Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

„Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova

Caracteristicile principale
ale eticii și deontologiei
medicale.
Realizat de: Polișciuc Snejana – M1708
 Principiul non-vătămării

 afirmă că lucrătorul medical nu trebuie sa aducă daună sănătăţii altor

persoane în mod intenţionat sau neintenţionat, şi mai mult decât atât,
să-i protejeze pe cei care nu se pot apară singuri fie din cauza vârstei,
fie a bolii sau a stării psihice.
 Ca principiu etic utilitar
aici este frecvent inclus şi
principiul de proporţionalitate,
principiul efectului dublu,
care presupune obligaţia medicului
de a cântări riscul de vătămare şi
beneficiul aşteptat în urma intervenţiei
sau tratării şi luarea unei deciziei
de aplicare doar în cazul când şansele
de efect benefic sunt mai mari decât
riscul efectului nociv.
 Principiul beneficiului

 presupune prevenirea răului şi

contribuirea la bunăstarea pacientului.

Corelaţii:

principiul de paternalism - prerogativa

medicul de a hotărî ce este mai bun
pentru pacient;

privilegiul terapeutic – dreptul medicului

de a lua unele decizii fără consimţământ,
spre exemplu, în caz de urgenţe majore
pentru salvarea vieţii sau spitalizarea
forţată a pacientului psihic pentru
prevenirea suicidului
 Principiul autonomiei

Autonomie
gr. Autos - sine şi normos - regulă- dreptul la alegere
liberă, individuală (autonomie personală)

- Indivizii raţionali au dreptul la autodeterminare

- O persoană acţionează autonom atunci când

acţiunile sale sunt rezultatul propriilor alegeri şi
decizii
Avantaje:
- Ajută pacienţii să realizeze şi să obţină
ceea ce doresc

- Promovează starea de sănătate - pacienţii

pot decide mai bine pentru ei decât alţii

- Stimulează pacienţii să-şi asume

responsabilitatea deciziilor şi controlul
asupra propriilor vieți.

Dezavantaje:
- Deseori este contrabalansat de principiul
non-vătămării
 Principiul autonomiei

Cerinţe
- Pacientul doreşte să ia decizii
- Pacientul doreşte să primească informaţii
- Medicul doreşte şi poate furniza informaţii
- Pacientul înţelege informaţia
- Pacientul analizează adecvat informaţiile
medicale primite
 Principiul dreptăţii (justiției)
! cere personalului medical să
trateze fiecare persoană în mod
egal, indiferent de:
 rasă,
 sex,
 starea civilă,
 stare socială,
 starea economică,
 convingerea religioasă a
pacientului, etc.
Abordări privind luarea
deciziilor etice în medicină.
 Competeța etică

 În centrul activității medicale practice stă problema

deciziei, fiind considerată punctul central al procesului
etic.

Competența profesională nu înseamnă doar a ști

pune un diagnostic, a face un prognostic sau a stabili
un plan de tratament.
Aceasta înseamnă de asemenea a lua o decizie cu
un pacient vulnerabil, a considera autonomia
profesională a medicului și caracteristicile proprii ale
relației care unește medicul cu pacientul său.
 Mai multe dimensiuni intră în joc:
trebuie întâi și întâi a fi în măsură de a comunica,
de a te deschide altuia, de a dialoga, pentru a schimba
nu numai informații, ci de asemenea puncte de vedere,
la sfârșit ajungând la o alianță.

A dialoga rămâne pivotul central al competenței

profesionale și etice a medicului.
 În concluzie, competența etică presupune capacitatea
medicului de a analiza în mod critic deciziile sale în lumina
unui număr de elemente externe, atât culturale, cât și
sociale.
 Un exemplu bun, ar fi cel al noului rol pe care medicul și-l
asumă ca „gardian” al sistemului, obligându-l să țină seama
de interesele guvernului, casei de asigurări, etc., dar scopul
final rămâne a fi binele pacientului.