MEDICAȚIA

SISTEMULUI NERVOS
CENTRAL

Elaborat-JUBÎRCĂ IONELA
SNC este format din
două componente
principale:
1. măduva spinării
2. encefalul
 CLASIFICARE
Dupa modul de actiune pot fi grupate astfel :
1. ANESTEZICE : LOCALE/GENERALE
2. HIPNOTICE : - BARBITURICE
- NEBARBITURICE
3. SEDATIVE SI TRANCHILIZANTE
4. EXCITANTELE
5. DEPRIMANTELE MOTORII CENTRALE :
- ANTIEPILEPTICELE
- ANTIPARKINSONIENELE
- MIORELAXANTELE CENTRALE
6. NEUROLEPTICELE
7. ANTIDEPRESIVELE SI LITIUL
 ANESTEZICE LOCALE

Procaina(Novocaina)
 antispastica,
 vasodilatatoare, Lidocaina(xilina)
 antiaritmica
 este unul dintre cele mai bune
 analgezica. anestezice locale, de doua ori
Poate determina : mai puternica decat procaina.
-reactii alergice : eruptii cutanate,
bronhospasm
-fenomene de intoleranta :
Clorura de etil
convulsii, colaps, oprirea inimii etc
 ANESTEZICE LOCALE

 Principiu de acţiune
Blocarea transmiterii impulsurilor aferente nociceptive
senzitive şi simpatice autonome precum şi a eferenţelor
motorii la nivelul axonilor nervilor periferici prin
intermediul acţiunii anestezicelor locale Bloc anestezic
regional
Conştienţa- rămâne prezentă.
 PROCAINA
 Indicatii: Pentru anestezie locala in vederea
interventiilor chirurgicale sau in diferite actiuni
dureroase (nevralgii, mialgii, artralgii), pentru
suprimarea temporara a controlului nervos al unor
organe (infiltratii de splanhnic, ganglion stelat etc.);
pentru actiunile sistemice in dureri postoperatorii,
cefalee, migrena, boli vasculospastice (claudicatie
intermitenta, endarterita obliteranta, boala Raynaud),
embolii, spasme viscerale diverse (in injectii
intravenoase).
Mod de administrare: Anestezie locala cu solutie 0,5%,
20-40 ml pentru infiltratii, solutie 1%, 10-20 ml pentru
blocarea nervilor, solutie 8%, 1-2 ml pentru
rahianestezie; pentru actiunile sistemice se injecteaza
intravenos lent cu prudenta, 5 ml din solutia 1%.
 Dozele maxime prevazute in injectarea subcutanata
sunt de 200 mg o data si 600 mg in 24 ore.
 PROCAINA
 Interactiuni medicamentoase: Procaina micsoreaza
eficacitatea sulfamidelor antibacteriene (nu se asociaza); nu
se administreaza simultan cu neostigmina sau suxametoniu
crescand riscul reactiilor toxice (datorita inhibarii procesului
de bioinactivare).
Reactii adverse: Uneori reactii alergice: bronhospasm (mai
ales la asmatici), eruptii cutanate, edem angioneurotic,
rareori edem laringian acut, sau chiar soc anafilactic
(investigarea pentru decelarea hipersensibilitatii este
obligatorie); ocazional ameteli, varsaturi.
 PROCAINA

 Contraindicatii: Alergie la procaina, sau la alte anestezice cu

structura esterica si acid p-aminobenzoic; nu se administreaza la
copii sub 3 ani. Folosirea ca anestezic local impune prudenta si
doze mici la hipotensivi, insuficienta cardiaca, tulburari de
conducere miocardica, la hepatici, epileptici, bolnavi cu alergii
medicamentoase, la cei cu boli acute, debilitati, batrani; grija in
cazul instilarii in uretra traumatizata, ne trebuind injectata in
tesuturile infectate (este putin eficace si favorizeaza infectia).
Injectarea intravenoasa este contraindicata in insuficienta
cardiaca, tulburarile de conducere grave, hipotensiune, boli
hepatice, afectiuni tiroidiene sau alte boli endocrine,
ateroscleroza, miastenia grava, sau dupa analgezice morfinice.
LIDOCAINA
 LIDOCAINA. INDICATII
 Anestezie regională intravenoasă În braţ: 5-10 ml de solutie (100-200 mg
de lidocaină clorhidrat) injectată în vena dumneavoastră. În picior: 10 ml
de soluţie (200 mg de lidocaină clorhidrat) injectată în vena
dumneavoastră. Blocajul nervos 1-2 ml de soluţie (20-40 mg de lidocaină
clorhidrat) injectată în sau în jurul unui nerv.
 Anestezie epidurală (se efectuează o injecţie în șira spinării) Analgezia
lombară: 12,5-20 ml de soluţie (250-400 mg de lidocaină clorhidrat).
 Anestezia toracică (pieptului): 10-15 ml de soluţie (200-300 mg de
lidocaină clorhidrat).
 Analgezia sacrală (la partea de jos a șirei spinării) pentru chirurgie: 20 ml
de soluţie (400 de mg de lidocaină clorhidrat).
 Analgezia sacrală în timpul travaliului la naștere: 10-15 ml de soluţie (200-
300 mg de lidocaină clorhidrat).
 Doza maximă recomanată de Lidocaină într-o singură administrare este
de 400 mg.
 LIDOCAINA. REACTII ADVERSE

 Reacţii alergice severe sunt rare. Dacă aveţi o reacţie

alergică severă, spuneţi imediat medicului dumneavostră.
Semnele pot să includă apariţia bruscă a următoarelor: -
umflarea feţei, buzelor, limbii sau gâtului; acest lucru
poate face dificilă înghiţirea - umflare severă sau bruscă a
mâinilor, picioarelor şi gleznelor - dificultate la respiraţie -
mâncărime severă la nivelul pielii (însoţită de umflături) -
febră - scădere a tensiunii arteriale.
 LIDOCAINA.REACTII ADVERSE

 Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1

utilizator din 10) - Tensiune arterială scăzută - Greaţă
 Reacţii adverse frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori
din 100) - Furnicături şi înţepături - Ameţeală 4 - Bătăi lente
ale inimii - Tensiune arterială crescută - Vărsături
 Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10
utilizatori din 1000) - Convulsii - Senzaţie de amorţeală la
nivelul limbii sau senzaţie de furnicături în jurul gurii - Țiuituri
în urechi sau sensibilitate la zgomot - Tulburări de vedere -
Pierderea stării de conştienţă - Tremor - Somnolenţă - Stări
de confuzie - Tinitus (acufenă) - Stare de rău - Dificultăţi de
vorbire
LIDOCAINA.REACTII ADVERSE

 Reacţii adverse rare (afectează 1 până la 10 utilizatori

din 10000) - Reacţii hipersensibile precum blânde
(urticarie), erupţie trecătoare pe piele, angioedem şi,
în cazuri severe, şoc anafilactic - Tulburări ale
simţurilor sau slăbiciune a muşchilor (neuropatie) -
Inflamaţia membranei care înconjoară măduva spinării
(arahnoidită) care poate cauza durere de spate sau
durere, amorţeală sau slăbiciune la nivelul picioarelor -
Vedere dublă - Bătăi neregulate sau întrerupte ale
inimii - Respiraţie lentă sau întreruptă
 ANESTEZICE GENERALE
INHALATORII
 Halotan (Narcotan) determina
analgezie slaba si relaxare INTRAVENOASE
musculara incompleta, fapt pentru
care se asociaza frecvent cu un alt Barbituricele folosite ca anestezice
anestezic. generale au efecte de scurta
durata, usor controlabile.
 Pentran este un anestezic foarte
activ, determina anestezie de Reactii adverse : - risc de deprimare
lunga durata respiratorie si circulatorie;
laringospasm.
 Eterii (eter dietilic)
Medicamente : - Tiopentalul sodic
 Protoxidul de azot sau oxidul (pentothal) - Ketamina
nitros
 Ciclopropanul
KETAMINA.INDICATII

 Substanţa activă este

ketamina clorhidrat. În
general, acest medicament
este utilizat ca agent anestezic
unic pentru procedurile de
scurtă durată sau pentru a
obţine o anestezie prelungită,
pe durata a câteva ore, prin
injecţii repetate.
 KETAMINA.ATENTIONARI

 dacă sunteţi alergic la ketamină sau la oricare dintre celelalte

componente ale acestui medicament.
 dacă aveţi hipertensiune arterială - dacă aţi suferit recent un
accident vascular cerebral sau aveţi o boală gravă de inimă
 dacă aveţi o presiune mare a sângelui în cutia craniană De
obicei, vi se va cere ca înainte de operaţie să nu mâncaţi timp
de câteva ore. În cazul chirurgiei abdominale, este posibil ca
înainte de tratamentul cu ketamină să vi se administreze un
medicament suplimentar pentru calmarea durerii.
 KETAMINA.UTILIZAREA CU ALTE
MEDICAMENTE

 barbiturice sau analgezice narcotice (medicamente de tipul morfinei) sau

anestezice pe bază de halogeni - aceste medicamente pot întârzia revenirea
din anestezie
 hormoni tiroidieni sau simpatomimetice (medicamente care produc efecte
psihologice asemănătoare cu cele cauzate de activitatea sau stimularea
sistemului nervos simpatic) şi medicamente destinate tratării hipertensiunii
arteriale. În cazul utilizării împreună cu Ketamină Panpharma, există un risc
crescut de tulburări cardiace
 relaxante musculare (de exemplu atracurium, tubocurarină) - pot amplifica
activitatea ketaminei
 medicamente care deprimă sistemul nervos central (SNC) (de exemplu
alcool, sedative H1-blocante), amplifică depresia SNC şi/sau pot cauza
tulburări de respiraţie - tiopental (un anestezic general)
 teofilina (un medicament utilizat pentru ameliorarea sau prevenirea
simptomelor de astm)
 KETAMINA.REACTII ADVERSE

 Reacţii adverse importante, cărora să le acordaţi atenţie:

Unele dintre reacţiile adverse sunt severe şi necesită
asistenţă medicală imediată. Medicul dumneavoastră vă
va monitoriza pentru a detecta semne de reacţie
alergică, cu simptome cum sunt erupţii cutanate
tranzitorii, mâncărime, ameţeală, umflarea feţei, buzelor,
limbii sau gâtului, dificultate de respiraţie sau înghiţire
(semne de angioedem). Dacă apar aceste simptome, vi
se va administra tratamentul adecvat.
 HIPNOTECELE
Hipnoticele sau somniferele sunt substante deprimante ale SNC care
induc, produc sau prelungesc somnul.
Somnul provocat de majoritatea hipnoticelor difera de cel fiziologic,
prin cresterea duratei, efecte asupra respiratiei, circulatiei si
temperaturii corpului.
Pot avea actiune scurta-medie 2-6 ore sau lunga 8 ore.
Majoritatea hipnoticelor au si efect anticonvulsivant.
Efecte secundare :
 diminuarea performantelor psihomotorii
 oboseala
 ameteli
 buimaceala
 HIPNOTICE

BARBITURICE NEBARBITURICE
 Fenobarbital (Luminal)  Nitrazepam
 Aminobarbital  Flurazepam
 Ciclobarbital  Bromoval (Bromural)
 Cloralhidratul
HIPNOTICE.MECANISM DE ACȚIUNE.

 Acţionează asupra sistemului GABA-ergic:

Are loc prelungirea efectului GABA, se deschid canalele
de Cl, are loc influxul de Cl ce duce lahiperpolarizarea
postsinaptică (antagonism competitiv la nivel de
receptori).
PHENOBARBITAL
 FENOBARBITAL

Adulţi
Doza recomandată este de 2-3 mg/kg şi zi, administrată în
priză unică, seara, înainte de culcare.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Doza recomandată depinde de greutatea corporală, după
cum urmează: - sub 20 kg: 5 mg/kg şi zi - între 20–30 kg: 3-4
mg/kg şi zi - peste 30 kg: 2-3 mg/kg şi zi. La copiii cu vârstă
sub 6 ani, comprimatele trebuie sfărâmate şi amestecate
cu alimentele.
 FENOBARBITAL

 Fenobarbitalul este un medicament antiepileptic care face parte din grupul

barbituricelor. În doze mici produce sedare (efect de calmare, de reducere
a excitaţiei), la doze mari produce succesiv: hipnoză, anestezie, comă,
moarte. Astfel, gradul de deprimare a activităţii sistemului nervos central
depinde de doză. Fenobarbitalul stimulează secreţia biliară, mărind volumul
acesteia şi eliminarea de săruri biliare. Fenobarbitalul este utilizat: - ca
antiepileptic: Se administrează în monoterapie sau asociat cu alte
antiepileptice pentru tratamentul epilepsiei: epilepsia parţială cu sau fără
generalizare secundară, epilepsia generalizată: crize tonice, clonice, tonico-
clonice. - ca sedativ: Se administrează pentru tratamentul stărilor de
agitaţie psihomotorie, stărilor nevrotice sau stărilor care apar ca reacţii
adverse ale unor medicamente stimulante ale sistemului nervos central. Se
administrează în crize convulsive în intoxicaţiile cu stricnină, în tetanus. - ca
inductor enzimatic hepatic şi coleretic: Se administrează pentru
tratamentul icterelor congenitale cronice cu bilirubină neconjugată,
precum şi în anumite cazuri de colestază hepatică.
 FENOBARBITAL.ATENTIONARI

- acidul valproic (medicament antiepileptic) - cresc valorile fenobarbitalului în

sânge (mai ales la copii), scăd valorile acidului valproic şi cresc valorile
metaboliţilor acidului valproic. Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă
supravegheze cu atenţie în timpul primelor 15 zile de tratament asociat şi să
vă efectueze analize de sânge pentru a verifica valorile celor două
medicamente în sânge.
- anticoagulante orale (medicamente pentru prevenirea formării cheagurilor
de sânge la nivelul inimii sau vaselor de sânge); - antidepresive imipraminice
(medicamente pentru tratamentul depresiei);
- ciclosporină, tacrolimus (medicamente utilizate în transplantul de organe);
- corticosteroizi, precum glucocorticoizi şi mineralocorticoizi (medicamente
cu efect puternic în tratamentul inflamaţiei sau medicamente pentru
substituţie hormonală în boli ale glandei pituitare); - digitoxină, digoxină
(medicamente pentru tratamentul insuficienţei cardiace);
- medicamente blocante ale canalelor de calciu, precum diltiazem,
verapamil, dihidropiridine (medicamente pentru tratamentul insuficienţei
coronariene şi al tensiunii arteriale mari);
- disopiramidă (medicament antiaritmic); - doxiciclină (medicament
antibiotic); - estrogeni şi progestative noncontraceptive (medicamente
 FENOBARBITAL.ATENTIONARI

- folaţi (medicamente utilizate pentru tratamentul bolilor rezultate din

lipsă de acid folic);
- felbamat (medicament pentru tratamentul epilepsiei);
- hormoni tiroidieni (medicamente pentru substituţie hormonală în boli ale
glandei tiroide);
- hidrochinidină, chinidină (medicamente pentru tratamentul aritmiilor);
- inhibitori de proteaze precum amprenavir, indinavir, nelfinavir (utilizat în
cazul pacienţilor infectaţi cu virusul HIV şi cu boală SIDA);
- itraconazol (medicament pentru tratarea fungilor);
- metadonă (medicament de substituţie utilizat în cazul dependenţelor
majore de droguri); - montelukast (medicament pentru tratarea astmului);
- progabid (medicament pentru tratamentul epilepsiei);
- teofilină şi aminofilină (medicamente pentru tratamentul astmului);
- zidovudină (utilizat în cazul pacienţilor infectaţi cu virusul HIV şi cu boală
SIDA
 FENOBARBITAL.REACTII ADVERSE

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: somnolenţa matinală; sedarea,

cel mai frecvent efect advers, devine deseori mai puţin intensă, în
tratamentul pe termen lung; Mai puţin frecvente: agitaţie, confuzie,
mişcări excesive, în coordonarea mişcărilor, depresia sistemului nervos,
modificări ale dispoziţiei, mai ales depresie, dar şi iritabilitate, tulburări de
memorie, scăderea capacităţii de concentrare, halucinaţii, insomnie, vertij
cu dureri de cap, coşmaruri nocturne. Cu frecvenţă necunoscută: mişcări
rapide şi involuntare ale ochilor, tulburări de coordonare şi de echilibru -
apar mai ales la doze mari; excitaţie paradoxală, nelinişte psihomotorie şi
stări confuzionale apar mai ales la bătrâni; reacţii paradoxale (agravarea
crizelor sau apariţia unui alt tip de crize). Dificultăţi de mers, uneori cu
vorbire îngreunată. Tulburări cognitive, cum sunt amnezie (afectarea
capacităţii de a vă reaminti), afectarea memoriei, tulburări de atenţie.
 FENOBARBITAL.REACTII ADVERSE

 Tulburări psihice Cu frecvenţă necunoscută: toleranţa; dependenţa

fizică; sindromul de sevraj (tremor, anxietate, slăbiciune, nelinişte,
greaţă, vomă, convulsii, stări delirante); încetinirea funcţiilor psihice,
intelectuale. Tulburări de comportament, cum sunt agitaţie şi
agresivitate. Tratamentul prelungit cu fenobarbital (100 mg pe zi timp
de 3 luni) poate duce la dependenţă.
 Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente:
micşorarea cantităţii de aer care ventilează plămânii, întrerupere
temporară a respiraţiei. Cu frecvenţă necunoscută: deprimare
respiratorie - apare mai ales la doze mari, laringospasm (contracţia
bruscă a musculaturii laringelui), bronhospasm (contractura
musculaturii bronhiilor).
FENOBARBITAL.REACTII ADVERSE

 Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: încetinirea bătăilor

inimii, pierdere bruscă a cunoştinţei din cauza întreruperii
activităţii inimii, însoţită de întreruperea respiraţiei. Cu
frecvenţă necunoscută: oprire cardiacă.
 Tulburări vasculare Mai puţin frecvente: scăderea tensiunii
arteriale. Tulburări gastro-intestinale Mai puţin frecvente:
greaţă, vărsături, constipaţie.
 Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente: tulburări ale
funcţiei ficatului. Foarte rare: cazuri extrem de rare de
hepatită. S-a observat creşterea izolată a gama glutamil
transpeptidazei. În general, această creştere nu are nicio
semnificaţie clinică. S-au observat ocazional creşteri izolate
sau moderate ale valorilor transaminazelor şi/sau
fosfatazei alcaline. Cu frecvenţă necunoscută: oprirea sau
diminuarea secreţiei biliare.
 SEDATIVE SI TRANCHILIZANTE

Substantele sedative produc :

 deprimare psihomotorie cu linistire,
 diminuarea reactiilor psihovegetative
 micsorarea performantelor
 uneori somnolenta
Substantele tranchilizante diminueaza starea de anxietate.
Cele doua efecte sunt greu de delimitat in practica,
intricandu-se si depind de doza.
SEDATIVE SI TRANCHILIZANTE

TRANCHILIZANTE
SEDATIVE
 Benzodiazepine :
Diazepam, Clonazepam  Bromurile
 Meprobamat  Preparate vegetale :
 Hidroxizin Valeriana, Pasiflora
 Oxazepam,
 Nitrazepam,
 Calmazepam
DIAZEPAM
DIAZEPAM. MECANISM DE ACȚIUNE

 Receptorii pentru benzodiazepine se află la nivelul sistemului

nervos central și sunt receptori pe care acţionează acidul gama-
amino-butiric (GABA). Benzodiazepinele sensibilizează acești
receptori pentru GABA, care este cel mai puternic
neurotransmiţător inhibitor de la nivelul sistemului nervos
central. Benzodiazepinele cresc afinitatea receptorilor pentru
acidul gama-amino-butiric prin inducţia de modificări
coformaţionale care fac legarea GABA de receptor mult mai
eficientă. Activarea complexului benzodiazepină-GABA este
responsabilă pentru producerea efectelor anxiolitice ale
benzodiazepinelor dar și pentru efectele secundare,
dependenţă și sevraj.
 DIAZEPAM.INDICATII

· Anxietate (stare de frică nejustificată) şi probleme de

somn (insomnie).
· Spasme musculare (crampe), cum sunt cele cauzate de
spasticitatea cerebrală.
· Epilepsie (convulsii).
· Realizarea relaxării înainte de o operaţie
(premedicaţie).
· Pentru simptome din ȋntreruperea consumului de
alcool.
 DIAZEPAM

 Adulţi
Dozele recomandate pentru combaterea anxietăţii sunt de 5-20 mg
diazepam - 2 comprimate Diazepam 10 mg) pe zi, fracţionat în 2-3 prize,
2/3 din doză seara la culcare şi 1/3 în timpul zilei.
În psihiatrie pot fi necesare doze de 20-40 mg diazepam (2 - 4
comprimate Diazepam 10 mg) pe zi.
Ca miorelaxant diazepamul se administrează în doze progresiv
crescânde, începând cu 2 mg de 2 ori pe zi până la 10 mg de 2-3 ori pe zi
 Copii
Doza recomandată este de 0,5 mg diazepam/kg şi zi.
În cazul dozelor mici se recomandă utilizarea concentraţiilor adecvate.
 DIAZEPAM.REACTII ADVERSE

 Reacţii adverse psihice - agitaţie, hiperactivitate,

neliniște, agresivitate, coșmaruri sau halucinaţii.
- Amnezie (pierderea totală sau parţială a memoriei)
- Dependenţă - atunci când luaţi acest medicament există
un risc de dependenţă, care crește cu doza și durata
tratamentului și, de asemenea, la pacienţii cu
antecedente de alcoolism și abuz de medicamente.
- Ȋntrerupere - tratamentul trebuie întrerupt treptat.
 DIAZEPAM.PRECAUTII
Disulfiram (pentru a trata dependenţa de alcool). Luând
acest medicament cu diazepam vă poate face să vă simţiţi
somnoros și diazepamul poate fi eliminat mai lent decât de
obicei din organism. - Medicamente pentru epilepsie de
exemplu fenobarbital, fenitoin și carbamazepină, valproat de
sodiu (diazepamul poate afecta nivelurile din sânge ale
acestor medicamente). Diazepamul poate afecta modul de
funcţionare al fenitoinei. - Teofilină (pentru tratamentul
astmului bronșic și alte tulburări respiratorii), deoarece poate
reduce efectul diazepamului. Aceasta deoarece diazepamul
poate fi eliminat mai rapid decât de obicei din organism. -
Cimetidină, omeprazol sau esomeprazol (medicamente
pentru reducerea acidului gastric), deoarece acestea pot
determina ca diazepamul să fie eliminat din organism mai lent
decât de obicei.
 DIAZEPAM.PRECAUTII

Contraceptive orale, deoarece acestea pot încetini eliminarea diazepamului

din organism și pot crește efectul acestuia. Pot apărea sângerări neregulate
atunci când se administrează concomitent diazepam și contraceptive orale,
dar protecţia contraceptivă nu este redusă. - Cisapridă (utilizată pentru a
trata problemele de stomac), deoarece poate încetini eliminarea
diazepamului din organism. - Corticosteroizi (medicamente utilizate pentru
a trata inflamaţia în organism), deoarece acestea pot reduce efectul
diazepamului. - Levodopa (utilizată pentru tratarea bolii Parkinson).
Diazepamul poate reduce efectul levodopa. - Acid valproic (utilizat pentru
tratamentul epilepsiei și tulburărilor psihice), deoarece poate încetini
eliminarea diazepamului din organism și ȋi poate crește efectul. - Ketamina
(un anestezic) deoarece diazepamul crește efectul ketaminei. - Lofexidină
(ameliorarea simptomelor atunci când încetaţi să luaţi opioide). - Nabilonă
(pentru a trata greaţa şi vărsăturile). - Alfa blocante sau moxonidină (pentru
a scădea tensiunea arterială crescută).
 DIAZEPAM.PRECAUTII

- Rifampicină, pentru tratarea infecţiilor (un antibiotic), deoarece acesta

poate determina ca diazepamul să fie eliminat din organism mai
repede decât de obicei. Efectul diazepamului poate fi redus.
- - Amprenavir, atazanavir, ritonavir, delavirdină, efavirenz, indinavir,
nelfinavir sau saquinavir (antivirale), fluconazol, itraconazol,
ketoconazol sau voriconazol (medicamente antifungice), care pot
determina ca diazepamul să fie eliminat din organism mai lent decât de
obicei și astfel să crească riscul de efecte secundare. Acestea vă pot
face să vă simţiţi somnoros pentru mai mult timp sau pot provoca
dificultăţi de respiraţie.
- - Izoniazidă (utilizată pentru a trata tuberculoza), deoarece poate
determina ca diazepamul să fie eliminat din organism mai lent decât de
obicei.
CLONAZEPAM
 CLONAZEPAM

Adulţi şi adolescenţi • Doza iniţială recomandată este de 1 mg pe zi sau mai

puţin. • Această doză poate fi crescută treptat (de obicei până la doze
cuprinse între 4 mg şi 8 mg pe zi). Doza maximă este de 20 mg pe zi.
Vârstnici • Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg pe zi sau mai puţin. •
Această doză poate fi crescută treptat (de obicei până la doze cuprinse
între 4 mg şi 8 mg pe zi). Doza maximă este de 20 mg pe zi.
Sugari • Doza iniţială recomandată este de 0,25 mg pe zi sau mai puţin. •
Această doză poate fi crescută treptat (de obicei până la doze cuprinse
între 0,5 mg şi 1 mg pe zi).
Copii cu vârsta cuprinsă între 1-5 ani • Doza iniţială recomandată este de
0,25 mg pe zi sau mai puţin. • Această doză poate fi crescută treptat (de
obicei până la doze cuprinse între 1 mg şi 3 mg pe zi).
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani • Doza iniţială recomandată este de
0,5 mg pe zi, sau mai puţin. • Această doză poate fi crescută treptat (de
obicei până la doze cuprinse între 3 mg şi 6 mg pe zi)
 OXAZEPAM

Cate un comprimat dimineata, la pranz si 2

comprimate seara (la nevoie, doze mai mari -
pana la 3 comprimate de 3-4 ori/zi); la batrani
1-3 comprimate/zi.
PREPARATE CU CONȚINUT DE
VALERIANĂ
 EXCITANTELE

Cafeina este un excitant al sistemului nervos central,

stimuland functiile psihic si motorii ale scoartei; indeparteaza
senzatia de oboseala, creste activitatea mintala si suprima
actiunea deprimanta a alcoolului, narcoticelor si a
hipnoticelor. Produc tahicardie, vasodialatatie, vasodilatatie
periferica, cerebrala si creste moderat diu reza. Uneori, apar
actiuni nedorite, ca nervozitate, insomnie, tremuraturi,
palpitati .
Se administreaza, dupa prescriptie fiole
de cofeina natriu benzoica (1 ml), subcutanat.
P.S. o ceasca de cafea tare, are aprox. 100mg cafeina
 EXCITANTELE

Amfetamina este un excitant al sistemului nervos central.

Stimuleaza scoarta suprimand senzatia de oboseala si
actiunea deprimanta a alcoolului, narcoticeloi barbituricelor, a
neurolepticelor si a tranchilizantelor, produce stare de euforie
(buna dispozitie), scade pofta de mancare si creste tensiunea
arteriala. Pot apare si efecte toxice: neliniste, tremuratur
insomnie, palpitatii, constipatie, uscaciune a gurii, stari
confuzionale si chiar psihoze.
!!!Provoaca dependenta.
Se administreaza numai dupa prescriptie.
 EXCITANTELE

 Piracetam – amelioreaza
procesele metabolice neuronale
 Piritinol (Encefabol, Enerbol) –
amelioreaza coordonarea
motorie, creste atentia si
concentrarea
PIRACETAM
 PIRACETAM.INDICATII

 vertijului;
 contracţiilor musculare bruşte şi dezordonate de
origine corticală indiferent de cauză.
Piracetam este indicat ca medicaţie adjuvantă în:
în deficitele percepţie şi recunoaştere cronice la
pacienţii vârstnici, cu excepţia bolii Alzheimer şi a
altor demenţe;
în tulburările la citire, la copii cu greutatea mai
mare de 30 kg (începând cu vârsta de 9 ani).
 PIRACETAM.DOZE

 Tratamentul deficitelor de percepţie şi cunoaştere cronice la

pacienţii vârstnici şi a vertijului 6 comprimate Piracetam 400
mg pe zi, administrat în 3 prize (2,4 g piracetam pe zi).
 Tratamentul contracţiilor musculare de origine corticală
indiferent de cauză se începe cu o doză iniţială de 7,2 g
piracetam pe zi (18 comprimate Piracetam ) până la obţinerea
efectului terapeutic optim.
 În tulburările de citire la copii cu greutatea mai mare de 30 kg
(dislexie), doza este de 50 mg/kg şi zi, administrată în 3 prize
zilnice.
 ANTIEPILEPTICE
(ANTICONVULSIVANTE)

Deprima selectiv sistemul nervos central si in particular

previn crizele epileptice:
 Fenitoina
 Fenobarbitalul
 Primidona
 Carbamazepina
 Acidul valproic (Convulex)
 Diazepamul, etc.
CARBAMAZEPINA
 CARBAMAZEPINA

 Concentratia plasmatica terapeutica a

carbamazepinei s-a stabilit pe baza experientei, intre
4 - 12 g / ml. Se recomanda utilizarea cu precadere a
monoterapiei in tratamentul epilepsiilor. In general se
administreaza intre 400 si 1 200 mg carbamazepina pe
zi, repartizata in 1-2 prize zilnice. Depasirea dozei
zilnice totale de 1 200 mg nu este in general necesara.
Doza zilnica maxima nu trebuie sa depaseasca 1 600
mg, deoarece doze mai mari pot duce la reactii
adverse mai numeroase.
 CARBAMAZEPINA.INDICATII

 Este indicat in: nevralgia de trigemen, nevralgia idiopatica

glosofaringiana; diabetul insipid de origine centrala;
polidipsia si poliuria de cauze neurohormonale. In plus este
indicat in: epilepsia psihomotorie si in crizele epileptice
temporare, marele rau epileptic; epilepsia jacksoniana;
epilepsia mixta;
 ACID VALPROIC

 Doza uzuală pentru adulţi este de 20 - 30 mg

valproat de sodiu/kg şi zi. La majoritatea
pacienţilor, aceasta corespunde la 4 - 10
comprimate filmate cu eliberare prelungită,
divizibile Depakine Chrono 300 mg,
administrată divizat în 1 - 2 prize zilnice.
 ANTIPARKINSONIENELE

Sunt medicamente eficace simptomatic in boala

Parkinson si in alte tulburari motorii
extrapiramidale:
 Levodopa
 Carbidopa
 Bromocriptina
 Romparkin
 LEVODOPA/CARBIDOPA

Pentru pacienţii care încep tratamentul cu

Nakom, doza iniţială este de ½ de comprimat,
administrat oral de 1-2 ori pe zi; acest regim poate
să nu asigure cantitatea optimă de carbidopa. De
aceea, dacă este necesar, doza se creşte cu
½comprimat în fiecare zi sau o dată la două zile
până când se obţine un răspuns optim. Răspunsul
terapeutic a fost observat după o zi de tratament
şi, uneori, după prima doză. De obicei,
eficacitatea maximă este atinsă într-un interval de
7 zile.
 LEVODOPA/CARBIDOPA

 Nakom este o asociere de carbidopa, un inhibitor al decarboxilării

aminoacizilor aromatici şi levodopa, precursorul metabolic al dopaminei.
Boala Parkinson este o afecţiune cronică caracterizată prin mişcări lente
şi necontrolate, rigiditate musculară şi tremurături. Dacă este netratată,
boala Parkinson poate determina dificultăţi în desfăşurarea activităţilor
zilnice normale. Se consideră că simptomele bolii Parkinson sunt
determinate de un deficit de dopamină, produsă în mod natural de
anumite celule ale creierului. Dopamina are rolul de a retransmite mesaje
în anumite regiuni ale creierului, ce controlează mişcările musculare.
Când este produsă prea puţină dopamină apar dificultăţi în mişcare.
Levodopa asigură dopamina din creier, în timp ce carbidopa asigură
aport suficient de levodopa în creier. La mulţi pacienţi, acest mecanism
reduce simptomele bolii Parkinson
 BROMOCRIPTIN

 Indicaţii endocrinologice -
inhibarea lactaţiei fiziologice
sau patologice; -
hiperprolactinemie; -
infertilitate; - prolactinoame; -
boli benigne ale sânului; -
tulburări ale ciclului
menstrual, sindrom
premenstrual; - acromegalie.
 Indicaţii neurologice - boala
Parkinson
 BROMOCRIPTIN

 Boală Parkinson În prima zi de tratament doza

administrată este de 1,25 mg bromocriptină. În a doua
zi, doza administrată este de 2,5 mg bromocriptină,
apoi doza este crescută la intervale de 2 zile cu un
supliment de 2,5 mg bromocriptină până la atingerea
dozei de întreţinere de 20-30 mg bromocriptină pe zi.
Doza maximă zilnică recomandată este de 30 mg.
MIORELAXANTELE CENTRALE

Sunt medicamente capabile sa relaxeze

musculatura striata spastica. Majoritatea
miorelaxantelor au si efecte: sedative,
tranchilizante, analgezice.
 Diazepam
 Clorzoxazona
 Mydocalm
 NEUROLEPTICELE

Sunt medicamente care influenteaza electiv procesele psihice

(cognitive, afective, volitionale), avand marcate efecte
antipsihotice :
 Clordelazinul (Clorpromazin, Largactil, Plegomazin). Are
efecte: tranchilizant, favorizea¬za somnul; antipsihotic
(manie, schizofrenie), antiemetic (combate varsaturile), etc.
 Levomepromazina are un efect asemanator.
 Romerganul (prometazina) - sedativ slab, antihistaminic,
antiemetic si antipruriginos,
 Majeptil - antipsihotic si antiemetic
 Haloperidol (solutie si fiole) (Haldol)- are proprietati
antipsihotice marcante, antihalucinogene si antimaniacale
maxime.
 LEVOMEPRAZINA

 Dupa structura chimica si mecanismul

de actiune este asemanator
clorpromazinei, dar exercita actiune
sedativa mai intensa. Actiunea sa este
produsa mai ales prin blocarea
receptorilor dopaminergici din SNC,
dar levomepromazina prezinta actiune
antagonista si asupra altor sisteme
neuromediatoare (a noradrenalinei,
serotoninei, histaminei si acetilcolinei).
 LEVOMEPRAZINA.INDICATII

 Agitatie motorie si psihica, sindroame paranoide cu

halucinatii (schizofrenie, delir). in terapia cu somn
prelungit. Pentru potentarea actiunii preparatelor
analgezice, in premedicatie si pentru potentarea actiunii
anestezicelor generale in timpul anesteziei. Ca remediu
adjuvant se utilizeaza in tratamentul epilepsiei, oligofreniei,
depresiei agitate. in doze reduse preparatul se utilizeaza in
tensiunea nervoasa de provenienta nevrotica. in doza
unica zilnica, administrata seara, preparatul se utilizeaza in
cazul dereglarilor de somn.
 LEVOMEPRAZINA

Tratamentul per os (cu comprimate) trebuie initiat cu doze mai mici, care pe parcursul
tratamentului pot fi majorate treptat in corespundere cu sensibilitatea individuala a
pacientului, apoi dupa ameliorarea si stabilizarea starii bolnavului dozele sunt micsorate
treptat pina la doze individuale de intretinere.in psihoze doza zilnica initiala este de 25-50
mg (1-2 comprimate filmate), dar poate fi majorata pina la 150-250 mg/zi (6-10 comprimate
filmate), apoi dupa obtinerea efectului scontat, doza trebuie scazuta treptat pina la doza
de intretinere. Doza diurna se divide in 2-4 prize.
Pentru reducerea tensiunii nervoase si anxietatii de geneza nevrotica se indica doza zilnica
initiala de 12,5-25 mg (1/2-1 comprimat filmat), dar care poate fi majorata treptat pina la 75-
100 mg/zi (3-4 comprimate filmate), apoi dupa ameliorarea starii pacientului, doza trebuie
scazuta treptat pina la doza de intretinere. Doza diurna se divide in 2-4 prize.
Administrarea parenterala a preparatului este indicata in cazurile, cind administrarea
preparatului per os este imposibila. in astfel de cazuri doza diurna constituie de regula 75-
100 mg (3-4 fiole). Preparatul se administreaza intramuscular profund, se asigura
pacientului regim de pat, controlul tensiunii arteriale si al pulsului. Levomepromazina poate
fi administrata si intravenos sub forma de perfuzie endovenoasa, dar preparatul trebuie
diluat (50-100 mg Tisercin® la 250 ml solutie izotona de clorura de sodiu sau solutie de
glucoza). in timpul administrarii e necesar controlul tensiunii arteriale si frecventei
contractiilor cardiace.
 ANTIDEPRESIVELE SI LITIUL

Antidepresivele sunt eficace in psihozele afective

ameliorand dispozitia afectiva alterata, inlatura
pesimismul si depresia.
Litiul este un metal alcalin care se gaseste in cantitati
foarte mici in organismul uman si al carui rol fiziologic nu
este bine cunoscut. In psihoza maniacala atenueaza
tulburarile afective, starea de agitatie si ideile delirante.
 ANTIDEPRESIVELE

Inhibitorii
Antidepresive Inhibitorii
recaptării
triciclice MAO
serotoninei

Amitriptilina Fluoxetina Moclobemidul

Imipramina Sertralina Isocarboxazid
Nortriptilina Paroxetina Tranilcipramina
Escitalopram
MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE!