Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie

Nicolae Testemitanu


Referat
Tema: Intoxicatiile alimentare si profilaxia lor.
Disciplina: Igiena






Realizat de studenta anului I I , grupa 3207
Ghemu Rodica-Magdalena
Profesor - Bivol Natalia




Chisinau 2014




Cuprins:
Definitia intoxicatiilor alimentare. Clasificarea
intoxicatiilor alimentare.
I ntoxicatiile de origine microbiana.Particularitatile
specifice acestor intoxicatii.
Toxicoinfectiile alimentare provocate de bacteriile
conventional-patogene. Ce produse alimentare sau
bucate pot cauza aceste intoxicatii? Conditiile ce
influenteaza asupra gradului de impurificare a
acestora.
Bacteriotoxicozele. Produsele ce cauzeaza aceste
intoxicatii. Specificul clinicii. Masurile de profilaxie.
Micotoxicozele, intoxicatiile mixte. Particularitatile si
profilaxia lor.
I ntoxicatiile alimentare cu ciuperci si plante
otravitoare. Particularitatile si profilaxia lor.
I ntoxicatiile cu produse alimentare periculoase in
anumite conditii.
I ntoxicatiile alimentare cauzate de substante chimice
(aditivi alimentari, pesticide, sarurile metalelor grele
etc.)
Tratamentul i primul ajutor n cazul intoxicaiei
alimentare, oferit de medic.

DEFINIIE:

Toxiinfeciile alimentare sunt boli acute, ce apar sporadic sau epidemic n
urma consumului de alimente intens contaminate cu vari-ate bacterii i toxinele
acestora , caracterizate clinic prin vrsturi, co-lici abdominali, scaune diareice,
nsoite de fenomene toxice generale i uneori de febr.
Denumirea de "toxiinfecie" este adecvat, deoarece se re-fer att la
componenta toxic ct i la cea infecioas, prezente con-comitent i n proporii
variabile n cursul acestor boli.


CLASIFICARE :

Se poate face n raport cu agentul patogen cauzal sau n funcie de caracterele de
patogenitate a speciilor microbiene.
a) Clasificarea etiologic (n raport cu agentul patogen) germe-nii incriminai
ca agenti cauzatori ai toxiinfeciilor alimentare sunt:
- coci patogeni enterotoxici
- enterobacteriacee
- bacterii formatoare de spori (bacterii care degradeaz unele substane din
alimente pn la formarea de substane toxice
Aceast clasificare etiologic poate fi n mod schematic astfel:

TOXIINFECII ALIMENTARE:
1 -COCII PATOGENI ENTEROTOXICI
- STAFILOCOCI ENTEROTOXICI
- STREPTOCOCI ENTEROTOXICI
2 - ENTEROBACTERIACEE
-SALMONELLA
- ARIZONA
-SHIGELLA
- ESCHERICHIA COLI
- PROTEUS
3 - BACTERII FORMATOARE DE SPORI
- BACILI AEROBI FORMATORI DE SPORI
- b. subtillis
- b. cereus
- b. anthracis
- BACILI ANAEROBI FORMATORI DE SPORI
- Clostridium perfringens
- Clostridium botulinum

b) Clasificarea dup caracterere de patogenitate a speciilor microbiene
Dup caracterele de patogenitate a speciilor microbiene toxi-infeciile
alimentare, se mpart n:
- TOXIINFECII ALIMENTARE DE TIP INFECIOS deter- minate prin
aciunea direct asupra organismului a edotoxinelor ela-borate de germenii
patogeni , care ptrund n alimentele n care se afl n cantitate foarte mare.
Microorganismele se multiplic i n in-testin revrsndu-se apoi n snge, unde
produce bacterii trectoare (enterobacteriacee i spiralacee )
- TOXIINFECIILE ALIMENTARE DE TIP TOXIC determi-nate de
aciunea direct asupra organismelor a toxinelor elaborate de unii germeni
patogeni i care se acumuleaz n cantiti suficient de mari pentru a declana
fenomene morbide (stafilococii, enteroco- cii i clostridium botulinum ).
- TOXIINFECIILE ALIMENTARE PROVOCATE DE ANUMITE ALIMENTE
- al cror rol patogen n provocarea acestor afec-iuni este condiionat de caliti
foarte mari din aceti germeni n ali-mentul consumat pentru a produce toxiinfecii
alimentare (b.cereus, b.proteus, streptococus fecalis).
In general prin toxiinfeciile alimentare se neleg numai acele boli produse
fie de bacterii patogene , fie de toxinele lor , n urma ingestiei unor alimente masiv
contaminate , deosebindu-se de intoxicaiile alimentare produse prin toxinele
minerale sau vegetale.
O alta clasificare a intoxicatiilor alimentare o prezint in tabelul ce urmeaza :
Forme nozologice Factorul etiologic
I. De origine microbiana
1. Toxiinfecii

a. Germeni poteniali patogeni (Proteus
mirabilis i vulgaris,
E.coli serovariantele enteropatogene,
Bac. cereus, Cl.
perfringens, serovarianta A, Str.
faecaloides, serovariantele
liquefaciens i zymogenes, Vibrio
parahaemolyticus);
b. Germeni studiai insuficient
(Citrobacter, Hafnia, Klebsiella,
Edwardsiella, Iersinia, Aeromonas,
Pseudomonas .a.).
2. Toxicoze
A. Toxicoze bacteriene
B. Micotoxicoze

Toxinele produse de Staphylococcus
aureus i Cl. botulinum.
Micotoxinele produse de diverse ciuperci
microscopice
(Aspergillus, Fusarium, Penicillium,
Claviceps purpurea .a.)
3. De etiologie mixt

Combinarea diferitor ageni patogeni (de
exemplu Bac. cereus i
toxinele Staphylococcus aureus, Proteus
i toxinele
Staphylococcus aureus .a.).
II. De origine nemicrobian
1. Intoxicaiile cu plante otrvitoare i
cu esuturi de origine animal
A. Cu plante otrvitoare




B. Derivate de origine animal

Ciuperci otrvitoare (ciuperca alb,
buretele pestri .a.), ciuperci
condiionat comestibile care n-au fost
supuse unei prelucrri
culinare corespunztoare (buretele iute,
zbrciogul gras .a.).

Plante otrvitoare (mtrguna,
mselaria, cucuta etc.).
Seminele buruienilor culturilor cerealiere
(Trihodesma,
heliotrop .a.).
Organele unor specii de peti (marinka
.a.).
2. Intoxicaii cu alimente de origine
vegetal i animal toxice n anumite
condiii:
A. Cu alimente de origine vegetal




B. Intoxicaii cu produse de origine
animal

Cu smburii unor specii de fructe
(piersice, caise, viine,
migdale), care conin amigdalin.
Cu fructele (nucile) unor specii de plante
(ricin, fag .a.), cu
cartofi ncolii (verzi), care conin
solanin, cu fasole crude, care
conin fazin.
Cu ficatul, icrele i lapii unor specii de
peti n perioada
depunerii icrelor (tiuc, macrou .a.).
Cu mierea de albine din nectarul florilor
unor plante otrvitoare
3. Intoxicaii cu reziduuri de substane
chimice
.
Cu pesticide.
Cu metale grele i arsen.
Cu adjuvani alimentari, introdui n
cantiti nepermise
Cu substane ce nimeresc n alimente de
pe utilaj, inventar,
ambalaj.
Cu alte substane chimice.
III. De etiologie neidentificat
Mioglobinuria alimentar
paraxismal-toxic

Unele specii de peti
din lacuri (n unii ani)

Din numrul total de intoxicaii alimentare, cele mai rspndite sunt
intoxicaiile
microbiene (8595%). Cele nemicrobiene se ntlnesc mai rar, n schimb,
sunt mai periculoase i cu un nalt procent al mortalitii.







Intoxicaiile alimentare microbiene

Toxicozele alimentare bacteriene se manifest printr-o stare morbid, care
apare n urma consumului produselor ce conin toxine ale unui agent patogen
specific (bacilul botulinic ori al unui stafilococ). Este caracteristic faptul c
nsui agentul patogen poate lipsi n produsele alimentare sau se afl n
cantiti mici. Dar acumularea unor cantiti mari de substane toxice are loc i
n urma activitii vitale a ciupercilor microscopice. Anume ele provoac
micotoxicoza.
Dintre intoxicaiile alimentare bacteriene cel mai des se ntlnesc
botulismul i cele provocate de toxinele stafilococilor.
Bacilul botulinic este imobil i are proprietatea de a se dezvolta n lipsa
oxigenului (anaerob). El formeaz spori rezisteni la factorii fizici i chimici,
care nu pot fi distrui prin fierbere, suportnd temperatura de 100C timp de
56 ore. Cea mai eficient metod de nimicire a bacilului botulinic este
autoclavarea la temperatura de 120C.
Exist mai multe varieti ale bacilului botulinic: A, B, C, D, E etc. La noi n
ar, boala este provocat mai des de tipurile A, B i E.
Cu spori sau forme vegetative ale bacilului botulinic pot fi contaminate
toate produsele alimentare de origine agricol sau industrial: crnaul,
carnea afumat, conservele din carne i pete, petele rou, precum i
conservele din legume. Extrem de periculoase sunt conservele preparate
n condiii casnice (din fructe, legume, ciuperci), care se sterilizeaz, de
obicei, n borcane timp de cel mult 3040 min., ceea ce nu e suficient.
Consumarea acestor produse constituie cauza celor mai grave intoxicaii
alimentare n Moldova, unde conservarea n condiii casnice este foarte
rspndit.
Formele vegetative ale bacilului botulinic elimin o exotoxin, proprietile
toxice ale creia depesc toate toxinele bacteriene. Precum am spus,
aceast exotoxin rezist la influena factorilor fizici i chimici, ea nu se
schimb la aciunea fermenilor din sucul gastric i intestinal, ns, prin
fierbere, se distruge timp de 1015 minute.
Toxicoza alimentar stafilococic. Aceste intoxicaii sunt cele mai
rspndite printre intoxicaiile alimentare nregistrate n lume. Pentru prima
dat intoxicaia alimentar provocat de stafilococi a fost descris n anul
1901 de ctre profesorul P.N. Laecinikov, care a cercetat, n oraul Harkov,
un caz de intoxicaie alimentar cu torturi cu crem. Probele chimice ale
torturilor n-au depistat substane toxice de provenien neorganic. n urma
cercetrilor bacteriologicice ale cremei, a fost descoperit stafilococul auriu. S-
a presupus c focarul infeciei au fost oamenii bolnavi (infecii acute ale
sistemului respirator, piodermit, rni infectate la mini).
Agentul patogen (stafilococul auriu) elimin n produsele alimentare o
substan foarte toxic enterotoxina, care provoac intoxicaii alimentare.
Stafilococii sunt foarte rspndii n mediul nconjurtor. Ei exist i pe
suprafaa corpului nostru, i n intestin. Aproape o jumtate din oamenii
sntoi sunt purttori de stafilococi patogeni. n timpul vorbirii, tusei sau de
pe minile nesplate, microbii nimeresc uor n hran. Vom remarca c n
aceast privin prezint pericol mai ales persoanele care au deprinderea de
a se scobi n nas sau de a-i scoate cu unghia rmiele de hran dintre
dini. Deosebit de periculoase sunt tieturile, rnile de pe mini, deoarece
secreiile din aceste leziuni conin muli stafilococi. Stafilococii au un mediu
favorabil de nmulire n produsele ce conin hidrai de carbon vinegrete de
legume, lapte i produse lactate, torturi cu crem etc.
De regul, intoxicaiile alimentare apar n urma nerespectrii regulilor
igienice i sanitare. Dac produsul alimentar este contaminat, el, de obicei,
conine o cantitate mic de ageni patogeni, dar suficient pentru a provoca
boala infecioas. Intoxicaiile alimentare se pot produce doar n cazul n care
acest produs contaminat se pstreaz mult timp la o temperatur favorabil
pentru nmulirea microbilor (cel puin, la temperatura camerei). Astfel, se
acumuleaz mult toxin i, dac produsul nu este prelucrat termic
suplimentar, ea provoac intoxicaii. Stafilococii elimin substan toxic
(enterotoxin) numai la temperaturi favorabile, nu mai joase de +22C. n
condiii de frigider (+4, +6C), aceste microorganisme nu se nmulesc i nu
elimin enterotoxin. Enterotoxina se distruge numai la fierbere (1,52 ore) i,
deoarece la pregtirea unor bucate perioada prelucrrii termice e mult mai
mic, devine clar care e motivul intoxicaiilor de acest fel. Simptomele
principale sunt: greaa, voma, durerile acute n regiunea stomacului,
insuficiena cardiovascular. 6070% din numrul bolnavor sufer de diaree,
dureri de cap, ameeli; transpiraia rece, pielea palid, chiar cenuie,
buzele palide-vinete.

Micotoxicozele

Nu o singur dat ai observat, probabil, c pe produsele alimentare, pstrate
mult timp, apare un strat albicios. Acestea sunt nite ciuperci microscopice.
Ele apar pe pinea pstrat cteva zile ntr-un pachet de polietilen, pe
dulceurile care conin puin zahr i nu sunt fierte ndeajuns. Deseori,
ciupercile microscopice acoper legumele, fructele i alte produse alimentare.
Pe msur ce se dezvolt, ele capt o culoare verzuie ori cafenie, uneori
devin negre. Aceasta ne vorbete despre faptul c produsele sunt atacate de
diferite ciuperci microscopice (penicillinum, aspergillus .a.).
Dintre micotoxicozele provocate de toxinele ciupercilor microscopice fac
parte: ergotismul, fuzariotoxicozele i aflotoxicoza. Ciupercile microscopice
paraziteaz pe diferite produse alimentare, n special pe cereale.
Micotoxicozele se deosebesc de intoxicaiile alimentare prin manifestrile lor
clinice.
Aflotoxicoza, de exemplu, are trei forme: acut, subacut i cronic. Forma
acut, dup cum arat U. Jalb i A. Chirlici, se caracterizeaz prin necroza i
infiltraia adipoas a ficatului, au loc hemoragii, ascit, afectarea rinichilor .a.
Ciroza i cancerul primar al ficatului se dezvolt la formele subacute i
cronice ale aflotoxicozei.
Ergotismul apare n urma folosirii n alimentaie a produselor atacate de
cornul secrii, care se dezvolt pe spicele de secar, mai rar pe cele de gru,
i prezint un cornior tare, ncovoiat, de culoare nchis, cu lungimea de 12
cm i grosimea de 34 mm. Substanele toxice sunt provocate de alcaloizi
foarte rezisteni la nclzire, care i pstreaz toxicitatea chiar i n pinea
coapt (ergotina, ergotamina, ergotoxina etc.). Boala ncepe acut, forma
convulsiv se manifest
prin dereglarea tractului gastrointestinal i a sistemului nervos: greuri, vom,
dureri n abdomen, dispare sensibilitatea degetelor, ameeli, convulsii ale
muchilor, somnolen. n cazuri grave se observ dereglri ale sistemului
nervos central. Pot aprea i dereglri ale sistemului vascular, aprovizionarea
cu snge, mai ales a membrelor inferioare, este insuficient, n cazuri grave
apare necroza.
Un pericol grav pentru om prezint i produsele alimentare preparate din
cereale atacate de mucegaiuri, mai cu seam din genul fuzarium
(fuzariotoxicozele). Ele pot provoca tulburarea hematopoiezei, urmat de o
afeciune septic acut, anghin toxic i hemoragii cutanate.
Bolile provocate de ciupercile microscopice la om i la animale pot fi
prevenite prin respectarea regulilor de pstrare a produselor alimentare,
cerealelor i nutreurilor, prin prelucrarea cuvenit a cerealelor, prin controlul
riguros efectuat permanent de ctre serviciul respectiv.




Intoxicaiile alimentare nemicrobiene

Intoxicaiile alimentare nemicrobiene includ intoxicaiile cu esuturi ale unor
animale
veninoase (unele specii de peti), cu produse de provenien vegetal sau
animal, care devin toxice n anumite condiii (smburi amari de migdale, de
piersice i de viine, cartofi ncolii, boabe de fasole crude, ficatul i icrele
unor specii de peti, mierea produs de albine din nectarul plantelor
otrvitoare), intoxicaiile cu diferite substane chimice (pesticide, sruri de
metale grele i de arsen, substane ce nimeresc n produsele alimentare de
pe vesel, ambalaj etc.).

Intoxicaiile cu ciuperci

Ciupercile sunt un produs alimentar preios. Valoarea alimentar a
lor depinde de substanele chimice pe care le conin (acizi organici, proteine,
fermeni, vitamine, etc.). Compoziia chimic a ciupercilor depinde de mai
muli factori: de specie, de faza dezvoltrii, de partea ciupercii folosite, de
locul unde cresc. Ciupercile proaspete conin 8292% ap, 0,51,5%
substane minerale, 13% substane organice, 24% substane azotice
extractive, puine grsimi, vitamine (A1, B1, D, C, PP), acizi organici, muli
compui aromatici. ns din cauza membranei celulare, bogat n celuloz i
cu o structur specific, substanele lor chimice sunt asimilate de ctre
organism mai greu dect alte produse alimentare. Pentru a culege ciuperci,
trebuie s avem o anumit experien i s fim foarte ateni, cci n republica
noastr sunt multe specii de ciuperci otrvitoare. De aceea, dintre intoxicaiile
alimentare nemicrobiene un loc deosebit, att n ceea ce privete frecvena,
ct i gravitatea, le revine intoxicaiilor cu ciuperci.

Ciupercile amanita (amanita phalloides) (buretele-viperei), plria-
arpelui, zbrciogul gras, popenchiul .a. provoac intoxicaii grave, uneori cu
sfrit letal.
Dintre ciupercile otrvitoare cea mai toxic este amanita faloidic
(buretele-viperei). Aceast denumire o poart cteva feluri de ciuperci, toate
ns conin substane toxice, cea mai periculoas dintre ele fiind
amanitotoxina. Aceasta prezint alcaloizi stabili, legai organic de esutul
ciupercii, i de aceea nu se dizolv n ap. Prelucrarea termic (fiertul,
prjitul) i metodele de conservare (muratul, marinatul) nu reduc toxicitatea
amanitotoxinei. Au fost nregistrate cazuri cnd o singur ciuperc a provocat
intoxicarea mai multor oameni. Amanitotoxina conine urmtoarele substane
toxice: falina, amanitina i faloidina, ultima fiind cea mai toxic pentru om (100
g de ciuperci conin aproape 10 g de faloidin, iar doza mortal e de 0,02 g).
Spre regret, pn n prezent nu cunoatem mijloace eficiente ce ar
distruge sau ar micora aciunea toxinei. Aceast ciuperc crete peste tot
n pduri, mai ales n cele de stejar i de fag, n parcuri, n grdini, n fii
forestiere etc., ncepnd din luna iunie i pn toamna trziu, dar cel mai des
se ntlnete n august. Ciupercile tinere au plria sferic, care devine, cu
timpul, plan, au marginea neted i culoarea galben-verzuie. Piciorul i este
albicios, dens, la baz e puin ngroat i are forma unui bulb nfurat ntr-o
membran larg deschis, alb. Cnd amanita-faloidic crete n condiii
nefavorabile, ea i schimb nfiarea, nct o recunosc cu greu chiar i
culegtorii cei mai experimentai, deseori confundnd-o cu ciupercile de
gunoi.
n majoritatea cazurilor, oamenii consider toate ciupercile de acest soi
necomestibile. i bine fac, cci e mai bine s ne dezicem de toate ciupercile
lamelate, dect s culegem o singur ciuperc otrvitoare.
Primele manifestri de intoxicaie cu ciuperca amanita faloidic apar
peste cel puin 7 ore i cel mult 40 de ore dup consumare. La nceput,
afectatul are dureri n burt, diaree frecvent i intens i vom necontenit.
Intoxicaiile evolueaz foarte grav.

n pdurile umede este rspndit ciuperca plria-arpelui, sau, cum i
se mai zice, amanita-de-musc ori buretele veninos. Ea are plria roie sau
roie-portocalie, acoperit cu solzi albi. Partea ei inferioar este de culoare
alb sau glbuie. Are piciorul cilindric, bulbos la baz, cu resturi de volv n
form de cerc. n partea superioar a piciorului se afl un inel alb, mebranos,
lsat n jos. Culoarea vie, punctele albe de pe plrioar, piciorul nalt i
drept, inelul caracteristic pe picior i ngroarea la baz sunt indicii dup care
culegtorii de ciuperci deosebesc buretele veninos de ciupercile comestibile.
Substana toxic pe care o conin bureii veninoi este muscarina. Cteva
miligrame (35) de aceast toxin sunt suficiente pentru o intoxicaie acut. O
astfel de cantitate de toxin se conine n 34 ciuperci.

Spre deosebire de manifestrile clinice ale intoxicaiilor cu alte specii de
ciuperci, n cazul plriei-arpelui perioada din momentul consumrii pn la
apariia primelor simptome ale intoxicaiei este foarte scurt: o jumtate de
ordou ore. Manifestrile intoxicaiei ncep cu o transpiraie puternic,
lcrimare i salivaie. Apoi se asociaz greaa, voma i diareea. Afectatul este
excitat, are halucinaii. Dac nu i se acord ajutor de urgen, el i pierde
cunotina i intr n com.
Trebuie s fim foarte ateni cnd consumm ciuperci. S reinem:
intoxicaiile cu ciuperci decurg deosebit de grav mai ales la copii, la oamenii n
vrst i la acei care au suferit recent de o boal grav. Acetia din urm
trebuie s exclud ciupercile din alimentaie.
Ciupercile sunt un produs alimentar alterabil, de aceea trebuie prelucrate
la timp i corect.
Manifestari clinice ale intoxicatiei cu ciuperci, variaza in functie de tipul de
ciuperci, mai exact de tipul de toxina continuta de acestea si de durata
perioadei de incubatie (timpul scurs de la ingestie pana la aparitia
manifestarilor clinice). Astfel, in cazul intoxicatiilor cu incubatie lunga apare:
- sindromul phalloidian: cea mai grava intoxicatie (Amanita phalloides), cu
perioada de latenta de 6-12 ore, manifestata prin tulburari digestive, afectare
hepatica si renala grava, edem cerebral
- sindromul gyromitrian: interval de latenta de 10-24 ore, dupa care apar
tulburari digestive, neurologice (delir, convulsii, coma), hemoliza toxica
- sindromul orellanian: incubatie peste 24 ore, dupa care apar tulburari
digestive si se instaleaza insuficienta renala acuta.
In intoxicatiile cu incubatie scurta, simptomele apar dupa 1-2 ore de la
ingestie, si desi tabloul clinic poate fi zgomotos acestea sunt de obicei mai
putin grave decat cele cu incubatie lunga.

Primul ajutor:
- prezentarea la spital in cel mai scurt timp
- se poate incerca provocarea varsaturilor, in cazul intoxicatiilor cu durata
scurta de incubatie.
Este foarte important de reinut, c intoxicaia cu ciuperci reprezint o
urgen medical, i rapiditatea n stabilirea diagnosticului i instituirea
tratamentului - pot salva viaa bolnavului.

Intoxicatii cu produse alimentare periculoase in anumite conditii

Intoxicatiile cu produse de origine animala, cel mai raspindite fiind cu peste.
Sunt pesti otravitori, care contin toxina nemijlocit in carne ( au fost depistate
neurotoxine) : la altii toxinele se concentreaza in ficat, in organele de
reproducere ( pestii marinca, pestii din specia furu ). La unele specii de pesti
in timpul depunerii icrelor laptii, icrele, rareori ficatul devin toxici din cauza
formarii substantelor biologic active in ele. Alteori pestele capata toxicitatea
daca se alimenteaza cu plankton toxic. Astfel, in zonele tropicale si
subtropicale ale oceanului au fost depistate pina la 3000 de specii de pesti,
care devin toxici brusc dupa inmultirea planctonului toxic ( toxina siguatera-
care are actiune paralitica) .
Sunt cunoscute cazuri de intoxicare dupa consumarea produselor din
specia scrumbiilor (marcel, palemida, ton), nerespectindu-se tohnologia
conservarii. In aceste cazuri in muschii de peste se formau cantitati mari de
substante histaminice ( din cauza descompunerii proteinelor si substantelor
azotoase sub actiunea bacteriilor) . Vom tine minte, ca pestii capata toxicitate
in caz de poluare a bazinelor de apa cu reziduuri lichide industriale, care
contin compusi ai mercurului ( boala Minomata), cadmiului si altor substante
toxice.

Intoxicatiile cu plante, cel mai des sufera copiii, care maninca fara stirea celor
adulti pomusoare, radacini dulci si frunze de plante otravitoare. Mai rar de
aceste intoxicatii sufera adultii, in caz de confundare a plantelor comestibile
cu cele toxice ( patrunjel, macris, etc.). Exista multe specii de plante toxice
(cucuta, maselarita, matraguna, jir de fag, etc.), de aceea pentru profilaxia
intoxicatiilor copiilor trebuie efectuata educatia sanitara despre pericolul pe
care il prezinta plantele necunoscute. S-au inregistrat intoxicatii de pe urma
consumarii cantitatilor mari (100-200 g) de migdale amare, simburi de zarzari,
piersice, visine. Acesti simburi contin glucozidul amigdalina, care,
dezintegrind in tubul digestiv, formeaza acid cianhidric.
Fasolea alba contine fazina, care la fierbere se neutralizeaza. Intoxicatiile
cu faina de fasole (placintele) se manifestau prin gastrita acuta. Prelucrarea
termica de scurta durata nu a asigurat dezintoxicarea fazinei, de aceea
macinatul si vinzarea fainei de fasole in tara noastra e interzisa.
La pastrarea incorecta a cartofilor, ei cresc si inverzesc, obtinind un gust
amarui si zgiriietor. Astfel de cartofi contin toxina numita solanina, de aceea
cartofii inverziti si crescuti trebuie bine curatati. Fiertura de cartofi trebuie
varsata, deoarece salonina trece din bulb in apa.

Intoxicatii cu miere de albine. Mierea poate capata particularitati toxice daca
albinele string nectar de pe plantele otravitoare ( azalie, ondromeda ). Aceste
plante cresc numai in anumite regiuni. Sunt inregistrate cazuri de intoxicatie
dupa consumarea a 2-3 linguri de miere de acest fel.
Substanta active din miere are o actiune neurotoxica. In unele cazuri la
prelucrarea termica mierea isi pierde proprietatile toxice.

Intoxicatiile cu seminte de buruieni, sunt cauzate in fond de consumarea
produselor cerealiere impurificate cu seminte de plante toxice sau de uleiuri
obtinute din seminte uleioase, amestecate cu cele toxice. La plantele
buruienoase toxice se refera neghina, coronistea, heliotropul, trihodesma
carunta, sofora. In cazurile cind faina este impurificata cu semintele uneia din
plantele enumerate mai sus piinea are un gust neobisnuit, amarui.
Intoxicatiile alimentare cu amestecuri de seminte toxice sunt foarte greu
de diagnosticat, deoarece tabloul clinic al lor e foarte variat. Faciliteaza
diagnosticul numai analiza amanuntita a modului de alimentatie, depistarea
aceleiasi surse de intoxicatie la mai multi oameni.



Intoxicatii alimentare cauzate de substante chimice

Substantele toxice sunt foarte variate, de asemenea pot fi variate si
conditiile de impurificare a alimentelor cu ele.
Alimentele pot fi impurificate in caz de contact cu vasele sau ambalajul
facut din material ce contin plumb, zinc, cupru sau impurificate de
substantele, care s-au pastrat anterior in aceste vase sau ambalaje.
Sunt cunoscute cazuri de intoxicatii acute cauzate de folosirea in
alimentatie a cerealelor tratate cu granozan - pesticid ce contine mercur.
Granozanul se foloseste pentru combaterea daunatorilor agricoli. Au fost
inregistrate intoxicatii cu alimente, la pregatirea carora intimplator in loc de
drojdii au fost introdusi compusi ai arseniului, care sunt folositi ca otrava
pentru soareci sau gindaci; intoxicatii cu nitrati sau bromuri in loc de sare; cu
fluoruri in loc de bicarbonat de sodiu. Nu rareori se intimpla intoxicatii cu
alcool metilic baut in loc de cel etilic.
De fapt intoxicatii din acest grup se intimpla relative rar datorita controlului
sanitar riguros asupra alimentelor, cresterii culturii sanitare a populatiei. Se
interzice de asemenea folosirea preparatelor de o toxicitate inalta in lupta cu
rozatoarele sau insectele domestic fara aprobarea speciala a serviciului
sanitar.
Ambalajele, vasele si mijloacele de transport pentru produsele alimentare,
inainte de a le folosi pentru produse noi, trebuie bine curatate si spalate. Cu
scopul de profilaxie a intoxicatiilor cu zinc legislatia sanitara interzice
pregatirea si pastrarea alimentelor in vase zincate. Se admite pastrarea in
caldari zincate numai a apei si a produselor alimentare uscate. Pentru
profilaxia intoxicatiilor cu cupru si pastrarea cantitatii maxime de acid ascorbic
se recomanda ca partea inferioara a vaselor din cupru sa fie acoperita cu
cositor. Acoperirea repetata se face in caz daca aceasta se sterge, dar nu mai
rar de o data la doua luni. Vasele din cupru curat se utilizeaza numai la
intreprinderile alimentare pentru prepararea dulcetii, magiunului, aceste vase
fiind apoi curatate pina la luciu.
Drept surse de intoxicatii alimentare cu plumb pot fi vasele cu ceramica
sau cele metalice acoperite cu cositor, in a caror component intra plumbul. Se
considera, ca doza de 1 mg pe zi poate provoca peste citeva luni o intoxicatie
cronica, iar cea de mg pe zi peste un timp scurt. Din cauza acumularii a
plumbului in organism, conform regulilor sanitare, se interzice folosirea
materiei de acoperire, care contine plumb mai mult de 1 %.
Cele mai grave intoxicatii cu plumb sint cauzate de alimentele pastrate
timp indelungat in vase de lut, care au in interior acoperire, ce contine o
cantitate sporita de plumb. In prezent se admite folosirea vaselor acoperite
centralizat, care contin mai putin plumb, in stare blocata. Inainte de a folosi
vasele noi de ceramica acoperite ele trebuie fierte o data de doua ori in apa
acidulate cu otet, timp de o ora. Aceasta se face cu scopul de a extrage din
vase oxidul de plumb liber.
Toate vasele din masa plastica de polimeri destinate produselor
alimentare in mod obligatoriu trec inspectia sanitaro toxicologica in
laboratoarele institutiilor stiintifice de specialitate. Folosirea lor e admisa doar
cu permisiunea Ministerului Ocrotirii Sanatatii al RM.

Intoxicatiile cu pesticide, folosite in agricultura

In prezent sporeste mereu fabricarea pesticidelor, substantelor folosite
pentru combaterea insectelor daunatoare, a buruienilor, ectoparazitilor de
animale, etc. In ceea ce priveste folosirea pesticidelor trebuie sa se acorde
atentia cuvenita nu numai profilaxiei intoxicatiilor acute, ci si a celor cronice.
Intoxicatiile cronice pot fi cauzate de poluarea alimentelor cu pesticide
clororganice, mercurorganice, fosfororganice, compusi ai arseniului in cantitati
reziduale. Deosebit de periculoase se considera pesticidele rezistente la
lumina, caldura, umiditate, persistente in sol si pe plante. La acest grup se
refera in primul rind pesticidele clororganice (hexacloranul,
hexaclorciclohexanul, etc.), preparate ca aldrina, dildrina, compusii arseniului.
Fabricarea si folosirea unora din ele astazi e interzisa. Nimerind in organism
cu alimentele, substantele clororganice cumuleaza in tesuturile bogate in
lipide, lezind astfel organele parenchimatoase ( ficatul, rinichii ) si sistemul
nervos.
Compusii clororganici au fost depistati nu numai in produsele alimentare
vegetale, ci si in laptele animalelor care au pascut pe terenuri prelucrate cu
D.D.T., hranite cu nutreturi poluate si dupa prelucrarea pielii animalelor cu
emulsii uleioase de compusi clororganici.

Pesticidele persistente in mediul extern persistente in mediul extern pot
migra ( indeosebi dupa prelucrarea aeriana a culturilor ), poluind aerul, solul,
apele de suprafata si pe cele subterane. Expertii au constatat, ca poluantii
chimici nimeresc in organismul uman in cantitatea de 70 % prin intermediul
alimentelor, 20% - cu aerul atmosferic, 10% - cu apa. Aceste date se
considera destul de elocvente in privinta protectiei poluarii produselor
alimentare si a mediului ambiant de pesticide si alti agenti chimici.
S-a elaborat un system eficace de masuri pentru profilaxia influentei
negative a cantitatilor reziduale de pesticide asupra sanatatii populatiei. Intii
se fac investigatii asupra sintezei unor pesticide noi: mai putin persistente in
mediul extern si mai putin toxice pentru organismul uman. In afara de aceasta
se studiaza minutios si se reglementeaza folosirea unor preparate. In cazurile,
cind pot fi folosite efficient substantele mai putin toxice, metode biologice si
agrotehnice eficiente pentru combaterea daunatorilor se renunta la
preparatele de o toxicitate inalta.
Sunt determinate stiintific cantitatile reziduale maxime de pesticide in
produsele alimentare. De exemplu, nu se admit cantitati reziduale de
hexacloran in lapte, carne, unt, oua, in alte produse alimentare ele nu trebuie
sa depaseasca 0,001 g/kg. Categoric nu se admite prezenta substantelor
mercurorganice, arsenice si a unor substante fosforoganice.
Se admit numai acele metode de folosire a pesticidelor, care vor asigura
cantitatile reziduale in produsele alimentare, in limite mai mici decit cele
admisibile. Astfel, in perioada de coacere a recoltei, se interzice prelucrarea
capsunelor si zmeurei cu pesticide, prelucrarea verzei cu hexacloran din
momentul legarii. Nu se admite cultivarea cartofilor, sfeclei, morcovilor in
solurile, care au fost prelucrate cu hexacloran trei ani in sir. Tratarea
semanaturilor cu diferite pesticide se intrerupe in termenii fixate (de la 15 pina
la 60 de zile, in dependenta de planta si de pesticide) pina la recoltare.
Se interzice cu strictete folosirea in alimentatie a semintelor si
pastaioaselor tratate cu orice pesticid. Semintele prelucrate cu pesticide
trebuie sa se pastreze separate de cele alimentare, sa fie special marcate.
Nerespectarea acestor conditii a cauzat nu o singura data intoxicatii grave.
Produsele vegetale care au fost tratate cu pesticide trebuie bine spalate si
controlate la cantitatile reziduale.
Statiile sanitaro-epidemiologice dispun de personal si laboratoare
toxicologice, care controleaza sistematic cantitatile reziduale de pesticide din
produsele alimentare.

Substantele alimentare aditionale

La acest grup se refera substantele chimice natural sau sintetice folosite in
industria alimentara cu scopul de a preveni alterarea produselor alimentare,
de a le ameliora aspectul, gustul, aroma, consistenta ( colorante,
conservante, aromatizante, emulgatoare, etc. ) sau folosite in scop tehnologic
( condensatoare, neutralizatoare, stabilizatoare, preparate fermentative, etc.).
Substantele alimentare aditionale se admit numai dupa un control
toxicologic-igienic riguros. In timpul studierii lor se determina cantitatile
maxime admisibile inofensive pentru organismul uman si care nu diminueaza
valoarea nutritiva a alimentelor. In procesul folosirii substantelor substantelor
aditionale se efectueaza inspectia sanitara curenta asupra corectitudinii
folosirii lor. Se controleaza daca aditivul e admis de catre Ministerul Ocrotirii
Sanatatii Omului al RM spre folosire, nu sunt incalcari in tehnologia fabricarii
lui, se foloseste conform indicatiilor metodice ( in anumite produse alimentare
si in concentratiile admisibile ).

Funciile medicului practician n caz de declanare a intoxicaiei
alimentare.
Daca dupa particularitatile sale, boala se aseamana cu o intoxicatie
alimentara, medicul este obligat :
1. S acorde ajutorul medical urgent
2. S fac cercetrile prealabile ale cazului cu scopul de a determina cauzele
bolii, de a lua msurile necesare pentru profilaxia rspndirii sau repetrii
intoxicaiei alimentare, spre exemplu, sustragerea
3. S informeze centrul sanitaro-epidemiologic despre cazul de intoxicaie
(prin telefon sau telegrafic) i s expedieze nstiinarea urgent indicnd n
ea : 1) localitatea ; 2) data ; 3) locul (unitatea alimentar), unde s-a ntmplat
cazul ; 4) numrul de victime (inclusiv spitalizate) ; 5) tabloul clinic al bolii ; 6)
numrul de cazuri letale (dac snt) ; 7) produsul alimentar suspect i cauzele,
care au dus la izbucnirea intoxicaiei alimentare ; 8) ce msuri s-au luat.
Centrele sanitaro-epidemiologice primesc informaia despre cazurile de
intoxicaie alimentar i imediat trimit n focar un medic-specialist n igiena
alimentar. Acesta efectueaz inspecia sanitaro-epidemiologic a cazului de
intoxicaie alimentar. Studierea cazului ncepe cu cercetarea locului i
chestionarea celor suferinzi, precizndu-se data i ora intoxicaiei alimentare,
specificul clinicii, cu ce bucate s-au alimentat
1. Medicul igienist :
Sa excluda produsul suspect din alimentatia populatiei ;
Sa colecteze mase vomitive si sa le trimita in laborator ;
Sa interzica comercializarea produselor suspecte pana la identificarea
cauzelor ;
Sa anunte centrul sanitar-epidemiologic ;
2. Medicul sanitar :
Colecteaza anamneze ;
Impreuna cu medicii curativi analizeaza tabloul clinic ;
Expediaza in laborator materialele recoltate de la bolnavi ;
Sa clarifice caile de infectare.


Tratamentul intoxicatiei alimentare

Varsaturile si diareea sunt modalitatea prin care organismul elimina toxinele,
asa ca in primele 24 de ore dupa aparitia simptomelor nu lua
medicamente antiemetice sau antidiareice.

De indata ce poti retine lichide in stomac, bea lichide simple timp de 12 ore.
Apoi, timp de o zi intreaga mananca alimente neiritante, cum sunt orezul,
cerealele fierte si supele strecurate.

Lichidele pierdute trebuie sa fie prompt si complet inlocuite, asa ca
hidrateaza-te adecvat.

Daca simptomele sunt grave sau persistente, medicul gastroenterolog iti va
prescrie antidiareice, antiemetice. Sugarii, copiii, varstnicii si persoanele
diabetice sau cu alte afectiuni cronice vor fi monitorizati pentru prevenirea
deshidratarii si altor complicatii.

Pentru botulism, tratamentul este antitoxina botulinica.
Campilobacterioza se trateaza acasa, in cazuri severe se administreaza
antibiotice.
Listerioza se trateaza de asemenea cu antibiotice.

Toxoplasmoza se trateaza cu spiramicina.
In infectia cu E. Coli se monitorizeaza riguros bilantul hidro-electrolitic si se
face dializa.

SFATURI ESENTIALE SI PREVENIRE!

- Dupa disparitia simptomelor, refa-ti puterile consumand alimente cum ar
fi orezul alb, legumele neiritante si bananele.
- Pentru a reface bacteriile esentiale pentru tubul tau digestiv, mananca iaurt
simplu ce contine culturi active de Lactobacillus acidophilus.
- Evita produsele din laptele nefermentat, pentru ca poate fi dificl de
digerat.
- Spala-te intotdeauna pe maini inainte de pregatirea oricarui aliment.
- Spala ustensilele cu apa fierbinte si sapun dupa ce le ai utilizat pentru
pregatirea oricarui fel de carne sau peste.
- Nu dezgheta carnea congelata la temperatura camerei. Las-o sa se
dezghete gradat in frigider.
- Evita alimentele marinate nefierte si carnea, pestele sau ouale crude.
- Nu manca nici un aliment care miroase sau arata urat, sau alimente din
conserve metalice umflate sau din recipiente fisurate.
- Regleaza-ti frigiderul la 3 grade Celsius.
- Nu manca niciodata carne pregatita sau produse lactate care au fost
scoase din frigider mai mult de 2 ore.




















Bibliografie:
Igiena Gh. Ostrofet, L. Groza, L. Cuznetov
Igiena R. D. Gabovici, S.S. Poznanski, G.X. Sahbazean
http://www.divahair.ro/sanatate/boli_infectioase/intoxicatia_alimentara_-
_simptome,_diagnostic,_tratament ;
http://citynews.ro/lifestyle-16/tratamente-de-urgenta-toxiinfectiile-alimentare-
130532 ;
http://ziarullumina.ro/sanatate/toxiinfectia-alimentara-cauze-si-tratament ;
http://sanatate.acasa.ro/boli-7/primul-ajutor-in-caz-de-intoxicatie-alimentara-
157113.html ;