Protecţia Civilă

este o componentă a măsurilor luate,a activităţilor desfăşurate în scopul

asigurării protecţiei populaţiei, a bunurilor materiale, valorilor culturale şi a
factorilor de mediu în caz de război sau dezastre.

Din cele mai vechi timpuri au existat preocupări pentru protecţia populaţiei şi
a bunurilor materiale.

Istoria ne pune la dispoziţie nenumărate exemple: acţiunile militare erau

precedate de acţiuni de evacuare a populaţiei neluptătoare (copii, femei,
bătrîni) sau a bunurilor materiale.

1940-1941. Unităţile militare şi Formaţiunile Apărării locale antiaeriene ale

republicii din primele zile ale celui de al II-a război mondial localizau şi
stingeau incendiile, acordau ajutor medical răniţilor,construiau adăposturi.

după război participă la restabilirea obiectelor economice, a căilor ferate,

drumurilor, liniilor de telecomunicaţii şi electricitate, asanarea teritoriilor de
muniţii neexplodate. Mulţi lucrători au fost decoraţi cu ordine şi medalii.

1961 a fost reorganizat în Apărarea Civilă

1971- în Protecţia Civilă. Forţele PC au participat la lichidarea avariei de la

Cernobîl, a cutremurelor din anii 1986, 1990, a ninsorilor abundente din
1988, inundaţiilor din 1991, 1994, a poleiului din 2000 etc.

În Republica Moldova problema prevenirii şi lichidării avariilor şi catastrofelor

a căpătat un aspect deosebit ce rezultă din:

situaţia social-economică,descreşterea producţiei, uzarea fondurilor fixe de

producţie, folosirea combustibilului nestandart, lipsa de responsabilitate a
unor conducători, atenuarea controlului din partea organelor de stat de
supraveghere.

Situaţiile excepţionale declanşate pe timp depace necesită aplicarea unor

măsuri urgente pentru lichidarea consecinţelor lor, executarea lucrărilor de
salvare şi de neamînat.
Departamentul Situaţii Excepţionale a elaborat

Programul de Stat al Republicii Moldova

pentru prevenirea (diminuarea) urmărilor

posibilelor avarii, catastrofe şi calamităţi

Naturale.

În contextul general de apărare al oricărui stat modern, alături de apărarea

militară există ca o componentă importantă protecţia (apărarea) civilă.

Atribuţiile protecţiei civile sînt următoarele :

prevenirea populaţiei asupra declanşării dezastrelor sau atacurilor inamicului

protecţia populaţiei împotriva efectelor armelor de nimicire în masă şi

convenţionale sau a dezastrelor

asigurarea protecţiei bunurilor materiale şi a valorilor culturale

participarea la acţiunile de limitare şi de lichidare a consecinţelor dezastrelor

sau atacurilor inamicului

asanarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată

participarea cu forţe şi mijloace specifice la pregătirea economiei naţionale şi

a teritoriului în cazul declanşării dezastrelor sau conflictului armat

pregătirea şi efectuarea lucrărilor de salvare şi a altor lucrări de urgenţă în

condiţiile situaţiilor excepţionale pentru lichidarea efectelor acestora

organizarea pregătirii multilaterale a populaţiei, a obiectelor economiei

naţionale, a forţelor protecţiei civile pentru desfăşurarea acţiunilor de

prevenire a situaţiilor excepţionale şi în condiţiile declanşării acestora.
Protecţia civilă

organizează şi realizează un şir de măsuri:

organizează forţele necesare capabile să asigure protecţia populaţiei, a

proprietăţii de stat în situaţii extreme,crează şi menţine în stare permanentă

de pregătire sistemele de comandă şi comunicaţii,

organizează controlul situaţiei radiative, chimice, bacteriologice şi

antiincendiare pe teritoriul republicii

acumulează fondul necesar de edificii de protecţie şi îl menţine pregătire

pentru adăpostirea populaţiei supuse pericolului

acumulează şi păstreză în siguranţă mijloacele de protecţie individuală

asigură protecţia surselor de apă, produselor alimentare, furajelor,

animalelor şi plantelor de contaminarea radioactivă, chimică şi bacteriologică

pregăteşte din timp modul de evacuare a populaţiei şi proprietăţii din

zonele periculoase
Protecţia civilă

organizează şi realizează un şir de măsuri:

8. informează organele de conducere şi populaţia despre pericolul

situaţiilor excepţionale, aduce în stare de pregătire completă forţele şi

mijloace protecţiei civile, conduce şi dirijază acţiunile lor la efectuarea

lucrărilor de salvare

9. acordă ajutor sinistraţilor

10. antrenează unităţile economice în acţiunile de prevenire şi

lichidare a efectelor situaţiilor excepţionale

11. exercită controlul asupra efectuării măsurilor de profilaxie

pentru a diminua probabilitatea apariţiei situaţiilor excepţionale şi a

reduce proporţiile lor pentru a asigura securitatea şi stabilitatea

funcţionării tuturor ramurilor şi obiectelor economiei naţionale

12. asigură securitatea antiincendiară a obiectelor economiei

naţionale, populaţiei în scopul aplanării incendiilor

13. organizează şi efectuiază instruirea populaţiei, unităţilor

economice în vederea asigurării securităţii vieţii în situaţii excepţionale

Organizarea şi structura Protecţiei

Civile în R. Moldova Protecţia Civilă a R. Moldova reprezintă

un sistem de măsuri şi acţiuni întreprinse la nivel de stat pe timp de pace şi

război, pentru asigurarea protecţiei populaţiei, proprietăţii în condiţiile
calamităţilor naturale şi ecologice, avariilor şi catastrofelor, epifitotiilor,
epizootiilor, incendiilor, precum şi în cazul aplicării armelor de nimicire în
masă.
În caz de situaţie excepţională autorităţile publice locale

elaborează şi aprobă măsuri de acţiuni adecvate,

reflectate în planurile speciale şi programele de

protecţie civilă.

Protecţia Civilă a Republicii Moldova include:

1. Organele de conducere

2. Organele administrative

3. Forţele şi mijloacele de lichidare a urmărilor situaţiilor excepţionale

4. Reţeaua de observare şi control de laborator (ROCL)

5. Sistemul de instruire.

Protecţia civilă este organizată conform principiul teritorial de

producţie în corespundere cu organizarea administrativ-teritorială

a republicii, cuprinzînd toate ramurile economiei naţionale.

Organizarea Protecţiei civile poartă un caracter obligatoriu.

Dezvoltarea colaborării internaţionale în domeniul PC

Cooperarea internaţională în domeniul Protecţiei civile

este cu atît mai necesară cu cît dezastrele sînt inevitabile,

imprevizibile şi, în egală măsură, fără frontieră.

Cooperarea în lume şi la nivel comunitar în domeniul protecţiei

civile se realizează de către Organizaţia Internaţională de

Protecţie civilă, Republica Moldova aderînd la această

organizaţie ca al 48 membru în ianuarie 1997.

Colaborarea internaţională în domeniul protecţiei civile se

efectuiază în conformitate cu acordurile internaţionale şi

bilaterale în scopul asigurării securităţii generale şi regionale.

Republica Moldova participă în cadrul diferitor programe internaţionale:

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD/ONU) – realizat în

perioada 1995-1998 Deceniul Internaţional ONU pentru Diminuarea

Pericolului Calamităţilor Naturale (DIDPCN) Programul Parteneriat pentru
Pace (PfP) – încadrat în 1994
Fenomenele care fac să crească vulnerabilitatea societăţii umane faţă de
dezastre sînt :

● creşterea populaţiei

● urbanizarea excesivă

● degradarea mediului

● lipsa de educaţie în această direcţie

● lipsa de structuri locale specializate în managementul dezastrelor

● sărăcia

● economii instabile şi dezvoltate haotic

● ineficienţa cooperării internaţionale şi regionale în domeniu

MANAGEMENTUL DEZASTRELOR

poate fi definit ca totalitatea cunoştinţelor

referitoare la procesul conducerii măsurilor în

pre dezastru şi acţiunilor în post dezastru astfel

încît efectele producerii unei calamităţi să fie

reduse la maximum în condiţiile unui consum

minim de eforturi materiale şi umane.

MANAGEMENTUL DEZASTRELOR:

este o ştiinţă

este o artă

un act social

constituie un act politic

constituie o preocupare politică şi socială

Problematica dezastrelor prezintă un interes sporit şi efectele dăunătoare pe
care aceste fenomene le au asupra populaţiei, mediului ambiant şi bunurilor
materiale fac necesară cunoaşterea acestor fenomene şi a modului în care
putem preveni, sau ne putem apăra în caz de urgenţă.

Concluzia este că amploarea şi frecvenţa dezastrelor naturale va creşte pe

fondul schimbării climatice globale.

Adoptarea măsurilor de protecţie împotriva dezastrelor impune în primul rînd

dezvoltarea unui cadru conceptual coerent – de a adopta orice program
judicios de protecţie. În acest context trebuie luate în consideraţie

Dezastrele sînt evenimente

caracterizate prin următoarele trăsături specifice : pierderi grele, importate la

scară socială prezenţa unor lanţuri de evenimente, generînd tendinţa de
extindere a efectelor tendinţa de pierdere a controlului evenimentelor
impact psiho-social puternic

Riscul semnifică aşteptarea în viitor a unor evenimente cu efecte negative, pe

baza extrapolării în privinţa urmărilor a experienţei trecutului.

principalele categorii de risc sînt:

populaţia ca un întreg, precum şi unele

grupuri cu atrubuţii speciale

bunurile de valoare (clădiri, echipamente,

dotări, valori cultural artistice etc.)

capacităţile productive şi funcţionale de diferite categorii

lucrările care includ surse de mare risc

infrastructura urbană precum şi reţelele şi sistemele vitale la nivel naţional şi

regional

sistemele suport (de menţinere) pentru servicii sociale curente de diferite

categorii mijloacele (capacităţile) de reacţie pentru situaţiile de dezastru
capacităţile de culegere, stocare şi prelucrare a informaţiei mediul natural

SARCINILE DE BAZĂ ALE

Serviciului PC și SE

Conducerea nemijlocită a PC

Organizarea și executarea lucrărilor de salvare

Organizarea pregătirii prealabile și multilaterale a populației

Exercitarea supravegherii de stat în domeniul PC și AÎI

Activitatea în stare de urgență, asediu sau război

2. LEGEA REPUBLICII MOLDOVA CU

PRIVIRE LA PROTECŢIA CIVILĂ

NR. 271 DIN 09.11.1994.

Prezenta lege stabileşte principiile fundamentale de organizare a protecţiei

civile în republică, sarcinile ei, cadrul juridic al activităţii în acest domeniu a
autorităţilor publice, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor (denumite
în continuare unităţi economice), indiferent de tipul de proprietate şi forma
organizaţional-juridică, precum şi a cetăţenilor.

Articolul 4. Sarcinile principale ale

Protecţiei Civile

a) protecţia populaţiei şi a proprietăţii în condiţiile situaţiilor excepţionale;

b) executarea lucrărilor de salvare şi altor lucrări de neamînat în condiţiile

situaţiilor exepţionale şi la lichidarea efectelor acestora;

c) organizarea pregătirii prealabile şi multilaterale a populaţiei, a obiectelor

economiei naţionale, forţelor Protecţiei Civile pentru desfăşurarea acţiunelor
în cazul apariţiei pericolului situaţiilor excepţionale şi în condiţiile lor.
Articolul 13. Drepturile şi obligaţiile cetăţenilor

(1) Cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii, care locuiesc pe

teritoriul republicii, în condiţiile situaţiilor execpţionale, au dreptul la
protecţia vieţii şi sănătăţii lor,la ajutor material şi financiar, la folosirea fără
plată a mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă.

Persoanelor care participă nemijlocit la salvarea populaţiei şi lichidarea

efectelor situaţiiilor excepţionale li se acordă drepturi şi înlesniri
suplimentare:

a) asigurare gratuită cu hrană, îmbrăcăminte, mijloace speciale de protecţie,

locuinţe şi transport în perioada executării lucrărilor de salvare şi altor lucrări
de neamînat în condiţiile situaţiilor excepţionale;

b) asistenţa medicală şi tratament fără plată;

c) compensaţie bănească, în cazul decedării în timpul îndeplinirii sarcinilor

protecţiei civile, care este achitată de stat sau de patron în conformitate cu
legislaţia;

d) asigurare cu pensie, în conformitate cu legislaţia, în cazul încadrării în grad

de dizabilitate ca urmare a rănirii, contuzionării, schilodirii în timpul
îndeplinirii sarcinilor protecţiei civile;

e) decorare cu ordine, medalii, diplome, acordare de premii băneşti şi cadouri

de preţ pentru bărbăţie şi vitejie manifestate în condiţiile situaţiilor
excepţionale.
Cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc pe
teritoriul republicii sînt obligaţi:

a) să respecte cu stricteţe actele legislative şi alte acte normative privind

protecţia civilă;

b) să cunoască semnalele Protecţiei Civile, regulile de comportare şi ordinea

acţiunilor în condiţiile situaţiilor excepţionale;

c) să îndeplinească cerinţele Protecţiei Civile în viaţa cotidiană, în activitatea

de producţie şi socială;

d) să înştiinţeze conducătorii obiectivelor economiei naţionale şi autorităţile

administraţiei publice locale despre semnele depistate ale pericolului capabil
să conducă la apariţia situaţiei excepţionale;

e) să participe activ la lichidarea efectelor situaţiilor excepţionale, să acorde

ajutor multilateral sinistraţilor;

f) să manifeste atitudine grijulie faţă de obiectivele şi mijloacele Protecţiei

Civile.

EVALUAREA PIERDERILOR ŞI

NECESITĂŢILOR DE INTERVENŢIE

Evaluarea pierderilor la producerea dezastrelor constituie o parte importantă

a managementului dezastrelor, care de cele mai multe ori fundamentează
comparat efectele complexe datorate evenimentelor şi ca o consecinţă
costurile pentru dezafectare, refacere, reconstrucţie pentru repunere şi
aducere la normal a activităţilor economico-sociale stagnate pentru o
perioadă de timp.
Grupele caracteristice care fac obiectul unei analize în cazul producerii unui
dezastru pierderi umane, care capătă proporţii. Acestea pot fi:

irecuperabile (decedaţii şi dispăruţii) şi sanitare (traumatizaţii şi bolnavii ce au

pierdut capacitatea de muncă şi necesită asistenţă medicală).

pierderi materiale care au intrat sub incidenţa propagării acţiunii dezastrelor,

evaluare care trebuie făcută în preţuri curente actualizate;

costurile operaţiunilor de intervenţie incluzînd

atât mijloacele de intervenţie cît şi forţa de muncă

utilizată pe perioada intervenţiilor;

costurile materialelor şi echipamentelor asigurate pe perioada ajutorului dat

persoanelor afectate de dezastru în limitele unui trai decent pînă la reluarea
activităţilor economico-sociale normale cuantificarea volumelor de activităţi
neefectuate pe perioada întreruperii obiectivelor pînă la reluarea cursului
normal al vieţii pe diverse ramuri, subramuri sau domenii de activitate
economico-socială, eventualele despăgubiri acordate agenţilor economici pe
aceeaşi perioadă; costurile minime necesare tuturor operaţiunilor de
intervenţie pentru dezafectare, remediere, refacere a unor obiective pentru
redarea în circuituleconomic după dezastru.

Necesităţile de intervenţie în caz de dezastru se stabilesc în perioadele de pre

dezastru şi reprezintă o componentă importantă a scenariilor şi variantelor
de scenarii pentru posibilele dezastre prognozate, măiestria managerului
fiind dovedită prin modul în care acesta cu echipa sa prevede în cel mai mic
detaliu următoarele elemente :

mijloace de intervenţie materiale, echipamente şi obiecte pentru uzul

persoanelor afectate de dezastru combustibili şi energie la nivelul

necesităţilor pe perioada de intervenţie cu toate mijloacele utilizate
forţa de muncă totală şi pe structură utilizată pe perioada de intervenţie.
Toate necesităţile de intervenţie trebuie stabilite atât în unităţi fizice cît mai ales în unităţi valorice.

ACTIVITĂŢI ŞI ETAPE DE REALIZARE

A INTERVENŢIILOR ÎN CAZ DE DEZASTRU

Prevenirea situaţiei excepţionale – un complex de măsuri, desfăşurate din

timp şi orientate spre diminuarea maximă a riscului apariţiei situaţiilor
excepţionale, protecţia sănătăţii şi vieţii oamenilor, reducerea daunelor şi
pierderilor materiale şi spre localizarea zonelor situaţiilor excepţionale,
generate de dezastre.

Apărarea împotriva dezastrelor presupune realizarea unor activităţi

complexe care cuprind:

predicţia; măsuri de prevenire; măsuri de protecţie;

măsuri de intervenţie; măsuri de reabilitare-refacere.

Aceste categorii de măsuri se desfăşoară în principiu pe patru etape dacă ne

raportăm la timpul de producere a dezastrului:

PREDEZASTRU - înainte de dezastru

PE TIMPUL - producerii dezastrului

POSTDEZASTRU - după dezastru

PE TERMEN LUNG – acţiuni

 Pentru a gestiona un dezastru și pentru a minimiza impactul său pe
termen lung, este important să se urmeze un plan bine structurat și să se
ia măsuri corespunzătoare înainte, în timpul și după producerea
acestuia. Iată patru etape esențiale:
 Predezastru:
o Educație și conștientizare publică: Informarea populației cu privire la
riscurile specifice de dezastru care pot afecta zona respectivă și
instruirea acestora în ceea ce privește măsurile de pregătire și siguranță.
o Planificare și pregătire: Elaborarea și implementarea unui plan de
gestionare a dezastrului care să includă identificarea riscurilor,
evaluarea vulnerabilităților și elaborarea unor strategii specifice de
răspuns.
o Infrastructură rezilientă: Construirea sau consolidarea infrastructurii
pentru a face față evenimentelor extreme, cum ar fi construcția de baraje
rezistente la inundații sau de clădiri rezistente la cutremure.
 În timpul dezastrului:
o Alertă timpurie și evacuare: Activarea sistemelor de avertizare
timpurie și organizarea evacuării populației în zonele de siguranță.
o Răspuns coordonat: Coordonarea eforturilor între agențiile de
intervenție și organizațiile de voluntari pentru a furniza asistență de
urgență și pentru a gestiona situația în timp real.
 Post dezastru:
o Evaluare a pagubelor și a nevoilor: Evaluarea pagubelor materiale și
umane produse de dezastru și identificarea necesităților imediate ale
comunității afectate.
o Reconstrucție și recuperare: Implementarea planurilor de
reconstrucție pentru a restabili infrastructura, serviciile și mijloacele de
trai ale comunității afectate.
o Asistență psihologică și socială: Furnizarea de sprijin psihologic și
social pentru supraviețuitori și pentru cei afectați emoțional de dezastru.
 Pe termen lung:
o Prevenirea recurenței: Identificarea și implementarea măsurilor de
prevenire pentru a reduce riscul de producere a unor evenimente
similare în viitor.
o Îmbunătățirea rezilienței comunității: Dezvoltarea capacităților
comunității pentru a face față și a se recupera mai rapid în fața unor
viitoare evenimente extreme.
o Planificare pentru viitoare dezastru: Revizuirea și actualizarea
regulată a planurilor de gestionare a dezastrului pentru a ține cont de
schimbările în ceea ce privește riscurile și vulnerabilitățile.
Exemple de măsuri în diferite etape și contexte:
Instalarea sirenelor de avertizare în zonele cu risc ridicat de inundații.
Organizarea de exerciții periodice de simulare a dezastrului pentru a testa
eficacitatea planurilor de răspuns.
Construirea de adăposturi anti-tornadă în regiunile expuse acestui tip de
fenomen.
Implementarea sistemelor de monitorizare a nivelului râurilor pentru a detecta
riscul de inundații în avans.
Dezvoltarea unor programe de instruire pentru comunitate în ceea ce privește
primul ajutor și managementul de urgență.
Consolidarea clădirilor istorice și a infrastructurii critice pentru a face față
riscului de cutremur.