PARTEA I

FILOSOFIA JURIDICĂ ÎN
ANTICHITATEA GREACĂ ŞI ROMANĂ

Tema 3.
Gândirea socială, juridică şi politică în Grecia
Antică: Aristotel
* Aristotel (384-324 î. Hr.) a studiat timp de
20 de ani în cadrul Academiei lui Platon.

• S-a ocupat de educaţia lui Alexandru cel

Mare.

• A întemeiat Liceul (şcoala peripatetică)

la Atena, pe care l-a condus timp de 13 ani.

• Scrierile sale filosofice şi ştiinţifice acoperă

domenii diverse: logică, metafizică, psihologie,
etică, politică, astronomie, fizică.

• Din cele cca. 150 de lucrări aristotelice

s-au păstrat doar 47.
• Potrivit afirmaţiei lui Hegel, dacă ar merita cineva să fie numiţi cu
adevărat dascăli ai neamului omenesc, aceia ar fi Platon şi
Aristotel.

• Pentru Aristotel spiritul poate fi:

- perceptiv (receptiv) – reprezintă materia (potenţialitatea)
- activ (creator) – reprezintă forma (actualitatea); nu este legat de
trup, fiind nemuritor.

• Aristotel consideră că atitudinea morală nu izvorăşte din

cunoaştere, ea fiind dobândită din practică: prin exerciţiu,
obişnuinţă şi învăţătură.

• Una dintre virtuţile aristotelice este prietenia, cu ajutorul căreia

omul trece de la individualitate (egoism) către comunitate
(altruism).

• Calea regală = calea de mijloc.

 CATEGORIILE ARISTOTELICE

“Fiecare cuvânt rostit

independent
desemnează fie o
substanţă, o cantitate,
o calitate, o relaţie,
Substanţa: Aristotel
un loc sau un timp, Cantitatea: 171 cm
o poziţie, o posesiune, Calitatea: filosof
Relaţia: profesorul lui Alexandru cel Mare
o acţiune, o suferinţă.” Locul: Atena
Timpul: dimineaţa
Poziţia: stând în picioare
Posesiunea: abandonată
Ocupaţia/acţiunea: predarea
Suferinţa: exilul
 Platon

1. Separă lumea ideilor de lumea lucrurilor sensibile

(esenţa este separată de lucruri)
2. Vede în individul uman doar un mijloc în realizarea statului ideal
3. Ideea Binelui = cea mai importantă idee, finalitate şi origine
a tot ceea ce fiinţează
4. Dreptul este subordonat moralei => aşa cum este omul, aşa vor fi
legile şi cetatea
5. Oamenii se asociază şi creează statul din slabiciune.
6. Eliminarea proprietăţii private.

Aristotel

1. Esenţa este în lucruri

(lucrurile capătă importanţă prin însăşi individualitatea lor)
2. Vede în individul uman un scop în sine
3. Binele absolut = gândirea care se gândeşte pe sine
4. Dreptul este subordonat moralei => aşa cum este omul, aşa vor fi
legile şi cetatea
5. Oamenii au o înclinaţie naturală de a trăi în comunitate.
6. Menţinerea proprietăţii private.
• Metafizica: Ce este fiinţa ? => Fericirea se poate atinge prin
contemplaţie, singura care ne apropie de divin.

* De anima: Există două feluri de intelect:

– intelect pasiv, care devine toate
– intelect activ, prin care se îndeplinesc toate (prin
intermediul lui ne înălţăm la divin, atingând starea de
contemplaţie).

* Cunoaştere obişnuită <=> cunoaştere de rang superior

(contemplativă), obţinută prin intelectul activ.
 Divinul (fericirea) Starea
de contemplaţie

Acţiunea practică Starea morală

Producţia (plăcerea) Starea de drept

 Rolul individualităţii în cetate
• Aristotel separă categoric filosofia de politică. Filosoful este destinat
contemplaţiei, departe de grijile cetăţii.

• Pentru Aristotel, Statul este anterior individului, aşa cum întregul este
anterior părţii.

• “Omul este prin natura sa o fiinţă socială.”

• Statul cuprinde trei clase:

- oameni foarte săraci
- oameni cu oarecare stare
- oameni foarte avuţi.

• Înţelepciunea este:
- speculativă: vizează universalul; poate fi atinsă numai prin
filosofie
- practică: vizează particularul (politica)
 * “Legiuitorul care vrea să introducă legi perfect juste trebuie
să aibă în vedere binele obştesc. Justiţia este aici egalitatea;
iar acestă egalitate a justiţiei are în vedere atât interesul general
al statului, cât şi interesul individual al cetăţenilor.”

• “Justiţia este binele altuia”, iar Aristotel va întemeia

conceptul de justiţie pe conceptul de prietenie.

• Cine trebuie să deţină suveranitatea în stat ? => Legea

• “Ceea ce trebuie mai ales cetăţii sunt fiinţe egale şi asemănătoare,

calităţi care se găsesc mai lesne ca oriunde în clasa mijlocie,
iar statul este în mod necesar mai bine guvernat
când se compune din aceste elemente
care formează după noi baza naturală a acestuia.”
 Tipuri de constituţii

1. Regalitatea 1. Tirania

2. Aristocraţia 2. Oligarhia

3. Republica 3. Demagogia