Departamentul Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova

PROTECŢIA CIVILĂ

ÎN SITUAŢIIA EXEPŢIONALE

Chişinău 2004

Noţiuni generale

Omenirea, permanent se află sub pericolul declanşării situaţiilor excepţionale. Aceasta se referă
atât la activitatea de producţie , cât şi la diverse situaţii cotidiene. Pentru ca omul să
supravieţuiască şi să-şi manifeste potenţialul său de producere, de a influenţa asupra tuturor
factorilor negativi ce-l înconjoară, el are nevoie nu numai de protecţie socială, dar şi protecţie din
partea unor factori ai naturii. Cunoaşterea particularităţilor caracteristice a situaţiilor
excepţionale, care dereglează procesele vitale, are o însemnătate hotărâtoare pentru protecţia
omului. Însă numai cunoaşterea acestor situaţii extremale, este insuficient pentru a depăşi
influenţa lor distructivă asupra omului. De aceea este absolut necesar, ca fiecare individ (de la
mic la mare) să însuşească metodele de acţiune în situaţii excepţionale, pentru a-şi apăra viaţa sa
şi a celor din jur.
 Tragediile care au avut loc pe parcursul istoriei şi îndeosebi cele din ultimii ani (cutremurul de
pământ din Iran, Turcia, Armenia, inundaţiile şi chiciura din Moldova, alunecările de teren,
uraganele, avariile de la staţiile atomo-electrice, conflictele militare din diferite zone ale lumii
etc.), urmate de mari pagube materiale şi umane, subliniază necesitatea de a le cunoaşte în
amănunţire, pentru a fi evitate (în măsura posibilităţilor) sau minimalizarea consecinţelor
acestora. Lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale v-a fi eficientă atunci, când fiecare
individ, fiecare grup de oameni vor fi instruiţi la nivelul automatismului, pentru a acţiona promt în
caz de pericol sau declanşare a situaţiilor excepţionale şi acordarea primului ajutor sinistraţilor în
focarele apărute.

Viaţa ne demonstrează foarte frecvent, că atunci când se declanşează o SE, individul iniţial
rămâne pentru o perioadă neputincios, inhibat (din cauza lipsei de experienţă, a fobiei şi stărilor
de panică, a incapacităţii factorilor de decizie de a organiza lucrările de lichidare a consecinţelor
SE, din lipsa mijloacelor tehnice şi a celor de intervenţie, mijloacelor de protecţie antiincendiară,
lipsa medicamentelor etc.) pentru a se încadra în procesul de lichidare a consecinţelor lor.

În ultimii ani conducerea republicii, a luat o serie de măsuri în vederea prevenirii şi lichidării
consecinţelor SE. Cu acest scop a fost creat Departamentul Situaţii Excepţionale, Comisii pentru
Situaţii Excepţionale (CSE) la toate nivelurile, a fost adoptată Legea “Cu privire la Protecţia Civilă”
etc.

Dar, trebuie să menţionăm, că păturile largi ale populaţiei nu au pregătirea necesară în domeniul
protecţiei civile.

Organele de administrare publică centrală şi locală, administraţiile întreprinderilor şi organizaţiilor

sunt obligate să informeze operativ si veridic populaţia, prin intermediul mass-media, alte
mijloace de informare, despre situaţia în domeniul Protecţiei Civile, despre măsurile întreprinse
pentru îmbunătăţirea acesteia, despre situaţiile excepţionale pronosticate sau deja declanşate,
despre modul si mijloacele de protecţie în caz de pericol sau declanşare a SE.

Situaţiile excepţionale devin tot mai frecvente si de mai mari proporţii. Ele pot duce nu numai la
subminarea economiei, dar pot pune în pericol securitatea oamenilor pe teritorii mari.

Republica Moldova se află într-o zonă seismică activă, unde intensitatea cutremurului poate
atinge 8-9 grade (zona munţilor Vrancea, România).

Totodată, în jurul Republicii Moldova sînt amplasate 8 staţii atomo-electrice.

Pe teritoriul Republicii Moldova sînt circa 500 obiecte potenţial periculoase din care :

153 radioactive

227 chimice
 113 cu pericol de explozie si incendii

Numărul total al substanţelor puternic toxice este de 4 mii tone.

În zone a posibilei contaminări, în caz de avarie la obiectele chimice, activează si locuiesc circa
500 mii de oameni.

În Republica Moldova sunt circa 16 mii de terenuri afectate de alunecări de teren. Intensitatea cea
mai mare a acestora este înregistrată în raioanele din centru si podişul Tigheciului, unde sunt
circa 450 porţiuni periculoase.

Nodurile hidraulice de pe râuri creează un pericol real de inundare a 168 de localităţi cu o

suprafaţă totală de 1300 km pătraţi şi cu o populaţie de circa 160 mii oameni.

Departamentul Situaţii Excepţionale a elaborat Programul de Stat al Republicii Moldova pentru

prevenirea (diminuarea) urmărilor posibilelor avarii, catastrofe şi calamităţi naturale. Totuşi
trebuie să menţionăm, că păturile largi ale populaţiei şi în primul rând tineretul, n-au pregătirea
necesară în domeniul protecţiei civile, pregătire în domeniul activităţii vitale.

Acest manual are menirea de a completa lacunele în pregătirea tineretului pentru participare
activă în lupta cu diverse situaţii excepţionale şi cu consecinţele lor, deseori catastrofale.
Manualul este elaborat în conformitate cu prezentele programe la protecţia civilă în instituţiile de
învăţământ preuniversitar.

Capitolul I.

PROTECŢIA CIVILĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

1. Scurt istoric al protecţiei civile (PC)

Istoria PC îşi ea începutul din anii 1940-1941. Unităţile militare şi formaţiunile Apărării locale
antiaeriene ale republicii din primele zile ale celui de al II-a război mondial localizau şi stingeau
incendiile, acordau ajutor medical răniţilor, construiau adăposturi. După război participă la
restabilirea obiectelor economice, a căilor ferate, drumurilor, liniilor de telecomunicaţii şi
electricitate, asanarea teritoriilor de muniţii neexplodate (mine, bombe, proiectile). Mulţi lucrători
au fost decoraţi cu ordine şi medalii. Sistemul Apărării locale antiaeriene a fost reorganizat în anul
1961 în Apărarea Civilă, iar în anul 1971- în Protecţia Civilă. Forţele PC au participat la lichidarea
avariei de la Cernobîl, a cutremurelor din anii 1986, 1990, a ninsorilor abundente din 1988, a
inundaţiilor din 1991, 1994, a poleiului din 2000.
 1.2. Sistemul PC al Republicii Moldova

(Se anexează)

1.3. Extras din legea “Cu privire la protecţia civilă”

Protecţia civilă a Republicii Moldova reprezintă un sistem de măsuri şi acţiuni, întreprinse pe scara
întregului stat, în vederea asigurării protecţiei populaţiei, proprietăţii în condiţiile calamităţilor
naturale şi ecologice, avariilor şi catastrofelor, epidemiilor, epizootiilor, epifitotiilor, incendiilor,
precum şi în cazul aplicării mijloacelor de nimicire în masă. Protecţia civilă include: organele de
conducere, de administrare, reţeaua naţională de observare şi control de laborator asupra stării
mediului înconjurător şi obiectelor potenţial periculoase, forţele şi mijloacele de lichidare a
efectelor situaţiilor excepţionale, sistemul de instruire la protecţia civilă. Protecţia civilă se
organizează conform principiului teritorial de producere, în corespundere cu organizarea
administrativ-teritorială a republicii, cuprinzând toate ramurile economiei naţionale. Organizarea
Protecţiei Civile poartă un caracter obligatoriu.

Răsponsabilitatea de pregătirea organelor protecţiei civile pentru a desfăşura acţiuni în condiţiile

situaţiilor excepţionale este pusă în seama Guvernului, conducătorilor ministerelor,
departamentelor, administraţiei publice locale, unităţilor economice. Activitatea ministerelor,
departamentelor, autorităţilor administrării publice locale, unităţilor economice în domeniul PC
este coordonată de către Departamentul Situaţii Excepţionale, creat pe lângă Guvern.

Departamentul Situaţii Excepţionale este organul central de specialitate al administraţiei publice

în domeniul protecţiei civile. Organele lui principale sunt: Direcţia protecţia civilă, Direcţia
Pompieri şi Salvatori, Statul Major al Forţelor Protecţiei Civile, detaşamentele de pompieri şi
salvatori.

Sarcinile principale ale protecţiei civile sunt:

(art.4)

protecţia populaţiei şi a teritoriului în condiţiile situaţiilor excepţionale;

executarea lucrărilor de salvare şi altor lucrări de neamînat în condiţiile situaţiilor excepţionale şi

la lichidarea consecinţelor acestora;

organizarea pregătirii iniţiale şi multilaterale a populaţiei, a obiectivelor economiei, Forţelor

Protecţiei Civile pentru intervenţie în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor excepţionale şi
lichidarea consecinţelor acestora.

Protecţia civilă în conformitate cu sarcinile ce-i revin:

organizează forţele necesare capabile să asigure protecţia de nădejde a populaţiei, a proprietăţii

în condiţiile situaţiilor excepţionale, realizează înzestrarea lor tehnico-materială şi pregătirea
 specială, le menţine în stare permanentă de pregătire pentru acţiuni în condiţiile situaţiilor
excepţionale;

creează şi menţine în stare permanentă de pregătire sistemele de comandă, înştiinţări şi

comunicaţii, organizează controlul şi supravegherea situaţiei radioactive, chimice, bacteriologice
şi antiincendiare pe teritoriul republicii;

acumulează şi păstrează în siguranţă mijloacele de protecţie, produsele alimentare şi

medicamentoase, mijloacele tehnice materiale, financiare şi de altă natură, sursele autonome de
aprovizionare cu energie electrică şi cu apă, prevăzute în caz de situaţii excepţionale;

acumulează fondul necesar de construcţii de protecţie, le menţine în stare permanentă de

pregătire pentru adăpostirea persoanelor supuse pericolului;

protejează sursele de apă şi sistemele de aprovizionare cu apă, produsele alimentare şi materie

primă, furajul, animalele agricole şi plantele de contaminare radiativă, chimică şi biologică, iar
mediul ambiant - de poluare cu substanţe radiative, otrăvitoare, puternic toxice şi cu mijloace
bacteriologice;

pregătirea din timp a evacuării, iar în caz de apariţie a pericolului nemijlocit - evacuarea
populaţiei şi proprietăţii din zonele periculoase;

înştiinţarea organelor de conducere şi populaţiei republicii despre pericol sau apariţia situaţiilor
excepţionale, aduce în stare de pregătire completă forţele şi mijloacele protecţiei civile şi conduce
acţiunile la executarea lucrărilor de salvare;

acordă ajutorul multilateral sinistraţilor;

antrenează unităţile economice în acţiunile de preîntâmpinare şi lichidarea consecinţelor

situaţiilor excepţionale;

execută controlul asupra efectuării măsurilor de profilaxie, menite să zădărnicească sau să

diminueze probabilitatea apariţiei situaţiilor excepţionale şi să reducă proporţiile efectelor lor, să
sporească securitatea şi stabilitatea funcţionării tuturor ramurilor şi obiectivelor economiei
naţionale;

asigură securitatea antiincendiară a obiectivelor, a populaţiei şi stingerea incendiilor;

organizează şi efectuează instruirea lucrătorilor unităţilor economice şi cetăţenilor privind

acţiunile în condiţiile SE.

Drepturile şi obligaţiunile cetăţenilor

(art.13)

1. Cetăţenii republicii, cetăţenii străini care locuiesc pe teritoriul republicii în condiţiile situaţiilor
excepţionale au dreptul la protecţia vieţii şi sănătăţii lor, ajutor material şi financiar, la folosirea
gratuită a mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă.

2. Persoanelor care participă nemijlocit la salvarea populaţiei, la lichidarea consecinţelor situaţiilor

excepţionale li se acordă drepturi şi înlesniri suplimentare:
 a) asigurarea gratuită cu hrană, îmbrăcăminte, mijloace speciale de protecţie, locuinţă şi
transport în perioada executării lucrărilor de salvare în condiţiile situaţiilor excepţionale.

b) asistenţa medicală şi tratament gratuit.

c) compensaţia bănească în cazul decesului în timpul îndeplinirii sarcinilor protecţiei civile, care
este achitată de stat sau de patron, în conformitate cu legislaţia.

d) asigurarea cu pensie în cazul survenirii invalidităţii ca urmare a rănirii, contuzionării, schilodirii

în timpul îndeplinirii sarcinilor protecţiei civile.

e) decorarea cu ordine, medalii, diplome, acordarea de premii băneşti şi cadouri de preţ pentru
bărbăţie şi vitejie, manifestate în condiţiile situaţiilor excepţionale.

3. Peroanele care participă la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale, pentru perioada de

executare a lucrărilor de salvare li se păstrează salariul mediu lunar, locul de muncă şi vechimea
în muncă.

4. Persoanele care în timpul îndeplinirii sarcinilor Protecţiei Civile au fost rănite, contuzionate,
schilodite sau au devenit invalizi şi au fost îndreptate la examen sau tratament medical de
dispensar, de ambulatoriu sau clinic, li se păstrează pentru timpul aflării în instituţia medicală
locul de muncă, de studii, funcţia scriptică şi salariul mediu lunar, precum şi li se restituie
cheltuielile de deplasare la şi de la locul de examen, tratament.

Cetăţenii republicii, cetăţenii străini sunt obligaţi:

a) să respecte cu stricteţe actele legislative şi alte acte normative privind protecţia civilă.

b) să cunoască semnalele de înştiinţare ale protecţiei civile, regulile de comportare şi ordinea

acţiunilor în condiţiile situaţiilor excepţionale.

c) să respecte cerinţele protecţiei civile în viaţa cotidiană, în activitatea de producţie şi socială.

d) să înştiinţeze conducătorii obiectivelor şi autorităţile administraţiei publice locale despre

semnele depistate, capabil să provoace apariţia situaţiilor excepţionale.

e) să participe activ la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale, să acorde ajutor

multilateral sinistraţilor.
 f) să manifeste atitudine grijulie faţă de obiectivele şi mijloacele protecţiei civile.

Asigurarea drepturilor cetăţenilor

(art.14)

1. Autorităţile publice de toate nivelurile, organele administrative ale protecţiei civile, unităţile
economice asigură realizarea drepturilor şi înlesnirilor, stabilite de legislaţie pentru persoanele
implicate la îndeplinirea sarcinilor protecţiei civile.

2. Mărimea ajutorului şi modul de acordare al acestuia sinistraţilor în condiţiile situaţiilor

excepţionale şi la lichidarea consecinţelor acestora, sunt stabilite de către Guvern.

Conducerea protecţiei civile

(art.17)

Conducerea generală a protecţiei civile este executată de către Guvern, care determină
caracterul, volumul şi termenele desfăşurării activităţilor, ce a sigură îndeplinirea sarcinilor
protecţiei civile. Guvernul exercită funcţiile de conducere prin intermediul Departamentului
Situaţii Excepţionale, care se completează cu militari şi poartă răspundere pentru pregătirea
generală la îndeplinirea sarcinilor ce-i revin. Şeful Departamentului SE este vicepreşedintele
Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a republicii (preşedintele Comisiei pentru Situaţii
Excepţionale este prim-ministru) şi are dreptul să dea dispoziţii (ordine) din numele lui.
Conducerea protecţiei civile în raioane, municipii, oraşe, sate este executată de către conducătorii
administraţiei publice locale, ministere, departamente, instituţii de învăţământ, obiectivele
economiei – corespunzător miniştrii, şefii departamentelor şi conducătorii respectivi, care în
acelaşi rând sunt preşedinţii Comisiilor pentru Situaţii Excepţionale, create din numărul
personalului de conducere şi colaboratorii aparatului administrativ, fără eliberarea lor de la locul
de muncă de bază.

Organele supravegherii de Stat în domeniul PC

(art.19)

Supravegherea de Stat în domeniul protecţiei civile este executat de organele Inspectoratului de

Stat la protecţia civilă care intră în componenţa Departamentului Situaţii Excepţionale. Organele
Inspectoratului asigură supravegherea asupra stării de protecţie genistică, radiativă, chimică şi
medico-biologică a populaţiei şi obiectivelor.

1.4. Forţele Protecţiei Civile

 Pentru îndeplinirea măsurilor preventive la executarea lucrărilor de protecţie şi lichidare a
consecinţelor situaţiilor excepţionale, prin Hotărârea Guvernului Nr.249 din 4 mai 1996 a fost
aprobat Regulamentul şi calculul constituirii formaţiunilor protecţiei civile.

Forţele Protecţiei Civile includ unităţi şi subunităţi ale DSE, formaţiunile protecţiei civile, unităţile
şi organizaţiile speciale.

Forţele Protecţiei Civile sunt constituite pe specialităţile: observare, cercetare, transmisiuni,

alarmare, adăpostire, deblocare, mecanizare, energetice, medicale, veterinare, protecţiei
antichimice, transport.

Conform Dispoziţiei Guvernului, la executarea lucrărilor de salvare în condiţiile situaţiilor

excepţionale şi la lichidarea consecinţelor lor pot fi antrenate unităţile militare ale Ministerului
Apărării şi subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne. Conducerea operativă a Forţelor Protecţiei
Civile la executarea lucrărilor de salvare este exercitată de către Statul Major al Forţelor Protecţiei
Civile, conducătorii administraţiei publice locale.

Capitolul 2.

Situaţiile excepţionale şi caracteristicile lor

Situaţie excepţională - se numeşte procesul declanşat de forţe naturale sau de activitatea omului
(planificată sau ocazională) care poate provoca pagube materiale şi pierderi umane.

Situaţiile excepţionale se împart în două grupe:

1.Situaţiile excepţionale provocate de procesele naturale (cutremure de pământ, alunecări de

teren, inundaţii, secete, furtuni, înzăpeziri etc.).

2.Situaţiile excepţionale provocate de activitatea omului - tehnogene (accidente nucleare,

chimice, incendii etc.).

Situaţiile excepţionale determinate de procese naturale de regulă sunt spontane şi nu pot fi

controlate şi evitate.

2.1. Cutremurul de pământ

 Toate calamităţile naturale au caracter periculos, însă cele mai tragice urmări apar în rezultatul
cutremurului de pământ, care este rezultatul vibraţiei scoarţei pământului provocată de cauze
tectonice şi vulcanice.

Intensitatea cutremurului de pământ depinde de adâncimea la care au loc procesele tectonice sau
vulcanice (de magnitudinea cutremurului). Intensitatea cutremurul se măsoară în baluri pe scara
Rihter - pînă la 12 baluri. Cu cât mai multă energie se formează în timpul cutremurului, cu atât,
vibraţia este mai mare şi urmările sunt catastrofale (8-12 grade). Locul de producere al
cutremurului (focarul) poate fi de suprafaţă, intermediar (50-250 km) sau la adâncime (250-700
km).

În secolul trecut în întreaga lume sunt cunoscute peste 30 cutremure puternice, în care şi-au
pierdut viaţa peste 30 000 000 de oameni, mai mult de 12.500 000 au fost răniţi şi peste 30. 000
000 au rămas fără adăpost.

În decursul ultimilor 200 de ani (1790-1990) pe teritoriul Moldovei s-au declanşat 18 cutremure de
pământ - de 7-9 grade, dintre care 4 – de 9 grade (1865, 1894, 1934, 1940), 6 - de 7-8 grade
(1790, 1802, 1821, 1829, 1877). Focarul cutremurului de pământ se află în regiunea Focşani
(munţii Vrancea, România).

În noiembrie 1940 cutremurul a atins 9 grade, în urma căruia 12.400 de edificii, 2795 case au
fost deteriorate din care 200 au fost distruse complet. În urma cutremurului din anii 1977, 1986,
1990 au fost traumate 460 persoane, mai mult de 12 000 de oameni au rămas fără adăpost,
paguba fiind – mai mult de 700 mil. ruble.

Măsuri de protecţie

În momentul cutremurului postaţi-vă lângă peretele de rezistenţă, stâlpi de rezistenţă, în spaţiul

uşilor, la colţurile interioare ale încăperilor, sub mese. Aceleaşi locuri similare pentru adăpostire
se vor alege la serviciu şi în locurile publice (magazine, săli de spectacole, restaurante etc.).

Părăsirea încăperii, clasei se va realiza numai dacă vă aflaţi la etajul 1-2, dacă condiţiile permit
(porter, mai multe uşi de evacuare). Ţineţi-vă mai departe de geamuri, de uşile de la intrare, de
părţile exterioare ale clădirilor, de balcoane, de copaci mari. În stradă deplasaţi-vă pe un loc
deschis, nu intraţi în clădiri, ţineţi-vă mai departe de liniile electrice. În timpul cutremurului
mijloacele de transport se opresc şi nu se părăsesc.

După încetarea seismului, acordaţi ajutor celor sinistraţi. Pericol repetării seismului se menţine în
prima oră după cutremurul trecut. Cei blocaţi sub dărâmături sau în încăperi, vor aştepta ajutor
din exterior. Este bine de reţinut locul unde se află îmbrăcămintea, încălţămintea, medicamentele,
documentele etc. În orice împrejurări păstraţi-vă calmul. Calmul şi cuvintele de încurajare
diminuează încordarea psihică şi contribuie la evitarea stărilor de stres, contribuie la prevenirea
panicii. În încăperile grav avariate se intră numai cu aprobarea organelor protecţiei civile. Nu
 trebuie să ne preocupe paza lucrurilor din locuinţa avariată sau distrusă. Ele vor fi în grija
organelor de menţinere a ordinii publice.

Trebuie reţinut faptul, că imediat după cutremur, structurile protecţiei civile încep organizarea şi
desfăşurarea acţiunilor de salvare, conform planurilor întocmite din timp: înştiinţarea
suplimentară a populaţiei privind situaţia creată în urma cutremurului, apariţia unui eveniment,
pericol de accident (chimic, biologic), măsurile care trebuie aplicate şi regulile de comportare,
executarea acţiunilor de cercetare de specialitate cu scopul de a stabili: locul şi volumul
pierderilor umane, distrugerilor la construcţiile civile şi industriale; existenţa şi locul
supravieţuitorilor sub dărâmături, avariile la reţelele gospodăriei comunale (apă, gaz, canal), a
reţelelor electrice şi de comunicaţii, zonele cu pericol de inundaţii şi incendii, căile de comunicaţie
blocate de dărâmături sau alunecări de teren, desfăşurarea acţiunilor de deblocare şi salvare a
supravieţuitorilor de sub dărâmături, intervenţia la gospodării comunale, înlăturarea avariilor,
organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de acordare a primului ajutor medical, transportarea
răniţilor la spitale, asigurarea asistenţei medicale de urgenţă, tratarea şi spitalizarea răniţilor,
desfăşurarea acţiunilor de combatere a panicii şi de prevenire a apariţiei epidemiilor, organizarea
şi desfăşurarea acţiunilor de ajutorare, de transport şi cazare a persoanelor sinistrate,
desfăşurarea acţiunilor de salvare a produselor agroalimentare, a animalelor, cerealelor, a altor
bunuri materiale, asigurarea măsurilor de pază şi menţinere a ordinii publice, scoaterea de sub
dărâmături a cadavrelor şi înhumarea lor, pentru a evita apariţia epidemiilor.

Concomitent cu acţiunile de salvare în zonele afectate de cutremur, se desfăşoară acţiuni de

restabilire a capacităţilor de producţie la unităţi economice din sectorul alimentar, pentru
asigurarea cu energie electrică, gaze, apă, termoficare, reţele telefonice etc.

2.2. Alunecări de teren

Măsurile de prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul alunecărilor de teren sunt similare cu cele
aplicate în caz de cutremur. O particularitate însă o constituie faptul, fenomenul dat nu apare
chiar prin surprindere.

Alunecări de teren se pot desfăşura cu viteze de 1,5-3 m/s, iar în unele situaţii şi peste 3m/s,
oferind astfel posibilitatea pentru realizarea unor măsuri în astfel de situaţii. În aceste condiţii, un
rol important revine măsurilor de observare a condiţiilor ce favorizează apariţia alunecărilor de
teren, prevenirea populaţiei din timp şi dacă este necesitate – efectuare evacuării din zona
respectivă. Alunecările de teren pot fi preîntâmpinate, dacă sunt efectuate din timp investigaţiile
corespunzătoare, necesare stabilirii condiţiilor de apariţie şi de dezvoltare a lor, dacă se aplică
precedeele adecvate de ţinere sub control a fenomenelor, tot odată este necesar de a evita
amplasarea obiectelor industriale sau a altor construcţii în zonele în care asigurarea stabilităţii
straturilor nu se poate realiza sau este foarte costisitoare; este posibilă protecţia dacă se planifică
din timp măsuri corespunzătoare de protecţie şi se realizează o informare oportună a populaţiei în
zona de risc. Salvarea supravieţuitorilor din clădirile acoperite se realizează în condiţiile similare
acţiunilor preconizate în cazul cutremurului de pământ.

2.3.Inundaţii
 Împotriva inundaţiilor, indiferent de cauza lor, este necesar să se asigure măsuri de prevenire şi
de protecţie astfel încât să se diminueze acţiunea lor.

Moldovei sunt caracteristice ploi torenţiale, care au loc în perioada mai-august. 50% din ploile
torenţiale aduc precipitaţii cu volum de 50cm/m.p în focarul lor. Astfel de ploi provoacă revărsarea
râurilor, spălarea solului, inundarea văilor.

Daune mari aduc economiei ploile cu precipitaţii de peste 70mm. Ploile cu precipitaţii mai mari
de 100mm în 24 ore aduc pagube catastrofale. Mare pericol este revărsarea râurilor Bîc, Nistru,
Prut, Răut, Cogâlnic şi altele.

În anul 1948 revărsarea râului Bîc a adus la ridicarea nivelului apei cu 2,8m-3,5m şi inundarea
gării feroviare, distrugerea multor case din Chişinău. 4-5 iulie 1991 precipitaţiile au ajuns la
175mm. Râul Ciorna – inundaţiile din Floreşti, Şoldăneşti, au decedat oameni, animale. 26-27
august 1994 ploile au adus la inundaţii catastrofale în raionul Străşeni, satele Calmaţui,
Cărpineni, s-au înregistrat 31 victime omeneşti. Prevenirea apariţiei inundaţiilor sau diminuarea –
eliminarea acţiunilor distructive se pot asigura prin: realizarea unor lucrări destinate să reţină şi
să întârzie scurgerea apelor de pe versanţi, din afluenţii mai mici ai bazinelor sau din torente care
s-ar forma ca urmare a unor ploi abundente sau prin construirea unor diguri şi canale, realizarea
unor bazine pe unele porţiuni de luncă, interzicerea construcţiilor în zonele de inundaţie;
construirea clădirilor cu rezistenţă la creşterea nivelului apelor şi viteza de deplasare a acestora.

Protecţia, organizarea, încadrarea şi dotarea formaţiunilor protecţiei civile din zonele periculoase
astfel încât acestea să poată participa la asigurarea măsurilor de protecţie şi îndeplinirea
acţiunilor de salvare, stabilirea locurilor şi condiţiilor în care urmează a se desfăşura acţiunile de
evacuare temporară, asigurarea înştiinţării şi alarmării despre pericolul inundaţiilor, organizarea
salvării pe apă; asigurarea asistenţei medicale, asigurarea condiţiilor necesare pentru sinistraţi
(cazare, apă, hrană, asistenţă medicală, transport etc.).

Salvarea de inundaţie se poate efectua prin ridicarea pe povârnişuri , la etajele de mai sus, pe
acoperişul clădirilor, pe copaci, folosind mijloace de salvare (plute, bărci, butoaie, camere de
gumă etc.).

2.4. Vânt puternic (uragan)

Se aude zgomot puternic, care aminteşte suspin şi plîns de copil. Pe bolta cerească apar rupturi
fioroase de nori. Fearele se ascund în vizuini, păsările se strâng în stoluri, se ascund în cuiburi
sau zboară din loc în loc, cu ţipăt î-şi exprimă deranjul. Pe neaşteptate cu furie se dezlănţuie
vântul, începe să fulgere, norii negri plutesc asupra pământului – se apropie uraganul.

Acest vînt are o viteză de 30-35 m/s şi aduce la mari urmări catastrofale. Uraganul cu o viteză de
50-60 m/s are o presiune de 200 kg/m2, smulge copacii din rădăcină, întoarce curgerea râurilor
înapoi. Stihia este inevitabilă. Puterea naturii e grozavă şi omul se teme numai de aceea, că nu
cunoaşte, cunoaşterea biruie frica.
 Protecţia: nu trebuie de părăsit încăperile, adăposturile, uşile, ferestrele trebuie să fie închise,
lumina, gazul deconectate, animalele închise în adăposturi.

În stradă trebuie de culcat la pământ mai departe de construcţii, copaci, stâlpi cu linii electrice.

2.5. Grindină, înzăpeziri

Grindina este o varietate a precipitaţiilor atmosferice şi se formează în cumuluşi de ploaie mari în

perioada caldă a anului (aprilie-octombrie). Particulele grindinii au formă sferică, de cele mai
multe ori, dar se întâlnesc şi de altă formă, inclusiv neregulată. Mărimea lor variază de la câţiva
mm până la 10-12cm. Vânturile puternice însoţite de grindină măresc catastrofal pagubele.

Grindina nimiceşte culturile anuale, viile, livezile, pier animalele şi păsările, sunt traumaţi oamenii.

Lupta cu grindina – iodura de argint topeşte particulele de gheaţă şi le transformă în ploaie

(rachetele antigrindină “Alazani” şi “Cristal”).

Protecţia: capul şi corpul trebuie acoperite.

Înzăpezirile au un caracter aparte privind măsurile de protecţie, în sensul că acest gen de

calamităţi cu rare excepţii se formează într-un timp mai îndelungat şi există posibilitatea de a lua
unele măsuri ca efectele acestora să fie reduse.

Protecţia: informarea populaţiei asupra condiţiilor meteorologice, să nu părăsească încăperile,

asigurându-se cu hrană, apă, combustibil pentru încălzire, iluminat, lopeţi.

În afara locuinţei – în călătorii, în mijloace de transport trebuie de păstrat calmul şi de luat măsuri
contra frigului, transportul nu trebuie părăsit (este pericol de rătăcire), de dat alarmă cu
claxoanele, lumina cu farurile, aprinderea rugurilor.

2.6. Contaminarea radiativă şi chimică

Situaţiile excepţionale determinate de activitatea omului presupun: accidente nucleare, chimice,

incendii etc.
Problema securităţii radiative este actuală pentru Moldova, deoarece în apropierea noastră (135-
400 km) sunt amplasate 7 staţii nucleare electrice (Ucraina: Rovensc, Hmelnic, Cernobîl, Novo-
Ucrainsc, Zaporojie; România – Cernavoda; Bulgaria - Cozlodui).

Radiaţia ionizată este utilizată de 340 întreprinderi, organizaţii locale. Posibilele avarii la centrele
nucleare prezintă un pericol real (26 aprilie 1986 - Cernobîl). Radiaţia are formă de raze alfa , beta
sau gama şi se numeşte radiaţie ionizată. Materialele care emit aceste radiaţii se numesc
materiale radiative. Radiaţia alfa reprezintă flux de particule încărcate pozitiv şi sunt nucleele
atomilor de heliu, au viteza de 10-20 km/s şi o mare putere de ionizare. Ele nu reprezintă pericol,
sunt uşor absorbite de îmbrăcăminte şi stratul superior al pielei. Însă sunt extrem de periculoase
când pătrund în interiorul organismului. Radiaţia beta este un flux de electroni sau pozitroni
rapizi, capacitatea de ionizare este de sute de ori mai mare decât alfa. Echipamentul de vară
reduce radiaţiile beta aproape la jumătate, cel de iarnă - mai mult. Radiaţiile gama sunt radiaţii
electromagnetice asemănătoare razelor Rentghen. El se propagă cu viteza luminii, au o
capacitate foarte mică de ionizare, însă capacitatea lor de penetraţie este foarte mare. Protecţia
împotriva radiaţiei gama se calculează, având la bază grosimea de înjumătăţire (grosimea
materialului care reduce la jumătate din intensitatea iniţială; lemn – 30cm, apă – 20cm, pământ –
14cm, beton armat – 10cm, fier – 3,5cm). Protecţia se realizează bine, folosind ca ecran protector
betonul şi pămîntul.

Grosimea startului de reducere (cm)

Coeficientul de reducere Beton Pămînt

2 10 14

10 34 38

100 65 75

1000 96 110

Contaminarea terenului se caracterizează prin puterea dozei (Rentghen pe oră, mili Rentghen pe
oră, micro Rentghen pe oră = R/oră, mlR/oră, mcrR/oră).

Doza – cantitatea de radiaţii pătrunsă în organismul viu. Ea se măsoară în Rentghen (R).

Dozele ce nu aduc la (îmbolnăviri) pierderea capacităţii de lucru: 50R în decurs de 4 zile; 100 R –
în decurs de 30 zile; 200 R – 90 zile; 300 R – 1 an. Terenul contaminat se împarte în 3 zone cu
regim de protecţie: 1 zonă a controlului strict are nivel de radiaţie de la 0,06 mR/oră până la 0,15
(60-150 mcR/oră), a 2 zonă a strămutării 0,15 - 0,4 R/oră (150-400 mcR/oră); a treia zonă a
înstrăinării (mai mult de 400 mcR/oră).

Contaminarea chimică:
 Accident chimic poate fi definit ca eveniment tragic produs la una din întreprinderi unde se
fabrică, se utilizează, se depozitează (transportă) atât substanţe toxice sau puternic toxice ce
conduc la consecinţe ecologice grave şi pun în pericol sănătatea şi viaţa umană.

Obiectele care pot duce la accident chimic: întreprinderi industriale (frigidere, lactate, baze de
alimentare etc.).

Denumirea substanţelor puternic toxice Concentraţiile lezionale mg/m3 Concentraţiile

maximal admisibile mg/m3

Amoniac 0,20 15,00

Clor 0,03 0,60

Anhidridă sulfurică 0,05 20,00

Acetonitrit 0,03 0,75

Florură de hidrogen 0,50 4,00

Acidul azotic0,40 1,50

Dicloretan 1,0 67,50

Acid sulfuric 0,1

Clorul – gaz de culoare verde-galbenă cu un miros puternic. Trece în stare de cristal la t = 101 C,
iar în lichid la t= 34 C; de la 2,5 mai greu ca aerul, se dizolvă în apă (un volum de clor în două
volume de apă) se foloseşte la staţiile de curăţire a apei şi pomparea ei.

Clorul se păstrează în baloane de metal sub presiune, în aer formează nori albi, se simte la o
cantitate 2 mg/m3. Concentraţia 200 mg/m3 în timp de 30-60 min. conduce la moarte.

Protecţia: antigaze cu cutie V (de culoare galbenă).

Primul ajutor: ieşirea din focar la aer curat.

Sinistratul trebuie să fie acoperit cu o pătură caldă, respirare cu aburi de spirt sau apă. Este
interzisă adăpostirea în subsoluri. Ieşirea din focar se efectuează în direcţia împotriva vântului.

Amoniul - gaz fără culoare cu miros de naşatîr, ca şi clorul atacă organele respiratorii, ochii, este
mai uşor ca aerul.
 Protecţia: mască antigaz cu cutie CD (de culoare sură).

În zona de acţiune a norului toxic se aplică măsuri de protecţie şi intervenţie, astfel:

înştiinţarea şi alarmarea populaţiei despre pericolul chimic;

asigurarea populaţiei cu mijloace individuale de protecţie şi alte măsuri ce trebuie aplicate după
trecerea pericolului (măşti izolante, aparate izolante);

asigurarea protecţiei populaţiei prin adăpostire;

evacuarea (autoevacuarea) temporară;

protecţia animalelor;

introducerea restricţiilor de consum a apei, produselor alimentare şi furajelor;

introducerea restricţiilor de circulaţie şi a unor măsuri de pază;

organizarea cercetării chimice;

acordarea primului ajutor şi a asistenţei medicale de urgenţă persoanelor intoxicate;

aplicarea măsurilor de neutralizare.

Pentru prevenirea unor boli ca rezultat de contaminare radiativă se efectuează profilaxia cu iod.

Preparatul iodat cu caliu în praf: doza pentru o dată copiilor până la 3 ani = 55mg o dată pe zi în
timp de 2 zile, copiilor după 3 ani şi maturilor – 130 mg o dată pe zi în timp de 10 zile.

Preparatul soluţie din apă – spirt şi iod 5%; copiilor până la 3 ani – 1-2 picături câte de 3 ori pe zi
la100 gr lapte; copiilor după 3 ani şi maturilor 5-8 picături de 3 ori pe zi cu lapte, apă, iaurt în
timp de 10 zile. Femeilor gravide – iodat de caliu în drageuri – un drage o dată pe zi în timp de 10
zile. Copiii mici nu suferă aceste preparate curate, deaceea se picură preparatul pe o bucăţică de
zahăr, într-un pahar cu lapte (apă, suc) sau pe o bucăţică de pîine.

Măsurile de protecţie şi intervenţie în zonele poluării radioactive sunt adecvate acelor ca şi în

zonele accidentului chimic.

2.7. Incendii

Incendiul este o ardere ce se dezvoltă fără control, în timp şi spaţiu care distruge bunuri
materiale, pune în pericol viaţa oamenilor şi animalelor.
Consecinţele factorilor periculoşi a incendiilor sunt: producerea traumelor (căderea şi prăbuşirea
construcţiilor), intoxicarea şi decesul oamenilor precum şi distrugerea bunurilor materiale (focul
deschis şi scânteile, temperatura ridicată a mediului şi a materialelor, fumul şi produsele de
ardere toxice, exploziile).

Incendiul izbucneşte din diferite motive: cutremur de pământ, alunecări de teren (distrugerea
surselor în care arde focul, liniilor electrice), fumatul în aşternut, neglijenţa şi nerespectarea
regulilor antiincendiare.

Scopul principal al apărării împotriva incendiilor îl constituie – apărarea vieţii omului şi a

colectivităţii umane.

În caz de incendiu prin intermediul 901 se informează serviciul de pompieri indicând adresa. Se
închide gazul, se deconectează electricitatea, se salvează copii şi bolnavii din încăperi. Se iau
măsuri pentru stingerea focului cu mijloace disponibile, nu se deschid uşile, ferestrele pentru a
evita curentul care va intensifica focul. În caz când haina se aprinde ea trebuie acoperită cu o
pătură, brezent ud, de lipit cu haina incendiată de perete sau de culcat la pământ, nici într-un caz
nu se fuge. În zona de incendiu se pătrunde numai în haine ude, prin fum se recomandă a trece
pe furiş sau în poziţie aplicată. Trebuie de ţinut minte că copii se ascund sub pat, în dulapuri.

Arme de nimicire în masă şi obişnuite

Aceste arme contribuie totalitatea muniţiilor (bombe, mine, proiectile, rachete), care pot fi lansate
din avioane, de pe rampele de lansare asupra centrelor populate, obiectivelor industriale etc. cu
scopul de a produce pagube materiale şi victime omeneşti.

Prin armele de nimicire în masă se înţeleg acele arme care sunt folosite de agresor, determină un
volum mare de distrugere de bunuri materiale, precum şi un număr mare de victime în rândul
oamenilor şi animalelor neprotejate, aceste arme sunt: arma nucleară, atomică, hidrogenică,
trifazică (combinată) , neutronică (radiologică), arma biologică, arma chimică.

Arma biologică şi arma chimică deşi nu provoacă distrugeri ca arma nucleară, sunt socotit totuşi
arme de nimicire în masă, datorită faptului că prin acţiunea lor determină un număr mare de
victime în rândul oamenilor şi a animalelor neprotejate.

Arme, în viziunea tuturor nucleelor atomilor unui kg de uran – 235 se eliberează o cantitate de
energie echivalentă cu energia calorică dată de ardere a 2,5 mil. kg de cărbune superior. Explozia
nucleară poate fi executată în aer, sub pământ (sub apă). La explozia unei borube nucleare şi
eliberează o cantitate mare de energie în mediul înconjurător, formându-se o sferă de gaze cu
temperatura de câteva milioane de grade, această explozie produce factori distrugători, unde de
şoc, emisiunea de lumină, radiaţia penetrantă, impulsul electromagnetic şi contaminarea
radioactivă.

Protecţia: înştiinţarea, adăpostirea, asigurarea cu mijloace de protecţie individuală, evacuare.

 Înştiinţarea despre pericol

Un mijloc important de reducere a daunelor posibile reprezintă înştiinţarea despre pericol, sursa,
puterea lui. Aceasta permite câştigarea de timp pentru organizarea şi desfăşurarea măsurilor
pentru protecţia operativă a elementelor economiei şi mediului înconjurător în corespundere cu
planurile elaborate.

În acest scop se construiesc şi se menţin în stare activă sistemele de înştiinţare.

În caz de primejdie sau apariţie a situaţiilor-limită populaţia este înştiinţată de către organele de
conducere (primării, preturi, agenţii economici).

Înştiinţarea se efectuează prin sunetul sirenelor electrice – ceea ce înseamnă semnalul PC

“Atenţie tuturor”. Auzind acest sunet al sirenei trebuie de conectat radioul şi televizorul şi de
ascultata informaţia despre ce s-a întâmplat şi ce acţiuni de întreprins.

De exemplu: accident (avarie) la combinatul de carne. Se includ sirenele electrice (la combinat şi
din apropierea lui), la radio programul 1, la televiziune; se difuzează: “Cetăţeni! Vorbeşte Direcţia
Protecţie Civilă a municipiului Chişinău! Astăzi, la ora 10.00 la combinatul de carne a explodat a
cisternă cu amoniu. Aerul poluat se îndreaptă spre străzile Uzinelor - Cuza-Vodă – Trandafirilor.
Păstraţi calmul, îmbrăcaţi mijloace simple de protecţie a organelor respiratorii şi îndreptaţi-vă la
stadion. Locuitorii de pe strada Viilor să ocupe subsolurile, camerele în apartamente. Uşile şi
ferestrele să fie închise. Urmăriţi informaţiile noastre”.

Organizarea lucrărilor de salvare şi altor lucrări de neamînat (LSLN)

În procesul de lichidare a urmărilor situaţiilor excepţionale pot fi evidenţiate două etape de bază:

1.Efectuarea imediată a lucrărilor de salvare – deblocare.

2.Restabilirea potenţialului social-economic în zonele de calamitate.

lucrările de salvare: cercetarea focarului (determinarea volumului şi gradului de deteriorare a

diferitor clădiri, stabilirea locurilor de adunare mai densă a sinistraţilor); căutarea şi scoaterea
sinistraţilor de sub ruine, acordarea primului ajutor medical şi de specialitate cu evacuarea lor în
staţionare; localizarea şi lichidarea incendiilor; scoaterea de sub ruine a decedaţilor; înregistrarea
şi înmormântarea acestora.

alte lucrări imediate: curăţirea căilor de acces şi a platourilor pentru parcarea tehnicii sosite;
repartizarea şi menţinerea în stare bună a itinerarelor de circulaţie, restabilirea magistralelor de
cale ferată; lichidarea avariilor şi consecinţelor lor la reţelele comunale, energetice şi tehnologice
care periclitează viaţa sinistraţilor şi fac dificilă deplasarea liberă a formaţiunilor protecţiei civile;
distrugerea construcţiilor şi edificiilor care au pericolul de a se prăbuşi; întărirea părţilor
instalabile ale distrugerilor, care se pot mişca în procesul lucrărilor; organizarea serviciului de
comenduire şi menţinere a ordinii publice; evidenţa şi transmiterea către organele
 corespunzătoare a avariilor descoperite; efectuarea unui complex de măsuri antiepidemice şi
sanitaro-igienice; înhumarea animalelor pierite; asigurarea materială şi tehnică; completarea
forţelor cu efectiv şi tehnică, deservirea tehnicii; asigurarea vitalităţii formaţiunilor şi populaţiei
sinistrate (cazarea, alimentarea, deservirea medicală).

Decontaminarea: În caz de dezastre, oamenii surprinşi neprotejaţi sau neadăpostiţi pot fi

contaminaţi cu substanţe radiative şi chimice. Înlăturarea prafului radioactiv sau spălarea şi
neutralizarea substanţelor nocive de pe suprafeţele pe care sau depus se realizează prin
decontaminare. Decontaminarea personalului, tehnicii, clădirilor şi instalaţiilor, echipamentului,
mijloacelor de transport.

Capitolul 3.

SITUAŢIILE EXCEPŢIONALE ŞI TRAUMATISMUL

3.1.Principii de organizare şi acordare a primului ajutor medical

Traumatismele sunt cele mai grave urmări ale situaţiilor excepţionale şi se exprimă în diferite
forme, începând cu leziuni mici şi până la traume care se finalizează cu moartea clinică şi cea
biologică. Traumatismele de regulă, sunt nişte leziuni corporale provocate de factorii mecanici,
chimici, termici, electrici. Traumatismele pot fi închise şi deschise.

Cele închise se caracterizează prin ceea că după acţiunea factorilor tegumentali (pielea) şi
mucoasele din cavităţile organelor rămân intacte.

Asta nu înseamnă că astfel de traume ca contuziile pot fi socotite dintre cele uşoare. Deseori
contuziile toracice şi ale abdomenului pot fi urmate de lezarea organelor interne cum sunt
plămânii, ficatul, splina care provoacă hemoragii interne sau chiar mortalitatea. Traumatismele
deschise sunt mult mai periculoase fiindcă provoacă întotdeauna hemoragii externe şi sunt
infectate.

În caz de cutremur predomină leziunile corporale mecanice şi îndeosebi sindromul compresiei

ţesuturilor membrelor inferioare, fracturile, contuziile şi leziunile organelor interne. În caz de
incendii predomină arsurile, care uneori pot fi în combinaţie cu leziuni mecanice.

La inundaţie de regulă se înregistrează înecul.

Pentru situaţia excepţională provocată de poluarea mediului cu substanţe radioactive este

caracteristică apariţia bolii actinice în formă acută şi cronică.
 Simptoamele traumatismului sunt: durere, dereglare a funcţiei organelor lezate, deformarea
regiunii traumate, apariţia complicaţiilor în regiunea traumată (hemoragii, răni, şocul – starea
grea a organismului provocată de impulsurile de durere care pătrund în sistemul nervos central).
Şocul se manifestă prin indiferenţa absolută a sinistratului, pielea devine palidă, privire fixată,
puls mic frecvent şi tensiune arterială scăzută. Când forma şocului traumatic este de grad major,
sinistratul poate cădea în stare de moarte clinică.

Dezastrul se caracterizează prin epidemia de răniţi. În teren este vorba de asigurarea a patru
etape din relaţia medic-bolnav care alcătuiesc un tot divizibil din raţiuni didactice. Acestea sunt:

1. Etapa triajului răniţilor, asigurarea primului ajutor pentru păstrarea vieţii şi stabilizarea situaţiei
bolnavului în vederea transportării. Activitatea se desfăşoară la scena dezastrului.

2. Transportarea răniţilor spre zonele neafectate de dezastru în vederea acordării îngrijirilor

medicale specializate.

3. Acordarea îngrijirilor medicale complexe recuperatore în spital.

4. Limitarea desemnării epidemice, actualitatea realizată în proporţii de peste 50% prin cele două
etape iniţiale descrise şi completate cu măsuri specifice supervizate de medic.

Primul ajutor cuprinde totalitatea măsurilor absolut necesare păstrării vieţii răniţilor, pe prim plan
este necesar să se ia în vedere menţinerea condiţiei fizice a acesteia prin ne agravarea leziunilor
existente sau prin crearea altor leziuni. Primul ajutor trebuie să urmărească refacerea răniţilor.
Priorităţile activităţii medicale sunt: respiraţia, asigurarea căilor respiratorii libere şi eventuala
respiraţie artificială; circulaţia sângelui şi eventual masajul cardiac extern; sângerarea, oprirea
eventuală a altor hemoragii şi evaluarea nivelului de cunoştinţe în vederea ghidării activităţii
ulterioare.

După verificarea acestor puncte se trece la tratarea leziunilor de ordinul al II-lea; şoc traumatic,
arsuri, înec, electrocutări, intoxicaţii acute. Educaţia sanitară a populaţiei şi determinarea în
teritoriu a persoanelor cu cunoştinţe de prim ajutor, actualizate şi verificate, precum şi a unei
baze materiale minime şi rapid mobilizabilă, pot reduce mortalitatea cu procente semnificative.

Moartea clinică şi etapele de reanimare

Moartea clinică este starea finală a organismului care se caracterizează prin oprirea respiraţiei şi
apariţia stopului cardiac. Reîntoarcerea la viaţă din starea de moarte clinică se numeşte
reanimare. Reanimarea poate avea efect atunci, când toate măsurile se realizează în timp de 5-7
minute. Executarea respiraţiei artificiale cu ajutorul mâinilor: poziţia victimei este orizontală pe
spate, ambele mâini se duc vertical deasupra capului, fiind fixate de cel ce reanimează la nivelul
antebraţelor. Mâinile se fixează în articulaţia cotului şi se coboară în jos deasupra cutiei toracice
concomitent comprimând-o la nivelul arcului castal din ambele părţi. Actul se repetă de 16-18 ori
într-un minut.

Respiraţia artificială aşa numită “gură la gură” sau “gură la nas”: poziţia sinistratului – orizontală
pe spate. Capul trebuie să fie lăsat pe spate aplecîndu-i omoplaţii. Gura celui ce reanimează, după
ce a tras aer în plămâni se aplică asupra gurii victimei (preventiv acoperită cu o bucată de tifon
sau cu o batistă). Concomitent se astupă nasul cu o batistă sau se strânge cu degetele şi aerul din
plămânii reanimatorului se introduce în plămânii sinistratului. Se efectuează procesul de
inspiraţie. Acel ce reanimează se desparte de gura victimei, din nou trage aer în plămâni şi totul
se repetă cu o frecvenţă de 16-18 respiraţii pe minută.

Respiraţia artificială “gură în nas” se efectuează ca şi “gură în gură”, având deosebirea, că

reanimatorul aplică gura sa făcând expiraţia nu în gura dar în nasul sinistratului, astupând
totodată gura acestuia.

Reanimarea stopului cardiac-masajul indirect al cordului şi direct (se efectuează în spital).

Masajul indirect: efectuarea lui constă în acţiunea mecanică asupra inimii cu scopul de a
comprima şi a arunca sângele din ea în circuitul mic şi circuitul mare al sângelui – ambele mâini
încrucişate asupra cutiei toracice la nivelul de jos al sternului.

Folosind forţele mâinilor sternul împreună cu partea exterioară a coastelor se deplasează în

direcţia coloanei vertebrale. Frecvenţa masajului inimii 60-80 comprimări în pe minut.

3.2. Rănile şi arsurile, înecul, degerăturile, afectarea cu curent electric, hemoragiile şi primul
ajutor medical

Rană se numeşte trauma acută a ţesuturilor provocată de factorii mecanici, termici, chimici,
electrici cu lezarea pielei sau a mucoaselor organelor cu cavităţi. Cele mai frecvent se întâlnesc
rănile provocate de factorii mecanici şi cei termici (arsurile). Rănile pot fi şi ocazionale prin arma
de foc. Toate rănile (în afară de arsuri) se mai împart în răni penetrante (cu pătrundere în cavităţi)
şi nepenetrante. Oare ce rană provoacă o durere, dereglează funcţia organismului rănit, este
urmată de hemoragie şi pătrundere a microbilor în ţesuturi. Durerea şi hemoragia în caz de rană
aduce la consecinţe imediate, până şi la starea de şoc traumatic. Infectarea rănii provoacă
inflamarea ţesuturilor după un anumit timp din momentul traumatizării şi se manifestă prin
temperatura ridicată.

Incendiile indirecte cauzate de avarii la reţelele electrice şi de gaze, la instalaţiile şi depozitele

petroliere etc. pot provoca arsuri personalului surprins în apropierea lor.
 Arsurile pot fi: arsuri de gradul I, care se caracterizează prin înroşire şi o mică inflamare a pielei;
arsuri de gradul II, care se caracterizează prin apariţia unor beşici pline cu lichid alb-gălbui; arsuri
de gradul III, care prezintă pe lângă leziunile de la primele două grade şi necroze, iar în cazuri
grave, chiar carbonizarea ţesuturilor.

Graviditatea arsurilor depinde de întinderea suprafeţelor arse a corpului şi de gradul arsurii.

Înecul se datorează umplerii plămânilor cu apă, inspirată de victimă sau ca urmare a stopării
activităţii inimii şi plămânului, în mod reflex la contactul cu apă rece, mai ales cu ocazia
săritorilor.

Electrocutarea este produsă de trecerea unui curent electric prin corpul omului, ceea ce are drept
consecinţe contracţii musculare pretesnice, arsuri locale, pierderea cunoştinţei, stoparea
respiraţiei şi inimii. Fenomene care pot deveni ireversibile, dacă nu se intervine imediat.
Statisticile întocmite în această privinţă arată că intervenţia după un minut asigură şanse de
salvare la 95%; din cazuri, după două minute la 90%; după 3 minute la 74%; după 4 minute la
50%; după 5 minute la 25%, iar după 8 minute la 0,5%.

Primul ajutor: în caz de răni; efectuarea hemostazei provizorii (prin comprimarea degetală a
vasului, aplicarea pansamentului comprimat, aplicarea garoului) administrarea medicamentelor
analgetice (cel mai efectiv este introducerea promidolului, aplicarea pansamentului steril cu
ajutorul pachetului individual de pansament sau prin folosirea materialelor improvizate),
imobilizarea segmentului traumat cu ajutorul atelelor standarde sau improvizate, transportarea
sinistraţilor la spital pentru a i se acorda ajutorul respectiv calificat şi specializat.

Traumatismele aparatului locomotor (scheletul cu oase tubulare şi cele plate împreună cu

articulaţiile ligamentelor şi sistemul muscular). Cel mai des se întâlneşte traumatismul oaselor
tubulare şi a celor plate. Particularităţile specifice a fracturilor oaselor: în regiunea fracturii apare
rană de diferite dimensiuni şi forme ce înregistrează hemoragie externă, în rană deseori se
observă fragmentele osului traumat, aşchii de os, fracturile sunt infectate cu microbi, care
provoacă diferite complicaţii. Aceste fracturi se caracterizează: dureri în regiunea fracturii,
dereglarea funcţiei membrului traumat, deformarea membrului în regiunea fracturii, crepitaţia
(atingerea fragmentelor osului traumat unul de altul), micşorarea fragmentului fracturii în
lungime, starea de şoc traumatic în caz de fracturi multiple, hemoragii abundente, traumatisme
combinate.

Primul ajutor se execută hemostaza provizorie prin folosirea unor metode descrise mai sus, se
administrează substanţe analgetice pentru a evita şocul traumatic, se aplică un pansament steril
pe rană, se execută imobilizarea segmentului fracturat prin aplicarea atelelor standarde sau
improvizate. Pentru a imobiliza un os este necesar de a fixa o articulaţie mai sus şi a doua mai jos
de locul fracturii.

În caz de fractură la femur sau braţ se imobilizează trei articulaţii.

 În caz de înec: în cazul în care victima are gura încleştată ea poate fi deschisă prin introducerea
unei linguri între dinţi şi a unei batiste împăturite în colţurile sale, în faza următoare, limba
înecatului, învelită într-o batistă şi apucată cu două degete, va fi trasă în afară, după care gura şi
nasul vor fi curăţite de nisip sau mucozităţi, după executarea rapidă a acestor operaţii, victima va
fi apucată de la spate cu mâinile împreunate la baza toracelui sub formă de chingă sau luată de la
spate, ţinută cu capul în jos şi scuturată de câteva ori, dacă bolnavul nu şi-a recăpătat respiraţia şi
pulsul se mai resimte încă, se recomandă executarea respiraţiei artificiale (vezi reanimaţia) de
către o singură persoană sau chiar de două (unul execută respiraţie gură la gură, altul apasă
toracele cu palmele în ritmul respiraţiei); dacă înecatul nu are puls, el trebuie întors cu faţa în sus
şi i execută respiraţie artificială imediat. Insuflarea trebuie să fie cât mai puternică pentru a
învinge rezistenţa alveolelor şi a apei din ele.

În caz de arsuri se scot hainele de pe suprafaţa arsă şi apoi în funcţie de gradul arsurii se
procedează diferit. La arsurile de gradul II şi III se aplică pe suprafaţa arsă un pansament uscat
steril, executându-se cu grijă spargerea beşicilor cu lichid care creează pericol de infecţie,
bolnavul se înveleşte cu pături în cazul arsurilor răspîndite.

Se evacuează bolnavul în prima urgenţă la spital. Pentru preîntâmpinarea stării de şoc traumatic
persoanele afectate de arsuri vor trebui încălziţi şi li se dă ceva dulce.

În caz de hemoragii: orice afectare a unui vas este urmată de o pierdere de sînge numită
hemoragie. După felul vasului care sângerează hemoragia poate fi: arterială – sângele este de
culoare roşu deschis, curge cu presiune prin ţesuturi ritmice, urmând bătăile inimii;

venoasă – sângele este de culoare roşu închis şi se scurge continuu, fără ţâşnituri; capilară –
sângele se prelinge lent în picături.

După locul unde se produce, hemoragia poate fi: externă - sângerarea se produce într-o plagă
situată la suprafaţa corpului; internă - sângerarea are loc într-o cavitate închisă (abdomen,
torace, craniu etc.).

Hemoragiile externe pot fi oprite provizoriu astfel: hemoragiile capilare mici – prin simplă spălare
a plăgii cu apă oxigenată şi tampoane cu comprese sterile; hemoragiile mijlocii - printr-un
pansament compresiv; hemoragiile arteriale – prin apăsarea manuală deasupra plăgii, la punctul
de compresiune cel mai apropiat. Apăsarea manuală nu este întotdeauna eficace şi nu poate fi
menţinută mult timp. De aceea, în aceste situaţii se utilizează garoul (un tub de cauciuc, o curea,
o cravată etc.), care se aplică numai în rănile membrelor şi întotdeauna mai sus de hemoragie.
Între garouri şi tegumente se aplică o faşă sau o bucată de pânză pentru a nu produce leziuni ale
pielei în cazul când nu se poate folosi garoul (hemoragie la cap, piept, abdomen) se aplică
pansament compresiv, adică pansamente strâns puternic.

La garou se anexează o scrisorică cu indicaţii la ce oră a fost pus acesta.

Hemoragiile interne de obicei la răniţi cu plagă la piept sau la abdomen şi oricât de neînsemnată
ar părea rana, aceşti răniţi trebuie să fie evacuaţi cu prioritate întrucât por fi pierderi mari de
sânge şi rănitul nu mai poate fi recuperat.

În caz de electrocutare: se întrerupe curentul electric direct de la comutator sau se rupe firul
electric fie cu un lemn , topor cu mâner de lemn sau cleşte cu braţe izolate; se îndepărtează
victima de la locul accidentului, fie cu o prăjină, cu mâna învelită într-o haină groasă şi uscată sau
cu mănuşi din cauciuc. În acest timp salvatorul va sta pe o scândură de lemn; dacă victima mai
respiră sau prezintă o respiraţie neregulată se execută respiraţia “gură la gură” sau “gură la nas”
şi masaj cardiac, folosind metodele clasice de respiraţie artificială; după revenirea stării de
conştiinţă, victima este transportată de urgenţă la cea mai apropiată instituţie medicală cu
serviciu de reanimare.

Este interzis, să se atingă părţile descoperite ale corpului victimei cu mâna neprotejată; să se
folosească obiecte umede sau metalice pentru înlăturarea victimei sau firelor electrice.

În caz de degerături: în condiţiile de iarnă cu scopul profilaxiei degerăturilor este necesar de a

respecta măsurile de precauţie. Degerătura este leziunea ţesăturilor mai ales a organismului sub
acţiunea temperaturilor scăzute.

Răcirea generală a organismului care se termină uneori cu moartea – îngheţarea. Aflarea

îndelungată în zăpadă, la aer rece în stare nemişcată, hainele şi încălţămintea umede duc la
degerături.

Degeratului este necesar, de efectuat încălzirea sectorului lezat al corpului până la apariţia
roşeţei, i se dă băutură fierbinte, se transportă într-o încăpere caldă şi se efectuează masajul.

Capitolul 4.

Principii de bază privind organizarea măsurilor

de protecţie în situaţii excepţionale

Protecţia omului în diferite situaţii excepţionale este cea mai importantă obligaţie a PC şi a tuturor
organelor care organizează măsurile de salvare în focare.

Principiile de bază în ce priveşte protecţia omului în situaţii excepţionale sunt:

- pregătirea populaţiei din timp de a cunoaşte formele şi caracteristicile diferitor situaţii

excepţionale, modul de comportare şi acţiuni în focare;
 - pregătirea din timp a mijloacelor de protecţie (a organelor respiratorii, ochilor, tegumentelor,
feţei, mijloacelor colective şi medicale), fiecare trebuie să studieze şi să cunoască practic cum
trebuie de folosit aceste mijloace;

- construcţia din timp a mijloacelor colective de protecţie;

- informarea populaţiei din timp (sau fără întârziere) despre pericolul situaţiei excepţionale prin
difuzarea semnalului “Atenţie tuturor”;

- organizarea măsurilor de salvare şi urgenţă în focare cu diferite forţe ale PC;

- evacuarea şi strămutarea populaţiei din zonele situaţiilor excepţionale;

- acordarea ajutorului medical sinistraţilor.

4.1. Mijloace de protecţie a organelor respiratorii

Dezastrele (calamităţile naturale, dar mai ales catastrofele) ca şi atacurile aeriene, pot genera în
mediul înconjurător substanţe radioactive, substanţe industriale cu toxicitate ridicată, diverşi
agenţi patogeni – prin descompunerea substanţelor organice de sub dărâmături, care fie că
pătrund prin aparatul respirator, fie că se depun pe piele şi îmbrăcăminte provoacă vătămări mai
mult sau mai puţin grave. Toate acestea pot fi înlăturate dacă în astfel de situaţii folosim mijloace
de protecţie individuală şi colective.

Mijloace individuale de protecţie pentru prevenirea contaminării sunt:

- mijloace individuale de protecţie a organelor respiratorii;

- mijloace individuale de protecţie a pielei.

Protecţia prin mijloace individuale de protecţie a organelor respiratorii, se poate realiza în două
feluri:

- prin reţinerea substanţelor nocive cu ajutorul unor materiale filtrante. În această categorie intră
toate categoriile de măşti contra gazelor care au proprietăţi de reţinere a substanţelor nocive. În
lipsa lor în unele situaţii sunt bune şi unele mijloace improvizate, realizate pe plan local de fiecare
cetăţean (măşti cu tifon, diferite alte materiale care se aplică la nas şi gură în momentul
respiraţiei:
 - prin alimentarea individuală cu aer curat sau oxigen de la o sursă autopurtată. În această
categorie intră aparatele izolante de toate tipurile şi măştile izolante pentru a ne izola complet de
mediul înconjurător, pentru protecţia corpului şi a membrelor se utilizează:

- complete de protecţie;

- ciorapi şi cizme de protecţie.

Masca antigaz protejează organele respiratorii, faţa şi ochii. Aerul poluat cu substanţe nocive,
radioactive este curăţit (filtrat) de către substratul din cutia antigazului (cărbune activat). Orice
antigaz este completat din cutie , se uneşte cu masca cu ajutorul unei chiste cu gafră (*PDF-7,
DP-6, DP-6m).

PDF – S – mască antigaz pentru copii-elevi. Acest antigaz se produce în două mărimi (3 şi 4).
Mărimea măştii se determină prin măsurarea din creştetul capului şi sub barbă (înconjurarea). Cel
mai desăvârşit antigaz pentru elevi – PDF-2Ş cu mască MD-4.

Pentru protecţia copiilor până la vârsta de 1,5 ani se foloseşte CZD-4, de la 1,5-7 ani – PDFD; de la
7- 16 ani PDF-Ş.

Respiratorul – R-2D (respirator modelul 2 pentru copii)), protejează organele respiratorii împotriva
substanţelor nocive, radiative şi biologice. Pentru protecţia ochilor se folosesc ochelari speciali.

Toate mijloacele de protecţie a organelor respiratorii se îmbracă la comanda “Gaze”.

Bandajul din vată-tifon se confecţionează dintr-o bucată de tifon 50x100 cm. În mijloc se pune un
strat de vată 1-2cm cu dimensiuni 30-20cm. Tifonul se îndoaie din ambele părţi acoperind vata.
Capetele tifonului se taie în lungime în aşa fel încât despicăturile formate să servească la legat.
Bandajul se aplică pe gură şi nas, capetele lui se leagă: cele de sus – la ceafă peste urechi, cele
de jos – la creştetul capului.

4.2. Mijloace de protecţie colectivă

Pentru protecţia populaţiei în caz de dezastre şi război, în special în cazul contaminării radioactive
şi chimice rezultate din accidentele nucleare şi chimice, se pot utiliza pentru o perioadă mijloacele
de protecţie colectivă. Dintre acestea menţionăm:

a)adăposturi de protecţie civilă special construite;

 b)adăposturi simple de protecţie civilă;

c)spaţii naturale de adăpostire.

În timp de pace se proiectează şi se execută în subsolurile noilor construcţii adăposturi de

protecţie civilă în unele localităţi sau agenţi economici conform actelor normative în vigoare.

Aceste adăposturi se construiesc în subsolurile construcţiilor industriale, social-culturale,

administrative, şcolilor de toate gradele, spitalelor, complexelor comerciale, clădirilor de locuit, în
garaje, depozite, tuneluri, mine.

Gradul de protecţie al adăposturilor se asigură în mod diferenţial şi se stabileşte în funcţie de

importanţa localităţilor şi societăţilor comerciale.

Adăposturile construite sub soluri este de 100-300 persoane, având în vedere că pentru două
persoane este necesar un spaţiu de un metru pătrat de suprafaţă de adăpostire, ele se
construiesc nu mai departe de 300m de la locul de lucru şi trai şi sunt în general complet
îngropate în pământ.

PDF-7 - antigaz pentru copii, filtrant, modelul 7;

DP-6 - antigaz pentru copii modelul 6;

DP-6m – antigaz pentru copii, mic;

CZD – cameră pentru protecţia copiilor.

În pereţii adăposturilor nu sunt goluri sau ferestre, prin adăposturi nu trec conducte de apă, gaze
sau canalizare.

În adăpost se prevăd încăperi de adăpostiţi, grup sanitar şi ieşiri de salvare. Intrările în adăpost se
prevăd ca tâmplărie metalică. În adăposturi se prevăd instalaţii de ventilare şi filtrare, energie
electrică, apă şi canalizare.

În localităţile săteşti se amenajează sub soluri adăposturi antiradiative.

 Ca adăposturi simple pot fi folosite de către populaţie pentru protecţie împotriva atacurilor din
aer, subsolurile construcţiilor existente, tranşeele sau bordeiele care se construiesc la ordin.
Toate adăposturile simple asigură protecţia populaţiei împotriva schijelor, sulfului, dărâmăturilor
şi radiaţiilor penetrante. Protecţia împotriva armei chimice, prafului radioactiv şi a agenţilor
patogeni se realizează cu ajutorul mijloacelor individuale de protecţie.

În încăperile de adăpostire se instalează scaune şi laiţe pentru odihnă culcat şi vertical. În

adăpost este interzis de a face gălăgie, de a umbla fără necesitate, de a fuma, de a aprinde
lumânări, chibrite, lămpi cu gaz.

4.3. Evacuarea populaţiei (elevilor)

În fiecare organizaţie, şcoală trebuie să fie un panou indicativ în caz de evacuare din clădiri.

Evacuarea (strămutarea) constituie unul din mijloacele fundamentale de protecţie a populaţiei în

caz de pericol. În caz de pericol ea constituie părăsirea clădirilor, apartamentelor, locului
periculos, zonele periculoase. Pentru evacuare din oraşe, sate trebuie de pregătit din timp.
Evacuarea poate avea caracter temporar sau îndelungat.

În cazul apariţiei pericolului evacuarea elevilor din clădire se petrece sub conducerea profesorilor
care în acest moment petrec lecţiile (incendiu, alunecări de teren, cutremur, inundaţie etc.).

În caz de primejdie a folosirii mijloacelor de nimicire în masă elevii se îndreaptă spre casele lor
(cei mici sub supravegherea celor din clasele superioare ) şi se evacuează împreună cu părinţii.

Pentru evacuarea pe timp îndelungat (până la trecerea pericolului) trebuie de luat documentele
personale, bani, haine călduroase, produse alimentare pentru 3 zile.

La copii până la vârsta de 16 ani sub guler la palton (scurtă) se coase etichetă: familia, numele,
adresa la domiciliu, unde se evacuează.

Locuinţa (casele, apartamentele) se dau în primire organelor pentru exploatarea spaţiului locativ
şi cheile de la uşile de la intrare. La noul loc de trai populaţia este angajată la lucru, copii – la
instituţiile de învăţământ.

4.4. Aparate de cercetare radioactivă, chimică şi control dozimetric

Cu ajutorul aparatelor dozimetrice se determină prezenţa şi cantitatea substanţelor radiative în

organismele vii, nivelul poluării obiectelor, tehnicii, produselor alimentare, apei.
Substanţele radiative se găsesc în materialele de construcţie, în sol, în aer, în produse alimentare,
în organismul omului, animalelor şi păsărilor. Aceasta este normal, dacă nivelul de radiaţie nu
depăşeşte 20 mcR/oră aşa numit fonul radiativ natural.

Toate aparatele se împart după destinaţie:

- aparate dozimetrice (măsoară doza individuală (DBG-1T, DRG – 06 T, ID - 1, ID -II));

- aparate de măsurare a nivelului de poluare a mediului înconjurător, obiectelor, produselor

alimentare (b, UG-2, CRC-01; 02; 03; 04 etc., RCB – 4- 1E etc.);

- pentru determinarea substanţelor chimice se folosesc AEC (aparat explorare chimică); AEC-MV
(aparat de exploatare chimică medicină-veterinară ); analizatoare de gaze – semnalizator al
clorului – Hobit, a amoniului – Hovit-A, OCA-92, semnal-02.

Mijloace de protecţie individuală şi aparataj dozimetric se poate de dat comanda la organizaţia

“Sibacom” (tel.22-99-50; 54-80-57; 51-72-47; fax 54-80-57).

4.5. Muniţii care au rămas neexplodate

Printre mijloacele actuale de luptă un loc însemnat îl ocupă armele obişnuite. În categoria armei
obişnuite intră toate tipurile de muniţie a căror încărcătură de luptă o formează substanţele
explozibile obişnuite: mine, deblocări, proiectile, bombe de avion, torpile, grenade etc.

Din diferite cauze mijloacele armei obişnuite nu explodează după lansarea lor. Ele pătrund în sol şi
reprezintă un mare pericol pentru om şi animale şi mai ales pentru copii. S-au fixat sute şi sute de
cazuri ce conduc la moartea acţionatorilor. În multe localităţi ale republicii au rămas neexplodate
arme obişnuite din timpul celui de al II-a război mondial, din urma conflictului militar de la Nistru
din anul 2000.

Aceste muniţii sub acţiunea ruginei, ploilor devin foarte periculoase. Este strict interzis de a se
apropia de aceste muniţii şi de a le mişca din loc, a le arunca în ruguri cu scopul de a topi trotilul.

În caz de depistare a unor astfel de muniţii este necesar de înştiinţat organele PC locale, de
poliţie, grăniceri şi ai Ministerului Apărării. Locul unde se află muniţiile trebuie de încercuit şi de
organizat paza până la sosirea specialiştilor.

Capitolul 5.
 ASIGURAREA PSIHOLOGICĂ

Istoria omenirii a fost marcată de epidemii, catastrofe şi războaie. Acestea au determinat mari
pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale, precum şi influenţe majore asupra psihicului
uman.

Dintre toate catastrofele naturale cea mai teribilă este, desigur, cutremurul de pământ, căruia
surprinderea, gradul de avertizare şi forţa paralizantă (deşi durata este relativ mică) starea de
tensiune psihică şi intensitatea trăirilor induse de perceperea ostilităţii şi modificărilor mediului îi
conferă dimensiuni apocaliptice.

Am apreciat anterior că una din caracteristicile principale ale mişcării tectonice, generatoare de
fenomene şi manifestări psihice negative, este declanşarea pe neaşteptate a evenimentului. În
cazul solicitărilor psihice cu caracter imprevizibil se constată, sub aspect psihic, o reacţie de
răspuns asemănătoare (în majoritatea cazurilor) la toţi indivizii umani, deosebirile de
comportament fiind explicabile, doar prin receptarea diferită a mediului. În cazul mişcărilor
seismice solicitarea psihică apare în urma ameninţării exercitate de un pericol iminent şi căruia
individul trebuie să-i facă faţă sau să-l evite. Sub presiunea necesităţii de rezolvare a situaţiei
apărute prin surprindere la nivelul psihicului uman au loc procese de dezorganizare şi
dezintegrare a coordonării funcţiilor psihice. Individul î-şi pierde perspectiva de supravieţuire,
funcţiile psihice sunt izolante şi nu se sprijină, cum este normal, unele de altele. Dacă solicitarea
psihică depăşeşte un prag considerent normal, efectele ei determină apariţia simptoamelor
psihicului uman, dar să vedem care sunt stările psihice negative care pot apărea în cazul
cutremurului (sau alte calamităţi naturale), cauzele provocării lor, modul de manifestare şi unele
măsuri care pot atenua sau elimina efectul acestora.

5.1. Frica

Frica este considerată o reacţie naturală şi normală a individului uman în faţa unui pericol. Ea
previne organismul ameninţat şi poate fi încadrată în aceeaşi categorie biologică din care fac
parte oboseala sau foamea şi ocupă un loc important în existenţa biologică a individului uman.
După intensitate şi durată frica ea următoarele forme: teamă, spaimă şi frică de lungă durată.
Spaima – este definită ca o emoţie puternică provocată de un eveniment neprevăzut şi periculos,
ca excitaţie deosebit de violentă a sinistraţilor - este starea psihică negativ cea mai frecventă
întâlnită.

Manifestarea în exterior a schimbărilor fiziologice provocate de frică în organism sunt: mărirea

pupilei, poluarea feţei, glasul suprimat, leşin şi este resimţită de către individ sub forme diferite,
creşterea ritmului pulsaţiilor inimii, uscarea buzelor şi a gâtului, tremurături, slăbiciunea
organismului. În cazul fricii de lungă durată apar insomnii, paralizie parţială. De alt fel, reacţiile
sunt şi în funcţie de particularităţile biologice şi psihice ale fiecăruia. Indivizii stabili şi echilibraţi,
la apariţia pericolului neaşteptat fac faţă şocului nervos iniţial şi acţionează raţional şi oportun.
 Câteva măsuri de atenuare şi anihilare a fricii:

- conştientizarea cauzei care provoacă starea psihică negativă, exemplele de curaj ale celor din
jur, educarea sentimentului de responsabilitate faţă de semeni, solicitarea la acţiuni de salvare;

- acţiunea hotărâtă, calmă şi energetică a factorilor de decizie, medeetizarea din timp şi intensă a
regulilor de comportare şi de protecţie în cazul situaţiei-limită, informarea permanentă a
populaţiei din zona cataclismului, crearea impresiei că individul este singurul care ştie ce are de
făcu în situaţia dată fără a accentua, prin modul de transmitere a informaţiilor – stării psihice
negative.

Frica şi panica se pot transmite uşor de la un individ la altul prin sugestie şi imitare.

5.2 .Panica

Fenomen psihic periculos, panica este tot o formă de manifestare a unei spaime violente de care
poate fi surprinsă o persoană sau o colectivitate, ca urmare a unui pericol care apare pe
neaşteptate. Ea are o singură modalitate de rezolvare : ieşirea din situaţia periculoasă în timpul
cel mai scurt posibil. Din punct de vedere motric, comportamentul este de asemenea dominat de
dorinţa de a părăsi rapid locul respectiv.

Din această cauză, indivizii vizează scările locuinţelor în situaţia declanşării unui cutremur de
pământ. În condiţiile cedării acestora, oamenii îşi pierd total controlul asupra acţiunilor. Deşi, baza
fiziologică o constituie frica puternică, panicii îi este caracteristică accentuarea capacităţii de
iradiere. Ea se manifestă în colectivităţi umane (la cinematograf, teatru etc.)în situaţie de
calamitate naturală şi este cauzată de indivizi care nu-şi pot controla frica.

Compartimentul colectiv necontrolat determină creşterea numărului de victime, deoarece indivizii

se calcă în picioare unii pe alţii, fiind dominaţi de dorinţa de a supravieţui. Într-un asemenea caz,
toţi fug spre uşi şi ferestre, le blochează, nu conştientizează înălţimea la care se află şi nici faptul
că uşa se deschide spre interior, de exemplu, câteva cauze care determină apariţia panicii pot fi:

- declanşarea mişcărilor tectonice în timpul somnului;

- perceperea efectelor apocaliptice ale catastrofei;

- strigăte de genul : “Fugiţi”, “Salvaţi-vă” etc.

Măsurile de stopare a panicii sunt mult mai dificile de aplicat în practică. Enumerăm totuşi câteva:

- exerciţii, antrenamente intense şi numeroase pregătiri pentru acţiuni în situaţia dată şi

exersarea unui algoritm până la formarea automatizmelor;

- provocarea unui alt şoc psihologic, mai puternic decât cel produs de cutremur;

împiedicarea iradierii prin acţiuni energice şi rapide etc.

5.3. Paralizia totală (lipsa emoţiilor)

Atunci când pericolul se manifestă într-o formă externă, când moartea individului este iminentă,
aceasta poate prezenta o paralizie totală. El aude şi vede tot ceea ce se petrece în jurul său, dar
este neputincios şi resemnat, lipsindu-i voinţa necesară de salvare. Nu are sentimente de frică,
durere, iar salvarea lui nu este posibilă decât prin evacuarea forţată. Dată fiind complexitatea
acţiunilor de intervenţie pentru protecţia civilă a populaţiei din zona în care s-a produs mişcarea
seismică, măsurile de protecţie civilă trebuie cunoscute şi puse aplicate în practică de către
cetăţeni. Protecţia civilă nu vizează doar administraţia centrală şi locală sau doar formaţiunile de
protecţie civilă. Fiecare individ uman trebuie să aibă cunoştinţele necesare protecţiei individuale
şi colective, începând de la amenajarea abilitatului familiar şi până la acordarea primului ajutor
fizic şi psihic semenilor săi.

5.4. Modalităţi specifice de pregătire psihomorală

Pregătirea psihomorală reprezintă un ansamblu de activităţi organizate în scopul formării

aptitudinilor specifice protecţiei civile curente de intervenţiile în caz de dezastre, asigurării
stabilităţii emoţionale în asemenea situaţii , dezvoltării rezistente psihice la solicitarea dezvoltării
capacităţii de autocunoaştere şi autocontrol în momente de risc, armonizării raporturilor
interpersonale şi închegării structurilor implicate.

Instruirea până la obţinerea performanţelor dorite.

Acesta presupune desfăşurarea instrucţiei pentru intervenţie după un program ritmic, cu o

intensitate constantă a solicitărilor fizice şi psihice, într-un interval de timp determinat şi un
anumit grad de repetabilitate a mişcărilor, precum şi într-un mediu relativ cunoscut (săli de
specialitate, poligoane fixe sau mobile de protecţie civilă).

Această instruire presupune formarea şi dezvoltarea aptitudinilor, deprinderilor şi calităţilor

psihice necesare personalului în funcţie de specialitate şi tehnică din dotare.
 Cei instruiţi trebuie să ajungă acolo unde poate să facă faţă solicitărilor normale ale mediului de
protecţie civilă. Să rezolve anumite situaţii tipice şi să-şi dezvolte un comportament adecvat.

Finalitatea cestul demers este obţinerea performanţei.

Activitatea de instrucţie trebuie concepută în aşa fel încât aceasta să creeze probleme
personalului, să-i solicite gândirea şi descernământul, să-l pună în situaţia de a da răspunsuri
corecte.

Antrenarea în condiţiile acţiunii factorilor perturbabili.

În urma desfăşurării unor activităţi concrete de intervenţie în cazul producerii unor dezastre, s-a
observat la o parte din oameni, căderi fizice şi psihice, iar de aici performanţe neaşteptate.

Excepţia poate fi găsită în influenţa factorilor perturbabili şi psihomorali. Acestea dovedesc că în

cadrul procesului de pregătire de protecţie civilă nu se pune numai problema formării şi
dezvoltării unor priceperi, deprinderi şi calităţi psihomorale în condiţii normale. În condiţiile
intervenţiei au inevitabil loc o serie de implicaţii asupra psihicului care presupun modificări
esenţiale asupra unor elemente ale instrucţiei printre care enumerăm: ritmul de execuţie,
intensitatea solicitării, durata antrenamentelor etc.

În acest caz, programele de pregătire trebuie să ţină seama de elementele sus menţionate.
Important este ca solicitarea să aibă un caracter progresiv, sistematic şi să permită adoptarea
organismului prin antrenament – condiţie obligatorie pentru dezvoltarea sa ulterioară.

Pentru antrenarea personalului în condiţiile acţiunilor factorilor perturbabili, specifice raioanelor

de intervenţie, este necesară includerea în procesul de instruire a următoarelor elemente
organizatorice şi de conţinut:

mărimea ritmului activităţii şi reducerea termenilor de îndeplinire a misiunilor în condiţiile

insuficienţei informaţii;

introducerea şi desfăşurarea exerciţiilor a unor obstacole neprevăzute ca pierderile în personal şi

tehnică de intervenţie;

întreruperea temporară a legăturilor de transmisiuni;

stabilirea unor misiuni care să oblige la alegerea unei variante de rezolvare;

crearea situaţiilor care să ducă la insucces parţial şi care să reclame sporirea activităţii ulterioare;

conceperea unor situaţii în care personalul să acţioneze independent sau realizarea unor
momente de izolare temporară etc.

Aceste variabile se vor regăsi în scenariul şedinţelor de instruire, în exerciţiile şi aplicaţiile ce se

desfăşoară la toate nivelurile.

Exerciţiile şi antrenamentele psihologice.

Cu respectarea principiilor gradualităţii şi realismului, acest gen eficace de călire psihologică va
cuprinde exerciţii de simulare specială şi imitare; antrenamente pentru trecerea unor porţiuni de
teren cu obstacole naturale sau artificiale: focuri şi întreceri sportive speciale, exerciţii
psihologice pentru dezvoltarea unor calităţi cognitive (atenţia, memoria, gândirea, imaginaţia);
exerciţii şi antrenamente pentru închegarea colectivelor şi dezvoltarea coeziunii, a spiritului de
colectiv. Exerciţiile şi antrenamentele psihologice se planifică şi se desfăşoară în cadrul general al
instrucţiei.

Credem necesară prezentarea unor aspecte metodice:

înainte de antrenament se efectuează înviorarea psihologică prin conştientizarea obiectivelor

urmărite, a necesităţii dezvoltării calităţilor vizate, dar şi a creşterii intensităţii şi duratei
antrenamentului;

se accentuează aspectul de concurs şi competenţei într-o stare generală de emulaţie;

una sau mai multe calităţi sunt vizate de un complex de exerciţii diferite;

exerciţiile şi antrenamentele sunt înlocuite cu altele noi ori de câte ori se constată scăderea
interesului sau oboseala accentuată;

pe măsura desfăşurării lor, gradul de complexitate va creşte, ajungându-se până la modelarea

situaţiei de intervenţie;

la sfârşitul fiecărui exerciţiu şi antrenament se evidenţiază greşelile şi rezultatele.

Exerciţii pentru dezvoltarea atenţiei şi memoriei.

În cadrul unor asemenea activităţi se pune accent pe dezvoltarea gândirii folosindu-se metode
corespunzătoare şi parcurgerea unor etape şi acţiuni prestabilite.

Un obiect deosebit de important este dezvoltarea atenţiei şi a calităţilor ei (volumul, stabilitatea,

flexibilitatea). Utilă în acest scop este dezvoltarea interesului pentru activităţile planificate şi
conştientizarea consecinţelor lipsei de atenţie. De asemenea, în timpul exerciţiilor şi
antrenamentelor pentru dezvoltarea memoriei se pune accent pe analiza întregului material ce
trebuie asimilat, evidenţierea aspectelor principale, sistematizarea cunoştinţelor şi însuşirea unor
scheme. Funcţie de particularitatea materialului de memorat, capacitatea individuală de memorie
şi ambianţa în care se desfăşoară se anexează: memorarea pe elemente componente;
memorarea globală; memorarea combinată.

Antrenamentele psihologice de relaxare şi fortificare psihică.

Randamentul maxim în activitatea, valorificarea la cel mai înalt grad a resurselor fizice şi psihice
ale persoanelor sunt probleme ale protecţiei civile.

În cadrul instruirii ar fi bine să se urmărească ca fiecare persoană din structurile active ale
protecţiei civile să-şi însuşească cel puţin tehnica individuală de control şi autoreglare a stărilor
psihice, care să asigure:
 mobilizarea motivaţională şi energetică generală a organismului pentru a răspunde cât mai
adecvat factorilor stresanţi;

controlul emotivităţii;

controlul şi mobilizarea capacităţilor intelectuale; angajarea soluţională maximă în activitate;

recuperarea rapidă după efort;

ameliorarea odihnei;

creşterea încrederii în sine şi programarea cu succes.

Respiraţia controlată pare a fi cea mai simplă tehnică de autoreglare a funcţiilor psihice, este
însuşită uşor şi are efecte rapide. Respiraţia fiind singura funcţie metabolică cu control dublu
(voluntar şi involuntar), este prima cale de intervenţie în fiziologia sistemului nervos. S-a
constatat că respiraţia controlată voluntar, ritmică, profundă şi amplă, conduce la eliberarea de
către creier a endorfinei, compus chimic analgetic care atenuează în special teama, frica şi
frustrarea.

Antrenamentul antogen este metoda recomandată în pregătirea psihologică pentru activităţi care
implică utilizarea maximă a posibilităţilor fizice şi psihice.

Antrenamentul ideomotor presupune reprezentarea mintală a viitoarelor mişcări sau situaţii de

viaţă pe un fond de relaxare psihosomatică generală. Este însoţit de formele autosugestive care
produc efecte favorabile însuşirii mai rapide a unor mişcări sau operaţii şi controlarea echilibrului
psihic.

Autosugestia este o tehnică care constă în repetarea cu voce fosă, şoptită, a unor formule trăite
mintal, totdeauna afirmative de genul “sunt calm dar energic”; “ies bine din orice situaţie”; “nimic
nu mă poate enerva” etc. Se exersează după obţinerea unei relative stări de confort psihomatic.

Metoda situaţiilor de avarie.

Această metodă constă în folosirea unui sistem de mijloace destinate modelării activităţii
organelor protecţiei civile şi formaţiunilor în situaţii complexe. Cel mai simplu procedeu de
modelare a situaţiilor de avarie este crearea de diferite perturbaţii în modul de funcţionare a unor
aparate şi instalaţii de alimentare cu energie, simularea unor defecţiuni la tehnica de intervenţie.
Metoda se poate aplica şi schemelor logice, întocmite de instructor pe baza instrucţiunilor de
exploatare şi reparaţii.

ÎNCHEIERE

Toate măsurile cu privire la diminuarea pericolului calamităţilor naturale şi tehnogenice şi

lichidarea urmărilor lor se planifică la fiecare obiect, judeţ, municipiu, oraş, sector, primăria şi în
întregime în republică. În plan se prevede organizarea anunţării şi alarmării populaţiei despre
caracterul şi urmările calamităţilor sau catastrofelor (uragane, grindină, inundaţii, contaminare
 chimică şi radiativă), folosirea metodelor şi mijloacelor de protecţie, asigurarea salvatorilor,
muncitorilor şi salariaţilor cu mijloace de protecţie individuală, evacuarea în caz de pericol şi
necesitate a oamenilor, animalelor şi bunurilor materiale, organizarea supravegherii şi controlului
permanent a schimbărilor situaţiei în localităţile ce au avut de suferit în urma calamităţilor.

Toate acţiunile, orientate împotriva naturii, omului, se reflectă asupra acelora care le provoacă.
Există forţe ale naturii pe care omul încă nu le cunoaşte, însă puterea lor este atât de mare încât
nimeni şi nimic nu poate sta în calea lor. Cu atât mai mult omenirea ignorează aceste forţe ale
naturii, cu atât mai curând pot avea lor cataclisme, calamităţi posibile să nimicească viaţa pe
pământ. Deci, trebuie să fim vigilenţi, să păstrăm, să ocrotim natura, iar dacă comitem unele
greşeli, să fim capabili de a le corecta pentru a evita oarecare situaţie-limită. Iar dacă ea totuşi se
prezintă, să fim din toate punctele de vedere gata pentru a supravieţui şi a înlătura consecinţele
imprevizibile.
 Anexa nr. 1

SEMNALELE DE ÎNŞTIINŢARE PROTECŢIEI CIVILE

Denumirea semnalului Metodele şi mijloacele de înştiinţare Acţiunile populaţiei

„ATENŢIA TUTUROR !”

(semnalul se transmite înaintea tuturor semnalelor) Sirenele electrice şi manuale, fluerături

întrerupte ale sirenelor întreprinderilor şi claxone mijloacelor de transport, informaţii orale despre
întâmplare şi ce trebuie de întreprins. Includ aparate radio, televizoare, ascult anunţul urgent,
acţionez conform indicaţiilor organelor administrative locale, sau a protecţiei civile. Aparate radio
şi televizoare rămân incluse permanent.

„ALARMĂ AERIEANĂ !” Prin televiziunea şi radio se transmite semnalul „ALARMĂ ARIEANĂ” şi

modul de acţionare. Deconectez gazul, apa, electricitatea, stâng focul în sobe, eu mijloacele
de protecţie individuale, documente, rezerve de produce alimentare şi apă, se adăpostesc în
edificiile de protecţie.

„ÎNCETAREA ALARMEI AEREIANE !” Prin televiziunea şi radio se transmite semnalul „ÎNCETAREA

ALARMEI ARIEANE” şi modul de acţionare. Reîncep acţiunile întrerupte de transmite semnalul
„ALARMĂ ARIEANĂ”, sau particip la lichidarea urmărilor atacului aerian.

„PERICOL RADIOACTIV !” Prin televiziunea şi radio se transmite semnalul „PERICOL RADIOACTIV”

şi modul de acţionare. Pregătesc mijloacele de protecţie individuale, confecţionez mijloacele
 simple de protecţie a organelor de respirare (în cazul dacă ei nu ajung), ermetizăz încăperile,
asigur protecţia apei, produselor alimentare, a nutreţurilor şi a animalelor, aduc în stare de
pregătire încăperile subterane, beciurile. În cazul extremal îmbrac mijloacele de protecţie
individuale, iau documente, rezerve de produce alimentare şi apă, se adăpostesc în edificiile de
protecţie. Respect regimul de protecţie radioactivă.

„ALARMĂ CHIMICĂ !” Prin televiziunea şi radio se transmite semnalul „PERICOL CHIMIC” şi

modul de acţionare. Îmbrac mijloacele de protecţie individuale, ermetizăz încăperile, asigur
protecţia apei, produselor alimentare, a nutreţurilor şi a animalelor. În cazul extremal îmbrac
mijloacele de protecţie individuale, iau documente, rezerve de produce alimentare şi apă, se
adăpostesc în edificiile de protecţie. Respect regimul de protecţie chimică.

Cetăţeni! Auzind semnalele de înştiinţare a protecţiei civile, acţionaţi repede, fără panici şi calm.
Respectaţi strict indicaţiile organelor administrative locale şi a protecţiei civile !

Ţineţi minte! De la acţiunile corecte depinde viaţa dumneavoastră!

Departamentul Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova

Anexa nr. 2

INDICAŢII

vizînd profilaxia cu iod în cazul contaminării

radioactine a spaţiului ambiant.

În jurul teritoriului Republicii Moldova la distanţa de 150-400 km funcţionează 8 Staţii

Atomoelectrice. În caz de avarie cu eliminarea substaţiilor radioactive în spaţiu, norul radioactiv
poate ajunge pe teritoriul ţării peste 5-10 ore.
 Criteriile, vizând protecţia populaţiei în cazuri de accidente cu poluarea spaţiului cu substanţe cu
radioactive, se determină în baza identificării dozelor prognosticate pentru nivelele inferioare şi
superioare a acţiunii radioactive, aprobate de Ministerul Sănătăţii (nr. 06-5/3-243 din 20.06.1990).

Necesitatea administrării profilactice a iodului va fi determinată de Ministerul Sănătăţii a

Republicii Moldova.

Pentru asigurarea măsurilor urgente vizând lichidarea (diminuarea) consecinţelor poluării spaţiului
ambiant cu substanţe radioactive se execută măsurile preconizate în „Planul de lucru al Direcţiei
sănătăţii, instituţiilor medicale, în caz de accident nuclear”.

Cea mai efectivă metodă pentru protecţia glandei teroide de la suprairadierea cu izotopi
radioactivi a iodului este administrarea preparatelor medicamentoase a iodului stabil (profilaxia
cu iod). O protecţia maximă se poate obţine în cazul administrării preventive a iodului stabil (sau
concomitent cu acţiunea iodului radioactiv).

Eficacitatea protecţiei în dependenţă de termenul administrării preparatelor de iod

Administrarea preparatelor de iod stabil Eficacitatea protecţiei în %

- 6 ore pînă la inhalare 100

- în timpul inhalării 90

- 2 ore după inhalare 10

- 6 ore după inhalare 2

O doză de 100 mg a iodului stabil (130 mg de kaliu iodid sau 170 mg de kaliu iodat) asigură
protecţia glandei teroide pe parcursul a 24 ore.

Pentru a susţine nivelul de protecţie, în cazul inhalării iodului radioactiv, pe o durată respectivă,
este necesar de-a administra preparatele iodului stabil o dată în zi pe parcursul existenţei
pericolului inhalării iodului radioactiv, însă nu mai mult de 10 zile pentru maturi şi 2 zile pentru
femei gravide, şi copii pînă 3 ani.

Dozele diurne a preparatelor de iod, recomandate de OMS

Grupa de vîrstă KI (mg) KIO (mg)

Noi născuţi pînă la 1 lună 15 20

Copii de la o lună pînă la 3 ani 30-35 40-45

 Copii de la 3 ani pînă la 12 ani 65 85

Copii de la 15 ani şi maturi, inclusiv şi gravidele şi mamele care alimentează cu sîn 130
170

Noi născuţii sugari primesc doza necesară cu lapte ‚le mamei, care a primit preventiv 130 mg de
iod stabil.

Contraindicaţii pentru administrarea preparatelor de iod:

hipersensibilitatea la preparatele iodului;

maladiile glandei teroide (tireotoxicoză, guşa nodală);

maladii a tegumentelor (pemfigus, psoriaziul).

Serviciul medical al protecţiei civile Republicii Moldova