EVALUAREA ILUMINATULUI

PROFESIONAL

AMBIANŢA LUMINOASĂ
 GENERALITĂŢI
Asigurarea unui climat fiziologic la un loc de muncă are drept
scop:

• Stimularea activităţii nervoase superioare

• Prevenirea oboselii profesionale
• Evitarea suprasolicitării analizatorului vizual
• Prevenirea BP şi a accidentelor de muncă
• Creşterea capacităţii de muncă

Realizarea unui iluminat fiziologic presupune îndeplinirea unor

condiţii calitative şi cantitative
- Condiţii calitative ale iluminatului:
• Să aibă o compoziţie spectrală cât mai apropiată de lumina naturală
• Să fie corect dirijat pentru a permite obţinerea unei imagini clare a
obiectelor, fără a produce umbre în câmpul vizual (CV)
• Să fie uniform repartizat, respectându-se coeficienţii de uniformitate
• Să evite producerea strălucirilor (directe sau reflectate) în CV
• Să nu prezinte pericol de incendiu sau explozie
- Condiţii cantitative ale iluminatului:
• Să fie suficient – conform limitelor admise
 DEFINIŢII
• Mărimea cea mai importantă pentru caracterizarea iluminatului la un
loc de muncă (LM) este nivelul de iluminare
Nivelul de iluminare reprezintă raportul dintre cantitatea de
lumină şi mărimea suprafeţei pe care aceasta cade
• Unitatatea de măsură este luxul (lx)
• Luxul este iluminarea pe care un flux luminos de 1 lumen o
determină pe o suprafaţă de 1 m2; 1 lx = 1 lumen/1 m2

DETERMINAREA ILUMINATULUI PROFESIONAL

Aparatul de măsură este luxmetrul; el se compune dintr-un

fotoelement cu seleniu şi un galvanometru care înregistrează
fotocurentul generat de fluxul luminos ce cade pe fotoelement.
Galvanometrul este gradat în lucşi – permite astfel citirea directă a
valorii iluminatului.
Între gradul de iluminare din încăperea de lucru şi fotocurentul (curentul
electric) generat există o relaţie direct proporţională.
 Stabilirea punctelor de determinare
• Determinarea iluminatului, natural sau artificial, al unui LM situat în
interiorul încăperilor se face - la nivelul suprafeţei de lucru, în
planul orizontal sau vertical pe care trebuie să-l privească angajatul
în timpul lucrului - la 85 cm de la podea (în plan
orizontal) pentru iluminatul general
- la diferite distanţe de LM pentru a
calcula coeficientul de uniformitate
• La nivelul suprafeţei de lucru, angajatul trebuie să distingă anumite
detalii. Detaliile sunt acele părţi ale obiectelor ce trebuie distinse în
timpul activităţii profesionale, de exemplu, un punct, o cifră, firul unei
ţesături, o diviziune a unui instrument de măsură etc.
• Se măsoară mărimea exactă a detaliului, nivelul de iluminare a
fondului (flux incident şi flux reflectat), se calculează coeficientul de
reflexie, contrastul dintre fond şi detaliu.
Stabilirea momentelor de determinare
• Determinarea se face – în timpul zilei: dimineaţa, amiază, seară
- în timpul nopţii
 Aspecte care mai trebuie cunoscute :
• Elementul distanţă - dacă distanţa dintre ochi şi obiectul privit > 0,5 m
• Elementul timp – dacă efortul vizual încordat are loc în mod neîntrerupt
mai mult de 4 ore
• Elementul mişcare – dacă obiectele privite sunt în mişcare
• Elementul pericol de accidentare – dacă există pericol crescut de
accidentare

Prezenţa unuia dintre aceste elemente, solicită un iluminat mai mare

decât cel indicat de norme.

Pentru lucrările executate în spaţii exterioare se ţine seama de:

 Raportul dintre dimensiunea minimă a obiectului ce trebuie distins şi
distanţa faţă de ochi – determinarea iluminatului se face în plan
ORIZONTAL
 Dacă sunt lucrări cu sau fără utilaje ce necesită urmărirea generală atentă
a producţiei sau a operaţiilor – determinarea în plan VERTICAL
 Dacă sunt lucrări grosiere ce necesită distingere obiectelor mari -
VERTICAL
 Sisteme de iluminat

1. Iluminat general uniform (natural, artificial sau mixt)

2. Iluminat general localizat (artificial sau mixt)
3. Iluminat combinat (iluminat general + iluminat artificial
local sau localizat)

• Iluminat mixt = natural + artificial

1. Iluminatul general uniform este recomandat:

- în LM unde se execută activităţi similare pe toată
suprafaţa încăperii
- în LM în care poziţia persoanelor în timpul lucrului se
modifică frecvent
- în LM în care există cerinţe deosebite de igienă
2. Iluminatul general localizat se foloseşte:
• În LM care necesită niveluri de iluminare diferite – deasupra
maşinilor sau meselor de lucru, iar iluminatul local nu se poate
realiza.

3. Iluminatul combinat (iluminat general + iluminat artificial local

sau localizat) se foloseşte:
• în LM unde sunt necesare niveluri de iluminare diferite, în general,
mult mai mari decât în restul încăperii
• în LM la care există cerinţe speciale de calitate a iluminatului,
care nu pot fi obţinute prin iluminatul general
Iluminatul portabil
• se va folosi în LM unde este necesar; corpul de iluminat utilizat
trebuie să fie special construit pentru acest tip de iluminat, adaptat
locului, mediului şi restricţiilor impuse de LM respectiv
• gradul de protecţie al corpurilor de iluminat portabile şi al
materialelor de racordare la reţeaua de alimentare se aleg in
funcţie de caracteristicile mediului – umiditate, agenţi corozivi,
pericol de explozie, de incendiu
 Reguli privind iluminatul şi solicitarea vizuală la LM

• Cu cât mijloacele de muncă sunt mai închise la culoare, cu atât

este necesar ca nivelul de iluminare să fie mai mare

• Cu cât sarcina vizuală este mai grea – detaliul este mai mic - cu
atât nivelul de iluminare trebuie să fie mai mare

• Cu cât contrastul este mai mic, cu atât nivelul de iluminare

trebuie să fie mai mare

• Suprafeţele luminoase mari sau din materiale de culoare albă

determină cele mai mari străluciri

• Solicitarea vizuală este optimă atunci când postul de muncă este

luminos şi mediul relativ întunecat
Reguli privind iluminatul şi solicitarea vizuală la LM

• În spaţiile unde se realizează sarcini rapide se recomandă un

raport de 2/1 între nivelul de iluminare pe postul respectiv şi
nivelul de iluminare general

• Cel puţin mediul de muncă apropiat – de mărimea unui braţ

întins – nu trebuie să fie mai luminos decât postul de muncă

• Cele mai frecvente cauze ale tulburărilor vizuale sunt

reprezentate de strălucirile directe şi reflectate
- Strălucirile directe pot fi atenuate prin aranjarea surselor
de lumină, a LM şi alegerea tipului de iluminat
- Strălucirile indirecte pot fi atenuate prin suprafeţe şi
mijloace de muncă mate; acolo unde nu este posibil de realizat
aceste lucruri, se va recurge la iluminat difuz sau special.
 Reguli privind iluminatul şi solicitarea vizuală la LM

• LM se orientează în raport cu lumina naturală. Sursele de

lumină artificială nu trebuie amplasate perpendicular pe LM.

• Percepţia vizuală este mai bună atunci când mediul de muncă

nu este prea luminos.

• LM fără iluminat natural ar trebui prevăzute cu cel puţin o

fereastră foarte mică.

• În special pentru munca manuală în poziţie ortostatică este mai

important nivelul de iluminare pe planul vertical decât cel pe
planul orizontal. Dacă iluminatul general nu cuprinde surse
verticale de lumină, este necesar să se amplaseze în astfel de
locuri.
 Reguli privind iluminatul şi solicitarea vizuală la LM

• Un mediu de muncă corespunzător din punct de vedere

optic trebuie să aibă niveluri de iluminare relativ mari şi
coeficienţi de reflexie relativ mici (mai mici de 0,4) ai
podelei, pereţilor, mobilierului, draperiilor

• În spaţiile mari unde un anume loc trebuie bine perceput

vizual, se recomandă niveluri de iluminare generală mai mari
decât cele prevăzute în condiţii obişnuite

• Vârstnicii necesită niveluri de iluminare mai mari. Pentru

ei trebuie create locuri de muncă mai luminoase şi fără
străluciri. Presbiopia poate deveni o problemă pentru munca
de aproape.
La aprecierea ambianţei luminoase se analizează şi culorile
- Culorile calde sunt întotdeauna preferate culorilor reci.

- Lumina albă caldă stimulează vederea normală şi are şi o

acţiune psihosomatică împiedicând apariţia îmbolnăvirilor.

- Culorile mai apropiate de roşu realizează un mediu de muncă

nenatural.

• Roşu – semnifică pericol, stop, interzis, pericol de incendiu

• Galben – combinat cel mai frecvent cu negru – semnifică

pericol de coliziune, prudenţă

• Verde – semnalizează ajutor, cale de ieşire, simbol pentru

aparate de salvare şi instalaţii de prim ajutor etc

• Albastru – este o culoare pentru ordine, de exemplu, uniforma

de jandarm, poliţist
Pentru simplificarea activităţii este necesară asigurarea
unui contrast cromatic:

• Mijloacele de muncă sunt discriminate mai uşor dacă

există un contrast cromatic corespunzător cu mediul de
muncă; de exemplu, pentru obiectele din lemn, piele
colorate de la ocru până la tonuri de maro este bine ca
mediul de muncă să fie colorat în verde mat, verde
deschis sau albastru mat

• Butoanele, manetele, pârghiile, rotiţele (cu suprafeţe mai

mici de 1 cm2) vor fi colorate în aşa fel încât să asigure
un contrast puternic cu mediul de muncă, pentru a putea
fi discriminate mai rapid

• Culorile nu trebuie să răspundă doar cerinţelor estetice

ci şi unor cerinţe fiziologice, psihologice sau ergonomice
Cele mai utile recomandări pentru realizarea unui iluminat profesional
corespunzător sunt cele mai economice, cele mai uşor de realizat şi cu
rezultatele cele mai rapide.
• Realizarea unui iluminat local pe lângă cel general
• Mărirea puterii surselor de iluminat local sau general
• Starea de curăţenie a ferestrelor şi corpurilor de iluminat

Repercusiuni negative asupra organismului datorate unui iluminat

insuficient:
• Senzaţie de corp străin în ochi
• Tulburări de vedere
• Congestie conjunctivală
• Lăcrimare
• Cefalee
• Senzaţie de oboseală vizuală sau chiar de oboseală generală

Prin suprasolicitarea analizatorului vizual se poate ajunge la BP –

astenopatia acomodativă
 BP – ASTENOPATIA ACOMODATIVĂ

Etiologie
• Factorul etiologic principal – excesul de efort al muşchilor ciliari care
participă la fenomenul de acomodaţie
- suprasolicitarea muşchilor extrinseci
oculari ce participă la fenomenul de convergenţă
• Factori etiologici favorizanţi – care depind de organism – existenţa
unor vicii de refracţie precum hipermetropia şi presbiopia necorectate
- care depind de mediul de muncă
precum – iluminat insuficient
- prezenţa luminiscenţei (sclipirilor) în câmpul vizual
- lipsa uniformităţii iluminării
- mărimea detaliului
- ambianţa cromatică
- distanţa ochi-detaliu
- zgomot intens şi alţi factori perturbatori şi solicitanţi ai atenţiei
 BP – ASTENOPATIA ACOMODATIVĂ

Profesiuni expuse

- ceasornicar

- desenator

- persoană ce lucrează la microscop

- operator PC

- operatori la tablourile de comandă

- rectificator

- CTC-ist în industria textilă etc

 Tablou clinic
Debutul bolii este bilateral.
- Senzaţie de arsură oculară, înţepături, greutate oculară, dureri în ochi

- Clipit frecvent

- Congestie blefaro-conjunctivală

- Vedere în ceaţă

- Dublu contur al periferiei obiectelor

- Cefalee, vertij

- Crampa muşchilor oculari – fenomen permanent ce se menţine şi

în repausul vizual

- Contracţia musculaturii frontale, mai ales într-o activitate cu repere de

dimensiuni mici sau o permanentă explorare a unui câmp de semnale
cu o valoare deosebit de importantă pentru elaborarea unor decizii.
 BP – ASTENOPATIA ACOMODATIVĂ

Tratament

Corecţia tulburărilor de refracţie şi de convergenţă

VEDEREA MONOCULARĂ ŞI ACTIVITATEA PROFESIONALĂ

Monopsicii prezintă următoarele tulburări vizuale:

• Dificultate de apreciere a distanţelor, mai ales a celor din apropiere
• Favorizarea apariţiei astenopiei acomodative
• Dificultate în vederea nocturnă
• Diminuarea câmpului vizual

Monopsia poate fi congenitală sau dobândită.

Monopsia congenitală
• Posibilităţile monopsicilor congenitali de a învăţa o meserie sunt, în
ansamblu, apropiate de cele ale persoanelor binoculare, astfel încât
ei pot exercita majoritatea profesiunilor

• Sunt exceptate profesiunile care pot fi periculoase pentru singurul

ochi sau care pot fi periculoase pentru colegii de muncă sau alte
persoane

Monopsia dobândită

Durata readaptării la vederea monopsică este de circa 6 luni pentru

activitatea profesională şi de circa 3 luni pentru activitatea curentă
Prognosticul readaptării este în funcţie de:
- valoarea acuităţii vizuale - AV - a ochiului rămas

- voinţa subiectului de a-şi recăpăta vederea complet

- nivelul intelectual, posibilităţile de compensare fiind în relaţie directă

cu calităţile intelectuale ale monoftalmului
Simptome şi semne în timpul readaptării

• Iniţial, subiectul prezintă ezitări şi erori în aprecierea distanţelor, în

special a distanţelor apropiate (de exemplu, vărsarea paharului cu
apă, manevrarea dificilă a lingurii, dificultăţi de a coborî scara, de a
urca pe trotuar, de a deschide o poartă)
• Cititul este obositor, se face cu dificultate şi duce rapid la oboseală
vizuală
• Treptat aceste fenomene se atenuează şi dispar

• În cadrul readaptării la activitatea ocupaţională

- dacă gestualitatea profesională se derulează după un scenariu
prevăzut sau previzibil, totul decurge normal, în sensul că se
adaptează bine la activitatea pe care a avut-o;
- dacă este vorba de o activitate ocupaţională nouă sau în cursul muncii
pot apărea situaţii neprevăzute, readaptarea se face cu multă
dificultate deoarece subiectul trebuie să realizeze înlocuirea
reflexelor obişnuite cu criterii raţionale de evaluare, ceea ce este
posibil dar necesită timp.
 Contraindicaţiile medicale – RELATIVE – pentru monopsici

• Profesiunile care suprasolicită analizatorul vizual, inducând

oboseală vizuală
• Profesiuni ce necesită integralitatea câmpului vizual, deoarece
monoftalmii prezintă o diminuare cu 30 grade de partea lezată (cu
circa a şasea parte), rezultând astfel o vigilenţă mai scăzută de partea
corespunzătoare a câmpului lateral al ochiului nefuncţional
• Profesiuni ce necesită o bună vedere crepusculară
• Profesiunile ce sunt periculoase pentru alţii, de exemplu
conducătorii de vehicule
• Profesiuni periculoase pentru subiectul însuşi – cele care expun
la accidente sau la complicaţii oculare şi care pot leza singurul ochi
funcţional; de exemplu, sudori, strungari, fierari betonişti etc
• Munca la înălţime
Referitor la importanţa culorilor, VERDELE semnifică atenţionare
precum în exemplele următoare:

Ordinul ms nr. 427 din 14.06.2002 -

Ordin pentru aprobarea
componenţei trusei sanitare şi a
baremului de materiale, ce intră în
dotarea posturilor de prim ajutor
fără cadre medicale

Trusa medicală de prim ajutor -

trebuie să fie prezentă în dotarea
posturilor fixe de prim ajutor fără
cadre medicale din întreprinderi,
instituţii şi unităţi economice,
şcoli, cabane turistice şi altele
asemenea
Emblema DEA
DEFIBRILATOARELE EXTERNE AUTOMATE
DEA
Poziţionarea electrozilor DEA
 DEFIBRILATOARELE EXTERNE AUTOMATE (D E A)
• GÂNDESC, HOTĂRĂSC SINGURE - Analizează ritmul cardiac

• Pregătesc aplicarea șocului

• Necesită puţină pregătire medicală

• Nu este necesară interpretarea ECG

• Convenabile pentru defibrilarea de “prim-ajutor”

• Folosite în programe de defibrilare pentru public

• DEA nu înlocuiește compresiile toracice și respirația gură la

gură !!!

• Când primiți DEA: opriți RCP și atașați electrozii pe

pieptul pacientului conform instrucțiunilor aparatului
 Nu atingeți victima cât timp DEA evaluează ritmul cardiac !!!

• Se urmează instrucţiunile audio-video

• Aparatul face analiza ECG automată

• Se încarcă automat și dacă ritmul cardiac se pretează la defibrilare,

adică este total dezordonat, cu pericol iminent de exitus, DEA indică
ȘOC!

Defibrilați o dată

- continuați RCP: 30 compresii cu 2 respirații, timp de 2 minute

Eliberați victima pentru o nouă evaluare cu DEA

- reluați succesiunea procedurilor până când DEA nu mai indică ȘOC