MODULUL 38:

CONDUITA ÎN URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE, SITUAȚII DE CRIZĂ ȘI DE

DEZASTRE

Evaluare 1 - semestrul II

Întrebarea numărul 1
a.
Dezastrul - un hazard este considerat dezastru dacă sunt înregistrate cel puțin zece pierderi de vieți
omenești sau 50 de persoane rănite și pierderi materiale de peste un milion de dolari.

Riscul reprezintă nivelul probabil al pierderilor de vieți omenești, al numărului de răniți, al pagubelor
aduse proprietăților și activităților economice de către un anumit fenomen natural sau grup de
fenomene într-un anumit loc și într-o anumită perioadă.

Vulnerabilitatea reprezintă măsura în care un sistem poate fi afectat în urma impactului cu un hazard
și cuprinde totalitatea condițiilor fizice, sociale, economice și de mediu care măresc susceptibilitatea
sistemului respectiv.

b. Dezastrele naturale bruște sau cu debut rapid includ situațiile cu vreme extremă (inundații și
vânturile puternice), cutremurele, alunecările de teren, erupțiile vulcanice, tsunami și incendiile de
pădure al căror impacturi au multe în comun. Foametea, seceta și deșertificarea pe de altă parte sunt
cauzate de procese pe termen lung care în prezent sunt destul de rău înțelese și consecințele lor nu
sunt posibil de a fi amendate prin măsuri de reducere.

Întrebarea numărul 2
a. Hazarde naturale, care cuprind la rândul lor două mari grupe de fenomene generate de
actori

endogeni și exogeni.

o Hazardele endogene includ erupțiile vulcanice și cutremurele, fenomene care prin

amploarea lor generează în mai multe situații numeroase pierderi de vieți omenești și pagube
materiale. Acțiunea lor este generată de energia provenită din interiorul planetei, ca urmare a
redistribuirii permanente a căldurii prin curenți de convecție. Exemplu: cutremurele din
România din 10.11.1940 (soldat cu 980 morți); 04.03.1977 (soldat cu 1641 morți și alte
396300 persoane afectate).

o Hazardele exogene se diferențiază în:

▪ Hazarde climatice (tornade, furtuni, fulgere, grindină, polei, secetă etc)

▪ Hazarde geomorfologice (eroziune, deplasări de teren)

▪ Hazarde hidrologice (inundațiile)

▪ Hazarde oceanografice (ridicarea nivelului oceanului planetar)

▪ Hazarde biologice (epidemii, invazii de insecte și rozătoare)

▪ Hazarde biofizice (focul)

▪ Hazarde astrofizice (căderea meteoriților)

b.

Hazardele antropice sunt generate de diferite activități umane și cuprind accidentele din industrie,
agricultură, transporturi și războaiele. Dezastrele tehnologice, în special cele legate de materialele
chimice și radioactive, au un ecou mai mare, soldându-se cu modificarea legislației în domeniu sau cu
introducerea de noi reglementări. Una din cauzele hazardelor antropice o reprezintă poluarea cu
metale grele datorată activităților miniere și a celor din industria metalurgică. În sectorul minier din
România s-au produs o serie de accidente tehnologice, respectiv prăbușiri ale galeriilor de mină,
alunecări și lichefieri ale haldelor de steril insuficient consolidate și ruperi ale iazurilor de decantare,
care au generat și poluarea râurilor.

Întrebarea numărul 3

c) Care sunt principiile directoare într-un accident colectiv?

b. Elementele managementului dezastrelor

1. Aprecierea și evaluarea riscurilor și a vulnerabilităților

2. Răspunsul la dezastru

3. Aprecierea dezastrului

4. Reabilitarea și reconstrucția
1. Aprecierea și evaluarea riscurilor și a vulnerabilităților face o estimare a
magnitudinii fiecărui risc potențial și a importanței acestui risc pentru populație și
mediu. Se încearcă cuantificarea probabilității de risc de dezastru, se stabilesc
nivelurile acceptabile de risc și se calculează pierderile potențiale (cuantificabile -
care sunt costurile economice și necuantificabile - pierderile ce țin de ființa
umană). Sunt evidențiate patru module:

➢ Aprecierea riscului - se face prin studiul individual al potențialelor hazarde, în

condițiile în care de multe ori dezastrele sunt complexe (un hazard poate genera
un dezastru, care la rândul său poate genera un alt hazard, sau un dezastru
subsecvent).

➢ Vulnerabilitatea - se impune evaluarea calitativă și cantitativă a vulnerabilității

obiectelor și a sistemelor expuse la risc de dezastru, evaluarea posibilelor
distrugeri ale unor sisteme, ale infrastructurii, ale mediului, ale societății
reprezintă baza managementului financiar al riscurilor. Factori care contribuie la
creșterea gradului de vulnerabilitate la dezastre:

 Cauze fundamentale - grad de sărăcie, acces limitat la resurse, model

cultural al populației
 Deficit de educație, de abilități, de investiții locale, capacitate redusă de
intervenție
 Grad de urbanizare, degradarea mediului, creșterea populației, stare de
tranziție a modelelor culturale/set de valori
 Condiții de nesiguranță 14
 Mediu fragil – locații periculoase, clădiri și infrastructură cu grad mare de
pericol;
 Economie locală fragilă – nivel scăzut de trai; o
 Lipsa de informare și de conștientizare a publicului.

➢ Metode de apreciere a riscului - tehnici care să furnizeze o vedere integrată în

timp și spațiu a analizei riscului pentru a sprijini formularea strategiei de
management al riscului.
➢ Managementul integral al riscului - se susțin măsuri și metode de prevenire și
de implementare a activităților de monitorizare, înregistrare, previziune,
avertizare timpurie, luare a deciziilor și a sistemelor de management.

2. Răspunsul la dezastru cuprinde acțiuni de avertizare, securitate, comunicare și

managementul informațiilor, logistică și aprovizionare, apreciere post-dezastru,
cercetare și salvare a supraviețuitorilor, asistență postdezastru (asistarea
populației, maximizarea numărului de supraviețuitori, restabilirea serviciilor
esențiale, refacerea distrugerilor) și managementul operațiunilor de urgență.

3. Aprecierea dezastrului este un proces interdisciplinar și are ca priorități

stabilirea nevoilor pentru măsuri imediate de urgență, pentru salvarea și
susținerea în viață a supraviețuitorilor dezastrului și identificarea posibilităților de
urgentare a refacerii infrastructurii, a serviciilor și a dezvoltării. Aprecierea
dezastrului se face ținând cont de:

➢ Faza de avertisment (determinarea grupului de populație pentru care se iau

măsuri de protejare a vieții și a facilităților pentru atenuarea impactului unui
potențial dezastru și activarea aranjamentelor în planul de pregătire din
perspectiva aprecierii).

➢ Faza de urgență (confirmarea gradului de urgență raportat și estimarea

distrugerilor, identificarea, caracterizarea și cuantificarea populației cu risc de
dezastru, sprijin pentru definirea priorităților de acțiune și a resurselor necesare
pentru reducerea imediată a riscurilor, identificarea capacității locale de răspuns,
inclusiv resursele organizaționale, medicale și logistice, sprijin pentru anticiparea
unor probleme serioase viitoare și sprijin pentru managementul și controlul
răspunsului imediat).

➢ Faza de reabilitare (identificarea priorităților populației afectate, identificarea

politicilor guvernamentale pentru asistența post-dezastru, estimarea sprijinului
adițional din surse naționale și internaționale pentru atenuare, refacere și
monitorizarea rezultatelor).

➢ Faza de refacere (determinarea distrugerilor resurselor economice

semnificative și implicațiile acestora asupra politicii de dezvoltare, aprecierea
impactului dezastrului în programe curente de dezvoltare și identificarea de noi
oportunități de dezvoltare create de dezastru).

4. Reabilitarea și reconstrucția cuprind cea mai mare perioadă din faza de

refacere postdezastru. Reabilitarea se face în perioada imediat următoare
manifestării dezastrului și este faza de tranziție între cea de atenuare și cea de
reconstrucție. Perioada de reconstrucție presupune restaurarea deplină a
serviciilor, a infrastructurii, construcția de clădiri, revitalizarea economiei.