PRIMELE FORMĂ DE MANIFESTARE ALE PROTECȚIEI CIVILE

Instinctul de conservare şi de apărare a fiinţei umane în situaţii de pericol, manifestat şi transmis din
generaţii de către comandanţi de oşti, de populaţie însăşi, îşi găseşte oficializarea scrisă, pentru prima dată în
istoria poporului român, în Învăţăturile domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521), în care îl sfătuieşte pe
fiul său Theodosie şi pe urmaşi ca, în caz de război, populaţia civilă să fie protejată prin evacuare în zone
inaccesibile cotropitorilor, în munți.
În timpul primului război mondial s-au folosit arme moderne de luptă, care au distrus nu numai
vieţile militarilor de pe front, dar au lovit mai ales în rândurile populaţiei civile din spatele frontului, locul de
unde proveneau necesităţile logistice.
Acţiunile Marelui Stat Major ale Armatei Române în războiul din 1916-1918, au constituit baza
organizării şi funcţionării apărării civile. În acele momente s-a reuşit protecţia populaţiei civile şi a bunurilor
materiale de valoare din Oltenia, Muntenia şi Dobrogea prin evacuare.
Cazarma pompierilor din Galați era atunci situată în Piața „30 Decembrie” de astăzi. Militarii erau
organizați sub maioru Ioan Nicolau, unul dintre cei mai buni lideri din istoria pompierilor. Cu toate că
dotările pompierilor lipseau, iar incendiile de fabrici și gopodării erau numeroase, militarii au reușit să fie
înlăture o parte din efectele bobmardamentelor din timpul Marelui Război.
În condiţiiile în care aviaţia dobândeşte o importanţă majoră în purtarea războaielor, teritoriul
românesc a deţinut tristul record de a fi fost bombardat de aviaţia rusească, engleză, americană, germană şi
ungară – de aici şi necesitatea instrurii populaţiei în perioada interbelică.

Regulamentul de funcţionare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene, a avut ca scop „limitarea
efectele bombardamentelor aeriene asupra populaţiei şi resurselor teritoriului, fie asigurându-le protecţia
directă, fie micşorând eficacitatea atacurilor”.
Documentul este considerat drept actul de naştere al Protecţiei Civile, iniţial numită Apărare Pasivă,
și trece responsabilitatea măsurilor de la Ministerul Apărării Naţionale către Ministerul de Interne. Domeniul
protecției civile și-a extins treptat activitatea de la cea pur militară, respectiv măsuri de siguranţă, prevenire
şi salvare, organizate în scopul de a completa acţiunea apărării active prin prevenirea la timp a populaţiei
despre apropierea atacului inamic, camuflarea obiectivelor terestre, asigurarea ridicării şi îngrijirii răniţilor
sau victimelor gazate, către acţiuni pe timp de pace, în cazul calamităţilor şi dezastrelor naturale, ale căror
urmări sunt mult mai grave decât ale oricăror catastrofe cauzate de factorul uman.
Lexiconul militar defineşte apărarea civilă sau pasivă ca fiind o componentă a sistemului apărării
naţionale care materializează participarea întregului popor la la apărarea ţării, însumând măsurile luate pe
întregul teritoriu pentru apărarea populaţiei şi a bunurilor materiale sau spirituale împotriva atacurilor
aeriene.
Una din metodele de pregătire a militarilor și populației în 1931 a fost, transformarea unui vagon de
tren, care a fost ermetizat. În incinta creată se elibera o cantitate rdicată de fum, iar populația avea un timp
limitat să ăși monteze masca. Prin acest mijloc se făcea instruirea oamenilor pentru protecţie contra gazelor
de luptă, mijloacele de protecţie a căilor respiratorii şi corpului, cunoaşterea şi folosirea corectă a măştii
contra gazelor, exerciţii demonstrative cu tematica privind atacul cu gaze de luptă şi protecţia împotriva
acestuia.
în Galați și Brăila, punerea în aplicare a prevederilor regulamentului revenea prefecţilor și primarilor. La
întreprinderi şi instituţii răspunderea revenea conducătorilor acestora.

1
 Regulamentul apărării pasive şi formaţiuni de apărare pasivă urmărea câteva coordonate:
-alarmă: posturi de pândă locală, transmisiuni, adăposturi şi tranşee, evacuare, poliţie, stingerea
incendiilor, sanitare, transporturi, recrutare personal.
În timp de război activitatea pompierilor devine mai complexă şi complicată, datorită acțiunilor
inamicului. Regulamentul Apărării Pasive precizează că, în timp de război, pompierii mai au şi următoarele
atribuţii, afară de stingerea incendiilor:
- misiuni de veghe în foişoare, de unde descoperă şi semnalează incendiile ce se produc în urma unui atac
aerian;
- cercetarea gazelor provocate în urma bombardamentelor;
- dezinfectarea terenurilor şi localurilor;
- transportul gazaţilor către puncte medicale.
- stingerea incendiilor produse de bombele incendiare;
- înlăturarea dărâmăturilor, a planşeelor şi balcoanelor avariate de bombardamente, ce prezintă pericol de
dărâmare;
- ridicarea şi distrugerea proiectelor neexplodate.
Aceste noi obiective au impus şi noi forme de organizare, noi metode de acţiune, în primul rând
organizarea în cadrul unităţilor de pompieri a unui organ de apărare pasivă, a echipelor corespunzătoare
îndeplinirii acestor activităţi; în al doilea rând sprijinul dat instituţiilor la nivel local în vederea instuirii
proprilor formaţiuni de apărare pasivă, instruirea populaţiei.
La 1 februarie 1935 se aprobă înființarea unei Școli de instruire în domeniul Gazelor, pentru
subofițerii pompieri. Tot atunci, își începe producția fabrica SAROGAZ, unde se produc primele măști
românești contra gazelor.
Un moment important în evoluția legislației în domeniul situațiilor de urgență, îl constituie Legea
pentru organizarea pompierilor din 1936, care impunea Corpului Pompierilor Militari, citez: „prevenire și
combaterea sinistrelor, precum și executarea măsurilor impuse pompierilor prin regulamentul Apărării
pasive”.
Ca urmare a numeroaselor exerciții de apărare pasivă, populația a știut ce are de făcut pe timpul
bombardamentelor care au distrus orașele de la malul Dunării. Pompierii au muncit zi și noapte pentru
asanarea muniției neexplodate, înlăturarea clădirilor afectate de explozie, stingerea incendiilor și transportul
victimelor către punctele medicale.

Prin Decretul nr. 24 din 17 ianuarie 1952 se înfiinţează Apărarea Locală Antiaeriană, prin adoptarea
Regulamentului Apărării Locale Antiaeriene şi ia fiinţă în MAI, Comandamentul Apărării Locale
Antiaeriene.
Cutremurul din 4 martie 1977 pune la grea încercare armata şi, în cadrul acesteia, apărarea locală
antiaeriană. Acţionând zi şi noapte, aceasta a contribuit la salvarea de vieţi omeneşti, înlăturarea avariilor
tehnologice şi a distrugerile.
Prin apariţia Legii nr. 2 din 1978, apărarea locală antiaeriană îşi schimbă denumirea în apărare
civilă, atribuţiile acesteia fiind diversificate.
În Legea apărării naţionale nr. 45 din 1994 apare în mod oficial denumirea protecţia civilă. În anul
2004 a fost aprobată Legea nr. 481, noua lege a Protecţiei Civile.
prin O.U.G. nr. 21 din 15.04.2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de
Urgenţă, în România se naşte un sistem modern, integrat de gestionare a situaţiilor de urgenţă, punându-se
astfel bazele constituirii forţelor de intervenţie în caz de urgenţă prin unirea structurilor militare de protecţie
civilă cu structurile de pompieri militari. Hotărârile de guvern care au urmat reglementează principiile,
organizarea, misiunile şi funcţionarea structurilor naţionale şi teritoriale de management şi a forţelor şi
mijloacelor de monitorizare, alarmare şi intervenţie.
Sarcinile umanitare ale protecţiei civile sunt:
- serviciul de alertă, care include sistemele de alertă, menite să avertizeze populaţia

1
- evacuarea, aplicarea măsurilor de camuflaj și salvarea victimelor.
-serviciile sanitare, inclusiv de prim ajutor şi asistenţă religioasă
- decontaminarea și adăpostirea şi aprovizionarea de urgenţă.

În acest an, aniversăm 87 de ani de la 28 februarie 1933 - zi în care Regele Carol al II-lea aproba
Regulamentul Apărării Pasive, legiferând înfiinţarea primelor structuri cu atribuţii de protecţie civilă din
România.

Momentul aniversar este un prilej de rememorare a activităţilor desfăşurate de specialiştii protecţiei civile
care, de-a lungul timpului, s-au aflat permanent la datorie, împreună cu celelalte componente ale sistemului
de apărare şi siguranţă naţională, intervenind în sprijinul cetăţenilor ameninţaţi de dezastre naturale şi
catastrofele care au afectat cuprinsul ţării.

Mereu prezenți acolo unde datoria le-a cerut-o, pompierii Protecţiei Civile din ISU Galați au demonstrat
profesionalism şi devotament în intervenţiile desfăşurate în condiţii de risc, pentru prevenirea pierderilor de
Deviza „Cu viaţa mea apăr viaţa”- a fost onorată şi consacrată pe parcursul celor 87 de ani de existenţă,
prin misiunile dificile menite să asigure apărarea vieţii şi sănătăţii populaţiei, a mediului înconjurător, a
valorilor materiale şi culturale importante, pe timpul producerii unor situaţii de urgenţă. Eforturile depuse
sub deviza rămasă înscrisă în tradiţia armei, au permis înlăturarea efectelor distrugătoare produse de
dezastrele naturale şi catastrofele care au marcat de atâtea ori ultima jumătate de secol, şi restabilirea rapidă
a stării de normalitate.