asigure preluarea întregii cantităţi de deşeuri produse în
intervalul dintre două îndepărtări succesive. Este strict
interzisă depunerea deşeurilor periculoase neambalate (vrac).

Deşeurile anatomo-patologice încadrate la codul 18 01 02 (18 01 03*) destinate incinerării

sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din carton rigid, prevăzute în interior cu sac din
polietilenă care trebuie să prezinte siguranţă la închidere sau în cutii confecţionate din material
plastic rigid cu capac ce prezintă etanşeitate la închidere, având marcaj galben, special destinate
acestei categorii de deşeuri, şi sunt eliminate prin incinerare.
Recipientele vor fi etichetate cu următoarele informaţii: tipul deşeului colectat, pictograma
"Pericol biologic", capacitatea recipientului (l sau kg), modul de utilizare, linia de marcare a nivelului
maxim de umplere, data distribuirii recipientului pe secţie, unitatea sanitară şi secţia care au folosit
recipientul, persoana responsabilă cu manipularea lui, data umplerii definitive, marcaj conform
standardelor UN, în conformitate cu ADR.
La solicitarea beneficiarului, părţile anatomice pot fi înhumate sau incinerate în condiţiile
legii, pe baza unei declaraţii pe propria răspundere a acestuia, ce se depune atât la unitatea sanitară
respectivă, cât şi la direcţia de sănătate publică judeţeană. Direcţia de sănătate publică judeţeană
eliberează un certificat în acest sens. Părţile anatomice sunt ambalate şi refrigerate, după care se vor
depune în cutii speciale, etanşe şi rezistente.
Pentru a evita acumularea în unităţile sanitare a unor cantităţi mari de deşeuri farmaceutice
(de exemplu: medicamente expirate), acestea se pot returna, pe baza unui contract, farmaciei sau
depozitului de produse farmaceutice în vederea eliminării finale.

40
 Deşeurile chimice nepericuloase identificate prin codul 18 01 07 rezultate din unităţi
sanitare se colectează separat în ambalajul original. În cazul deşeurilor de la aparatele de diagnoză,
ce conţin substanţe chimice periculoase în concentraţii neglijabile, sunt urmate instrucţiunile
specifice echipamentului respectiv. Aceste deşeuri se valorifică sau se elimină ca deşeuri
nepericuloase.
Deşeurile stomatologice identificate prin codul 18 01 10* reprezentate de amalgamul dentar
se colectează separat în containere sigilabile şi sunt preluate de firme autorizate în vederea
valorificării. 8
Deşeurile rezultate în urma administrării tratamentelor cu citotoxice şi citostatice
reprezentate de corpuri de seringă cu sau fără ac folosite, sticle şi sisteme de perfuzie, materiale moi
contaminate, echipament individual de protecţie contaminat etc. trebuie colectate separat, ambalate
în containere de unică folosinţă sigure, cu capac, care se elimină separat. Recipientele trebuie
marcate şi etichetate cu aceleaşi informaţii specificate mai sus, pentru alte tipuri de deşeuri. Acest tip
de deşeu se elimină numai prin incinerare, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
128/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Deşeurile nepericuloase se colectează în saci din polietilenă de culoare neagră, inscripţionaţi
"Deşeuri nepericuloase". În lipsa acestora se pot folosi saci din polietilenă transparenţi şi incolori.

Asistenta din unităţile sanitare are următoarele atribuţii:

a) aplică procedurile stipulate de codul de procedură;
b) aplică metodologia de culegere a datelor pentru baza naţională de date.

8
Ordin MS nr. 1.226 din 3 decembrie 2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate
din activitati medicale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date privind deşeurile rezultate
din activităţi medicale.

41
 CUPRINS
Capitolul I............................................................................................................................. pag.1
I.1.Introducere.................................................................................................................... pag.1
I.2. Responsabilitatea personală, integritatea şi independenţa profesională
a asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali.............................. pag.1
I.3. Obligaţii etice şi deontologice...................................................................................... pag.2
Obligaţia acordării îngrijirilor medicale................................................................... pag.2
Respectarea drepturilor pacientului.......................................................................... pag.3
Consimţământul........................................................................................................ pag.3
Secretul profesional.................................................................................................. pag.3
Capitolul II........................................................................................................................... pag.5
II.1.Reguli generale de administrare a medicamentelor....................................................... pag.5
Respectarea întocmai a medicametului prescris..................................................... pag.5
Identificarea medicamentelor administrate............................................................. pag.5
Verificarea calităţii medicamentului administrat.................................................... pag.5
Respectarea căilor de administrare.......................................................................... pag.5
Respectarea dozajului prescris................................................................................ pag.6
Respectarea orarului de administrare..................................................................... pag.6
Respectarea somnului bolnavului........................................................................... pag.6
Evitarea incompatibilităţii dintre medicamente...................................................... pag.6
Administrarea imediată a medicamentelor deschise............................................... pag.6
Respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor........................... pag.6
Luarea medicamentelor ȋn prezenţa asistentei......................................................... pag.7
Servirea bolnavului spitalizat cu doze unice de medicamente................................ pag.7
Prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti..................................................................... pag.7
Lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise........................................ pag.7
Raportarea imediată către medicul secţiei a greşelilor de administrare a
medicamentelor....................................................................................................... pag.7
Capitolul III
III.1. Precauţiuni universale.................................................................................................. pag.9
III.2. Categorii de bariere...................................................................................................... pag.11
A. Mănuşi.............................................................................................................................. pag.11
B. Halate obişnuite............................................................................................................... pag.12
C. Șorţuri, bluze, impermeabile........................................................................................... pag.12
D. Masca…...……………………………………………………………………………… pag.12

42
E. Protectoare faciale........................................................................................................... pag.13
F. Echipamente de resuscitare.............................................................................................. pag.13
G. Bonete…………………………………………………..……………………………… pag.13
H. Cizme de cauciuc……………………………………………………..………………… pag.13
III.3. Spălarea mâinilor şi a altor părţi ale tegumentelor ...................................................... pag.13
III.4. Precauțiunile standard ………………………………………………………..……… pag.16
III.4.1.Măsurile standard ………………………………….…….……………….. pag.16
III.4.2.Precauțiile adresate căii de transmitere .......................................................... pag.17
A.Căile de transmitere pentru care pot fi necesare măsuri suplimentare de precauție..........pag.17
B.Măsurile suplimentare de precauție care vizează calea de transmitere.............................pag.18
III.5. Precauții specifice privind transmiterea 2019-nCoV pe cale respiratorie…………….pag.19
III.6. Precauțiile privind calea de transmitere aerienă (aerosoli) pentru procedurile generatoare de
aerosoli in cazul infecției suspecte de 2019-nCoV………………………………………….pag.20
Capitolul IV
ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA............................................................................................... pag.20
IV.1. Definiţii....................................................................................................................... pag.20
IV.2.Asepsia......................................................................................................................... pag.20
IV.3. Antisepsia.................................................................................................................... pag.20
Capitolul V
DEZINFECŢIA.................................................................................................................. pag.22
V.1. Dezinfecţia..................................................................................................................... pag.22
V.2. Procedurile recomandate pentru dezinfecţia mâinilor................................................... pag.22
Capitolul VI
DEŞEURILE....................................................................................................................... pag.28
VI.1.Condiţii......................................................................................................................... pag.28
VI.2.Definiţii........................................................................................................................ pag.28
VI.3.Ambalarea deşeurilor medicale.................................................................................... pag.30
Deşeurile infecţioase care nu sunt obiecte ascuţite.................................................. pag.30
Deşeurile înţepătoare-tăietoare……………………………………………………. pag.31
Deşeurile infecţioase de laborator............................................................................. pag.32
Deşeurile anatomo-patologice.................................................................................. pag.33
Deşeurile chimice nepericuloase.............................................................................. pag.34
Deşeurile stomatologice........................................................................................... pag.34
Deşeurile rezultate în urma administrării tratamentelor cu citotoxice..................... pag.34
Deşeurile nepericuloase............................................................................................ pag.34

43
BIBLIOGRAFIE

1. Codul de etică şi deontologie profesională al asistentului medical generalist, al moaşei şi al

asistentului medical din România
2. https://paginadenursing.ro/administrarea-medicamentelor-reguli/
3. ORDINUL nr. 1101/2016 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire și
limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale ın unitațile sanitare
4. Prevenirea și controlul infecțiilor suspecte cu noul Coronavirus (2019-nCoV) în unitățile
sanitare- Document elaborat de către INSP-CNSCBT
http://www.cnscbt.ro/index.php/ghiduri-si-protocoale/1331-prevenirea-si-controlul-
infectiilor-suspecte-cu-noul-coronavirus-in-unitatile-sanitare
5. https://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/ASEPSIA-SI-ANTISEPSIA56.php
6. ORDIN nr. 1.761 din 3 septembrie 2021pentru aprobarea Normelor tehnice privind
curățarea, dezinfecția și sterilizarea în unitățile sanitare publice și
private, evaluarea eficacității procedurilor de curățenie și dezinfecție efectuate în cadrul
acestora, procedurile recomandate pentru dezinfecția mâinilor în funcție de nivelul de risc,
precum și metodele de evaluare a derulării procesului de sterilizare și controlul eficienței
7. ORDIN MS nr. 1.226 din 3 decembrie 2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
gestionarea deseurilor rezultate din activitati medicale si a Metodologiei de culegere a
datelor pentru baza nationala de date privind deşeurile rezultate din activităţi medicale

44