Protecţia Civilă este o componentă a măsurilor luate, a activităţilor desfăşurate în scopul asigurării protecţiei populaţiei, a bunurilor materiale, valorilor

culturale şi a
factorilor de mediu în caz de război sau dezastre

Analizînd conţinutul noţiunii de protecţie civilă se poate spune că, din cele mai vechi timpuri au existat preocupări pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor materiale.
Istoria ne pune la dispoziţie nenumărate exemple. În marea lor majoritate acţiunile militare erau precedate de acţiuni de evacuare a populaţiei neluptătoare (copii, femei,
bătrîni) sau a bunurilor materiale.

Dezvoltarea vertiginoasă a progresului tehnico-ştiinţific şi apariţia tehnologiilor performante determină o creştere constantă a numărului şi forţei distrugătoare a
catastrofelor cu caracter tehnogenic şi naturale, iar pagubele cauzate de ele se estimează la milioane de lei. Cauzele rezidă în concentrarea excesivă în unele regiuni şi
oraşe a obiectelor industriale, complicarea proceselor tehnologice, utilizarea unei cantităţi enorme de substanţe şi materiale explozibile, periculoase din punct de vedere
radioactiv, chimic şi biologic, complicarea şi scumpirea măsurilor tehnicii de securitate, elaborărilor metodelor, modurilor şi mijloacelor de protecţie a personalului şi
populaţiei.

Istoria organizării PC îşi ea începutul din anii 1940-1941. Unităţile militare şi formaţiunile Apărării locale antiaeriene ale republicii din primele zile ale celui de al II-
a război mondial localizau şi stingeau incendiile, acordau ajutor medical răniţilor, construiau adăposturi. După război participă la restabilirea obiectelor economice, a
căilor ferate, drumurilor, liniilor de telecomunicaţii şi electricitate, asanarea teritoriilor de muniţii neexplodate (mine, bombe, proiectile).

Sistemul Apărării locale antiaeriene a fost reorganizat în anul 1961 în Apărarea Civilă, iar în anul 1971- în Protecţia Civilă. Forţele PC au participat la lichidarea avariei
de la Cernobîl, a cutremurelor din anii 1986, 1990, a ninsorilor abundente din 1988, a inundaţiilor din 1991, 1994, a poleiului din 2000 etc.

Republica Moldova se află într-o zonă seismică activă, unde intensitatea cutremurului poate atinge 8-9 grade (zona munţilor Vrancea, România).
Totodată, în jurul Republicii Moldova la o distanţă de 150-470 km de hotarele ei sînt amplasate 8 staţii atomo-electrice.
Pe teritoriul Republicii Moldova sînt circa 500 obiecte potenţial periculoase din care :
153 radioactive,227 chimice,113 cu pericol de explozie si incendii
Numărul total al substanţelor puternic toxice este de 4 mii tone.
În zone a posibilei contaminări, în caz de avarie la obiectele chimice, activează si locuiesc circa 500 mii de oameni.
În Republica Moldova sunt circa 16 mii de terenuri afectate de alunecări de teren. Intensitatea cea mai mare a acestora este înregistrată în raioanele din centru si podişul
Tigheciului, unde sunt circa 450 porţiuni periculoase.
Nodurile hidraulice de pe râuri creează un pericol real de inundare a 168 de localităţi cu o suprafaţă totală de 1300 km pătraţi şi cu o populaţie de circa 160 mii oameni.

Departamentul Situaţii Excepţionale a elaborat Programul de Stat al Republicii Moldova pentru prevenirea (diminuarea) urmărilor posibilelor avarii, catastrofe şi
calamităţi naturale. Totuşi trebuie să menţionăm, că păturile largi ale populaţiei şi în primul rând tineretul, n-au pregătirea necesară în domeniul protecţiei civile, pregătire
în domeniul activităţii vitale.

Atribuţiile protecţiei civile sînt următoarele :

prevenirea populaţiei asupra declanşării dezastrelor sau atacurilor inamicului
protecţia populaţiei împotriva efectelor armelor de nimicire în masă şi convenţionale sau a dezastrelor
asigurarea protecţiei bunurilor materiale şi a valorilor culturale
participarea la acţiunile de limitare şi de lichidare a consecinţelor dezastrelor sau atacurilor inamicului
asanarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată
participarea cu forţe şi mijloace specifice la pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului în cazul declanşării dezastrelor sau conflictului armat
pregătirea şi efectuarea lucrărilor de salvare şi a altor lucrări de urgenţă în condiţiile situaţiilor excepţionale pentru lichidarea efectelor acestora
organizarea pregătirii multilaterale a populaţiei, a obiectelor economiei naţionale, a forţelor protecţiei civile pentru desfăşurarea acţiunilor de prevenire a situaţiilor
excepţionale şi în condiţiile declanşării acestora

Protecţia civilă în conformitate cu sarcinile ce îi revin, organizează şi realizează un şir de măsuri:

organizează forţele necesare capabile să asigure protecţia populaţiei, a proprietăţii de stat în situaţii extreme, realizează dotarea tehnico-materială şi pregătirea
specială, menţinerea în stare permanentă de pregătire pentru a acţiona în condiţiile situaţiilor excepţionale
crează şi menţine în stare permanentă de pregătire sistemele de comandă şi comunicaţii, organizează controlul situaţiei radiative, chimice, bacteriologice şi
antiincendiare pe teritoriul republicii
acumulează fondul necesar de edificii de protecţie şi îl menţine în stare permanentă de pregătire pentru adăpostirea populaţiei supuse pericolului
acumulează şi păstreză în siguranţă mijloacele de protecţie individuală
asigură protecţia surselor de apă, produselor alimentare, furajelor, animalelor şi plantelor de contaminarea radioactivă, chimică şi bacteriologică
pregăteşte din timp modul de evacuare a populaţiei şi proprietăţii din zonele periculoase
informează organele de conducere şi populaţia despre pericolul situaţiilor excepţionale, aduce în stare de pregătire completă forţele şi mijloace protecţiei civile,
conduce şi dirijază acţiunile lor la efectuarea lucrărilor de salvare
acordă ajutor sinistraţilor

Organizarea şi structura Protecţiei Civile în R. Moldova

Protecţia Civilă a R. Moldova reprezintă un sistem de măsuri şi acţiuni întreprinse la nivel de stat pe timp de pace şi război, pentru asigurarea protecţiei populaţiei,
proprietăţii în condiţiile calamităţilor naturale şi ecologice, avariilor şi catastrofelor, epifitotiilor, epizootiilor, incendiilor, precum şi în cazul aplicării armelor de nimicire
în masă.
Protecţia Civilă a Republicii Moldova include:
Organele de conducere,Organele administrative,Forţele şi mijloacele de lichidare a urmărilor,situaţiilor excepţionale, Reţeaua de observare şi control de laborator
Sistemul de instruire.
Forţele Protecţiei Civile
Problematica localizării şi lichidării consecinţelor dezastrelor naturale şi catastrofelor este rezolvată, de regulă, prin crearea unei structuri organizatorice speciale.Aceste
forţe sînt amplasate proporţional pe întregul teritoriu al republicii, sînt pregătite şi dotate special pentru acţiuni în situaţii excepţionale.
Forţele protecţiei civile includ subunităţile, formaţiunile PC, Direcţia de salvatori şi pompieri, formaţiuni specializate, instituţii şi organizaţii speciale.
În componenţa formaţiunilor PC sînt incluse în mod obligatoriu cetăţenii Republicii Moldova : bărbaţi – de la 18 pînă la 60 ani ; femei – de la 18 pînă la 55 ani.

Protecţia civilă este organizată conform principiul teritorial de producţie în corespundere cu organizarea administrativ-teritorială a republicii, cuprinzînd toate
ramurile economiei naţionale. Organizarea Protecţiei civile poartă un caracter obligatoriu.

Conducerea nemijlocită a Protecţiei civile în R. Moldova o exercită Departamentul pentru Situaţii Excepţionale (actual Inspectoratului General pentru Situații de
Urgență al MAI), care include militari şi persoane civile ce poartă răspundere pentru pregătirea generală la îndeplinirea sarcinilor ce le revin.

Departamentul SE efectuiază :
coordonarea activităţii ministerelor, departamentelor şi administraţiei publice locale, unităţilor economice în domeniul protecţiei civile
informează organele de administrare a protecţiei civile despre pericolul şi apariţia situaţiilor excepţionale
adoptă, în limita competenţei sale, decizii în problemele organizării şi realizării protecţiei civile

Cooperarea în lume şi la nivel comunitar în domeniul protecţiei civile se realizează de către Organizaţia Internaţională de Protecţie civilă, Republica Moldova aderînd
la această organizaţie ca al 48 membru în ianuarie 1997.

Definiţie : managementul dezastrelor poate fi definit ca totalitatea cunoştinţelor referitoare la procesul conducerii măsurilor în pre şi acţiunilor în post dezastru astfel
încît efectele producerii unei calamităţi să fie reduse la maximum în condiţiile unui consum minim de eforturi materiale şi umane.

Fenomenele care fac să crească vulnerabilitatea societăţii umane faţă de dezastre sînt :creşterea populaţiei,urbanizarea excesivă,degradarea mediului
lipsa de educaţie în această direcţie

Managementul dezastrelor este o ştiinţă şi în acelaşi timp o artă, reprezintă un mod de conducere a unei colectivităţi alcătuite din diverse categorii sociale, vîrste,
pregătiri şi nivel de cultură, în cadrul unor rigori, mai mult sau mai puţin precise, de utilizare optimă şi eficienţă a tuturor tipurilor de resurse pentru realizarea scopului
propus.

este o ştiinţă pentru că întruneşte toate criteriile referitoare la definirea şi cuantificarea elementelor teoretice cauză-efect în producerea dezastrelor, utilizează permanent
explicaţii logice fenomenologice însoţite de relaţii de calcul dintr-un aparat matematic în permanentă şi continuă dezvoltare.

Este o artă a conducerii eficiente a unor grupuri sau colectivităţi de oameni, de cele mai multe ori formate ad-hoc şi în afara unui cadru perfect instituţionalizat, dictate
de forma şi amploarea evenimentului; este o artă pentru că, conduce măsurile pre, dar mai ales a acţiunilor post dezastru; are menirea de a contracara efectele unor
fenomene inevitabile cum sînt : panica, starea de spirit şi psihică a oamenilor în faţa unor realităţi dure, de a se manifesta în orice situaţie şi de a răspunde prompt
nenumăratelor semne de întrebare care se pun în situaţiile extreme.

Constituie un act politic de largă participare a tuturor categoriilor de oameni la acţiuni menite să stopeze sau să amelioreze efectele dezastrului, este un act politic
pentru că statul adoptă în politica sa internă măsuri politice adecvate de prevenire care guvernează întreaga activitate de prevenire şi acţiunile de intervenţie în caz de
dezastru şi cuprinde toate funcţiile pe scară ierarhică atât în amonte cît şi în aval.

este un act social pentru că în totalitate vizează omul, colectivitatea umană, pentru scopul esenţial de depăşire a momentelor grele cauzate de dezastru

constituie o preocupare politică şi socială a statului indiferent de forma de guvernare, care trebuie să fie pregătit să răspundă şi să facă faţă tuturor problemelor ce apar
în astfel de situaţii, chiar şi în afara oricăror manifestări ale cadrului politic general conjunctural, economic şi social.

.Dezastrele sînt evenimente caracterizate în primul rînd prin următoarele trăsături specifice :
pierderi grele, importate la scară socială,prezenţa unor lanţuri de evenimente, generînd tendinţa de extindere a efectelor,tendinţa de pierdere a controlului evenimentelor
impact psiho-social puternic

Riscul apariţiei unei situaţii excepţionale – probabilitatea producerii unei situaţii excepţionale, estimată în indicii corespunzători de risc.

Evaluarea riscului – identificarea pericolelor şi a eventualelor surse ale acestora, cercetarea mecanismului apariţiei lor, estimarea probabilităţii declanşării evenimentelor
identificate ca periculoase şi a consecinţelor acestora, precum şi însumarea probabilităţilor de apariţie a pericolelor şi a consecinţelor acestora pentru toate variantele
posibile de evoluţie a situaţiei.
Managementul riscului apariţiei situaţiei excepţionale – elaborarea unor planuri antiavarie, a măsurilor tehnico-inginereşti şi organizatorice privind protecţia populaţiei
de riscuri cu caracter natural şi tehnogen în baza evaluării calitative şi cantitative a riscului apariţiei unei situaţii excepţionale şi prin informarea populaţiei şi structurilor
conducătoare despre rezultatele acestei evaluări.

Activităţi predezastru: identificarea, localizarea şi inventarierea hazardului dezastrelor pe baza studiilor de zonare seismică şi analizei condiţiilor geologice,
hodrometeorologice şi caracteristicilor agenţilor economici.evaluarea riscului, a urmărilor dezastrelor luînd în consideraţie frecvenţa şi caracteristicile evenimentului,
vulnerabilitatea şi estimînd volumul de pierderi şi distrugeri;

notificarea către organele de decizie a datelor despre producerea dezastrelor

înştiinţarea membrilor Comisiilor pentru Situaţii Excepţionale şi a structurilor constituite pentru intervenţie în vederea activării lor pe baza unor scheme operative de
înştiinţare;
informarea populaţiei cu date despre dezastru, reguli de comportare şi respectarea unor recomandări specifice în zona de risc
alarmarea (avertizarea) populaţiei despre pericolul sau iminenţa producerii unui dezastru – cu ajutorul sirenelor de diferite puteri, centralizate sau acţionate local de
către obiectivele sursă de risc şi echipele de alarmare organizate de protecţia civilă. Sistemul de alarmare se verifică periodic prin exerciţii şi se completează pentru
asigurarea unei avertizări eficiente a populaţiei.
supravegherea şi controlul are în vedere atât supravegherea seismică prin mijloacele specializate cît şi celelalte sisteme de supraveghere, măsurare şi control ale
agenţilor sursă de risc, ale autorităţilor publice locale, regiilor de distribuţie gaze, apă, electricitate, telecomunicaţii, transport prin conducte magistrale inclusiv ale
protecţiei civile pentru cercetare-observare.
protecţia – ca ansamblu de măsuri aplicate în scopul realizării unei protecţii cît mai eficiente a oamenilor, animalelor, bunurilor materiale împotriva efectelor dezastrelor
are în vedere în principal :
instruirea persoanelor cu responsabilităţi în domeniu, a structurilor şi forţelor de intervenţie şi pregătirea populaţiei pentru cunoaşterea regulilor de comportare. Se
realizează prin planificarea şi executarea unui program de instruire şi pregătire adecvat acestui scop.
protecţia individuală prin pregătirea locuinţei, a familiei şi respectarea regulilor de comportare în fiecare fază a dezastrului.
protecţia colectivă – asigurîndu-se în funcţie de situaţie : părăsirea temporară a zonei periclitate, evacuarea sau relocarea (mutarea definitivă) fie potrivit planurilor
de apărare fie pe baza corectivelor aduse acestora după dezastru.

Activităţi în timpul producerii dezastrului: Activităţile pe care le organizează şi desfăşoară sau la care participă structurile de protecţie civilă în timpul producerii
dezastrelor ţin seama de faptul că acestea au loc prin surprindere şi se manifestă pe o anumită perioadă de timp.
Eficienţa protecţiei în timpul dezastrului mult depinde de acţiuni de alarmare şi corectitudinea respectării regulilor de comportare de către fiecare cetăţean ca persoană
particulară sau investită cu responsabilităţi la locul său de muncă.
În timpul producerii dezastrelor structurile protecţiei civile şi formaţiunile protecţiei civile desfăşoară, potrivit planurilor şi procedurilor elaborate, acţiuni de protecţie
care cuprind în principal :supravegherea şi controlul zonelor de risc rezultate;,înştiinţarea şi avertizarea populaţiei despre pericolul dezastrului prin introducerea sirenelor
şi semnalului “ATENŢIE TUTUROR”,evacuarea din zona de pericol şi adăpostirea populaţiei în edificii de protecţie

Activităţi postdezastru

Activităţile protecţiei civile în perioada care succede dezastrului urmăresc să asigure continuarea protecţiei în zonele periclitate prin menţinerea măsurilor aplicate
anterior şi desfăşurarea acţiunilor de intervenţie.
Scopul acţiunilor de intervenţie îl constituie localizarea şi înlăturarea urmărilor avînd ca obiectiv principal salvarea oamenilor şi diminuarea pierderilor.

Lucrări de salvare-deblocare în situaţii excepţionale – complex de lucrări incluzînd localizarea (limitarea) focarului situaţiei excepţionale, căutarea şi salvarea
oamenilor, acordarea primului ajutor medical sinistraţilor şi evacuarea lor în caz de necesitate.

În paralel cu activităţile specifice de conducere pe care le desfăşoară structurile protecţiei civile şi autorităţile publice (centrale şi locale) – activare, culegere date,
analiză, elaborarea deciziilor şi transmiterea dispoziţiilor, coordonarea, asigurarea cooperării – potrivit planului de protecţie şi intervenţie se realizează acţiuni de
intervenţie care vizează :
informarea populaţiei prin folosirea intensă a mass-mediei;
cercetarea-căutarea prin elementele de căutare ale protecţiei civile şi subunităţile specializate pentru diferite tipuri de reţele în vederea depistării supravieţuitorilor şi
victimelor, a avariilor la reţele, distrugerilor la clădiri, căilor de acces blocate, pericolului de incendii şi alte riscuri complementare;
întreruperea alimentării cu gaze şi energie electrică a zonelor grav afectate pentru evitarea incendiilor;
deblocarea şi salvarea supravieţuitorilor;
degajarea căilor de acces către obiectivele prioritare de intervenţie
Activităţi pe termen lung: Aceste activităţi sînt o continuare a acţiunilor de localizare şi înlăturare a urmărilor dezastrelor şi au drept scop restabilirea vieţii social-
economice şi restabilirea zonelor afectate.
La aceste activităţi de durată, în afara de forţele şi mijloacele care au desfăşurat acţiuni de intervenţie, participă deţinătorii şi proprietarii construcţiilor (instalaţiilor)
afectate şi alte unităţi specializate.
Activităţile pe termen lung cuprind în afară de unele din măsurile anterioare care se continuă, acţiuni care au în vedere :îndepărtarea construcţiilor distruse total de către
dezastru,deblocarea căilor de circulaţie şi curăţirea locurilor de dărîmături,consolidarea unor construcţii avariate pentru împiedicarea prăbuşirii lor,refacerea avariilor la
reţele şi a sistemului de canalizare.Pe durata acestei perioade formaţiunile şi subunităţile Protecţiei civile desfăşoară acţiuni potrivit specializării şi dotării pe care o
deţin, îndeosebi pentru lucrări de deblocare.

Fenomenele cauzatoare de dezastre pot fi clasificate după două criterii principale :

● sursa fenomenului
● modul de apariţie a efectelor

fenomene cauzatoare de dezastre cu sursă naturală de producere: se înţeleg prin fenomene cauzatoare de dezastre cu sursă naturală de producere, acele fenomene geo-
climatice care produc dezastre, fără ca acestea să implice sub nici o formă activitatea umană.
fenomene cauzatoare de dezastre care au ca sursă activitatea desfăşurată de om: se înţeleg prin fenomene cauzatoare de dezastre care au ca sursă activitatea desfăşurată
de om, acele fenomene generate de activităţile umane, în principal cele de natură tehnologică, cu efecte distructive asupra mediului, populaţiei şi/sau a bunurilor
materiale.

Un al doilea criteriu de clasificare a dezastrelor este acela al modului de apariţie. Dacă se studiază orice fenomen potenţial generator de dezastre, se poate constata că,
în foarte puţine cazuri, efectele sale sînt unice fără a exista riscul antrenării unor efecte dezastruoase secundare.
Sub acest aspect, putem clasifica fenomenele generatoare de dezastre în: fenomene principale şi fenomene secundare.

Situaţie excepţională – întreruperea condiţiilor normale de viaţă şi activitate a oamenilor la un obiect al economiei naţionale sau pe un anumit teritoriu în urma unei
avarii, catastrofe, calamităţi naturale sau ecologice, epidemii, epizootii, epifitotii, precum şi în cazul folosirii de către un potenţial inamic a armelor contemporane de
nimicire în masă, care conduc sau pot conduce la pierderi umane şi materiale.

Pericolul situaţiei excepţionale – stare în care a apărut sau este iminentă declanşarea unor fenomene şi procese, ce pot afecta oamenii, prejudicia averea lor în zona
situaţiei excepţionale, patrimoniul statului şi alte tipuri de proprietate şi care pot exercita un impact negativ asupra mediului ambiant.

Riscul apariţiei unei situaţii excepţionale – probabilitatea producerii unei situaţii excepţionale, estimată în indicii corespunzători de risc.
Zonă a situaţiei excepţionale – teritoriul în care a fost declarată instituirea stării excepţionale.
Stare excepţională – regim juridic al guvernării de stat, introdus provizoriu într-un anumit teritoriu sau în unele localităţi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru
a asigura securitatea populaţiei în situaţii excepţionale.
Caz excepţional – incident periculos, produs la declanşarea unei surse a situaţiei excepţionale sau a dezordinilor în masă, care s-au soldat cu victime sau prezintă pericol
pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, au cauzat daune patrimoniului statului sau oricărei alte proprietăţi, averii personale a cetăţenilor şi mediului ambiant dintr-un anumit
teritoriu.

Situaţie excepţională cu caracter tehnogen – situaţii excepţionale cauzate de avarii industriale, accidente de transport, incendii (explozii), accidente cu degajarea (cu
pericol de degajare) a substanţelor puternic toxice, radioactive, substanţe biologice periculoase, prăbuşirea bruscă a edificiilor şi construcţiilor, ruperea digurilor,
accidente ale sistemelor energetic şi de comunicaţii de importanţă vitală şi ale instalaţiilor de epurare.

Avarie – eveniment periculos la un obiect industrial sau de transport, care periclitează viaţa şi sănătatea oamenilor şi are drept consecinţe distrugerea construcţiilor şi
încăperilor industriale, deteriorarea sau nimicirea utilajelor, mecanismelor, mijloacelor de transport, materiilor prime şi producţiei finite, la întreruperea procesului de
producţie şi prejudicierea mediului ambiant.

Catastrofă – avarie în proporţii mari, soldată cu victime umane, prejudicierea sănătăţii oamenilor şi deteriorarea sau distrugerea obiectelor economiei naţionale şi altor
valori materiale în proporţii considerabile, precum şi cu urmări nefaste asupra factorilor de mediu.

Situaţie excepţională cu caracter natural – situaţii excepţionale provocate de calamităţi naturale (seisme, inundaţii, alunecări de teren, întroieniri, incendii, furtuni,
uragane), epidemii, epizootii, afectarea culturilor agricole şi pădurilor de boli şi dăunători.
Situaţie excepţională cu caracter ecologic (calamitate ecologică) – poluarea mediului ambiant cu consecinţe ireversibile, care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea
oamenilor, pentru floră şi faună, sol, apă şi atmosferă, valori materiale şi patrimoniu cultural.

ACCIDENTE DE TRANSPORT (CATASTROFE)

Deraierea trenurilor marfare,Deraierea trenurilor de pasageri,Naufragiul navelor cargou fluviale,Naufragiul navelor fluviale de pasageri

INCENDII, EXPLOZII, PERICOL DE EXPLOZIE

Incendii (explozii) în edificii, reţelele de comunicaţii şi de utilaje tehnologice ale obiectelor industriale,Incendii (explozii) la obiectele în care se păstreză substanţele
uşor inflamabile, inflamabile şi explozibile,Incendii (explozii) în transport,Incendii (explozii) ale gazoductelor magistrale

ACCIDENTE CU DEGAJAREA (CU PERICOL DE DEGAJARE) A SUBSTANŢELOR CHIMICE PERICULOASE

Accidente cu degajarea (cu pericol de degajare) substanţelor chimice periculoase la păstrarea acestora,Accidente în transport cu degajarea (cu pericol de degajare)
substanţelor chimice periculoase Accidente cu muniţii chimice,Pierderea surselor de substanţe chimice periculoase

ACCIDENTE CU DEGAJAREA (CU PERICOL DE DEGAJARE) A SUBSTANŢELOR RADIOACTIVE

Accidente la staţiile nucleare, instalaţiile energetice nucleare cu destinaţie de producţie şi cercetare ştiinţifică cu degajarea (pericol de degajare) a substanţelor radioactive
Accidentarea mijloacelor de transport cu încărcături radioactive şi a aparatelor cosmice cu instalaţii nucleare sau încărcături de substanţe radioactive la bord
Pierderea surselor radioactive

ACCIDENTE CU ELIMINAREA (CU PERICOL DE ELIMINARE) A AGENŢILOR BIOLOGICI PERICULOŞI

Accidente cu eliminarea (pericol de eliminare) a agenţilor biologici periculoşi la întreprinderile şi instituţiile de cercetare ştiinţifice (în laboratoare)
Accidente de transport cu eliminarea (pericol de eliminare) a agenţilor biologici periculoşi
Pierderea agenţilor biologici periculoşi
PRĂBUŞIREA BRUSCĂ A EDIFICIILOR, CONSTRUCŢIILOR
Prăbuşirea elementelor comunicaţiilor de transport,Prăbuşirea edificiilor şi construcţiilor industriale,Prăbuşirea edificiilor şi construcţiilor locative, cu menire socială şi
culturală

ACCIDENTE ALE SISTEMELOR ELECTRICE ŞI ENERGETICE

Accidente la electrostaţiile autonome cu întreruperea îndelungată a furnizării energiei electrice consumatorilor
Accidente la sistemele (reţelele) electroenergetice cu întreruperea furnizării energiei electrice către consumatorii de bază sau deconectarea unor teritorii vaste
Ieşirea din funcţie a reţelelor electrice de transport

AVARII ALE SISTEMELOR COMUNALE DE ASIGURARE VITALĂ

Avarii ale sistemelor de canalizare cu degajarea masivă a substanţelor poluante,Avarii ale sistemelor termice (sistemelor de asigurare cu apă fierbinte) în sezonul rece al anului
Avarii ale sistemelor de alimentare a populaţiei cu apă potabilă,Avarii ale gazoductelor magistrale şi comunale

AVARII ALE SISTEMELOR DE PURIFICARE

Avarii ale sistemelor de purificare a apelor reziduale industriale cu degajarea masivă a substanţelor poluante
Avarii ale sistemelor de purificare a gazelor industriale cu degajarea substanţelor poluante

AVARII HIDRODINAMICE
Ruperea barajelor (digurilor, ecluzelor, batardourilor etc.) cu formarea valurilor de erupţie şi declanşarea inundaţiilor catastrofale
Ruperea barajelor (digurilor, ecluzelor, batardourilor etc.) şi apariţia viiturii de erupţie
Ruperea barajelor (digurilor, ecluzelor, batardourilor etc.) ce se soldează cu spălarea solurilor fertile sau cu formarea depunerilor pe teritorii vaste

SITUAŢII EXCEPŢIONALE CU CARACTER NATURAL

FENOMENE GEOFIZICE PERICULOASE

Seisme

FENOMENE GEOLOGICE PERICULOASE (EXOGENE)

Alunecări de teren,Prăbuşiri, surpări,Eroziunea povîrnişurilor,Eroziunea solurilor

FENOMENE METEOROLOGICE ŞI AGROMETEOROLOGICE PERICULOASE

Furtuni puternice (9 – 11 grade),Uragane (12 – 15 grade),Vîrtejuri,Ploi torenţiale,Ploi puternice,Ploi îndelungate,Grindină de proporţii,Ninsori puternice,Viforniţe de
zăpadă puternice (înzăpeziri),Polei puternic,Lipirea zăpezii umede,Geruri mari,Călduri mari,Îngheţuri ,Secetă ,Ceaţă densă îndelungată,Furtuni puternice (descărcări
electrice)

FENOMENE HIDROLOGICE PERICULOASE

Creşterea nivelurilor apelor (inundaţii),Revărsarea apelor,Viituri pluviale (de zăpadă),Blocări cu gheaţă,Scăderea nivelurilor apelor,Îngheţarea rîurilor şi apariţia
sloiurilor pe fluviile navigabile

FENOMENE HIDROGEOLOGICE PERICULOASE

Nivelul scăzut al apelor subterane,Nivelul înalt al apelor subterane (inundaţie parţială)

INCENDII ÎN NATURĂ
Incendii de pădure.Incendii ale masivelor de stepă şi cerealiere

BOLI CONTAGIOASE LA OAMENI

Cazuri rare de contaminare cu boli exotice contagioase şi deosebit de periculoase,Cazuri de molipsire în grup de boli contagioase periculoase
Izbucnire epidemică a bolilor contagioase periculoase,Epidemie,Boli contagioase la oameni cu o etiologie nedepistată

BOLI CONTAGIOASE ALE ANIMALELOR DOMESTICE

Cazuri rare de boli exotice şi contagioase deosebit de periculoase,Enzootii,Epizootii,Panzootii,Boli contagioase ale animalelor domestice cu etiologie nedepistată

ATACAREA PLANTELOR AGRICOLE DE BOLI ŞI DĂUNĂTORI

Epifitotie progresată,Panfitotie,Boli ale plantelor agricole cu etiologie nedepistată,Răspîndirea în masă a dăunătorilor plantelor

SITUAŢII EXCEPŢIONALE CU CARACTER ECOLOGIC

SITUAŢII EXCEPŢIONALE CAUZATE DE SCHIMBAREA STĂRII PĂMÎNTULUI (SOLULUI, SUBSOLULUI, LANDŞAFTULUI)

Tasări (surpări) catastrofale; alunecări; prăbuşiri; prăbuşiri ale suprafeţei terestre, cauzate de lucrările de extragere a zăcămintelor minerale utile şi altor activităţi
antropogene,Degradarea intensivă a solurilor; deşertificarea unor imense teritorii, cauzată de eroziuni, sărături, înmlăştiniri etc.
Situaţii critice, create în urma supraacumulării în depozite (gunoişte) a deşeurilor menajere şi industriale, poluarea de cătrte ele a mediului ambiant

SITUAŢII EXCEPŢIONALE CAUZATE DE SCHIMBAREA COMPONENŢEI ŞI PROPRIETĂŢILOR ATMOSFEREI (AMBIANŢA ATMOSFERICĂ)

Schimbarea bruscă a timpului sau a climei în urma activităţii antropogene,Depăşirea concentraţiilor maxim admisibile ale impurităţilor nocive în atmosferă
Inversiuni de temperatură de-asupra oraşelor,Insuficienţa de oxigen în oraşe,Depăşirea nivelului maxim admisibil al zgomotului în oraşe
Căderea precipitaţiilor acide,Distrugerea stratului de ozon din atmosferă,Obnubilarea considerabilă a transparenţei atmosferei

SITUAŢII EXCEPŢIONALE CAUZATE DE SCHIMBAREA STĂRII HIDROSFEREI (MEDIULUI ACVATIC)

Insuficienţa acută de apă potabilă în urma secării resurselor acvatice sau poluării lor,Secarea resurselor acvatice necesare pentru organizarea asigurării cu apă a populaţiei
şi sectorului economico-industrial

SITUAŢII EXCEPŢIONALE CAUZATE DE SCHIMBAREA STĂRII BIOSFEREI

Dispariţia unor specii de animale şi plante sensibile la schimbările mediului lor de trai,Pieirea vegetaţiei pe un teritoriu vast,Schimbarea bruscă a capacităţii biosferei de
a reproduce resurse regenerabile,Pieirea în masă a animalelor

Primordial se acordă ajutor la cei ce se înăduşă, care au hemoragii masive, răni penetrante ale cutiei toracice sau abdomenului, cei în stare inconştientă sau
şoc. După evacuarea şi transportarea în loc sigur, se examinează şi se acordă ajutor respectiv. Dacă e necesar de scos hainele, se face atent, începînd cu
partea sănătoasă.
Algoritmul diagnostic : Evaluarea conştiinţei , Evaluarea respiraţiei , Evaluarea circulaţiei , Examinarea locurilor lezate
Este foarte important sa va creati un mediu sigur în care sa acordati primul ajutor. Ce trebuie sa faceti:
sa va protejati ,nu intraţi în contact direct cu fluidele pacientului (sânge, saliva) deoarece se pot transmite boli
folositi echipament de protectie, masti, manusi,
în anumite situatii: înec, intoxicatie cu monoxid de carbon - lasati-i pe cei pregatiti în acest sens sa intervina primii, apoi acordati ajutorul de care este nevoie. , sa va
asigurati ca victima este într-o zona lipsita de pericole (trafic auto, pericol electric, termic, de prabusire, etc.);
daca victima este într-o situatie potential periculoasa, cel mai bine este sa fie mutata într-o zona sigura;
!!! ATENTIE – strămutarea sinistratului se va face astfel încât sa nu îi fie agravate leziunile existente;