AGENŢI ADJUVANŢI

AI ANESTEZICELOR
LOCALE
J. SZEDERJESI, L. AZAMFIREI
Universitatea de Medicină si Farmacie
Tg-Mureş

1
PROBLEME ALE ANESTEZIEI
LOCOREGIONALE MONODROG
 Necesar crescut
 Risc de toxicitate
 Bloc motor
 Hipotensiune arteriala
 Consecinţe asupra travaliului
 Analgezie insuficientă
 Disconfortul pacientului
 Disconfortul chirurgului
2
De ce utilizăm adjuvante?

 Îmbunătăţirea calităţii analgeziei

 Scăderea dozei anestezicului local
administrat
 Scăderea incidenţei şi severităţii
efectelor adverse ale anestezicelor
locale

3
Caracteristicile adjuvantului optim
pentru anestezicele locale
 Siguranţă la administrarea în
proximitatea structurilor neuronale
 Este mai utilă decât administrarea
sistemică
 Efectele secundare ale adjuvantelor
analgezice sa fie tolerabile
 Substanta sa aiba si alte caracteristici
benefice pentru anestezie

4
Interacţiunea cu alte droguri

 Interacţiunea farmacodinamică apare

atunci când efectele unui drog sunt
influenţate de administrarea
concomitenta a altuia.
 Dacă efectul combinaţiei este mai potent
decât suma efectelor agenţilor
individuali, interacţiunea este sinergică.
 Interacţiunea sinergică apare atunci
când drogurile afectează diferite puncte
critice ale căii comune.
5
 Agenţi adjuvanţi
Opioide EPIDURAL
-Morfină
-Fentanyl; Sufentanil
Epinefrină
Clonidină
Neostigmina SPINAL
Altele
- Ketamină
- Adenosină
- Blocanţi ai canalelor de calciu N-
specifici
- Antiinflamatoare nesteroidiene BLOCURI PERIFERICE
6
 Opioide
 Administrarea neuraxială a opioidelor produce o analgezie
semnificativ dependentă de doză, prin intermediu
receptorilor opioizi din substanţa gelatinoasă.
 Deţin două efecte neuronale bine stabilite:
 Inhibă canalele de calciu voltaj senzitive de la nivelul
terminaţiilor nervoase presinaptice - inhibă eliberarea
de neurotransmiţători, inclusiv substanţa P şi
glutamatul active în transisia nociceptivă spinală.
 Hiperpolarizează şi astfel inhibă neuronii postsinaptici
prin deschiderea canalelor de potasiu.

7
Opioide
 Receptori opioizi (în principal receptorii miu) din
măduva spinării după administrarea epidurală
sau intratecală.
 Având în vedere că dura mater nu este o
membrană lipidică, rata difuziei din spaţiul
epidural în spaţiul intratecal este invers
proporţională cu mărimea moleculară, iar
lipofilicitatea crescută potenţează recaptarea
în ţesutul grăsos epidural şi vasele sangvine.
 Analgezia este legată de doză: doza epidurală
este de 5 până la 10 ori faţă de doza
subarahnoidiană

8
 Opioide

BLOCUL NEURONAL CENTRAL

 Diferenţele primare dintre opioidele folosite în anestezie:
timpul de instalare al acţiunii, durata de acţiune şi
severitatea efectelor secundare.
 Pentru anestezie, fentanylul şi sufentanilul sunt opioidele
cele mai frecvent utilizate în combinaţie cu anestezicele
locale.
 Terapia combinată este cea mai frecvent folosită pentru
durerea postoperatorie şi travaliu.

9
 Morfina

 Doza spinală: 0.1-0.3 mg, doza epidurală 1-3

mg.
 Durată lentă de instalare de 45 min cu o durată
de acţiune de până la 12-24 de ore.
 Morfina ajunge lent la nivel cerebral şi în
ventriculul IV.

10
 Morfina
 Depresia respiratorie tardivă (8-10h) este frecvent
întâlnită după utilizarea morfinei, în special la
populaţia susceptibilă (varstnici, persoanele
debilitate.
 Morfina administrată neuraxial se asociază cu
incidenţă crescută de greaţă, vărsături (40-50%) şi
prurit (60-80%, 20% cazuri severe) faţă de
opioidele administrate sistemic.
 Nu este adecvată pentru pacienţii nespitalizaţi.

11
Fentanylul şi sufentanilul

 Asociate anestezicelor spinale, pot

intensifica blocul şi pot prelungi durata
anesteziei, peste durata de acţiune a
anestezicelor locale.
 Depresia respiratorie este rar întâlnită şi
de obicei precoce (în primele 4 h).

12
Fentanylul şi sufentanilul

 Sufentanil: doza spinală 2.5-10 µg.

 Fentanyl: doza spinală10-25 µg; doza
epidurală 25-150 µg.
 Timpul de instalare: 5-15 min, efectul de
vârf la 10-20 min iar durata de 1-3 h.
 Efecte secundare frecvente:
hipotensiunea, pruritul, greaţa şi voma.

13
 Opioide intratecal
ED50 = MLAC (doza farmacologic eficientă pentru 50% din populaţie)

Herman et al. Anesth Analg 1997; 84, 1256 - 1261 14

 Opioidele adăugate AL

Polley et al. Anesthesiology 1998; 89, 626 - 632. 15

 Avantajele adăugării de opioide

 Scad consumul de AL
 Diminuă blocul motor
 Scăderea incidenţei asistării instrumentale a
naşterilor
 Analgezie de calitate superioară
 Creşte confortul pacientului

16
Costuri....

 Prurit
 Greţă, vomă
 Efecte neonatale????- doză maximă
 Depresie respiratorie
 Tulburări de ritm fetale

17
 Modificările ritmului cardiac
fetal

18
Mardirosoff et al. Brit J Obstet Gynaecol 2002; 109, 274 - 281.
Morfină pentru administrarea
epidurală cu eliberare
prelungită(DepoDur)
 Noua formulă lipozomală destinată utilizării
epidurale, asigură o durată de analgezie de
până la 48h (aprobat în 2004).
 Se furnizează în flacoane a 2ml soluţie salină în
concentraţie de10mg/mL.
 Este aprobată pentru o singură doză epidurală
lombară, anterior intervenţiei sau după
clamparea cordonului ombilical, în timpul
operaţiei de cezariană.

19
Morfină pentru administrarea
epidurală cu eliberare
prelungită(DepoDur)
 Dozele recomandate:
 10 mg pentru cezariană
 10-15 mg pentru chirurgia abdomenului inferior
 15 mg pentru chirurgia ortopedică majoră a
extremitaţilor inferioare
 Depresia respiratorie este legată de doză
 Cele mai frecvente evenimente adverse:
scăderea saturaţiei periferice a oxigenului,
hipotensiune, retenţie urinară, greaţă şi vomă,
constipaţie şi prurit.
20
Blocuri de nervi periferici

 Eficienţa opioidelor în blocurile de nervi

periferici nu este în general demonstrată.
 Opioidele s-au dovedit a fi eficiente la
injectarea în spaţiul intraarticular

21
 Vasoconstrictoarele
 Pentru a încetini absorbţia sistemică potenţând
recaptarea neuronală a anestezicelor locale.
 Potenţează profunzimea şi durata blocului
neural.
 În practica soluţiile de anestezic local de obicei
conţin epinefrină în concentraţie de 5µg/ml
(1:200.000).
 Prelungirea duratei de acţiune a blocului neural
diferă pentru fiecare anestezic local specific şi
concentraţia sa.

22
Epinefrină
BLOC CENTRAL NEURAL
 Prelungirea analgeziei senzoriale este mai
pronunţată în cazul administrării epidurale de
agenţi anestezici locali cu durată scurtă de
acţiune, asemeni lidocainei şi prilocainei.
 Adăugarea epinefrinei la soluţiile de
bupivacaină sau etidocaină pare să creasă
intensitatea blocului motor.
 Adăugarea epinefrinei este mai eficientă în
cazul concentraţiilor mici de anestezic local.

23
 Epinefrină
BLOC CENTRAL NEURAL
 Creşterea duratei blocului neural în cazul
anesteziei spinale poate fi potenţată prin:
 Vasoconstricţia la nivelul vascularizaţiei durei mater
şi a măduvei spinării reduce absorţia vasculară
sistemică şi potenţează captarea neuronală a
anestezicului local.
 Efect α-adrenergic direct de vasoconstricţie la
nivelul măduvei spinării.

24
 Doza intratecală de epinefrină: 0.2mg, dar pot fi
suficiente şi doze de 0.05 mg.
 În spaţiul epidural doza obişnuită este de 5
µg/mL.
 Epinefrina, administrată altfel decât intratecal
se absoarbe sistemic şi poate produce efecte
cardiovasculare adverse. În doze mici efectele
β adrenergice sunt predominante, cu o
creştere a debitului şi a frecvenţei cardiace.
 Doze mai mari de 0.25mg (250 µg) pot fi
asociate cu aritmii sau alte efecte cardiace
nedorite.

25
 Epinefrină

0,091%/wt/vol
0,065%/wt/vol

26
Polley et al. Anesthesiology 2002; 96, 1123 – 1128.
 Epinefrină

No Adrenal

Adrenal

0,091%/wt/vol
0,065%/wt/vol

27
Gautier et al. Reg Anesth 1997; 22, 143 – 149
Durata travaliului
(Dounas et al. Eur J Anaesth 1996; 13, 594 – 598)

28
 Adăugate anesteziei spinale prelungeşte
efectele agenţilor mai puţin liposolubili asemeni
lidocainei şi nepivacainei (20-30%).
 Excepţie face tetracaina, un agent înalt
liposolubil care beneficiază de cea mai mare
potenţare dintre toate anestezicele spinale
(până la 60% din dermatomerele lombare).
 Prelungirea efectelor blocurilor nervilor periferici
poate fi de până la 30-60%, în funcţie de locul
injectării şi tipul de anestezic local.
 Eficienţă crescută în zonele bine vascularizate,
cu potenţă crescută în cazul agenţilor
intermediari asemeni lidocainei.
 Epinefrina administrată periferic nu deţine efecte
α-2 semnificative.
29
 Riscul potenţial de ischemie a nervilor periferici
trebuie pus în balanţă cu riscul de toxicitate
sistemică, abilitatea de a recunoaşte
administrarea intravasculară şi prelungirea
duratei de acţiune.
 Se adaugă:
 5 µg/mL (1:200.000 diluţie) prelungeşte durata
de acţiune a lidocainei pentru blocurile de nervi
periferici, de la 186 min la 264min.
 2.5 µg/mL (1:400.000 diluţie) prelungeşte
blocul la 240 min (apoximativ aceeaşi
prelungire), fără efecte aparente asupra fluxului
sanguin al nervilor – doza standard
Neal JM. Reg Anesth Pain Med 2003;28:124-134

30
 Adminstrarea epinefrinei intratecal nu
determină ischemie medulară deoarece
nu reduce fluxul sanguin la nivelul
maduvei spinării deşi reduce fluxul
sanguin la nivel epidural. (Kosody R, et al. Can
Anaesth Soc J; 31: 503-8, 1984).  
 Ischemia medulară datorată administrării
epinefrinei este “ puţin probabilă
deoarece vasele medulare au
autoreglare şi manifestă un răspuns
minim la agenţii vasoactivi endogeni sau
exogeni” (Neal JM In: Regional Anesthesia, The
Requisites. Elsevier Mosby, Philadelphia 2004, pp 25-31

31
 Contraindicaţii de obicei în zonele cu circulaţie
terminală (degete)???
 Nu se bazează pe dovezi concrete!
 Utilizarea istorică a solutiilor care conţin
epinefrină în ariile de circulaţie terminală este
citată în literatură.
 A fost citat un studiu multicentric care a inclus
3,110 de cazuri de utilizare a epinefrinei în
circulaţia terminală ( mână, degete) în perioada
2002-2004, în care autorii (chirurgi) au
administrat doze mici de epinefrină 1:100.000
fără a observa zone de necroză tisulară (Lalonde et
al. J Hand Surg 2005; 30:1061-67).
 În prezent această tehnică nu mai este utilizată

32
Epinefrină

 Imbunătăţeşte calitatea analgeziei

 Efecte secundare posibile:
 Bloc motor
 Durata travaliului
 Perfuzie uteroplacentară
 Se utilizează DOZE MICI: 2,5-5 µg/ml (in
travaliu: 1-1,25 µg/ml )

33
 Alfa 2-adrenergice-CLONIDINA

 Clonidina este un alfa 2-adrenergic agonist selectiv cu

unele proprietăţi α1-agoniste
 Astfel de droguri induc antinocicepţie prin:
 Activarea sistemului inhibitor noradrenergic descendent
 Inhibarea transmisiei sinaptice la nivelul coarnelor
dorsale la nivelul maduvei spinarii prin activarea căii
colinergice.

34
Alfa 2-adrenergice-CLONIDINA
BLOCUL NEURAL CENTRAL
 Clonidina acţionează sinergic cu anestezicele locale
datorită capacităţii sale de a deschide canalele de
potasiu.
 Co-administrarea clonidinei cu anestezicele locale
intratecal prelungeşte durata blocului motor şi senzitiv şi
calitatea blocului este inbunătăţită comparativ cu
administrarea intratecală doar a anestezicului local.
 Acest fenomen este unul doză-dependent cu efect
maxim după 75-100 µg.

35
Alfa 2-adrenergice-
CLONIDINE
BLOCUL NEURAL CENTRAL
 Tipul anestezicului local nu are importanţă
semnificativă.
 Hipotensiunea arterială este cel mai frecvent
efect secundar întâlnit al blocului neuroxial
când se foloseşte clonidina; aceasta se
datorează inhibării directe a fluxului simpatic în
neuronii pereganglionari ai măduvei spinării.
 Alte efecte secundare includ sedarea şi
bradicardia.
36
 Clonidină epidural

37
Aveline et al. Anesth Analg 2002; 95, 735 - 740.
 Doze mici de clonidină (50-75µg)
prelungesc semnificativ durata
anelgeziei în anestezie spinală epidurală
regională intravenoasă şi în blocurile de
nervi periferici, atât în administrarea
combinată cu anestezicele locale căt şi
prin administrare per os.
 Efectele secundare sunt rare la doze de
clonidină sub 1.5 µg/kg sau doze totale
sub 150 µg.

38
Alfa 2-adrenergice-CLONIDINA
BLOCUL PERIFERIC
 Clonidina prelungeşte acţiunea
anestezicelor locale în blocurile
periferice în perioada postoperatorie.
 Efectele sale sunt dependente de doză
şi dozele minime eficace care
prelungesc în mod semnificativ
analgezia şi anestezia sunt 0.1 şi 0.5
µg/kg după blocul de plex brahial cu
mepivacaină.

39
 Adăugarea a 50 µg de clonidină pentru
anumiţi nervi (medial şi musculocutanat)
prelungeşte blocul senzitiv dat de
mepivacaină cu 50%, în comparaţie cu
placebo fără a prelungi blocul motor.
Iskandar et al. Anest Analg. 2001

40
Clonidină-Concluzii
 Clonidina prin efectele sale alfa-
adrenergice potenţează analgezia atât
spinală cât şi epidurală.
 În special la nivel spinal, hipotensiunea
impiedică utilizarea ei pe cale largă.

41
Dexmedetomidina
 Este un agent în special alfa-2-agonist în raport
al receptorilor alfa-2/alfa-1 de 1.600/1
 De şapte ori mai potent decât clonidina
 Timpul de eliminare este de doar două ore
comparativ cu mai mult de opt ore pentru
clonidină.
 Oferă o analgezie prelungită cu mai puţine
efecte secundare.
 Momentan este utilizat doar pentru sedare în
ICU.

42
 Agenţi anticolinergici-
NEOSTIGMINĂ
 Sistemul colinergic modulează nocicepţia şi
transimterea durerii prin mecanism spinal.
 Acetilcolina este unul din cei peste 25 de
neurotransmiţători care participă la modularea
mecanismelor durerii în maduva spinării.
 Administrarea neostigminei intratecal
furnizează analgezie prin inhibarea degradării
acetilcolinei.

43
 Agenţi anticolinergici-
NEOSTIGMINĂ
 Aceasta acţionează la nivelul neuronilor colinergici la
nivelul maduvei spinării; creşterea concentraţiei de
acetilcolină în LCR stimulează receptorii muscarinici şi
nicotinici de la nivel spinal
 Această analgezie nu se asociază cu depresie
respiratorie dar da o incidenţă crescută a greţurilor,
vărsăturilor şi mai rar anxietate.

44
 Agenţi anticolinergici-
NEOSTIGMINĂ
BLOCUL NEURAL CENTRAL
 Neostigmina asociată anestezicului local în
administrare epidurală în doză de 1-4 µg produce
un efect analgezic independent de doză la pacienţii
cu intervenţii ortopedice minore.
 Doze mai mari de neostigmină (6.25 şi 12.5 µg ) nu
potenţează semnificativ blocul motor sau senzitiv,
dar cresc incidenţa greţurilor şi varsăturilor - îi
limitează utilizarea clinică.
 Adăugarea de 50 µg de neostigmină în soluţia de
bupivacaină pentru administrare spinală
prelungeşte durata blocului senzitiv şi motor.

45
Neostigmina administrata
spinal

46

D’Angelo et al. Anesth Analg 2001; 93, 1560 – 1564.

 Efectele diferitelor doze de
neostigmină adăugate
bupivacainei spinale
Spencer Liu et al (Anesthesiology 1999; 90:710-717)
 50 µg de neostigmină potenţează blocul
motor şi senzitiv dar întârzie recuperarea şi
este ascociată cu greaţă până la 67% din
cazuri şi vomă în până la 50% din cazuri.
 Dozele mai reduse nu au efect analgezic,
dar prezintă rate crescute ale efectelor
secundare (greaţă şi vomă).

47
KETAMINA-antagonsist al
receptorilor NMDA
 Ketamina este un derivat al fenilciclidinei. Ketamina este
un antagonist al receptorilor N-metil-D-aspartat (NMDA).
 Activarea receptorilor NMDA din coarnele dorsale
medulare prin intermediul aminoacizilor excitatori
(glutamatul), joacă un rol important în durerea
neuropatică sau senzitizarea centrală.
 Ketamina este un antagonist noncompetitiv al receptorilor
de calciu NMDA
 Blochează deschiderea canalelor de calciu la nivelul
complexelor receptoare NMDA inhibând astfel transmisia
excitatorie prin deprimarea depolarizării.
 Produce bloc senzitiv şi motor însă mecanismul de
acţiune nu este clarificat.

48
KETAMINA-antagonsist al
receptorilor NMDA
BLOCUL CENTRAL NEURAL
 Mielopatia spinală raportată după injectarea
intratecală a unor doze mari ridică suspiciunea
neurotoxicităţii ketaminei administrată
neuroaxial.
 Nu există însă dovezi de afectare neurologică
după administrarea intratecală repetată de
ketamină, la oameni sau animale.
 Rezultate contradictorii au fost raportate după
administrarea epidurală de ketamină pentru
managementul durerii.

49
KETAMINA-antagonsist al
receptorilor NMDA
 A fost demonstrată o reducere în durata de
instalare a blocului senzitiv după administrarea
epidurală de 25mg de ketamină asociată
bupivacainei faţă de administrare de
bupivacaină ca monodrog.
 Totuşi durata analgeziei postoperatotii a fost
comparabilă la cele două grupuri.
 Alte studii susţin, că administrarea epidurală a
S(+)-ketaminei asociată ropivacainei
potenţează efectele analgezice postoperatorii
faţă de ropivacaina ca monodrog.

50
KETAMINA-antagonsist al
receptorilor NMDA
 Ketamina asociată unor doze mici de
bupivacaină spinală în administrarea
intratecală nu s-a dovedit a prelungi
analgezia postoperatorie sau a diminua
necesarul de analgezice postoperatorii.
 Efecte secundare ale ketaminei atât ca
agent unic sau ca adjuvant al
bupivacainei: sedare, nistagmus, greaţă
şi vomă postoperatorie.
51
 Administrarea regională intravenosă a
0.1mg/kg de ketamină este superioară
clonidinei în prevenirea durerii ascociate
ischemiei.
 Ketamina disponibilă pe piaţă conţinând
clorură de benzethonium s-a dovedit a fi
toxică la porci (Errando - Reg Anesth Pain Med
1999; 24:146-52).
 Soluţiile de ketamină fără conservanţi s-
au dovedit a fi sigure.

52
Adenozina
 Receptorii de adenozină sunt exprimaţi pe
majoritatea suprafeţelor celulare.
 Sunt cinci clase de receptori de adenozină din
care A1 şi A2 şi agoniştii subtipurilor acestora
au proprietăţi analgezice
 Receptorii A1 şi A2 au localizare atât centrală
cât şi periferică din care agoniştii receptorilor
A1 au efecte antinociceptive iar agoniştii
receptorilor A2 au efecte algogenice.

53
Adenozina
BLOCUL NEURAL CENTRAL
 Studii pe voluntari au demonstrat o eficacitate similară în
reducerea zonelor de hipersenzitivitate experimentală
după administrarea unei doze intratecale de 0.5 sau 2
mg de adenozivă, însă efectele secundare au fost mai
frecvente pentru dozele mai mari.
 Rolul diagnostic şi potenţial terapeutic al administrării de
adenozină intratecal în durerea acută şi cronică este încă
în studiu.
 Adenozina administrată intratecal diminuă intensitate
durerii spontane şi evocate la pacienţii cu durere
neuropatică prin intermediul hiperalgeziei- dizesteziei-
alodiniei.

54
AINS
 AINS inhibă sinteza de prostaglandine prin
inhibarea ciclooxigenazei
 Recent a fost indentificată o izoformă distinctă
a ciclooxigenazei, produsă ca urmare a
procesului inflamator de către tesutul lezat.
 Noile AINS-uri destinate inhibării selective a
acestei izoforme ar putea fi lipsite de bine
cunoscutele efecte secundare ale AINS clasice.
 Sinteza AINS-urilor specifice acestei enzime
inductibile ar putea reprezenta o abordare
inovatoare pentru managementul durerii
postoperatorii.

55
AINS

 A existat un studiu pe animale care a

demonstrat eficacitatea ketorolacului în
comparaţie cu cea a morfinei, cu efecte
sinergice ale celor două analgetice.
 Mai multe studii de caz au indicat
eficacitatea AINS-urilor administrate
epidural pentru ameliorarea durerii
asociate patologiei tumorale.

56
ZICONOTIDE- blocanţi ai
canalelor de calciu N-specifice
 Medicaţie inovatoare non-opioidă, non
AL, pentru maneaementul durerii cronice
severe.
 Ziconotidul este o forma sintetică al
peptidei W-cenotoxin M-VII-A, un blocant
al canalelor de calciu neuron specific N-
type.

57
ZICONOTIDE- blocanţi ai
canalelor de calciu N-specifice
 Administrării continuă intratecală de omega-
conopeptide la şoareci a determinat
antinocicepţie.
 Infuzia cronică de omega-conopeptide care
blochează canalele de calciu N-Type voltaj
senzitive induc o analgezie de calitate cu o
minimă dezvoltare a toleranţei.
Malmberg AB. Yaksh TL.  Effect of continuous intrathecal infusion of omega-
conopeptides, N-type calcium-channel blockers, on behavior and
antinociception in the formalin and hot-plate tests in rats.  Pain. 60(1):83-90,
1995.

58
ZICONOTIDE- blocanţi ai
canalelor de calciu N-specifice
 OBIECTIV: evaluarea siguranţei şi a eficacităţii
zicootidului administrat intratecal la pacienţii cu durere
refractară la tratamentul convenţional
 INTERVENŢII: administrarea intratecală de ziconotid a
fost titrată 5-6 zile, urmată de o fază de menţinere de 5
zile pentru responsivi şi schimbare terapiei pentru grupul
de neresponsivi-111 pacienţi
 CONCLUZII: administrarea intratecală de ziconotid
induce o analgezie semnificativă clinic la pacienţii dureri
induse de cancere sau AIDS
Staats PS et al: Intrathecal ziconotide in the treatment of refractory pain
in patients with cancer or AIDS: a randomized controlled trial. JAMA.
2004 Jan 7;291(1):63-70.

59
 HIALURONIDAZA
 Distruge legăturile de colagen facilitând o
potenţială răspândire a anestezicului local.
 Cel puţin la nivelul spaţiului epidural poate
diminua calitatea anesteziei.
 Utilizarea sa este limitată la blocurile
retorbulbare.
 DEXTRAN
 şi alţi compuşi cu greutate moleculară mare au
fost incriminaţi în prelungirea duratei de acţiune
a anestezicelor locale.
 Dovezi puţine.

60
Droguri Neuroto Eficacitate Eficacit Eficacit Efecte Efecte
Spinal- xicit experiment Clinica clinică secundare benefice
epidural (du >sistem
postop)

CLONI sigură + durere + dovedit hTA, gură simpaticoliză

DINA acută uscată,sed stres,
are? modulare,
sedare
NEOSTIG Sigură + durere + dovedit Greaţă Stabilitate
MINA acută Vărsătri hemodinamic
ă

61
Droguri Neuroto Eficacitate Eficacit Eficacit Efecte Efecte
Spinal- xicit experiment Clinica clinică secundare benefice
epidural (du >sistem
postop)

KETA ? + hipersenzi +/- ? Halucinaţii Stimul C-V şi

tivitate resp.
MINA imunomodulare
+ toleranţă
la opioide

ADENO ? + hipersen ? ?
Netestată
SINA zitivitate

AINS ? + hipersen ? ? HDS Modularea

Netestată
zitivitate Disf ren răspunsului
inflamator
62
Concluzii
 Drogurile antinociceptive au fost frecvent
combinate cu AL în vederea reducerii efectelor
secundare ale AL sau pentru a intensifica sau
prelungi efectele acestora.
 Nici unul dintre AL administrate neuroaxial sau
drogurile antinociceptive nu produc analgezie fără
efecte secundare.
 Analgezia neuroaxială balansată bazată pe o
combinaţie de droguri în doză mică cu
mecanisme analgetice separate dar sinergice pot
da cele mai bune rezultate.
63