Criteriile si metodele de evaluare a riscurilor

Criteriile si metodele de evaluare s-au dezvoltat in pas cu evolutia generala a conceptului

de securitate a muncii.
Exista doua posibilitati de evaluare a nivelului de risc, respectiv de securitate a muncii, intr-
un sistem:
- evaluare postaccident/boala profesionala („a posteriori”) - se bazeaza pe analiza
statistica a accidentelor de munca si a bolilor profesionale care au aparut; criteriile de
evaluare folosite sunt indicatorii statistici de tipul coeficientilor (indicilor) de frecventa si de
gravitate;
- evaluarea preaccident/boala profesionala („a priori”) - se bazeaza pe analiza riscurilor,
inainte de a se transforma in accidente sau boli profesionale; criteriile de evaluare sunt
nivelurile de risc.

Principalele metode apriorice - existente in prezent, pot fi grupate in patru mari categorii :

1. Controale si verificari
- are ca scop depistarea deficientelor echipamentului tehnic in raport cu normele de securitate
a muncii;
- este utila pentru identificarea riscurilor tehnice majore;
- se poate aplica pentru evaluarea riscurilor intr-o instalatie / loc demunca / atelier /
intreprindere;
- foloseste ca instrumente de lucru – norme, instructiuni;
- se realizeaza prin inspectii ale organismelor externe/interne;
- este utila pentru evaluarea riscurilor tehnice;
- nu ia in considerare erorile executantului, stabilirea si repartizarea sarcinii de munca;
- analiza este de ordin general, putin participativa, iar evaluarea este numai calitativa.

2. Metode bazate pe modelul Heinrich

- este metoda bazata pe un model de geneza a accidentelor de munca in care acestea sunt
considerate ca fiind rezultatul unui lant de riscuri (de natura tenica si umana);
- are ca scop identificarea actiunilor periculoase (riscuri de natura tehnica) si a conditiilor
periculoase (riscurilor de natura umana);
- este utila pentru stabilirea erorilor executantului;
- se poate aplica pentru evaluarea riscurilor operator/loc de munca ;
- foloseste ca instrumente de lucru fise de observatii tip Heinrich, Lefevre, Ramsey
- se axeaza pe analiza actiunilor operatorului;
- metoda este neparticipativa, iar evaluarea este numai calitativa.

3. Metode bazate pe teoria fiabilitatii sistemelor:

a) analiza modurilor de defectare si a efectelor lor AMDE
- este metoda inductiva de analiza apriorica a pericolelor si apreciere a riscurilor cea mai des
folosita;
- are ca scop evaluarea nivelului de risc al unui sistem tehnic;
- este utila pentru cuantificarea riscului la sisteme tehnice, pentru faza de conceptie si ca
instrument de aprofundare in cadrul analizelor de securitate a muncii;
- foloseste ca instrumente de lucru scheme-bloc, tabele sinoptice, scala de evaluare a
gravitatii si probabilitatii defectarilor, grila de evaluare a riscurilor;
- se poate aplica la scheme tehnice simple, cum ar fi masina/aparatul/subansamblu;
- metoda nu ia in considerare decat factorul tehnic, se axeaza numai pe mijloacele de
productie, are
un cost ridicat, iar analistul trebuie sa fie foarte competent.
b) metoda arborelui de defectare (ADD)
- este deductiva de analiza a fiabilitatilor sistemelor tehnice;
- are ca scop analiza fiabilitatii sistemelor tehnice;
- este utila ca si posibilitate de cuantificare a riscurilor tehnice, pentru faza de conceptie ;
- foloseste ca instrumente de lucru arbori logici, simboluri, scheme logice ;
- se poate aplica la sisteme tehnice complexe;
- metoda se limiteaza la sectorul tehnic, presupune elaborarea unui arbore cauzal pentru
fiecare eveniment, are un cost ridicat, volumul de munca este mare, iar analistul trebuie sa fie
foarte competent.
c) analiza preliminara a riscurilor (APR)
- are ca scop analiza riscurilor pentru sisteme tehnice in vederea imbunatatirii proiectarii;
- este utila pentru eliminarea unor deficiente de proiectare care conduc la marirea fiabilitatii si
securitatii sistemelor tehnice;
- foloseste ca instrumente de lucru tabelul, cuvinte cheie;
- se poate aplica in proiectarea subansamblurilor avioanelor si a altor sisteme tehnice (Acest
tip de analiza a fost dezvoltat de compania Boeing);
- metoda este conceputa pentru industria aeronautica (se poate insa extinde si la alte domenii
folosind alte grile de evaluare); este axata pe factorul tehnic, costul este ridicat, volumul de
munca este mare, iar analistul trebuie sa fie foarte competent.
d) Metoda "ce se intampla daca" (WHAT IF)
- este o metoda inductiva;
- foloseste ca instrument de lucru intrebari de tipul ”Ce se intampla daca..?”; pentru aplicatii
mai complexe se folosesc check-list-uri;
- este utila pentru evaluarea defectarilor unei componente a echipamentului sau ale erorilor de
procedura;
- se poate aplica atat in proiectare , cat si pentru un sistem aflat deja in exploatare;
- pentru analiza functionarii si intretinerii sistemului si a operatorului visa-vis de sarcina de
munca,
se folosesc tehnici de auditare;
e) Metoda MOSAR
- metoda inductiva prin care se realizeaza o analiza sistemica;
- foloseste ca instrument de lucru un tabele;
- se poate aplica sistemului analizat visa-vis de masini, procese, instalatii, etc..

4. Metode bazate pe ergonomia sistemelor :

a) HAZOP (Hazard Operability)
- metoda inductiva directa;
- are ca scop optimizarea sistemul om – masina;
- foloseste ca instrumente de lucru tabelul, cuvinte cheie;
- este utila in eliminarea unor deficiente de proiectare care conduc cresterea fiabilitatii si
securitatii sistemelor;
- se poate aplica numai la procese automatizate, necesita multa rigurozitate in aplicarea ei.
b) DCT (Diagnostique des conditions du travail)
- foloseste ca instrumente de lucru chestionare specifice inchise;
- se poate aplica pe intreprindere, pe sector;
- este utila intreprinderilor deschise dialogului social, permite obiectivarea celor mai critice
conditii de munca si a mecanismelor care le determina;
- se realizeaza numai o abordare sociologica care evidentiaza numai aspectul secundar al
securitatii muncii.
c) MORT ( Management oversight and risk tree)
- are ca scop identificarea omisiunilor in prevenire, a factorilor de risc asumati, erorilor de
management a riscurilor;
- foloseste ca instrumente de lucru chestionarul deschis, structurat pe baza unui model logic;
- este utila in analiza deficientelor dde conducere si organizare, permite evaluarea "a priori" si
"a posteriori";
- nu se pot surprinde toate elementele cuprinse in accident, se axeaza mai mult pe organizare,
analiza este foarte complexa si necesita experti in domeniu.
d) Metoda RENAULT Franta
- are ca scop evaluarea ergonomica a conditiilor de la locurile de munca;
- foloseste ca instrumente de lucru tabel cu factorii de influenta, scala de evaluare cu 5
niveluri;
- este utila in stabilirea profilului analitic al organizarii ergonomice a locului de munca;
- securitatea muncii se ia in considerare numai ca unul din factorii de influenta a conditiilor,
metoda se axeaza pe optimizarea organizarii ergonomice a locului de munca.