ADJUVANŢI VASOCONSTRICTORI

• cresc acţiunea anestezicelor locale

• grăbesc instalarea anesteziei
• prelungesc durata anesteziei
• potenţează acţiunea anestezică
• diminuă efectele toxice asupra SNC
• combat efectele toxico-alergice ale substanţei anestezice
• realizează vasoconstricţie, scăzând sângerarea în câmpul
operator.
• Substanţele vasoconstrictoare sunt amine
simpaticomimetice ce acţionează asupra
receptotilor alfa şi beta

CLASIFICARE

1.Simpaticomimetice naturale:
- Catecolamine: - Adrenalina
- Noradrenalina
- Noncatecolamine: - Felipresina
2. Simpaticomimetice de sinteză:
- Nordefrin

- Fenilefrin

- Levonordefrin
 Avantaje
• întârzie absorbţia anestezicului reducându-i
toxicitatea, creşte durata de acţiune şi
determină utilizarea unor cantităţi mici de
soluţie anestezică
• reduce sângerarea în câmpul operator, deci
asigură o bună vizibilitate.
 Dezavantaje

• în concentraţii mai mari decât cele necesare;

• injectări repetate cresc cantitatea de
vasoconstrictor până la doze
aproape toxice;
• injectare intravasculară accidentală
 ADRENALINA (Epinefrina)
• Produsul de secreţie internă a medulosuprarenalei
în condiţii de stress şi efort , creşte aportul de
oxigen şi glucoză în creier şi musculatura stristă
• Sare hidrosolubilă în concentraţii de 1:50000 până
la 1:200000
• Are 2 efecte principale: vasoconstricţia şi
hipertensiunea tranzitorie.
• La locul injectării, produce iniţial o puternica
vasoconstricţie a arteriolelor şi capilarelor, apoi
vasodilataţie locală de tip paralitic
• În aplicaţiile pe mucoasa bucală produce o
ischemie evidenţiată prin culoarea palidă-
albicioasă şi apariţia unor complicaţii: necroze,
gangrene.
 Adrenalina acţionează:

• la nivelul SNC (agitaţie neuroleptică)

• a aparatului respirator (bronhorelaxantă)
• stimulează secreţia lacrimală şi scade presiunea
intraoculară
• Are acţiune hipergliceminată prin: inhibarea
eliberării de insulină şi stimularea glicogenolizei
• Are acţiune lipolitică
• Deoarece este un antagonist al histaminei
neutralizează fenomenele alergice şi combate şocul
anafilactic.
 Efectul vasoconstrictor al adrenalinei este
manifestat prin:
• creşterea tensiunii arteriale
• accelerarea pulsului
• exagerarea bătăilor cardiace (tahicardie)
• paloarea feţei
• sincopă cardiacă.
• Doza totala de adrenalina din soluţia anestezică nu
trebuie să depăşească 0,2 mg.
• Fiolele trebuie ferite de lumină şi controlate obligator
înainte de folosire
Adrenalina este CONTRAINDICATĂ la:
1. bolnavii hipertensivi, aterosclerotici, cu
tireotoxicoze, miocardite, afecţiuni cardiace
decompensate,
2. diabet netratat
3. gravide în primul trimestru are efect
teratogen iar în ultimul trimestru risc de
declanşare a travaliului
 NORADRENALINA
(Norepinefrina)
• Are o eficientă acţiune vasoconstrictoare
periferică fără a influenţa însă circulaţia generala.
• Nu creşte glicemia, nu tulbură metabolismul
bazal.
• Toxicitatea sa este de 4 ori mai mică decât a
Adrenalinei.
• Supradozajul provoacă hipertensiune arterială marcată
şi bradicardie.
• Contraindicată la bolnavii hipertensivi, hipertiroidieni,
diabetici, bolnavi cu distonii neurovegetative.
• Concentraţiile folosite în stomatologie sunt de 1/30.000-
1/20.000. Doza maximă admisă este de 0,34 mg.
FELIPRESINA

• Nu are efecte directe de tip adrenergic asupra

miocardului, deci poate fi folosit la pacienţii
cardiovasculari
• Are efect ocitocic şi este contraindicată la gravide
• Este folosită în combinaţie cu prilocaina 3%
 AGENŢII ANESTEZICI FOLOSIŢI ÎN MOD UZUAL :

• UBISTEZIN FORTE 4% - 4% Articaina; cu Adrenalina 1/200.000 pe

post de vasoconstrictor.

• MEPIVASTEZIN 3% - Mepivacaina clorhidrat 30mg , fără Adrenalină

• SCANDONEST 3% PLAINE - Mepivacaina hidrocloride 30 mg/ml.

Scandonest 3% plaine nu contine vasoconstrictori.

• LIDOCAINĂ 2% cu epinefrina 1:100000

• XILINĂ 2% simplă
 Concluzii
• Toate aminele simpaticomimetice utilizate în
stomatologie, ca substanţe vasoconstrictoare, dau
rezultate bune, adrenalina fiind cea mai eficientă.
• Reacţiile toxice sunt asemănătoare, manifestându-se
clinic prin: stare de nelinişte, palpitaţii, tremurături,
cefalee, HTA, tahicardie şi bradicardie (în unele
cazuri).
• Alegerea şi folosirea unui vasoconstrictor trebuie
să ţină seama de vârsta şi starea generală a
pacientului, de durata intervenţiei cât şi de
necesitatea unui câmp operator fără sângerare.
 SUBSTANŢE ADJUVANTE
• clorură de potasiu
• clorură de calciu
• clorură de sodiu
• bicarbonat de sodiu şi potasiu
• sulfat de potasiu
• sulfat de magneziu
• glucoza
• antibiotice
• hialuronidaza
 SUBSTANŢE DILUANTE

• Soluţiile anestezice trebuie să aibă o

compoziţie şi o concentraţie asemănătoare cu
cea a organismului.
• Să fie izotonice, izoionice, izohidrice
• Să fie izosmotice
• Să fie neutre
• Să fie izometrice
• Pentru a fi cât mai corespunzătoare
mediului intern, anestezicele se prepară
în soluţii Ringer sau în Ser Fiziologic.
 Soluţiile care nu îndeplinesc aceste condiţii pot
provoca reacţii tisulare:
• soluţiile hipertonice determină alterări celulare prin
cedarea apei pentru restabilirea echilibrului
osmotic;
• soluţiile hipotonice duc la procese de citoliză prin
absorbţie exagerată şi turgescenţă celulară;
• soluţiile acide sau alcaline dau iritaţii tisulare cu
fenomene de intoleranţă.
Vă mulţumesc pentru atenţie!