Substante anestezice locale si corective vasoconstrictoare utilizate în medicina dentară.

Proprietăti, doze, indicatii

Anestezia loco-regională (ALR) este metoda prin care folosind substanţe chimice,
fizice sau curent electric, se realizează o insensibilizare temporară a regiunii anatomice pe
care se intervine, conştientul pacientului rămânând intact. Deoarece în această anestezie nu
este abolită sensibilitatea termică, tactilă şi de presiune, autorii americani au numit-o
"analgezie loco-regională”.
Metode de inducere a anesteziei locale
 Traumatisme mecanice
 Temperatura scazută
 Anoxia
 Substanțe iritante chimice
 Agenți neurologici (alcool, fenol)
 Agenți chimici (substanțe anestezice locale)
Calităţile soluţiilor anestezice
 Acţiunea anestezică să se instaleze rapid şi să fie suficient de intensă și
de lungă durată pentru a permite efectuarea manoperei
 Să difuzeze uşor în ţesuturi, dar să nu se resoarbă prea repede pentru a
asigura o acţiune suficient de îndelungată
 Să nu influenţeze nociv celulele, să nu fie iritante pentru ţesuturi, să nu
provoace modificări structurale la nivelul nervilor
 Să nu provoace efecte generale nedorite, să nu fie toxice în
concentraţiile utile pentru efectul anestezic, să nu determine
fenomene de obişnuinţă sau reacţii de sensibilizare sau alergie.
 Soluțiile anestezice să fie stabile
 Sa fie sterile sau să poată fi sterilizate fară a fi deteriorate de căldură
Substanţe anestezice utilizate în stomatologie
Anestezicele locale sunt formate din:
- inel aromatic
- lanţ intermediar
- grupare amino
Lanţul intermediar cuprinde un ester sau o legătură amidică determinând clasificarea
anestezicelor locale în esteri sau amide
Structura chimică determină proprietăţile anestezicelor locale:
 Puterea (potenta) – depinde de liposolubilitate. Anestezicele extrem de liposolubile au
putere anestezica mare
 Intensitatea – depinde de concentraţie
 Timpul de instalare – depinde de liposolubulitate
 Durata acţiunii – depinde de capacitatea de a se lega de proteine. Fractiunea libera
(nelegata) determina intensitatea si durata de actiune
Soluţia anestezică este injectată în imediata apropiere a trunchiului nervos, dar o parte
se leagă de ţesuturile nespecifice (grăsime, fibre musculare) iar o parte este absorbită în sânge,

1
deci la fibra nervoasă ajunge o cantitate redusă.
În sânge circulă :
- formă legată de o proteină circulantă – glicoproteină
- formă liberă – are efect anestezic dar şi toxic
Glicoproteina transportă şi alte substanţe medicamentoase : betablocante (propanolol),
blocante de canale de calciu (verapamil), antiaritmice (chinidină). La pacienţii
cardiovasculari, fracţiunea liberă de anestezic local va creşte în circulaţie şi poate determina
accidente generale de supradozare, interpretate ca accidente de intoleranţă , alergie etc.
Substanţe anestezice loco-regionale
A. Esteri
Ai acidului paraaminobenzoic
1. CLORPROCAINA (Nescaina)
2. PROCAINA (Novocaina,Neocaina)
3. PROPOXICAINA
Ai acidului benzoic
1. COCAINA
2. TETRACAINA (Pantocaina)
3. BENZOCAINA
4. PIPEROCAINA
5. HEXYLCAINA
6. BUTACAINA
7. BUTAMBEN
B. AMIDE
LIDOCAINA (XILINA)
MEPIVACAINA (CARBOCAINA)
PRILOCAINA (CITANEST)
BUPIVACAINA (MARCAINA)
ETIDOCAINA
ROPIVACAINA
ARTICAINA
CINCOCAINA
C.CHINOLINE:
CENTBUCRIDINE

COCAINA
 Este cel mai vechi anestezic local ce a fost izolat din frunzele arborelui
Erytroxylon Coca ce creşte în Peru şi Bolivia.
 A fost sintetizată de Neiman în 1875 ca ester al acidului benzoic.
 A fost utilizată iniţial ca anestezic (Koller, 1884) pentru instilaţii oftalmologice
şi pentru blocarea nervului mandibular (Halsted 1884).

PROCAINA (Novocaina) ester al acidului para-aminobenzoic

 1904 – Alfred Einhorn
 a fost cel mai folosit anestezic local până la descoperirea xilinei
2
  pulbere incoloră, cristalină, solubilă în apă
 efect puternic anestezic asupra fibrelor şi terminaţiilor nervoase numai dacă
substanţa este introdusa intratisular

Substanțe anestezice locale folosite în mod curent în medicina dentară și chirurgia oro-
maxilo-facială
 Lidocaina
 Mepivacaina
 Articaina

1. Lidocaina/xilina

 1943 Nils Löfgren

 1948 – aprobata de FDA
 Potența = 2
 Toxicitate = 2
 Metabolizare – hepatică 90%
 Excreție – renală (produși de metabolism + 10% nemetabolizată)
 Proprietăți vasodilatatoare – mai reduse decât ale procainei
 Timp de instalare a anesteziei 2-5 minute
 Durata medie de acțiune 20-45 minute
 T ½ = 90 minute
 Este o acetamidă, cu un pH de aproximativ 6,5 (5,0-7,0)
 Se comercializează sub formă de soluţii apoase, izotone, sterile, apirogene, cu sau fara
adrenalina
 Soluţia de xilină conţine un conservant numit metilparaben sau metabisulfit de sodiu
care poate induce reacţii severe la persoanele alergice sau episoade astmatice
 MPF – methyl paraben free
Produse comerciale
SICOMED : XILINĂ 1% - fiole 10ml/ 20ml
XILINĂ 2% - fiole 2ml
XILINĂ 4% - fiole 2ml
XILINĂ 2% cu adrenalină – fiole 2ml
3M ESPE : XYLESTEIN-A – carpule 1,7ml
SEPTODONT : LIGNOSPAN – carpule 1,8ml
Posologie
 Doza uzuală 20-100 mg lidocaină/ 1,5-2 ml soluție 2%
 Doza maximă soluție cu adrenalină 7mg/kgc, dar < 500mg
 Doza maximă soluție fără adrenalină 4,5mg/kgc, dar < 300mg
 Copii peste 3 ani – doza maximă 3-4mg/kgc (soluție fără adrenalină)

Contraindicații/precauții

3
  Contraindicată la pacienții cu hipersensibilitate la anestezice locale de tip amidic
 Precauție la pacienții cu afecțiuni hepatice severe
 Risc alergenic - conservanți tip parabeni (metilparaben) sau metabisulfit de sodiu (în
preparatele cu adrenalină)
 MPF – methyl paraben free

Graviditate/lactație
 Clasa de toxicitate B - medicamentele din această grupa nu au fost complet testate pe
om în timpul sarcinii, însă experimentele pe animale nu au relevat efecte nocive.
Utilizarea lor este relativ sigură dar pot apare probleme necunoscute
 Temporizarea administrării în primul trimestru de sarcină – organogeneza
 Se recomandă înlocuirea alimentației la sân pt 24 ore la pacientele la care s-a
admnistrat anestezie locală cu xilină
Xilina în medicina dentară se utilizează în concentraţie de:
- 1% pentru anestezii plexale
- 2% pentru anestezii tronculare periferice.
Soluţiei de xilina i se poate adăuga un vasoconstrictor de tipul "adrenalinei,
noradrenalinei", etc., dar cantităţile recomandate sunt mult mai mici decât pentru novocaină
(aproximativ 1/80.000-1/100.000). La ora actuală, în stomatologie, xilina este cel mai utilizat
anestezic loco-regional.
Manifestarile sistemice - niveluri plasmatice de lidocaina nelegata de peste 6mg/ml
Xilina în doze toxice produce în primul rând stimularea, apoi depresia SNC. Uneori pot apare
şi convulsii, dar această reacţie este mai mult rezultatul unei depresiuni a centrilor inhibitori ai
cortexului decât a unei stimulări.
Efectele xilinei asupra sistemului cardio-vascular variază în funcţie de doza utilizată.
dozele ridicate produc:
- o scădere a forţei de contracţie a miocardului, reducând randamentul cardiac ;
- efect depresor asupra mecanismelor respiratorii, apneea fiind una din cele mai comune
cauze ale morţii provocate de supradozarea xilinei.
- dozele mici de xilină nu influenţează negativ forţa de contracţie a inimii şi nu au efect
depresor asupra aparatului respirator.

Interactiuni medicamentoase
 IMAO/ antidepresive triciclice – HTA severa persistenta
 Fenotiazine, butirofenone – anuleaza efectul vasoconstrictor al adrenalinei
 Interactiunea cu medicatia vasopresoare sau ocitocica ergotaminica - HTA persistenta
sau AVC
Reactii adverse si supradozaj
• Manifestari SNC
• Excitatie si/sau inhibitie corticala
• Senzatie de caldura sau frig
• Parestezii
• Fotofobie

4
 • Nevozitate
• Euforie
• Confuzie
• Ameteala
• Tinitus
• Somnolenta
• Vedere dubla sau neclara
• Greata, voma
• Tremuraturi, convulsii
• Stare de inconstienta
• Stop cardio-respirator
 Manifestari cardio-vasculare
• Bradicardie
• Hipotensiune arteriala
• Colaps cardio-vascular
• Stop cardio-respirator
 Manifestari alergice – exceptionale
• Urticarie
• Edem
• Reactii anafilactoide
Supradozaj
 Monitorizare cardio-respiratorie
 Monitorizarea starii de constienta
 Oxigenoterapie
 Simptomele nu se remit – apelare la serviciu specializat

2. MEPIVACAINA
 Carbocaină, Polocaină
 1957- AF Ekenstam
 1960 – introdusă în stomatologie
 Are acţiune similară xilinei, dar este mai puţin toxica, durata de instalare a anesteziei
2-3 min
 acţiune suficient de lungă 2-3 ore
 nu are efect vasodilator.
 Se preferă soluţii de 0,5% pentru infiltraţii locale, 1-2% pentru anestezii tronculare
periferice şi de 2-4% pentru anesteziile de contact.
 Potenta 2 in comparatie cu procaina
 Toxicitate 1,5-2
PRODUSE COMERCIALE
3M ESPE:- Mepivastesin 3%carpule 1,7 ml (fără adrenalină)
SEPTODONT: - Scandonest 3%, carpule 1,7 ml
- Scandonest 2% Noradrenaline, carpule 1,7 ml
- Scandonest 2% Special, carpule, adrenalină

5
 Farmacologie
Mecanism de actiune – blocarea potentialului de actiune membranar la nivel neuronal
Hemodinamica
 Efecte minore asupra SNC si aparatului cardio-vascular
 Modificari nesemnificative ale excitabilitatii, conductibilitatii si contractibilitatii
cardiace
 Modificari minime de rezistanta vasculara periferica
 Efect vasodilatator redus – poate fi admnistrata eficient si fara vasoconstrictor
Farmacocinetica si metabolism
 agentii vasoconstrictori nu prelungesc semnificativ anestezia cu mepivacaina
 75% se leaga de proteinele plasmatice
 Metabolizare hepatica
 5-10% din anestezic eliminat ca atare
 Peste 50% din metabolitii hepatici sunt excretati biliar, resorbiti la nivel intestinal si
eliminati renal
 T1/2 – 2-3 ore la adult; 8-9 ore la copil mic
 Cea mai mare parte a anestezicului si metabolitilor sai eliminati in 30 ore
 Traverseaza bariera hemato -encealica si feto-placentara
POSOLOGIE
 Se va administra în doze reduse la pacienţii în vârstă sau/şi cu afecţiuni cardiace,
hepatice sau renale
 La pacienţii adulţi, doza maximă este de 400mg (1ml soluţie conţine 30mg clorhidrat
de mepivacaină).
 administrare suplimentara este permisa numai dupa cel putin 90 minute
 Doza totala pt 24 ore nu va depasi 1000 mg
 Copii sub 15 kg – 0,5mg/kgc
 G(kg) x 400 mg/ 75
Contraindicatii/precautii
 Similare ca cele de la lidocaina
 Risc alergen
 Precautie in boli renale si hepatice grave
 Testul antidoping se poate pozitiva datorita unui principiu activ continut de carpula
anestezica
 Clasa de toxicitate C
 Nu se va folosi in primul trimestru de sarcina – 70% se leaga de proteine si 30%
traverseaza bariera feto-placentara
 Eliminare incerta in laptele matern – inlocuirea alimentație la sân pt primele 24 ore
Interactiuni medicamentoase
 Aprindina – cumulare a reactiilor adverse, datorita structurii sale chimice
asemanatoare cu a anestezicelor locale

Reacții adverse și supradozaj

6
  Nervozitate
 Agitatie
 Tremor
 Cefalee
 Logoree
 Greata
 Tahipnee, apnee
 Inotrop negativ
 Hipotensiune arteriala
 Dozele mari
 Vasodilatatie
 Colaps
 Tulburari de conducere
 Bradicardie
 Bloc A-V
 Aritmii ventriculare
 Reactii alergice
 Eruptii cutanate
 Prurit
 Edeme
 Reactii tip anafilactic
Supradozaj
 Methemoglobinemie
 Stimulare nervoasa centrala – tremor, dezorientare, vertij, cresterea metabolismului si
a temperaturii corporale, contractura spasmica si convulsii
Atitudinea terapeutica in supradozaj
 Clinostatism
 Oxigenoterapie
 Monitorizarea semnelor clinice
 Apelarea la un serviciu specializat
 Convulsii – DIAZEPAM 5-10 mg iv; se vor evita barbituricele
3. ARTICAINA
 Anestezic local amidic, care contine atat o grupare amidica cat si una esterica
 Are o putere anestezică mare, 4-5 in comparatie cu procaina (2 fata de lidocaina)
 Toxicitate 1-1,5 fata de procaina
 efectul instalându-se rapid în 2-3 minute, cu durata medie de aproximativ 60-75 min.
pentru cele cu vasoconstrictor
 Este indicată numai pentru anestezia loco-regională în medicina dentară, şi se livrează
numai cu adrenalină 1/200 000( forma “simplă’) sau 1/100 000 (forma forte)
Produse comerciale
3M ESPE: - Ubistesin, carpule 1,7 ml
- Ubistesin forte, carpule 1,7 ml

7
SEPTODONT: - Septocaine, carpule 1,7 ml
AVENTIS: - Ultracaine D-S , carpule 1,7 ml
- Ultracaine D-S forte, carpule 1,7ml
- Ultracaine D-S , fiole 2ml
Farmacologie
 Mecanism de actiune
 Blocarea potentialului de actiune membranar la nivel neuronal
Farmacocinetica si metabolism
 Concentratia plasmatica maxima – 30 min dupa injectare
 T1/2 = 100-110 min
 Hidrolizata rapid de catre colinesterazele plasmatice in proportie de 90%
 Metabolizare hepatica in proportie de 8%
 Eliminare renala in 24-48 ore, 95% sub forma de metaboliti si 2-5% sub forma de
articaina nemetabolizata
POSOLOGIE
• 1 ml soluţie injectabilă conţine 40 mg clorhidrat de articaină şi 0,012 mg de clorhidrat
de epinefrină
• Anestezie plexala – 1 carpula; anestezia tronculara 1-2 carpule
• Injectarea lenta a solutiei – 1ml/min
• Interzisa injectarea intravasculara – aspirare in prealabil
• La pacienţii adulţi sănătoşi: doza maximă este de 7mg/kgcorp, fără a depăşi 500 mg
într-o şedinţă (12,5 ml articaina) sau 0,175 ml sol/kgcorp
• Este contraindicată la copii sub 4 ani
• La copii peste 4 ani doza maximă este de 7mg/kgcorp
• Copii peste 4 ani cu G 20-30 kg – 0,25-1ml solutie injectabila
• Copii peste 4 ani cu G 30-45 kg – 0,5-2ml solutie injectabila
Contraindicatii si precautii
 Se va administra in doze reduse la pacienti in varsta, afectiuni cardiace, hepatice sau
renale
 Se va evita la pacientii cu bronhospasm in antecedente (conservanti de tip bisulfit)
 Poate da rezultate fals pozitive la testele antidoping
 Contraindicata la
 Pacienti cunoscuti cu hipersensibilitate la anestezice locale de tip amidic
 Deficit de colinesteraza plasmatica
 Tulburare de conducere atrio-ventriculara severa
 Epilepsie netratata
 Porfirie acuta recurenta
 Efect teratogen – clasa de toxicitate C
 Trece bariera feto-placentara
 Eliminarea in laptele matern – incerta. Se recomanda inlocuirea alimentatiei la san pt
24 ore

Interactiuni medicamentoase
8
  Efectul simpatomimetic al vasoconstrictorului poate fi intensificat la pacienti sub
tratament cu IMAO sau antidepresivelor triciclice
 Administrare cu precautie la pacienti in trat cu guanetidina, betablocante non-
cardioselective
Reactii adverse
• Manifestari SNC – nervozitate, cefalee, tremuraturi, nistagmus, logoree, ameteala,
greturi, tinitus
• Manifestari respiratorii – tahipnee, urmata de bradipnee si in final apnee
• Manifestari cardio-vasculare – efect inotrop neg, cronotrop negativ, scaderea TA
• Manifestari alergice – f rare – rash, prurit, urticarie, reactie anafilactica
• Alte reacti adverse tardive
• Risc de necroza locala corealt cu injectarea rapida si in cantitate mare
• Tulburari persistente de sensibilitate pe traiectul nervului anesteziat – se remit
progresiv in aproximativ 8 sapt
• Methemoglobinemie la administrarea in doze mari la pacienti cu
methemoglobinemie subclinica
Atitudinea terapeutica in supradozaj
 Clinostatism
 Oxigenoterapie
 Monitorizarea semnelor clinice, stare de constienta, cardio-respiratorie
 Apelarea la un serviciu specializat
 Convulsii – DIAZEPAM 5-10 mg iv; se vor evita barbituricele
Contraindicaţii şi precauţii
 La pacienţii hipersensibili la anestezice locale de tip amidic
 La pacienţii cu bronhospasm în antecedente
 La pacienţii cu tulburări de conducere atrio-ventriculară severe
 La pacienţii epileptici fără tratament
 Administrarea cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau renale severe
 La sportivi poate da un fals rezultat pozitiv la testele de dopaj
 Administrat cu prudenţă la femeile gravide în primul trimestru de sarcină

4. BUPIVACAINA (Marcaina)
 Este folostă în anestezia epidurală dar uneori şi în teritoriul OMF
 Anestezia se instalează în 2- 10min şi se menţine eficientă 90 min.
 Cardiotoxicitate crescuta, toxicitate SNC in doze mari, risc teratogen clasa C
 Doza maxima = 9-18 mg
 În medicina dentară se recomandă în concentraţie de 0,5%
 Nu dă vasodilataţie;

Substanțe vasoconstrictoare
Redistribuția anestezicului din zona injectată cu creșterea ratei de absorbție a
anestezicului la nivelul sistemului cardio-vascular

9
  Concentrații plasmatice crescute de anestezic, cu creșterea consecutivă a riscului de
toxicitate
 Scăderea profunzimii și duratei anesteziei
 Creșterea săngerării la nivelul zonei pe care se intervine prin creșterea perfuziei
tisulare
 Substanțele vasocontrictoare
 Vasoconstricție – controlează perfuzia tisulară
 Se adaugă la soluțiile anestezice locale pt a contracara acțiunea vasodilatatoare a
anestezicelor
 Scad perfuzia tisulară în zona în care sunt administrate
 Încetinesc absorbția anestezicelor la nivelul sistemului cardio-vascular , scăzând
nivelul anestezicului în sângele circulant
 Scad riscul de toxicitate sistemică
 Cresc cantitatea de anestezic ce rămâne la locul punției anestezice, crescând durata de
acțiune a anestezicului
 Scad sângerarea la nivelul regiunii pe care se intervine
Substanțele vasoconstrictoare care se asociază anestezicelor locale – identice sau
asemănătoare cu mediatorii sistemului nervos simpatic – epinefrina și norepinefrina
Simpatomimetice / adrenergice
Catecolamine plasmatice
 Epinefrina/adrenalina
 Norepinefrina/noradrenalina
 Dopamina
Catecolamine de sinteză
 Isoproterenol
 Levonordefrin
Non-catecolamine
 Felipresina
 Amfetamina
 Metamfetamina
 Efedrina
 Hidroxiamfetamina
 Metaraminol
 Metoxamina
 Fenilefrina
Receptorii adrenergici
 In majoritatea țesuturilor corpului
 Alfa și beta – în funcție de acțiunile inhibitorie sau stimulantă la nivelul musculaturii
netede
 Stimularea receptorilor alfa (1 și 2) – contracția musculaturii netede din pereții vaselor
de sânge – vasoconstricție
 Stimularea receptorilor beta – relaxarea musculaturii netede –

10
 vasodilatație și bronhodilatație
 Stimularea cardiacă creșterea frecvenței cardicace și
o a contractilității cordului
 Receptori beta 1 – cord, intestin subțire
 Stimulare cardiacă lipoliză
 Receptori beta 2 – bronhii, vase sangvine, uter
 Bronhodilatație vasodilatație
 Catecolaminele
 Hormoni de stres si neurotransmitatori
 Secretate de medulosuprarenala in special in situatii de stres sau efort
 Secretia normala de adrenalina in repaus = 7µg/min; in perioada de stres = 280µg/min
 Stres - ↑O2 + glucoză în creier și musculatura striată
- ↓fluxul sangvin în tractul digestiv și tegument
 Adrenalina - cel mai eficient vasoconstrictor
 Sare hidrosolubila in concentratii de 1:50 000 - 1: 200 000
 Noradrenalina - efecte similare
 Dezavantaje – HTA marcata; vasoconstrictie redusă la locul injectarii; raport
risc/beneficiu = 9 x A
Efecte locale
• Vasoconstrictie la locul injectarii prin stimularea receptorilor din peretii arteriolelor
• Hemostaza
• Scade rata de absorbtie a anestezicului in fluxul sangvin – putere anestezica
mai mare si efect mai indelungat
Dupa injectare, sunt absorbite si redistribuite
Ulterior inactivate de catecolamintransferaza
Eliminare renala
Contraindicatii si precautii
 Afectiuni cardio-vasculare – efecte dependente de doza administrata—HTA si
tahicardie
 Adrenalina are efect simpatomimetic mai intens decat NA
 Astm bronsic – de evitat ; bronhospasm ; conservanti de tip bisulfit
 Diabet zaharat – efect hiperglicemiant
 Alergii – adrenalina are efect antihistaminic dar are risc alergogen datorita
conservantului
 Gravide – clasa C, de evitat in primul trimestru de sarcina; contractia uterului gravid –
de evitat in ultimul trimestru
Adrenalina
Efectul vasoconstrictor al adrenalinei este manifestat prin:
 creşterea tensiunii arteriale
 accelerarea pulsului
 exagerarea bătăilor cardiace (tahicardie)
 paloarea feţei

11
  sincopă cardiacă.
Doza totala de adrenalina din soluţia anestezică nu trebuie să depăşească 0,2 mg.
Fiolele trebuie ferite de lumină şi controlate obligator înainte de folosire
Noradrenalina
 Supradozajul provoacă hipertensiune arterială marcată şi bradicardie.
 Contraindicată la bolnavii hipertensivi, hipertiroidieni, diabetici, bolnavi cu distonii
neurovegetative.
 Concentraţiile folosite în stomatologie sunt de 1/30.000-1/20.000. Doza maximă
admisă este de 0,34 mg.
FELIPRESINA
 Nu are efecte directe de tip adrenergic asupra miocardului, deci poate fi folosit la
pacienţii cardiovasculari
 Are efect ocitocic şi este contraindicată la gravide
 Este folosită în combinaţie cu prilocaina 3%
Levonordefrin
 Efecte alfa –adrenergice asemanatoare cu ale catecolaminelor
 Adjuvant pt substante anestezice pe baza de mepivacaina
AGENŢII ANESTEZICI FOLOSIŢI ÎN MOD UZUAL :
UBISTEZIN FORTE 4% - 4% Articaina; cu Adrenalina 1/200.000 pe post de vasoconstrictor.
MEPIVASTEZIN 3% - Mepivacaina clorhidrat 30mg , fără Adrenalină
SCANDONEST 3% PLAINE - Mepivacaina hidrocloride 30 mg/ml. Scandonest 3% plaine
nu contine vasoconstrictori.
LIDOCAINĂ 2% cu epinefrina 1:100000
XILINĂ 2% simplă
Concluzii
 Toate aminele simpaticomimetice utilizate în stomatologie, ca substanţe
vasoconstrictoare, dau rezultate bune, adrenalina fiind cea mai eficientă.
 Reacţiile toxice sunt asemănătoare, manifestându-se clinic prin: stare de nelinişte,
palpitaţii, tremurături, cefalee, HTA, tahicardie şi bradicardie (în unele cazuri).
 Alegerea şi folosirea unui vasoconstrictor trebuie să ţină seama de vârsta şi starea
generală a pacientului, de durata intervenţiei cât şi de necesitatea unui câmp operator
fără sângerare.
SUBSTANŢE ADJUVANTE
 clorură de potasiu
 clorură de calciu
 clorură de sodiu
 bicarbonat de sodiu şi potasiu
 sulfat de potasiu
 sulfat de magneziu
 glucoza
 antibiotice
 hialuronidaza

12
SUBSTANŢE DILUANTE
 Pentru a fi cât mai corespunzătoare mediului intern, anestezicele se prepară în soluţii
Ringer sau în Ser Fiziologic.
Soluţiile care nu îndeplinesc aceste condiţii pot provoca reacţii tisulare:
 soluţiile hipertonice determină alterări celulare prin cedarea apei pentru restabilirea
echilibrului osmotic;
 soluţiile hipotonice duc la procese de citoliză prin absorbţie exagerată şi
turgescenţă celulară;
 soluţiile acide sau alcaline dau iritaţii tisulare cu fenomene de intoleranţă.

13