CIRCUITE ANESTEZICE

Course : n°1
Sub-category: 2.1
Date: 25 -02 -2012
Language: Romanian
City: Chisinau
Country: Moldova
Speaker: Baltaga Ruslan, MD, PhD, DESA
 Istoric
• De la introducerea anesteziei cu eter
dietilic în 1846 anestezia a vut o cale
lunga de parcurs.
• În faza inițială se administra un singur
agent anestezic și aparatele erau
proiectate respectiv.
• Re-introducerea protoxidului de azot
în 1868 a trezit interesul de
administrare a combinațiilor de gaze.
• Prima asemănare de cicuit respirator
a fost proiectată de Barth în 1907
utilizînd valva inventată de el, cu un
cilindru de protoxid, un sac, și
inhalatorul Clover.
• Poziții diferite ale pîrghiei în valvă au
permis o serie de variații de la re-
inhalare totală pînă la respirație
totală din atmosferă
 “Istoria este o întrecere între
Istoric educaţie şi catastrofă”
~ Herbert George Wells (1886- 1946)

• Proiectarea mașinii Boyle în 1917 și introducerea

tubului endotraheal de către Magil și
Rowbothom au fost premărgătorii pentru
dezvoltarea sistemului simplu de circuit cunoscut
ca circuitul Magil.
• Introducerea ciclopropanului în 1931 și aplicarea
tubului cu balonet l-a determinat pe Waters să
dezvolte canistra “to and fro” și să o ultilizeze
pentru sistemul închis cu ciclopropan.
• În 1936 Brian Sword a introdus sistemul
respirator circular.
• Sistemul Ayre în T a fost introdus în 1937
• Cu introducerea a mai multor sisteme anestezice
au fost făcute încercări de clasificare a lor în anii
1950 , 1960, dar lipsa definițiilor adecvate a
introdus și mai multă neclaritate.
 Definiţie

Un sistem (circuit) respirator anestezic este definit ca un ansamblu de

componente care conectează căile aeriene ale pacientului cu maşina de
anestezie creînd o atmosferă artificială din care şi în care pacientul respiră.
 ESENŢIAL CIRCUITUL ANESTEZIC CONSTĂ DIN:
a) Port pentru amestec proaspăt constituit dintr-un tub prin care gazele sunt
furnizate de la maşină spre sistem.
b) port de conectare cu căile aeriene ale pacientului;
c) rezervoar de gaz, sub formă de sac sau tub ondulat care corespunde
solicitările fluxului inspirator maxim.
d) Un port/valvă respiratorie prin care gazul expirat este eliminat în atmosferă;
e) Un absorber de bioxid de carbon dacă este permisă reinhalarea totală.
f) Tub ondulat pentru conectarea componentelor menţionate.

Valve de direcţionare a fluxului pot fi sau nu incluse în sistem.

 CERINŢE FAŢĂ DE UN CIRCUIT ANESTEZIC

Esenţiale:
• a) să furnizeze gazele de la maşină spre alveole în aceleaşi concentraţii în timpul
cel mai scurt posibil;
• b) să elimine eficient bioxidul de carbon;
• c) să posede spaţiu mort de aparat minim
• d) să posed rezistenţă minimă.

Auxiliare (dezirabile):
• a) economia amestecului gazos proaspăt;
• b) conservarea căldurii;
• c) umidificarea adecvată a gazului inspirat;
• d) greutate mică;
• e) comod în utilizare;
• f) eficienţă în timpul respiraţiei sponane şi în timpul ventilaţiei mecanice
controlate. (eficienţă determinată în termeni de eliminare a CO2 şi utilizare a
amestecului de gaz proaspăt).
• g) adaptabilittate pentru aduilţi, copii şi ventilaţie mecanică.
• h) asigurarea reducerii poluării sălii de operaţie.
 CLASIFICAREA CIRCUITELEOR ANESTEZICE

• Începînd cu anii 1950-1960 au existat multe

încercări de a clasifica circuitele anestezice. Multe
clasificări sunt irelevante. Diferiţi autori uneori
clasificau acelaşi sistem sub diferite denumiri.
• McMohan in 1951 a clasificat circuitele în deschis,
semideschise, închise luînd ca bază nivelul de re-
inhalare.

Deschis                fără re-inhalare

Semiînchis         re-inhalare parţială
închis        re-inhalare totală
 CLASIFICAREA CIRCUITELEOR
ANESTEZICE
Dripps et al luînd în consideraţie prezenţa sau absenţa reservoarului, re-
inhalarea, adsorbererea CO2 şi valvele direcţionalele-a clasificat ca:
• insuflare,
• deschis,
• semideschis,
• semînchis
• deschis.
Dorsch, J.A., Dorsch,S.E.  Breathing systems II.  In understanding
anaesthesia equipment.  2nd ed. 1984.  Williams & Wilkins.

Ambiguitatea terminologiei utilizate ca deschis, semideschis,

semiînchis şi închis a permis includerea sistemelor care de fapt nu sunt
circuite anestezice în clasificare.

.
 CLASIFICAREA CIRCUITELEOR
ANESTEZICE
• Pentru depăşirea aceste probleme, Conway a
sugerat să fie utilizată o clasificare funcţională şi
una bazată pe metoda de eliminare a CO2
1. Sisteme cu absorber de CO2 
2. Sisteme fără absorber de CO2

• Miller.D.M.3 în 1988 a lărgit această clasificare

incluzînd sistemul rezervoar aferent.
Conway, C.M.:  Anaesthetic breathing systems.
British Journal of Anaesthesia. 1985, 57, 649-57
 CLASIFICAREA CIRCUITELOR ANESTEZICE
Circuite fără absorbţia de CO2 Circuite cu absorbţia de CO2.
Flux unidirecţional: Flux unidirecţional
a) Sisteme fără re-inhalare. Sistem circular unidirecţional
B) Sisteme circulare.  
   
Flux Bi-directional: Flux bi-direcţional
a) Sisteme cu rezervoar aferent. To and Fro system.
Mapleson A  
Mapleson B  
Mapleson C  
Lack’s system.  
B) Sisteme cu reservoar aferent inclus  
Miller’s (1988)  
c) Sisteme cu rezevoar eferent  
Mapleson D  
Mapleson E  
Mapleson F  
Bain’s system  
d) Sisteme combinate.  
Humphrey ADE
 
CIRCUITE ANMESTEZICE FĂRĂ ABSORBŢIA CO2.
flux unidirecţional

Ele utilizează valvă de non-reinhalare

şi amestecul de gaz proaspăt cu cel
expirat nu se amestecă

FAP trebuie să fie egal cu VM a pacientului.

Aceste sisteme satisfac toate 4 cerinţe esenţiale

ale circuitelor, dar nu sunt prea populare din
următoarele motive:

1) FAP trebuie să fie permanent ajustat şi nu

este econom.
2) Gazul inspirat nu este umidificat.
3) Căldura nu este conservată.
4) Nu sunt comode deoarece valva voluminoasă
trebuie plasată lîngă pacient.
5) Valva poate mafuncţiona datorită
condensatului şi pot surveni complicaţii
 CIRCUITE FĂRĂ ABSORBŢIA CO2.
SISTEM CIRCULAR

Utilizarea fără absorber a sistemului circular nu este

economă, deaorece presupune FAP mai mare
decît ventilaţia alveolară.  
 CIRCUITE FĂRĂ ABSORBŢIE DE CO2
CU FLUX BI-DIRECŢIONAL

• Sunt utilizate pe larg.

• Aceste sisteme depind de FAP pentru eliminarea
eficientă a CO2.
• Înţelegerea acestor sisteme este cel mai important
deoarece funcţionarea lor poate fi manipulată prin
modificarea parametrilor aşa ca
– FAP,
– ventilarea alveoolară,
– spaţiu mort al apratului
 FLUXUL DE AMESTEC PROASPĂT (FAP)

• Este unul din părţile componente obligatiorii ale circuitului anestezic.

Dacă nu exista FAP în sistem atunci pacientul ar fi asfixiat.
• Dacă FAP este mic majoritatea sistemelor nu elimină CO2 eficient
• Dacă FAP este excesiv atunci se produce irosirea de amestec
gazos anestezic.  
• Este imperativ de a specifica FAP optim al circuitului anestezic
pentru funcţionare.  
• Dacă sistemul trebuie să livreze o concentraţie anumită într-un
interval de timp cît de mic posibil, atunci FAP trebuie să fie livrat cît
mai aproape de căile respiratorii ale pacientui.
 VENTILAREA ALVEOLARĂ.
ELIMINAREA CO2.

 Producerea CO2 la un adult de 70 kg este de 200 ml/min care este eliinat prin
plămîni.
Concentraţia normală la sfîrşit de expir a CO2 este de 5%. Prin urmare, pentru
eliminarea a 200 ml de bioxid de carbon în amestec gazos de 5%,
ventilarea aleveolară trebuie să fie
 200 x 100  =  4,000 ml.
   5          
• Aceste 4000 ml reprezintă ventilaţia alveolară normală.  Oricare circuit
repirator conectat la căile aeriene ale adultului trebuie să asigure cel puţin 4
Litri/min de amestec spre alveole.
• Dacă ventilatţia alveoalară devine mai mică de 4 L/min aceatsa va contribui
la hipercapnie. Dacă alveolele sunt ventilate cu 5 L/min cu un gaz care
conţine 1% CO2, sau 8 L/min de gaz care conţine 2.5% carbon-dioxide,
circuitul ar putea totu;I s[ elimine 200 ml de CO2/min din alveole. Poate fi
interpretată ca 4 Litri de gaz fără CO2 şi 1 L gaz cu CO2 5% în prima
instanţă şi 4 Litri de gaz cu CO2 de 5% în instanţa a doua. Ca efect, se
asigură ventilaţia cu 4 litri/minut în ambele cazuri.
 SPAŢIUL MORT AL APARATULUI:

este volumul din ciruitul respirator

de la pacient pînă la punctul unde
are loc mişcarea gazului expirat.

•Dacă FAP intră în circuit în apropierea capătului pacientului ca spre ex.

în sisteme cu sac rezervor eferent, gradul spaţiului mort se extinde pînă la
cel al punctului de intrare al FAP.
•În sistemele unde braţul inspirator şi expiratore sunt separate, spaţiul
mort se extinde pînă la bifurcaţie (c)
•Spaţiul mort dinamic va depinde de FAP şi ventilarea alveolară. Spaţiul
mort este minim cu un FAP optimal. Dacă FAP este redus mai jos de nivelul
otimal, spaţiul mort creşte şi întregul sistem va acţiona ca un spaţiu mort
dacă nu este FAP.
•Sporind FAP mai sus de optim va contribui doar la irosirea FAP.
 Sub-Clasificarea circuitelor cu flux bi-
direcţional
• Mapleson a făcut o analiză teoretică a
necesităţilor de FGP a circuitelor
semiînchise disponibile în timpurile celea
(1954)
• Este potrivit de referi sistemele Mapelosn
care a diferenţiat circuitele în ABCDE
pentru identificarea mai uşoară conform
construcţiei lor.
• Pentru facilitarea înţelegerii circuitele au
fost clasificate ca:
•Braţul aferent este acea parte a sistemului care
furnizează FGP de la maşină spre pacient. Dacă
rezervoarul este plasat în acest braţ (Mapleson
1 Sistem cu reservoiar aferent (ARS). A, B, C and Lack’s systems) atunci ele sunt
sisteme cu reservoar aferent ARS.
Sisteme cu reservoar aferent anexat •Braţul eferent este acea parte a sistemului care
2 elimină gazul expirat de la pacient şi îl elimină în
(EARS).
atmosferă prin valva/portul respirator. Dacă
rezervoarul este plasat în acest braţ Mapleson D,
3 Sisteme cu reservoar eferent (ERS).
E, F and Bain systems atunci acestea sunt
siteme cu rezervoar în eferent. (ERS).
4 Sisteme combinate.

Mapleson WW. The elimination of rebreathing in various semiclosed

anaesthetic systems. British journal of Anaesthesia; 1954;26: 323-32
 SISTEME CU SAC REZERVOAR AFERENT (ARS)
• Sistemul Mapleson A, B şi C au
rezervoarul în braţul aferent şi nu
au braţ eferent.
• Sistemul Lack are rezervoar în
braţul aferent şi un braţ eferent
prin care gazul expirat
traversează înainte de a fi
eliminat în atmosferă. Acest braţ
eferent este plasat co-axial în
tubul aferent.
•Aceste sisteme funcţionează eficient în
cadrul respiraţiei spontane. Valva
expiratorie de rezervoar şi FAP de cel puţin
un volum curent al paceintului şi spaţiul
mort al apratului este minim.
•Aceste sisteme nu sunt eficiente în timpul
ventilaţiei controlate.
•Dacă FAP este aproape de valva
expiratorie  (Mapleson B & C) atunci sistemul
este ineficient nici în respiraţie spontană cît
şi în ventilaţie mecanică.
Eficienţa este determinată în termeni de
eliminare de Bioxid de Carbon şi utilizarea
FAP.
 Circuitul Mapleson ‘A’/Magill
• Analiza funcţională:
Respiraţie spontană:
• Sistemul este umplut cu Amestec proaspăt
înainte de a fi conectat la pacient. Atunci cînd
pacientul inspiră, amestecul proaspăt din
maşină şi sac se mişcă spre pacient, şi ca
rezultat sacul se goleşte (a)
• În timpul expirului, amestecul proaspăt
continuă să intre în sistem şi umple sacul
rezervoar. Gazul expirat, iniţial o parte din el
este spaţiu mort, împinge amestecul proaspăt
din tubul ondulat în sacul rezervoar şi se
acumulează în tubul ondulat (b).
•Din moment ce rezervoarul se umple se deschide
valva expiratorie şi gazul este eliminat în atmosferă.
(c).
•În timpul pauzei expiratorii gazul alveolar intrat în
tubul ondulat este deasemenea împins afară prin
valvă.
Sistemul este umpult cu amestec proaspăt şi spaţiu
mort la începutul respiraţiei următoare, atunci cînd
FAP este egal cu ventilaţia alveolară.    (d).
•Dacă FAP este mai mare decît ventilaţia pe minut,
atunci amestec alveolar, cu spaţiu mort şi amestec
proaspăt se scurg în afară
•Dacă FAP este mai mic decît ventilaţia pe minut
atunci o cantitate de gaz alveolar va rămîne în
sistemă şi va contribiu la reinhalare cu FAP mai mic
decît ventilarea alveolară. .

Sistemul funcţionează la eficienţă maximă

atunci cînd FAP este identic cu ventilaţia pe
minut şi gazul din spaţiul mort (care nu a luat
parte în schimul gazos) este permis pentru re-
inhalare şi utilizat în ventilarea aleveolară
 MAPLESON A (MAGILL SYSTEM), VENTILAŢIE CONTROLATĂ
• Pentru facilitarea VMC valva expiratorie trebuie
să fie parţial închisă
• În timpul inspirului este ventilat cu amestec
proaspăt şi o parte din amestec este eliminat prin
valvă. (a).
• În timpul expirului AP din maşină se acumulează
în sacul rezervoar şi tot gazul expirat (gazul
alveolar şi spaţiul mort)  se acumulează în tubul
ondulat pînă sistemul este plin  (b).  
• În timpul inspirului următor gazul alveaolar este
împins înapoi în alveole urmat de AP. Atunci cînd
o presiune suficientă este atinsă o parte din
amestec proaspăt şi o parte din gazul expirat sunt
eliminate prin valvă. (c).  
Aceasta contribuie la re-inhalre considerabilă cît
şi irosire excesivă de amestec gazos.
 gaz alveolar
Prin urmare acest sistem nu este util pentru
Spaţiu mort
ventiulaţia controlată.
 amestec proaspăt
 Sistemul Lack

• Funcţionaează similar ca sistemul

Mapleson A atît în timpul
respiraţiei spontane cît şi în timpul
ventilaţiei controlate.
• Unica diferenţă este că gazul
expirat în loc să fie evacuat prin
valva de lîngă pacient este dirijat
printr-un tub eferent plasat co-
axial şi eliminat printr-o valvă
plasată proximal de maşină.
• Aceasta facilitează evacuarea
uşoară a gazelor anestezice din
sala de operaţie.
 SISTEMELE MAPLESON B & C :

• Pentru reducerea re-inhalării

gazului alveolar şi pentru
îmbunătăţirea utilizării Amestecului
proaspăt din ventilaţia mecanică
FAP a fost transferat mai aproape
de pacient
• Aceasta permite mixare completă a
Amestecului proaspăt şi gazelor
expirate.

• Rezultatul final este că aceste

sisteme nu sunt eficiente nici în
respiraţie spontană nici în
ventilaţie controlată.
 SISTEM CU RESERVOAR AFERENT ANEXAT (EARS)

• Sistemul constă din sistem Mapleson A anexat cu

o structură nedistensibilă.
• Poate deasemenea fi construită prin anexarea
sacului rezervoar de unul singur într-o sticlă şi
conectarea portului expirator la sticlă cu tub
ondulat şi valvă unidirecţională.
• La sticlă deasemean este anexat un rezervoar şi
un orificiu variabil pentru ventilaţie cu presiune
pozitivă.   
 EARS
ANALIZA FUNCŢIONALĂ

• În timpul respiraţiei spontane, gazul este eliminat din

sistem într-un mod similar cu sistemul Mapleson A. În
acest mod, orificiul variabil este menţinut larg deschis
pentru a permite comunicarea liberă cu atmosfera.

• În ventilaţia controlată sacul rezervoar “B” este

comprimat intermitent şi orirficiul variabil este parţial
închis pentru a permite crearea presiunii în sticlă.
Presiunea dezvoltată (1) închide valva intermitentă (2),
comprimă rezervoarul aferent anexat şi pacientul este
ventilat.
• Expirarea are loc în maneră similară cu cea descrisă din
timpul respiraţiei spontane.
• Acest sistem trebuie să funcţioneze eficient atît în
respiraţie spontană cît şi în ventilaţie artificială cu FAP
echivalent cu ventilaţia alveolară.
 SISTEME CU RESERVOAR EFERENT
(MAPLESON’S D, E, F, Bain)

• Sistemele Mapleson D, E, F şi
Bain au un tub de 6 mm care
serveşte ca braţ aferent care
asigură FAP de la maşină.
• Braţul eferent este
reprezentat de un tub ondulat
cu diametru mare la care
sacul rezervoar este anexat şi
valva expiratorie este
poziţionată alături de sac.
• În Mapleson E tubul ondulat
acţionează ca sac rezervoar.
• Sistemul Bain braţele aferente
şi eferente sunt plasate
coaxial.
 SISTEME CU RESERVOAR EFERENT
(ERS) MAPLESON’S D, E, F, Bain
• Toate sistemele ERS sunt modificări ale piesei Ayre
în T, care constă dintr-unt tub metalic uşor cu
diametru 1 cm şi 5 cm lungime cu un braţ lateral.
• Serveşte ca sistem non-reinhalare. Amestecul
proaspăt intră în sistem prin braţul lateral şi gazul
expirat este eliminat în atmosferă şi nu este re-
inhalare.
• Spaţiul mort este minim.
• FAP este identic cu fluxul inspirator de vîrf al
pacientului
• În intenţia de a reduce necesarul de FAP sistemele
ERS sunt construite cu rezervoarul în braţul eferent.
• Funcţionarea tuturor acestor sisteme este similară
• Aceste sisteme funcţionează eficient şi sunt
econome pentru ventilaţia controlată atîta timp cît
FAP şi valva expiratorie sunt separate de un volum
echivalent a cel puţin un Volum Curent al
pacientului.
• Aceste sisteme nu sunt econome pentru respiraţie
spontană.
 Sistemul Bain (Mapleson D), respiraţie spontană
 
• Circuitul trebuie să fie umplut AP înainte de
conectare la pacient. Cînd pacientul inspiră AP
din maşină, sacul rezervoar şi conţinutul din
tubul ondulat merg spre pacient. (a)
• În timpul expirului, este un FAP în sistem spre
porţiunea pacientului. Gazul expirat se mixează
continuu cu AP din moment ce el se mişcă
înapoi în tubul ondulat şi sacul rezervoar. (b)
• Atunci cînd sistemul este umplut, excesul de
gaz este eliminat în atmosferă prin valva
situată la capătul tubului ondulat alături de
sacul rezevoar. În timul pauzei respiratori FAP
continuă să vină şi să umple porţiunea
proximală a tubului ondulat în timp ce
amestecul utilizat este eliminat prin valvă (c)
• În timpul respiraţiei următoare, pacientul inspiră
AP cît şi gaz mixat din tubul ondulat (d) 

Mulţi factori influienţează compoziţia amestecului inspirat: FAP,

frecvenţa respiratorie, pauza respiratorie, Volumul curent şi
producerea de CO2 de pacient.
A fost calulat matematic şi demonstrat clinic că FAP trebuie să fie
de cel puţin de 1,5-2 ori mai mare decît Ventilaţia Minut a
pacientului pentru minimizarea re-inhalării la nivele acceptabile
 Sistemul Bain.
Ventilaţie controlată
• Pentru facilitarea VMC valva expiratorie
trebuie să fie parţial închisă în aşa fel ca
să se deschidă doar după o suficientă
presiune. Atunci cînd circuitul este umplut
cu AP pacientul este ventilat cu FAP din
maşină, tub ondulat şi sac rezervoar (a)  
• În timpul expirului, amestecul expirat este
continuu amestecat cu AP care curge în
sistem la capătul pacientului. În timpul
pauzei expiratorii AP continuă să intre în
circuit şi împinge gazul mixat spre
rezervoar (b). 
• La iniţierea următoarei inspiratii, pacientul
este ventilat cu gaz din tubul ondulat
(amestec de AP, gaz alveolar şi spaţiu
mort) (c). 
• Cu creşterea presiunii în sistem, valva
expiratorie se deschide şi conţinutul
sacului rezervoar este eliminat în
atmosferă.
 Sistemul Bain.
Ventilaţie controlată
Factorii care influienţează compoziţia amestecului
gazos în tubul ondulat cu care pacientul este ventilat
sunt aceeaşi ca pentru respiraţia spontană (FAP,
FR, Vt, producerea de CO2
Unica diferenţă este că aceşti parametri pot fi
controlaţi totalmente de anesteziolog şi nu depind de
pacient.
Utilizînd o frecvenţă respiratorie joasă cu o pauză
respiratorie lungă şi Vt mare, majoritatea fluxului
de gaze poate fi utilizat pentru ventilaţia alveolară,
fără irosiri.
 
 Sistemul Bain.
Ventilaţie controlată
Analizînd performanţa acestor
sisteme în timpul ventilaţiei
controlate două interrelaţii au
devenit evidente:
1) Atunci cînd FAP este foarte
mare, PaCO2 devine dependent
de ventilare (similar cu respiraţia
spontană)
2) Atunci cînd Minut volumul
depăşeşte FAP substanţial,
atunci PaCO2 este dependent
de FAP. Aceste influienţe sunt
combinate grafic.
 Combinaţii FAP şi Ventilaţie/Minut
• Se poate utiliza FAP mare şi un MV normal de 70 ml/kg/min pentru a
atinge un PaCO2 de 40 mm Hg.  Aceasta nu este econom şi conduce la
pierdere de umiditate şi căldură.

• Alternativ, un FAP de 70 ml/kg echivalent pentru MV poate fi selectat şi

pacientul să fie ventilat cu un volum ce depăşeşte dublu MV 140 ml/kg.  În
acest caz o reinhalare deliberată este permisă pentru menţinerea PaCO2
normal dar şi păstrarea umidităţii, temperaturii şi economie de AP.

•Combinaţii dintre acest două extreme deasemenea pot fi utilizate.

Este important de reţinut că utilizînd FAP jos cu MV normal poate
duce la hipercarbie, iar FAP moderat cu hiperventilare poate duce la
hipocarbie.
 
 Sisteme combinate
• Pentru depăşirea dificultăţilor de schimbare a
circuitelor anestezice pentru diferite moduri de
ventilaţie, Humphrey a elaborat un sistem
denumit Humphrey ADE, cu 2 rezervoare, unul
în sistemul aferent şi unul în cel eferent.
• În timpul operării doar un un rezervoar va fi
operat şi sistemul poate fi comutat de la ARS la
ERS prin modificarea unui mîner
• Poate fi utilizat pentru adulţi şi pentru copii.
• Analiza funcţională este similară cu Mapleson A
în ARS şi Bain în ERS.
Humphrey D. A new anaesthetic breathing system combining Mapleson
A,D and E principles. Anaesthesia 1983; 38: 361-72
 EFICIENŢA COMPARATIVĂ A DIFERITOR
SISTEME CU FLUX BI-DIRECŢIONAL FĂRĂ
ABSORBŢIE DE CO2

• Ventilaţie spontană A>DFE>CB

• Ventilaţie controlată DFE>BC>A
Circuite anestezice cu Absorbţie
de CO2
• Sistemele descrise anterior pentru eliminarea efectivă a
CO2 se bazează pe FAP.
• Orice intenţie de economie a FAP prin permiterea re-
inhalării trebuie să fie însoţit de eliminarea CO2 expirat
prin absorbţie chimică utilizînd sodalime sau baralime. 

• Sistemele destinate acestui scop sunt clasificate în: :

• Flux unidirecţional.
        - Sistem circular.
• Flux bi-direcţional.
        -To and fro system
 Sistem circular
Componentele esenţiale sunt:
(1)canistra cu absorber,
(2) două valve unidirecţionale
(3)intrare pentru AP,
(4)Piesa –Y pentru conectarea cu pacientul,
(5)Sac rezervoar
(6)Valva de suprapresiune
(7)Tub de interconectare de rezistenţă mică.

Pentru fucnţionarea eficientă a

sistemului trebuie îndeplinite
următoarele criterii.
(1)Trebuie să fie prezente două
valve unidirecţionale de fiecare
parte a sacului rezervoar,
(2)Valva de suprapresiune
trebuie să fie poziţionată doar în
braţul expirator
(3)FAP trebuie să nimerească în
sistemă proximal de valva
unidirecţională inspiratorie.
 ANALIZA FUNCŢIONALĂ
• În timpul inspiraţiei AP împreună cu gazul liber de CO2 din sacul rezervoar se
mişcă prin braţul inspirator şi valva unidirecţională inspiratorie spre pacient.  
• În braţul expirator nu are loc nici un flux deoarece valva expiratorie unidirecţională
este închisă prin presiunea transmisă valvei.
• În timpul expiraţiei valva inspiratorie unidirecţională se închide şi gazul expirat se
mişcă prin braţul expirator spre canistra cu absorber şi sacul rezervoar.
• CO2 este absorbit de către absorber
• Fluxul de gaz din maşină continuă să umple sacul rezervoar. Atunci cînd
rezervoarul este plin valva de suprapresiune se deschide şi excesul de gaze este
eliminat în atmosferă. Selectînd o poziţie potrivită pentru valva de suprapresiune
gazul expirat poate fi selectiv eliminat atunci cînd FAP este mai mare decît
ventilaţia alveolară.
• Pentru facilitarea ventilaţiei controlate valva de suprapresiune trebuie să fie parţial
închisă şi excesul de amestec este eliminat în timpul inspirului.

Poziţionarea relativă a componentelor sistemului circular are o importanţă în

funcţionarea sistemului circular doar atunci cînd FAP este înalt, componentele de
gaz ale sistemului nu sunt mixate (FAP şi aer absorbit de CO2) şi absorberul nu
este utilizat.
Atunci cînd FAP este redus mai jos de ventilaţia alveolară, absorberul pentru CO2 este
obligator deoarece gazul în sistem devine mai uniform mixat, şi poziţia relativă a
componentelor sistemului devine mai puţin importantă.

Eager EI., Ethans, C.T.:  The effects of inflow, overflow and valve placement  on
economy of circle system.  Anesthesiology, 1968, 29, 93-100.
 Sisteme total închise:

• Sistemele cu absorbţie de CO2 pot fi

utilizate în mod complet închis. După o
perioadă de aproximativ 10-20 min de
respiraţie cu influx sporit de gaz pentru
denitrogenare, valva expiratorie este
închisă. FAP este ajustat să corespundă
doar necesităţilor bazale de oxigen ale
pacientului şi necesarul de anestzic
 SISTEME TOTAL ÎNCHISE.
AVANTEJE

A) Economie:  FAP poate fi redus pînă la 250-500 ml de Oxigen. Consumarea

Anestezicului inhalator în mediu 3,5 ml/oră.
B) Umidificare: În sistemul complet închis la atingerea echilibrului, gazul inspirat
va fi total saturat cu vapori de apă. 
C) Reducerea pierderilor de temperatură: Suplimentar la conservarea umidităţii
deasemenea va fi conservată şi căldura. Absorbţia de CO2 este o reacţie
exotermică şi sistemul va participa activ la menţinerea temperaturii corpului.
 

D) Reducere în poluarea atmosferică: Odată cu închiderea valvei expiratorii

anestezicul nu este eliminat în atmosferă, cu excepţia micilor pierderi prin
piele.  
E) Controlul anesteziei:  Este posibil de prezis decurgerea în timp a anestezieIt
is possible to compute the time course of uptake of anaesthetic in a patient
of known size and add the appropriate quantity of the anaesthetic to the
circuit at a rate decreasing in a manner calculated to maintain a constant
alveolar concentration21.  In practice an alveolar concentration of about 1.3
x MAC is found to be suitable.
 DEZAVANTAJE

A) Necesitate de cunoaştere şi aplicare mai

profundă a captării şi distribuirii pentru dirijarea
circuitului anestezic.
B) Inabilitatea de modificare a concentraţiei rapid.
C) Pericol de hipercapnee care poate rezulta în
urma
– a) absorber inactive,
– B) Valvă unidirecţională incompetentă
– c) utilizare incorectă a bypass-ului absorberului
SISTEME CU ABSORBŢIE DE CO2 CU FLUX BI-
DIRECŢIONAL

• Sistemul “to and fro” este fără valve, este

convenient şi portabil
• A fost utilizat pe larg în trecut, şi la
moment are importanţă doar istorică.