ASPECTE MEDICO-LEGALE ÎN

ANESTEZIE ŞI TERAPIE
INTENSIVĂ.
INFORMAREA ŞI
CONSIMŢĂMÂNTUL PACIENTULUI.

Conf. Mihail Borş

Catedra Anesteziologie şi reanimatologie Nr. 2
USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău
 Actualitatea
 Este evident faptul că actualmente
trăim o perioadă a reformelor şi
remanierilor fundamentale atât în
societate, cât şi în medicină.
 Noile imperative ale comunităţii
contemporane ne impun o revizuire
a multor criterii şi valori, considerate
tradiţionale în activitatea noastră
până nu demult.
 Premize
 Astăzi, în condiţiile unei medicini:
– tehnologizate,
– fragmentată în specialităţi înguste
– şi pragmatizată până la maximum,
 Apare necesitatea formării unui:
– nou sistem etico-normativ şi valoric,
care ar fi un mecanism eficient în
restructurarea democratică a
societăţii noastre.
 Constatări
 Medicului îi revine un rol determinant
în realizarea imperativelor etice:
– a celor generale şi,
– a celor profesionale,
 Stabilind o unitate dialectică:
– dintre ştiinţific şi moral,
– între aprecierea prioritară a valorii vieţii
– şi principiul justeţei şi echităţii,
dictat de interesele socio-economice.
 Scop
 Astăzi În faţa medicinii contemporane
apar un şir de contradicţii şi dileme,
soluţionarea cărora necesită:
– elaborarea unor norme deontologice,
care ar ajuta lucrătorul medical în luarea
unor atitudini şi decizii determinante,
reieşind din responsabilitatea sa morală şi
profesională, dar:
NB! Obligatoriu în favoarea siguranţei
şi beneficiului pacientului!
 Imperativul de bază!

 Sănătatea omului :
- este scopul suprem al
actului medical !
 Obiective generale
 Obligaţia medicului anesteziolog–reanimatolog,
ca şi a oricărui lucrător medical este:
– de a apăra sănătatea fizică şi mintală a
omului,
– de a promova un mod sănătos de viaţă,
– de a preveni îmbolnăvirile,
– şi de a uşura suferinţele,
– respectând dreptul la viaţă şi demnitate al
fiinţei umane,
NB: Fără discriminări de vârstă, sex, rasă,
etnie, religie, naţionalitate, condiţie socială,
ideologie, politică sau din orice alt motiv,
atât în timp de pace, cât şi în timp de război.
 Principii generale
 Medicul anesteziolog–reanimatolog trebuie să
dea dovadă de maximă vigilenţă în acordarea
serviciului profesional şi în evitarea
complicaţiilor previzibile la pacientul aflat în
îngrijirea sa.
 În exercitarea profesiei sale, trebuie să acorde
prioritate intereselor pacientului, care
primează asupra oricăror alte interese, iar
respectul faţă de fiinţa umană nu trebuie să
înceteze nici după moartea acesteia.
 Medicul anesteziolog–reanimatolog se bucură
de independenţă profesională, libertatea
prescripţiilor şi actelor medicale pe care le
consideră necesare în limitele standardelor
aprobate, fiind responsabil de deciziile luate.
 Norme de comportament.
 Activitatea medicală poate fi desfăşurată doar
dacă personalul încadrat în aceasta are o
pregătire şi practică suficientă în domeniu.
NB: Această prevedere nu se aplică în unele cazuri
de urgenţă vitală, ce nu pot fi soluţionate altfel.
 Dacă specialistul consideră că nu are suficiente
cunoştinţe sau experienţă pentru a asigura o
asistenţă corespunzătoare, el va solicita un
consult cu alţi specialişti sau va îndrepta
bolnavul la aceştia.
 Medicul anesteziolog-reanimatolog poate folosi
numai titlul / functia la care are dreptul, conform
pregătirii sale profesionale.
 Norme generale
 Din momentul în care specialistul a răspuns
unei solicitări, este automat angajat moral să
asigure bolnavului îngrijiri calificate conform
situaţiei specifice.
 Poate să solicite la necesitate ajutorul altor
colegi, inclusiv şi îndreptarea pacientului la o
unitate medicală cu competenţe superioare.
 Medicul anesteziolog-reanimatolog nu poate fi
obligat să-şi exercite profesia în condiţii ce ar
putea compromite calitatea îngrijirilor
medicale şi a actelor sale profesionale.
NB: Cu excepţia urgenţelor medico-
chirurgicale majore / vitale.
 Norme generale
 În caz de calamităţi naturale sau accidentări în
masă, medicul anesteziolog-reanimatolog este
obligat să răspundă la chemare, chiar să-şi
ofere benevol serviciile sale profesionale
imediat ce a luat cunoştinţă despre eveniment.

 În caz de forţă majoră sau situaţii excepţionale,

lucrătorii medicali nu au dreptul să-şi
abandoneze bolnavii, cu excepţia cazului când
autoritatea competentă permite acest lucru
printr-un ordin emis în conformitate cu legea.
 Autoritatea medicului
şi încrederea pacientului
 Autoritatea medicului anesteziolog-
reanimatolog depinde de pregătirea
profesională şi presupune un anumit
prestigiu, reputaţie şi faimă a acestuia.

 Autoritatea profesională este un capital

moral personal, dar în acelaşi timp este
şi o parte a tezaurului moral al tuturor
persoanelor implicate în serviciul de
asistenţă medicală anesteziologică-
reanimatologică.
 Încrederea pacientului
 Încrederea pacientului constituie reflectarea
poziţiei lui morale privind relaţia sa cu
medicul şi este susţinută de calităţile
morale înalte, de abilităţile profesionale ale
medicului anesteziolog - reanimatolog,
manifestîndu-se prin convingerea personală
de a respecta recomandările şi prescripţiile
medicale.
 Încrederea pacientului prezintă un indiciu al
calităţii serviciului medical şi este
influenţată direct de autoritatea
profesională.
Menţinerea autorităţii medicale
 Fiecare membru al comunităţii medicale
are obligaţia de a susţine autoritatea
profesională prin respectarea unor
categorii etice comune generale precum:
– cinstea,
– demnitatea,
– disciplina,
– bunăvoinţa,
– politeţea,
– respectul dezinteresat faţă de oameni.
 Profesia medicală este incompatibilă cu:
– duritatea,
– apatia,
– ignoranţa,
– indiferenţa,
– aroganţa,
– nerăbdarea etc.,
Care afectează şi discreditează autoritatea:
– atât a unui membru în parte,
– cât şi a colectivului profesional,
– a medicinii în ansamblu !
NB: Se recomandă abţinerea, inclusiv în afara
practicii profesionale, de la acte de natură
să compromită imaginea medicului!
 Greşelile medicale
şi riscul profesional.
 Poziţia pe care o adoptă lucrătorii
medicali faţă de greşelile profesionale
trebuie să aibă drept criteriu esenţial
binele pacientului.
 Fiecare lucrător medical este dator,
din punct de vedere moral,
– să raporteze sau să declare benevol
specialiştilor din domeniu comiterea
unor greşeli (erori) proprii sau
depistarea acestora în lucrul colegilor
săi, în cazul în care pot fi afectate viaţa,
sănătatea şi binele pacientului.
 Constatarea greşelii
 Constatarea greşelii manifestată prin
omitere sau comitere, rămâne un criteriu
imperios de apreciere a responsabilităţii
lucrătorului medical în relaţia dintre
necesitatea şi libertatea profesională.

 Atitudinea competentă, onestă şi atentă

a colegilor va servi drept exemplu moral
pentru lucrătorul medical care a greşit.
 Clasificarea riscurilor
 Lucrătorul medical trebuie să ia în
considerare şi să evalueze cele mai
mici riscuri prin atitudine prudentă şi
acurateţe.
 Există riscuri:
– supuse normării, -
adică susceptibile de evaluare anticipată,
– şi riscuri nesupuse normării -
imprevizibile, rezultate din situaţii de urgenţă.
 Reducerea eşecurilor
profesionale
 În scopul reducerii eşecurilor profesionale,
lucrătorul medical trebuie să dea dovadă:
– de scrupulozitate ştiinţifică,
– prudenţă, scepticism obiectiv,
– vigilenţă şi entuziasm moderat.

NB: Riscul profesional devine tolerabil în

cazul în care lucrătorul medical ia toate
măsurile de precauţie dictate de
discernământul său moral şi profesional.
 Incompatibilitatea profesiunii
medicale. Conflictul de interese
 Medicul anesteziolog-reanimatolog nu
trebuie să se folosească de un mandat, o
funcţie administrativă sau de alte
circumstanţe pentru a-şi spori numărul de
pacienţi.
 Acesta nu va emite certificate sau alte
documente medicale care ar aduce
pacientului un avantaj material nejustificat
sau ilicit.
 Nu este considerată etică înţelegerea dintre
doi medici, dintre medic şi farmacist sau
dintre medic şi un cadru auxiliar în vederea
obţinerii unor avantaje materiale.
 Principii etice şi morale
de conduită medicală
 Medicul anesteziolog-reanimatolog nu poate
propune sau să aplice pacientului remedii
sau procedee empirice sau insuficient
probate ca benefice sau lipsite de riscuri.
 Se interzice practicarea oricăror forme de
înşelăciune.
 Lucrătorul medical nu poate, sub nici un
motiv, să condiţioneze diagnosticarea şi
tratamentul pacientului, solicitînd de la
acesta, de la tutore sau rudele sale plăţi
informale (neoficiale), precum şi cadouri,
servicii şi alte avantaje.
 Principii etice şi morale
de conduită medicală
 Se va evita orice colaborare sau sprijin al
persoanelor care practică ilegal medicina.
 Lucrătorul medical are obligaţia de a informa
organele legale competente despre existenţa
unor astfel de situaţii.
 Medicul anesteziolog-reanimatolog poate
refuza efectuarea unui act medical din motive
personale sau profesionale temeinice numai
după ce va îndrepta sau transmite pacientul la
alt lucrător medical, cu excepţia situaţiilor de
urgenţă.
NB: Medicul anesteziolog-reanimatolog este
obligat să pună la dispoziţia colegului care preia
pacientul toate informaţiile medicale referitoare la
cazul respectiv.
 Principii etice şi morale
de conduită medicală
 În cazurile când medicul anesteziolog-
reanimatolog acţionează la indicaţia unei terţe
părţi (organ de drept), acesta trebuie să se
asigure că pacientul cunoaşte situaţia reală.
 Medicul trebuie să se prezinte pacientului şi
să-i explice scopul investigaţiilor sau
tratamentului aplicat.
 Lucrătorul medical va refuza să efectueze vreo
procedură care poate aduce prejudicii
pacientului sau îl poate face vulnerabil în
anumite situaţii.
NB: Lucrătorii medicali nu trebuie să accepte ca
obligaţiile stipulate în contractele lor de
muncă să le afecteze independenţa
profesională în luarea unor decizii medicale.
 Relaţiile colegiale şi de colectiv
 Medicul anesteziolog-reanimatolog, ca şi alt
lucrător medical, îşi va trata colegii aşa cum
îşi doreşte el însuşi să fie tratat.
 Critica şi defăimarea colegilor în prezenţa
bolnavilor, a personalului sanitar etc.,
precum şi orice expresie sau act capabil să
compromită încrederea în medicul curant şi
autoritatea acestuia constituie o încălcare a
regulilor etice.
 Medicul anesteziolog-reanimatolog va cere
părerea unui coleg sau va recomanda
pacientului consultarea altor colegi în cazul
când consideră că propriile abilităţi şi
cunoştinţe sunt insuficiente.
 Relaţiile colegiale şi de colectiv
 În cazul când pacientul este consultat de un
grup de specialişti, aceştia se vor retrage
pentru a discuta cazul.
 După ce specialiştii vor ajunge la un
consens, medicul curant va comunica
bolnavului rezultatul consultului.
 În cadrul consultului medical comun se va
păstra atmosfera de stimă şi respect reciproc
şi se va exclude orice manifestare de
superioritate faţă de medicul curant.
 Cazul respectiv şi observaţiile critice nu se
vor discuta în prezenţa bolnavului sau a altor
persoane străine, chiar dacă este vorba de
lucrători medicali sau farmaceutici ce se află
în subordine.
 Relaţiile colegiale şi de colectiv
 Medicul care a fost invitat pentru consult nu
va examina ulterior pacientul din proprie
iniţiativă şi fără aprobarea medicului curant,
cu excepţia cazurilor de urgenţă.
 Dacă în urma consultului de către un grup de
specialişti, avizul acestora diferă fundamental
de cel al medicului curant, pacientul trebuie
informat despre acest fapt.
 Medicul curant este liber să se retragă în cazul
când părerea medicilor care au participat la
consult prevalează în opinia pacientului sau a
rudelor acestuia.
 Dacă propunerea pentru consult medical vine
din partea pacientului sau a rudelor acestuia,
medicul curant este obligat să organizeze
consultul.
 Informarea pacientului
 Lucrătorul medical trebuie să ofere
pacientului, la cererea acestuia,
informaţii depline şi inteligibile despre
starea sănătăţii sale, etapele
tratamentului, riscurile şi rezultatele
scontate.
 În cazul în care sunt întocmite
documente medicale, persoana la care
se referă documentul emis trebuie
informată cu privire la conţinutul
acestuia.
 Informarea pacientului
 Maniera de prezentare a informaţiei necesită o
tentă de optimism, trebuie să inspire speranţă
şi încredere, fără a omite importanţa factorului
psihic, fiind respectat dreptul de decizie al
pacientului, fără a-i impune convingerile
personale şi fără a exercita presiuni psihice
asupra acestuia.
 Cu cât actul medical preconizat este mai
complex şi mai riscant, cu atât informarea
pacientului cu privire la riscurile şi
alternativele posibile trebuie să fie mai amplă.
 Prognosticul grav va fi adus la cunoştinţa
pacientului cu prudenţă şi tact, ţinîndu-se cont
de starea psihică a acestuia şi va fi comunicat
familiei doar cu consimţământul acestuia.
 Informarea pacientului
 În cazul în care medicul, după o consultare
comună cu colegii săi sau cu alţi specialişti
(la necesitate), consideră că dezvăluirea
prognosticului nefavorabil va afecta starea
psiho-afectivă a pacientului, cu inducerea
unor pericole pentru starea sănătăţii lui, se
va omite comunicarea deplină a acestuia.
 Prognosticul real nu se va divulga nici în
cazul când pacientul declară din start că nu
doreşte să afle adevărul.
 În asemenea caz, pot fi informaţi unii membri
ai familiei pacientului, conform indicaţiilor
acestuia.
Confidenţialitatea şi secretul profesional
 Confidenţialitatea este dreptul pacientului de a
nu divulga informaţia referitoare la starea
sănătăţii sale fizice şi psihice, aspectele intime
ale vieţii personale.
 Secretul profesional este obligaţia lucrătorului
medical de a nu divulga unor terţe persoane
informaţia cunoscută în cadrul activităţii sale
profesionale fără acordul pacientului, cu
excepţia situaţiilor cînd aceasta este solicitată
de către organele judiciare sau prezintă pericol
pentru societate, pentru persoane aparte sau
pentru însuşi pacientul.
 Divulgarea informaţiei private în cazurile de
excepţie menţionate trebuie să se facă cu
precauţie, fără a aduce prejudicii morale
pacientului, cu maxim respect pentru
demnitatea acestuia.
 Consimţământul /acordul
informat al pacientului
 Consimţămîntul este exprimat în condiţiile
legii.
 Consimţămîntul pacientului poate fi
acceptat:
– în formă verbală, cu prezenţa obligatorie
a martorilor (rudele pacientului şi
personalul medical)
– sau în formă scrisă, unde vor fi indicate
explicit denumirea şi condiţiile actului
medical preconizat, riscurile posibile,
fiind confirmat obligatoriu prin semnătura
pacientului şi a lucrătorului medical.
 Consimţământul /acordul
informat al pacientului
 Consimţămîntul va fi considerat implicit în
cazurile când pacientul se prezintă de sine
stătător pentru a beneficia de anumite
servicii medicale (asistenţe anestezice,
proceduri, tratamente, ş.a.) sau când este
solicitată o consultare medicală de urgenţă.
 Consimţămîntul va fi acceptat doar după
informarea deplină a pacientului cu privire
la diagnostic, prognostic, alternativele
terapeutice, riscurile şi avantajele acestora.
NB: Consimţămîntul este valid doar dacă
pacientul este lucid şi are discernămînt,
fiind capabil să reproducă corect informaţia
privind starea sănătăţii sale.
 Situaţii speciale
 Medicul anesteziolog-reanimatolog trebuie
să se asigure că decizia pacientului nu este
luată într-un moment de afect sau de
suprasolicitare psihică a acestuia, precum şi
îndeplinătatea facultăţilor mintale.
 În cazurile menţionate, în folosul pacientului,
medicul poate apela la ajutorul rudelor sau
persoanelor apropiate, care pot influenţa
decizia persoanei bolnave sau au putere de
decizie prin lege.
 În lipsa acestora, medicul va decide în
conformitate cu datoria profesională prin
consilium medical, obiectivul primordial fiind
viaţa şi sănătatea pacientului.
 Situaţii speciale
 În situaţia pacienţilor minori sau a persoanelor
fizice incapabile sau cu capacitate de exerciţiu
restrânsă sau limitată, consimţămîntul va fi
exprimat de tutore sau alţi reprezentanţi legali.
 În cazul când medicul va stabili că decizia
reprezentantului legal nu este în interesul
pacientului, se va apela la constituirea unei
comisii de arbitraj de specialitate pentru a
evalua cazul şi a lua decizia, considerând drept
un imperativ primar binele pacientului.
 În cazul când motivul incertitudinilor depăşeşte
competenţa medicală profesională şi are
aspect social, juridic sau alt aspect non-
medical, se recomandă consultarea comitetelor
de etică instituţionale existente.
 Situaţii excepţionale
 În situaţiile de urgenţă majoră/vitală,
 când este pusă în pericol viaţa pacientului,
 acesta nu-şi poate exprima voinţa,
 rudele / reprezentanţii săi legali nu pot fi
contactaţi,
 Consimţământul va fi considerat implicit !!!,
 Confirmat prin Consilium Medical (3 medici),

NB! Specialistul anesteziolog-reanimatolog

va face tot posibilul pentru a salva
viaţa pacientului, urmând ca pacientul,
rudele acestuia, sau reprezentanţii săi
legali să fie informat ulterior despre
amploarea actului medical /cirurgical
efectuat.
 Generalitaţi
 Necesitatea revizuirii şi împrospătării acestor
norme reiese şi din faptul că odată cu aprobarea
unor noi acte legislative cum ar fi:
 Legea cu privire la drepturile şi responsabilităţile
pacientului,
 Legea cu privire la exercitarea profesiunii de
medic,
şi elaborarea mecanismelor de implementare a acestora,

 Se prezintă drept o necesitate actuală revizuirea

interpretării unor astfel de categorii ale eticii
medicale ca:
 Confidenţialitatea,
 Consimţământul pacientului,
 Dreptul la informare, autonomie, libera alegere etc.
 Concluzii finale.
1. În contextul activităţii medicale din RM
actualele norme de etică vin să contribuie la
rezolvarea unor probleme de natură etico-
morală ale activităţii lucrătorilor medicali,
probleme inevitabile în perioada reformelor şi
remanierilor fundamentale în medicină.
2. Sper mult că aceste recomandări etico-
deontologice vă vor îndruma în activitatea
Dumneavoastră zilnică, care este mai mult
decât o profesie, e o artă, o vocaţie, cu o
permanentă dăruire de sine, în spiritul
umanismului şi în inevitabilă conexiune cu
cele mai sacre valori umane.