CONCEPTUL DE HAZARD ŞI RISC ENVIRONMENTAL

Hazardele environmentale apar deseori în terminologia consacrată mediului înconjurător,

ele fiind definite ca şi “riscuri la care organismele, în special omul, sunt expuse”(Whittow, 1984).
Hazardele environmentale care au un efect direct sau indirect asupra omului (considerat
componentul central şi centrat al mediului), pot să apară atât din surse naturale cât şi din surse
antropogene (cauzate sau induse de om). Ele se clasifică în :
1. hazarde naturale (avalanşe, secetă, cutremure de pământ, viscole, inundaţii, ceaţă, grindină,
alunecări de teren, tsunami, fenomene vulcanice, hurricane, tornade);
2. hazarde quasi-naturale: poluarea şi smogul ;
3. hazarde sociale: traficul şi crima ;
4. hazarde provocate de om: focul, exploziile, accidentele industriale;
5. hazarde asupra sănătăţii: boli, malnutriţia etc.
Riscul este definit ca “probabilitatea cu care un eveniment se va putea produce” (Last,
1995). De obicei se recurge la conceptul de risc atunci când evenimentele sunt dincolo de scara
percepţiei umane (ex. probabilitate foarte redusă, intervale de timp foarte mari sau foarte scurte),
sau când incertitudinea joacă un rol cheie în problema environmentală.
Combinarea riscurilor în teritoriu poate conduce la apariţia unor medii supuse riscului,
respectiv a unor medii care au ca notă dominantă fragilitatea.
Abordarea riscurilor se face la nivel local, regional, global, iar utilizarea acestui concept ne
poate facilita:
 identificarea şi înţelegerea proceselor, fenomenelor şi teritoriilor supuse riscurilor;
 stocarea şi procesarea informaţiilor legate de problematica riscurilor;
 evaluarea consecinţelor viitoare ale acţiunilor care se desfăşoară astăzi;
 sensibilizarea populaţiei în ceea ce priveşte fenomenele de risc;
 înfiinţarea unor departamente ştiinţifice speciale care să studieze şi să supravegheze
fenomenele de risc şi teritoriile supuse riscului.
În legatură cu evaluarea riscului, se apreciază că acest proces se face considerând riscul:
 ca o funcţie de probabilitate şi magnitudine;
 ca o funcţie de efect, de emisie sau imisie;
 în termenii limitelor sale; nivelul tolerabil maxim (concentraţia maximă admisă) sau minim,
funcţie de care se alege politica environmentală adecvată.
Ca urmare, cercetarea ştiinţifică a riscurilor environmentale presupune:
 identificarea riscurilor, poate fi considerată ca o descriere calitativă a unui risc potenţial;
 evaluarea riscurilor;
 perceperea riscurilor;
 politica riscului;
 controlul şi managementul riscului;
 monitoringul riscului;
 comunicarea riscului.
Ca o concluzie, se consideră că accidentele şi hazardele naturale sunt cauzele impactelor
environmentale (European Environment Agency, 1995. La acestea se adaugă riscuri şi hazarde
induse antropic.

Evaluarea hazardelor şi riscurilor environmentale.

Un hazard este un eveniment sau sursă de pericol care ameninţă viaţa şi/sau proprietatea. Un
dezastru este realizarea unui hazard. Dacă dezastrul se manifestă la nivele macroscalare, el devine
o catastrofă.
Hazardele sunt clasificate în general în 3 mari categorii:
1. naturale (ex. Lacul Nyos, Camerun-1984);
2. cvasi-naturale;
3. induse (provocate) de om şi activitatea lui (tehnologie, industrie etc) (ex. Cernobâl, ex-U.R.S.S.-
1986; Bhopal, India-1983 etc).
Categorii de risc sau hazard: neglijabil/minor/moderat/sever; rar/frecvent; localizat/extins etc.

Natura şi dimensiunile riscului.

Tipuri şi surse de risc. Toate activităţile umane din bazinul Arieşului se constituie în
potenţiale surse de risc dar, în contextul evaluării şi gestionării integrate a riscului, există
următoarele tipuri şi surse relevante de risc:
 emisii continue în aer, apă, sol etc, provenite de la industrii şi activităţile asociate;
 evacuări accidentale de substanţe periculoase provenite de la instalaţii industriale şi care au
efecte negative pentru factorii de mediu şi pentru sănătatea umană (explozii, incendii,
manipulări şi transport de substanţe periculoase, depozitarea de substanţe periculoase, accidente
industriale etc);
 sisteme de transport (privite ca surse permanente de emisii); transportul substanţelor periculoase
poate genera accidente cu efecte negative asupra sănătăţii umane şi mediului; în acest context,
transportul se referă la transferul bunurilor, materialelor şi persoanelor pe cale ferată, şosele,
sisteme de transport speciale (energie electrică, gaze naturale etc);
 surse naturale de accidente (furtuni, inundaţii, degradări de terenuri etc) care se pot suprapune
peste arealele şi sursele tehnologice de risc şi pe care le pot amplifica sub aspectul efectelor;
 activităţile agricole care pot afecta sănătatea umană şi componentele de mediu (împrăştierea de
îngrăşăminte, insecticide şi ierbicide care contaminează solul, apele freatice şi de suprafaţă,
atmosfera, degradează estetica sistemelor teritoriale etc); activităţile agricole pot consuma
cantităţi ridicate de apă şi pot conduce la aridizarea şi eroziunea solului;
 urbanizarea şi infrastructura asociată sunt surse de risc pentru mediu şi sănătatea umană
(perturbarea şi poluarea mediului, deşeuri, presiune antropică, modificarea modului de utilizare
a terenului etc).

Subiecţii riscului. Riscurile antropice generate de sursele menţionate au ca ţinte predilecte

indivizii umani şi colectivităţile locale din bazinul Arieşului (din localităţile Câmpia Turzii, Turda,
Aiton, Băişoara, Călăraşi, Ceanu Mare, Ciurila, Feleacu, Iara, Luna, Mihai Viteazu, Moldoveneşti,
Petreştii de Jos, Ploscoş, Sănduleşti, Săvădisla, Tureni, Tritenii de Jos, Valea Ierii, Viişoara),
componentele de mediu (aer, apă, sol, vegetaţie, faună etc), sectoarele economice şi sociale dar şi
mediul construit (clădiri şi monumente istorice). Toţi subiecţii riscurilor antropice pot fi afectaţi
direct şi indirect de efectele generate de acestea şi de aceea este important de cunoscut care este
percepţia şi interpretarea riscurilor de către comunităţile locale expuse lor.

Tipuri de activităţi umane care sunt luate în considerare în evaluarea riscurilor antropice
din bazinul Arieşului. În evaluarea şi cunoaşterea riscurilor antropice şi a teritoriilor supuse lor este
necesară întocmirea unei liste cu tipurile de activităţi generatoare de astfel de fenomene. În aria
studiată putem menţiona următoarele activităţi:
 agricultura şi practicile agricole (tradiţionale, moderne, empirismul rural etc);
 exploatările forestiere şi prelucrarea lemnului;
 exploatarea lucrărilor hidroenergetice şi piscicole;
 sectoare care ţin de industria militară;
 industria extractivă (exploatări miniere), a materialelor de construcţii, chimică, metalurgică etc;
 industria alimentară;
 distribuţia şi transportul gazelor naturale şi alte transporturi speciale;
 uzine de diverse tipuri;
 sectorul energetic şi distribuţia energiei;
 depozitări şi transport de substanţe potenţial periculoase pentru mediu şi sănătatea umană;
 colectarea, transportul, depozitarea şi neutralizarea deşeurilor;
 activităţi turistice şi de agrement;
 sistemele curente de gospodărire a localităţilor;
 transportul rutier, feroviar şi aerian.

Identificarea riscului industrial este o acţiune esenţială în evaluarea acestuia. Principalele

obiective (ţinte) ale procesului de identificare a riscului antropic sunt:
 constituirea unei baze de date despre instalaţiile şi obiectivele industriale existente în teritoriu;
 cuantificarea şi evaluarea riscului; estimarea consecinţelor diverselor accidente sau fenomene
este importantă în contextul identificării surselor de risc din teritoriul studiat;
 prevenirea şi anticiparea modului de producere a accidentelor şi fenomenelor generate antropic
şi diminuarea transformării lor în accidente majore, catastrofe şi dezastre;
 ierarhizarea după priorităţi a riscurilor ceea ce permite alocarea optimă a resurselor pentru
control, gestionare şi diminuare a efectolor lor.

Riscul perceput şi riscul evaluat. Psihologia riscului este importantă în contextul evaluării
şi gestionării acestuia. Baza psihologiei procesului de decizie subiectivă este aceea că, pentru a da
sens celor ce-l înconjoară, omul creează o imagine mentală a realităţii şi mediului (hartă mentală).
În realitate, reacţia umană la risc sugerează o frecventă schimbare a riscului perceput şi subiectiv
chiar dacă nu există o modificare a probabilităţii sau gravităţii acestuia. Important pentru autorităţile
şi comunităţile locale din bazinul Arieşului este ciclul problemă-atenţie care prezintă trăsăturile
caracteristice raportării problemelor environmentale generate de către riscuri. În SUA sunt
delimitate cinci stadii ale ciclului problemă-atenţie:
1. stadiul pre-problemă (pre-risc);
2. descoperirea alarmată şi entuziasmul euforic;
3. realizarea costului progresului semnificativ;
4. scăderea graduală a interesului intens al publicului;
5. stadiul post-problemă.
De asemenea, un alt aspect important în managementul riscului antropic din teritoriile
administrative existente în bazinul Arieşului este legat de modalităţile de răspuns ale indivizilor şi
comunităţilor locale la riscuri şi hazarde antropice. În acest sens, pot fi menţionate patru forme
majore de răspuns uman la hazard sau risc (şi în condiţiile unei probabilităţi crescute de producere a
unui dezastru):
1. lipsa acţiunilor;
2. acţiuni individuale;
3. acţiuni colective;
4. acţiuni politice şi administrative.
De toate aceste modalităţi de răspuns trebuie să se ţină cont în evaluarea corectă a teritoriilor
supuse riscurilor antropice din bazinul Arieşului.

Periculozitatea riscurilor şi hazardelor antropice (generate antropic) poate fi apreciată la

nivelul efectelor probabile asupra mediului înconjurător şi asupra comunităţilor umane din teritoriul
studiat.
Hărţile de risc şi importanţa lor în gestionarea teritorială a riscurilor. În contextul
actual, factorul de decizie la nivel local (Consiliul local) este direct implicat şi interesat în
soluţionarea aspectelor practice de organizare a activităţii în teritoriu, prin deciziile pe care le ia şi le
aplică în teritoriu în această direcţie. În ceea ce priveşte riscurile antropice, luarea unei decizii
corecte şi eficiente de gestionare a riscurilor se poate realiza prin cunoaşterea aspectelor negative şi
pozitive generate de acestea la nivelul oraşelor şi comunelor studiate.
 În general, riscurile implică şi sunt evaluate sub aspectul efectelor negative care sunt
materializate în teritoriu sub aspectul disfuncţiilor teritoriale. Aceste disfuncţii şi stări critice sunt
prezentate în harta sintetică a riscurilor antropice din bazinul Arieşului şi în harta surselor de risc.
Percepţia şi reacţia la riscul antropic se realizează de către sistemele socio-economice şi
ecosistemele naturale. Apariţia şi manifestarea riscului antropic se datorează depăşirii limitelor de
toleranţă ale sistemelor în urma presiunilor antropice. Intensitatea de manifestare a riscului antropic
creşte odată cu scăderea complexităţii sistemelor naturale şi este dependentă de nivelul dezvoltării
tehnologice şi de capacitatea de refacere a distrugerilor (determinate de câştigurile financiare ale
populaţiei locale).
Hărţile de risc reprezintă un instrument de bază în procesul de luare a deciziei de
organizare a activităţilor şi a teritoriului, în conformitate cu legile şi principiile dezvoltării durabile.
Aceste hărţi pot fi utilizate în:
 stabilirea disfuncţiilor antropice care afectează teritoriul administrativ al localităţilor studiate
(necunoaşterea disfuncţiilor şi amânarea deciziilor în privinţa acestora determină agravarea în
timp a stării acestora; amânarea soluţionării lor generează creşterea costurilor de remediere, mai
târziu);
 stabilirea valorii economice a unui teritoriu (valoarea economică a teritoriului creşte sau
descreşte luând în considerare riscul);
 delimitarea terenurilor optime şi critice pentru desfăşurarea unei activităţi economice
(activităţile economice trebuie corelate cu teritoriul alocat lor);
 studii de amplasamente pentru obiective de utilitate publică (necesare pentru creşterea siguranţei
şi randamentului în exploatarea lor);
 precizarea intensităţii de exploatare şi valorificare a unui teritoriu (sub nivelul de toleranţă al
sistemelor naturale, pentru evitarea proceselor generatoare de risc);
 stabilirea asigurărilor de risc (garanţie suplimentară a dezvoltării teritoriului);
 elaborarea etapelor de efectuare a lucrărilor de ameliorare (pentru reducerea riscului şi a
investiţiilor aferente);
 constituirea unei baze de date necesare în elaborarea prognozelor de manifestare a riscului (bază
pentru elaborarea strategiilor şi a scenariilor de dezvoltare a teritoriului);
 soluţionarea problemelor existente (pentru valorificarea eficientă a teritoriului prin studii de
detaliu);
 argumentarea ştiinţifică pentru promovarea unor noi forme de de organizare teritorială (soluţii
tehnice adaptive în conformitate cu problemele generate de riscuri în teritoriu).

Funcţie de gravitatea şi intensitatea lor, riscurile pot fi clasificate în următoarele categorii:

1. riscuri ce determină interdicţie totală de construire;
2. riscuri ce determină interdicţie temporară de construire până la consolidarea/stabilizarea
situaţiei;
3. riscuri ce determină autorizarea de construire cu condiţii impuse;
4. riscuri ce determină amenajări/restricţii de folosire a teritoriului.
Intensitatea riscului poate fi apreciată ca fiind mare, medie şi mică.

3. Zona activităţilor agricole. Delimitarea acestei zone a avut la bază faptul că activitatea
agricolă ocupă un loc foarte important în economia municipiului Turda deşi acest aspect nu este
evidenţiat foarte clar în structura forţei de muncă ocupate. Trebuie menţionat faptul că o bună parte
din această activitate agricolă este practicată ca o a doua ocupaţie de către locuitorii oraşului (în
special de cei care locuiesc în gospodării individuale). Activităţile agricole sunt practicate atât de
către micii producători dar şi de către unităţi economice de stat sau private. Este vorba de Centrul de
Încercare a Soiurilor şi de Staţiunea de Cercetări Agricole Turda (unităţi cu capital integral de stat);
Agrocom SA Cluj, Agromec SA Turda, Avicola SA Cluj, SC Agroindustriala Poiana Turda (unităţi
cu capital mixt).
 Diversitatea activităţilor agricole, metodele agricole practicate (ştiinţifice sau empirice),
gradul de motorizare şi de dotare a acestor unităţi îşi pune amprenta asupra teritoriului turdean.
Riscurile antropice potenţiale sau efective induse de aceste activităţi agricole sunt reflectate de
existenţa unor aspecte de degradarea a terenurilor, de părăsire a acestora, de poluare a solurilor, de
tasare şi compactare etc. În momentul de faţă riscurile antropice sunt reduse ca magnitudine şi
intensitate dar ele se pot amplifica în viitorul apropiat.
4. Zona spaţiilor verzi. Aceasta este zona funcţională în care riscurile antropice sunt dintre
cele reduse situaţie care este coroborată şi cu rolul vegetaţiei în spaţiul urban turdean. Suprafaţa
totală de spaţii verzi este de 26,7 ha, iar prin raportarea acesteia la numărul de locuitori ai oraşului
se ajunge la valoarea de 4,26 m2/locuitor. Valoarea acestui indicator este scăzută în comparaţie cu
valoarea normei interne care este de 13,26 m2/locuitor sau cu valoarea normelor internaţionale care
variază între 20-25 m2/locuitor. Oricum, necesitatea creşterii spaţiilor verzi la nivelul oraşului Turda
este obligatorie în condiţiile în care poluarea locală este foarte mare.
Suprafaţa spaţiilor verzi a fost mult îmbunătăţită prin includerea în intravilanul localităţii a
cartierelor Sănduleşti şi Sfântu Ioan-Hărcana care deţin importante spaţii verzi (vii, livezi). La
acestea se mai adaugă şi prezenţa cimitirelor care în general sunt amenajate ca spaţii verzi şi care au
o suprafaţă totală de circa 20 ha.
Spaţiile verzi sunt completate cu cele deţinute de RADP Turda, de stadioanele oraşului dar şi
de parcurile amenajate ale oraşului (Parcul Tineretului-8,78 ha şi Parcul Turda Nouă-2,7 ha).
În interiorul intravilanului mai este inclus şi sectorul Băilor Sărate care cuprinde dotări
sportive şi de agrement, grădina zoologică; aceste ar putea intra în categoria spaţiilor verzi prin
amenajarea şi trăsăturile lor.

Depozitarea deşeurilor menajere şi industriale şi riscurile induse de acestea la nivelul

oraşului Turda.
Problema deeurilor este una dintre cele mai acute i actuale probleme n cadrul
sistemelor teritoriale, cu care se confrunt tiina mediului nconjurtor. Calitatea
environmental a unui teritoriu st i sub incidena problemei deeurilor i a reziduurilor
de diferite tipuri (genez, precolectare, colectare, transport, reciclare, valorificare, neutralizare
etc).
De eurile sunt definite ca substane rezultate n urma unor procese biologice sau
tehnologice, care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile. De eurile
periculoase sunt deeuri toxice, inflamabile, explozive, infecioase, corozive, radioactive sau
altele care, introduse n mediu, pot duna plantelor, animalelor sau omului.
În trecut valorificarea i reciclarea deeurilor era axat pe recuperararea de metale
valoroase din punct de vedere economic, avnd la baz iniiative private. În etapa actual,
managementul deeurilor este bazat pe tratarea i eliminarea acelor deeuri care nu prezint
siguran pentru mediu i prin dezvoltarea unor tehnologii de tratare ale acestora.
Acest management este direcionat cu predilecie ctre societate i produsele
activitii ei i nu n ultimul rnd spre o protecie viabil a mediului nconjurtor.
În general, principalele tehnologii utilizate sunt urmtoarele:
-compostarea;
-arderea deeurilor cu sau fr utilizarea energiei termice care rezult din aceast
aciune;
-platforme (rampe) de depozitare sanitare cu i fr utilizarea gazului;
-obinerea de biogaz pentru producerea cldurii.
Condiiile locale, respectiv tipurile de deeuri locale impun alegerea cu atenie a celei
mai adecvate tehnologii de reciclare, depozitare sau valorificare a acestora.
Clasificarea de eurilor.
Funcie de activitile care le produc deeurile se clasific n:
 1. De euri menajere-sunt acelea care provin din activitile casnice sau similare cu
acestea i care sunt colectate sau precolectate de sistemele curente existente n
localiti;
2. De eurile stradale-specifice cilor de circulaie public, rezultate din activitatea
cotidian, din spaiile verzi, depozite solide de natur atmosferic etc;
3. De euri asimilabile cu de eurile menajere-sunt cele rezultate de la mica i marea
industrie, din domenniul public i administrativ, i care au trsturi i
compoziie asemntoare cu cele menajere;
4. De eurile voluminoase-sunt cele solide de diferite proveniene care nu pot fi
precolectate i colectate in mod obinuit prin sistemele existente;
5. De eurile din construc ii-molozurile, rezultate din demolarea sau construirea
obiectivelor industriale i civile;
6. De eurile periculoase-toxice, inflamabile, explozive, infecioase sau de alt
natur care pot aduce prejudicii vieii umane, vegetale sau animale, odat introduse
n mediu;
7. De eurile agricole-provenite-din unitile agricole i zootehnice (gunoi de grajd,
dejecii animaliere i din abatoare etc);
8. De euri industriale-rezultate din procesele tehnologice;
9. De eurile spitaliere-provenite din spitale, uniti sanitare i care uneori sunt
incinerate n crematoriile spitalelor.
10. De euri miniere-rezultate n urma activitilor miniere.
Producia de deeuri este dependent de:
-obiceiurile consumatorului local;
-nivelul de trai i tipurile de industrie i comer locale;
-tehnicile i tehnologiile de ambalare ale produselor;
-tipul i caracterul cldirilor;
-sistemele de nclzire ale locuinnelor;
-calitatea transportului de persoane i mrfuri etc.
Msurarea corect a cantitii de deeuri generate se realizeaz cu ajutorul
platformelor de cntrire existente la toate haldele de depozitare, staii de reciclare sau
instalaii de tratare, n care se nregistreaz tipul de deeu, originea acestuia, transportul etc.
Pe baza acestor msurtori se pot face prognoze, statistici etc.
Estimarea generrii de deeuri se realizeaz astfel:
-frecvena i volumul colectrii recipientelor;
-unitatea de generare de deeuri apreciat pe cap loc./angajat/m2;
-volumul i numrul de camioane care intr pe platformele de depozitare i
instalaiile de tratare;
-creterea anual estimat a volumului platformei de depozitare.
De eurile menajere depind din punct de vedere calitativ i cantitativ de:
-mrimea i tipul localitii;
-sistemul de nclzire al locuinelor;
-condiiile geografice (climatice);
-obiceiurile i cultura consumatorului;
-calitatea vieii i nivelul de trai;
-tehnologia de ambalare a produselor etc.
Acestea se apreciaz astfel: cantitatea medie anual (kg/loc/an) i cant. medie zilnic
(kg/loc/zi). În medie, situaia este urmtoarea: 0,5-0,8 kg/loc/zi i 180-300 kg/loc/an.
Pentru Romnia: (kg/loc/an) (g/loc/zi)
Bucureti………………315… ……………….985
Constana………………220………………….690
Timioara………………235………………….720
 Componentele reziduurilor menajere sunt reprezentate de: hrtie, carton, plastic,metale,
sticl, ceramic, cenu, crpe, resturi alimentare etc.
De eurile periculoase se apreciaz sub aspectul riscurilor:
1. În raport cu mediul sau riscul lor pentru mediu;
2. În raport cu oamenii cu care vin n contact (riscul faţă de sănătatea umană).
Acestea necesit sisteme de colectare i tratare speciale (ex. deeurile spitaliere,
periculoase, cele de la termocentralele pe crbuni i de la instalaiile de ardere a deeurilor
solide.
Principalii indicatori de calitate care caracterizeaz principalele tipuri de deeuri sunt:
-greutatea volumetric (kg/m3);
-compoziia dup granulaie;
-compoziia dup sortimente;
-coninutul de umiditate;
-coninutul de substane organice;
-puterea caloric.
Efectele de eurilor asupra calit ii factorilor de mediu:
-vectori i medii n rspndirea infeciilor (microorganisme, ageni patogeni-
virui, bacterii etc);
-ofer condiii favorabile pentru nmulirea insectelor i roztoarelor;
-poluarea solului, a apelor de suprafa i a apelor freatice;
-poluarea atmosferei i poluarea (degradarea) estetic a sistemelor teritoriale.
Colectarea, transportul  i depozitarea de eurilor.
Gestiunea deeurilor presupune:
-protejarea sntii umane;
-protecia mediului;
-meninerea cureniei publice i a esteticii aezrilor umane;
-conservarea resurselor naturale prin reciclarea i reducerea producerii de deeuri.
Sistemul de Gospod rire Integrat a De eurilor (GID) cuprinde:
minimalizare deeuri-reciclare-compostare-incinerare (energie i reducere de volum)-depozitare
controlat.
GID permite deservirea pe termen lung a comunit ilor umane prin ac iunea de
minimalizarea de eurilor prin:
-sc derea costurilor de colectare, transport  i depozitare;
-conservarea  i recuperarea resurselor naturale;
-eliminarea materialelor periculoase din volumul de de euri.
Dintre tehnicile i metodele de colectare ale deeurilor amintim:
-sistemul de evacuare cu mijloace de transport (aproape unic  n Rom nia);
-evacuarea reziduurilor prin re eaua de canalizare comunal prin sp lare cu ap -Fran a,
Italia, Marea Britanie;
-evacuarea prin sistem pneumatic (Germania);
-arderea gunoaielor la locul de producere.
Colectarea i stocarea provizorie a de eurilor reprezint prima etap a procesului de
evacuare a acestora, realiz ndu-se cu ajutorul recipien ilor de gunoaie  i a spa iilor de
stocare. În unele cazuri se practic   i colectarea preselectat a materialelor refolosibile
(h rtie, sticl , metale, plastic). Acest sistem presupune o serie de avantaje:
-cheltuieli mici de colectare;
-aprovizionarea continu  i echilibrat a punctelor de selectare;
-reducerea costurilor de triere a materialelor refolosibile.
Transportul se realizeaz cu autovehicule special destinate acestui scop. Depozitarea
controlat este unul din procedeele de tratare, neutralizare i valorificare a deeurilor pe
lng aciunile de incinerare i compostare.
 În Romnia metoda principal de neutralizare a reziduurilor menajere este depozitarea
acestora pe terenuri neproductive (500 ha, Bucureti-50 ha).
Compostarea gunoaielor menajere este un procedeu prin care reziduurile cu coninut de
materie organic se descompun pn la stadiul de compost care poate fi valorificat agricol.
Compostul este inofensiv din punct de vedere sanitar, poate fi tratat uor i nu degaj mirosuri
neplcute.
Incinerarea este cel mai viabil i mai modern procedeu de neutralizare a gunoaielor din
punct de vedere igienic, dac arderea se face fr adaos de combustibil auxiliar.

La nivelul oraşului Turda, deşeurile menajere şi cele stradale reprezintă aproape 75% din
cantitatea totală de deşeuri urbane. Gestionarea acestora şi a rampei de depozitare se face de către
RADP Turda în vatra principală a localităţii şi de către producătorul de deşeuri menajere în zonele
rurale care ies din perimetrul municipiului. Rampa de depozitare a deşeurilor funcţionează în
prezent pe amplasamentul din capătul străzii Cheia în amonte de localitate, pe malul stâng al
Arieşului, şi ocupă o suprafaţă de circa 2 ha. Rampa funcţionează de circa 19 ani pe actualul
amplasament însă la nivelul oraşului mai apar şi o serie de rampe neamenajate (clandestine).
Riscurile la care sunt supuse teritoriile din proximitatea rampei sunt legate de faptul că aceasta se
află la limita maximă de depozitare admisă. În acelaşi timp rampa a fost amenajată fără a se ţine
cont de nici un fel de instalaţii şi amenajări de ecologizare. Ca urmare a condiţiilor improprii de
funcţionare, acest deposit de deşeuri nu a mai primit autorizaţie de funcţionare situaţie care impune
cu necessitate amenajarea unui nou deposit care să îndeplinească cerinţa de ecologizare şi normele
de protecţia mediului.
 -viziune fatalist asupra
evenimentelor externe;
-credina c hazardul nu va avea
lipsa aciunilor loc;
-credina c oficialitile pot
rezolva problema (“autoritile
tiu ce au de fcut”);
-impedimente de natur economic,

aciuni personale
Probabilitatea -protecie structural;
crescut de -prsirea ariei supuse riscului;
producere a -asigurare a vieii i bunurilor
hazardului personale;
-evacuare temporar.
-participarea in sistemul de avertizare;
-ajutorarea n caz de pericol a
aciuni sociale comunitii.

-presiuni pentru protejare mpotriva

hazardelor;
aciuni politice -presiuni pentru implementarea de
msuri de prevenire a hazardelor;
-presiuni penntru implementarea unor
sisteme de avertizare a producerii
hazardelor.

Procesul de evaluare a hazardului environmental:

1. Descrierea strii environmentale existente n teritoriu.
2. Identificarea hazardului.
3. Identificarea consecinelor.
4. Estimarea magnitudinii consecinelor (severe/moderate/slabe/neglijabile).
5. Estimarea probabilitii consecinelor.

Problematica hazardelor şi riscurilor environmentale.

Unul dintre subiectele cheie în înţelegerea şi abordarea environmentului este cel dedicat riscurilor şi
hazardelor environmentale.

1. Consideraţii generale. Procesul de evaluare a relaiilor care exist între societatea uman
i environment pune întotdeauna accentul pe potenialul environmental al unui teritoriu i pe
felul n care acesta este valorificat antropic. Caracterul i intensitatea interferenei umane
asupra componentelor environmentale este direct proporional cu baza de resurse a teritoriului,
cu nivelul tehnologic atins, cu tipul exploatării antropice, cu mentalitatea şi tradiţia locală etc.
Rezultatul acestei interferenţe este reflectat teritorial în trăsăturile şi calitatea strilor
environmentale. În consecinţă, procesul de evaluare a impactului antropic este unul complex i nu
ntotdeauna facil, innd cont de varietatea aciunilor umane (directe, indirecte, cumulative)
i de efectele acestora (evidente, discrete) asupra calitii environmentului.
2. Premisele environmentale ale Culoarului Târnavei Mari. În general, premisele luate n
calcul pentru evaluarea corect a unui teritoriu - din punct de vedere environmental - sunt: premise
de ordinul I (naturale); premise de ordinul II (sociale); premise de ordinul III (economice), premise
de ordinul IV (de planificare teritorială) şi

_____________________________________________
Universitatea “Babeş-Bolyai”, Geografie, 3400, Cluj-Napoca, România.
premise socio-psihologice (topofilia, atitudini i mentaliti, perceperea i evaluarea
environmentală, “atitudinea sntoas” n raport cu environmentul etc). Premisele geografice
ale culoarului Târnavei Mari trebuie privite, prin prism antropic i environmental, sub
urmtoarele aspecte:
- premise de natur fizic (poziia favorabil a culoarului n cadrul Podişului
Târnavelor, orientarea est-vest a culoarului, caracterul de depresiune asimetric, potenialul
biopedolitosferic i hidrologic, caracterul climatului etc).
- premise de natur social (vechimea populrii i a aezrilor, demografia,
presiunea antropic în teritoriu, caracterul de “creuzet etnic” al populaţiei etc).
- premise de natur economic  i tehnologic (tipuri de exploatare a resurselor,
caracterul proprietii n trecut i n prezent, modul de valorificare a potenialului
environmental local, progresul tehnologic, tipurile de industrie existente etc).
- premise organizatorice  i administrative (modificri ale limitelor administrative în
timp istoric, delimitarea de axe de ci de comunicaie, de fluxuri de bunuri, oameni i mrfuri,
valorificarea antropic a morfologiei culoarului, organizarea teritorial a sistemului rural-urban
etc). Toate aceste premise au stat la baza definitiv rii unei regiuni environmentale de jonciune
în care sensul fluxurilor de materie, energie i informaie este unul convergent i “curgtor”.
(Fig. 1) Acest aspect este bine evideniat att la nivelul componentelor fizice (reea
hidrografic, procese geomorfologice actuale etc) ct i la nivelul componentei i
activitilor antropice care le valorific (trsturile infrastructurii de transport, polarizarea
economico-social impus de ctre culoar etc). Din acest punct de vedere, poziia culoarului
în cadrul Podiului Trnavelor evideniaz cteva trasturi de baz ale acestuia:
-o lungime de peste 60 km (ntre Vntori i Blaj) i o suprafa de peste 300
km2, precum i caracterul de limit geografic între patru uniti geografice importante,
respectiv Dl. Trnavei Mici, Subcarpaii Transilvaniei, Podiul Hrtibaciului i Podiul
Secaelor, îi confer caracterul de jonciune environmental (Mac, 1997);
-existena unor structuri urbane (Sighioara, Dumbrveni, Media, Copa Mic i
Blaj), care prin funciile lor polarizeaz întreg spectrul de activiti economice i sociale
care se desfoar în culoar i în proximitatea acestuia; aceste activiti sunt diversificate
i ele reprezint, n unele sectoare, tot attea modaliti de generare a unor disfuncii
environmentale acolo unde relaiile societate-environment au avut un caracter conflictual (Copa
Mic, Media);
-gradul ridicat de populare (20 de localiti cu aproximativ 140 000 de locuitori i cu o
densitate medie de 466 loc./km2), care impune o presiune antropic mare asupra spaiului
geografic i asupra componentelor environmentale (ex. 1868 loc/km2 la Copa Mic, 4888
loc/km2 la Dumbrveni etc);
-vechimea locuirii (nc din neolitic) evideniat de numeroase vestigii arheologice
(cultura Sighioara sau Wietenberg-epoca bronzului, castrele romane de la Sighioara, Media
i Copa Mic, cetile feudale de la Sighioara i Media, cetile rneti de
la Brateiu i Biertan etc); acest aspect reflectă favorabilitatea “matricei” teritoriale locale pentru
viaţa umană sub toate aspectele ei;
-caracterul de “creuzet” etnic (români, germani, maghiari) i socio-economic (industrie
diversificată), care a indus anumite atitudini (adaptive, pasive sau creatoare), modaliti de
adaptare i de comportament n raport cu teritoriul;
-tradiia agricolă a exploatării terenurilor i existena unui empirism rural local;
-industrializarea accentuat i complex a culoarului (obiectivele industriale din culoar
furnizau 99% din valoarea produciei economice n anii ’80, conform Geografiei Romniei,
vol. III, 1987) i efectele conexe ale acesteia (“fenomenul Copa Mic”).
În Culoarul Târnavei Mari premisele de natur geografic au fost favorabile
activitilor antropice sub toate aspectele, dei potenialul de resurse naturale este relativ
limitat sub aspect calitativ i cantitativ (materiale de construcii, resurse de ap, gaz metan,
soluri fertile, potenial turistic etc). De asemenea, tipurile de exploatare (biologic i
antropic) au suferit modificri majore n timp, existnd practic o succesiune de stri n
care componentele naturale (locale) au fost nlocuite (parial sau total) de ctre altele derivate
(alogene, induse antropic).
3. Etapele valorificării antropice ale resurselor environmentale locale. Resursele
environmentale ale unui teritoriu se clasific (dup Georgescu i colab., 1995) n: resurse
naturale, capacitatea de asimilare şi resursa estetic  a mediului. Aceste resurse au patru atribute
dimensionale (cantitatea, calitatea, timpul i spaiul) care le fac importante i atractive pentru
populaia uman a unui teritoriu. În cadrul culoarului Trnavei Mari, principalele resurse
environmentale sunt reprezentate de: resursele naturale (capitalul natural: solurile, resursele
hidrice, pdurea, gazul metan, materialele de construcie, resurse agricole, morfologia
favorabil); capacitatea de asimilare a mediului, care prezint situaii de depire n unele
sectoare (Copa Mic, Media, Sighioara), i implicit anumite tipuri de calitate a mediului;
capacitatea de asimilare este direct dependent de tipul i frecvena interferenei antropice
n teritoriu; resursa estetic (func ia estetic ), dependent de activitile turistice i de
habitat, poate fi apreciat subiectiv i este greu de cuantificat. La acestea se mai adaugă resursa
umană (potenţialul uman), care îndeplineşte atât funcţia de participatoare cât şi cea de gestionare a
primelor. Din punct de vedere al utilizrii resurselor environmentale locale de către componenta
antropică, la nivelul culoarului se pot delimita cteva etape majore:
a). Prima etap (str veche) ncepe din Paleolitic i se continu inclusiv n Neolitic,
evideniind o exploatare redus a resursele naturale locale, reflectate i de vestigiile materiale
arheologice de la Sighioara, Micsasa, Brateiu, Media etc; aceast etap poate fi
considerată una de “armonie” i echilibru ntre populaie, activitile umane (agricultură
primară, cules, vânătoare, pescuit) i sistemul environmental, dezechilibrele environmentale, n
accepiunea actual, fiind nesemnificative ca numr.
b). Etapa a II-a (antic ), este caracterizat de o oarecare dinamizare a populrii i
activitii umane n teritoriu realizată prin prisma valorificrii potenialului de ctre
administraia daco-roman sub aspectul habitatului, cilor de transport, obiectivelor militare,
strategiei militare etc.
c). Etapa a III-a se suprapune perioadei cuprinse ntre 1250 i 1872 , i este
caracterizat printr-o serie de transformri la nivelul populrii i exploatrii resurselor
culoarului (apariia primelor nuclee de aezri-Sighioara-1280, Media-1267, Copa
Mic-1402, Albeti-1305, Brateiu-1283, Dumbrveni-1332, Dane-1348, Drlos-1317 etc;
dezvoltarea meşteşugurilor-numărul breslelor meteugreti n anul 1367 era de 19 la
Sighioara, 28 n 1642 la Media etc; catastrofe legate de diferite boli-ciuma n anii 1586,
1603-1604, 1646, 1656, 1717 la Media; i incendii-1564 i 1588 la Mediaş etc).
d). Etapa a IV-a ncepe la 1872 odat cu inaugurarea magistralei feroviare care lega
oraele culoarului-Media, Copa Mic i Sighioara, fiind caracterizat printr-o
dezvoltare moderat-accentuat din punct de vedere economic i social; efectele activitilor
umane se repercutau asupra substratului geologic i reliefului (prin amenajarea de ci de
comunicaie-calea ferat Vntori-Sighioara-Media-Copa Mic n 1872,
Sighioara-Agnita n 1898), vegetaiei (defriri, punat, incendii etc); vieii sociale
i dezvoltrii economice etc.
e). Etapa a V-a debuteaz la nceputul secolului XX, odat cu descoperirea
zcmintelor de gaz metan (1909), a dezvoltrii industriei de fabric, a accelerrii
schimburilor de persoane, mrfuri i bunuri ntre localitile culoarului etc; se remarcă o
cretere a populaiei culoarului şi a presiunii antropice n teritoriu.
f). Etapa a VI-a se suprapune perioadei interbelice, fiind caracterizat prin primele
aciuni antropice cu impact evident asupra componentelor environmentale dar i asupra
sectoarelor socio-economice; convulsiile acestei perioade se reflect într-o relativă instabilitate a
relaiilor societate-environment.
g). Etapa a VII-a este cuprins ntre 1945 i 1989, marcnd profunde i
ndelungate transformri la nivelul componentelor environmentale, a vieii sociale i
economice, a strii i calitii mediului; punctele eseniale ale acestei etape au fost:
colectivizarea agricol a terenurilor i deposedarea de terenuri individuale; expansiunea urban
i sporul demografic accentuat; industrializarea forat a culoarului, supradimensionarea
capacitilor industriale i implementarea unor ramuri industriale puternic poluante (chimic,
metalurgică, construcii de maini); degradarea nivelului de trai al populaiei, impactul social
al politicilor economice i sociale; lipsa msurilor de prevenire a degradrii environmentale
induse antropic, a msurilor de reconstrucie environmental etc.
h). Etapa a VIII-a ncepe dup anul 1989 având ca puncte de interes creterea
preocuprilor environmentale a factorilor economici, de decizie i a populaiei, reorientarea
economic prin reducerea capacitilor industriale poluante, investiii n aciuni de
reconstrucie environmental etc; caracterul de tranziie al vieii socio-economice actuale,
bulversarea activitilor antropice, accentuarea pauperizrii populaţiei (“srcia este cea mai
grav form de poluare”), ambiguitatea legislativă asupra proprietăţii terenurilor, toate îşi pun
amprenta asupra calităţii componentelor environmentale.
4. Impactul antropic şi efectele acestuia. Diversificarea i vechimea activitţilor umane
n culoarul Trnavei Mari, coroborat cu densitatea i presiunea actual a populaiei
existente n cadrul lui, au condus la materializarea unei palete largi de impacte (directe, indirecte,
vizuale, cumulative) la nivelul componentelor environmentale (abiotice, biotice i antropice).
Efectele acestor impacte pot avea un caracter evident, discret şi cumulativ. Aspectele de degradare
environmental n cadrul culoarului sunt o consecin a corelaiilor i non-corelaiilor
dintre activitatea antropic i resursele environmentale locale, fiind reflectate n strile
environmentale care au aprut n teritoriu. Astfel, se pot identifica cel puin trei stri
environmentale (Mac, 1996, pentru Copşa Mică) reieite dintr-o abordare holistic a relaiilor
environmentale: medii fragile, n care exist o depire a capacitii de susinere a
sistemului environmental (ex. mediile urbane i cele periurbane ale oraelor Media, Copa
Mic, Sighioara i Dumbrveni), fragilitatea având i o dimensiune natural, datorat
predispunerii unităţii la fenomene de risc (hidrologic, geomorfologic, climatic); medii relativ
stabile care apar pe sectoare restrnse n cadrul culoarului, evideniind o oarecare robustee a
relaiilor dintre exploatarea antropic i capacitatea de suport a environmentului (sectoare ale
localitilor rurale-Alma, Vntori, Dane, Hoghilag, Brateiu; spaii forestiere etc); medii
cu tendin de regresivitate (sau alterare), n care conflictele environmentale au un caracter
acut i o “remanen” pe termen lung, depreciind i trăsăturile intrinseci ale componentelor
environmentale (starea de sntate, terenuri degradate, modificri chimice, fizice i biologice
ale resurselor locale, alterarea estetic a sistemului teritorial-Copa Mic i Media). În
consecin, disfuncionalitile environmentale din cadrul culoarului Trnavei Mari sunt
nuanţate existând:
a). Disfunc ionalit i naturale (ex. degradri de terenuri prin procese geomorfologice
actuale: alunecări de teren în anii 1970, 1975, 1995, 1998; nmltiniri; grindina din 1993,
1994, 1995; secete; inundaii – anii 1970, 1975 etc).
b). Disfunc ionalit i induse antropic (ex. poluarea la nivelul componentelor environmentale,
degradri de terenuri productive, amplasamente necorespunztoare de obiective industriale i
civile, rampe de deeuri etc) n care factorul antropic a impus ritmul derulrii schimburilor de
mas, energie i informaie.
c). Disfunc ionalit i sociale (ex. omaj, schimbri n structura profesional a
populaiei, raportul rural-urban, emigrri ale etnicilor germani, deprecierea calitii vieii
etc).
Dintre efectele cu caracter cumulativ menţionăm (adaptare după Smith 1993, citat de Barrow,
1997):
a). Efecte lineare, care rezult de obicei, prin sporirea sau diminuarea aporturilor de noxe n
diferite componente environmentale (ex. poluri episodice toxice care au afectat rul Trnava
Mare); aceste efecte sunt dependente de factorul timp, care joac un rol important n rezolvarea
problemelor conflictuale care pot s apar (cele care se deruleaz lent pot fi rezolvate, pe cnd
cele brute, nu).
b). Efecte amplificate sau exponen iale, rezultate prin amplificri n lan, ca i rezultate
ale aporturilor sau diminurilor de “externaliti” antropice (sau naturale); menionm c
fiecare sporire sau diminuare provoac un efect mai mare dect cea care a precedat-o (ex.
emisiile de CO2, SO2 ale platformelor industriale etc).
c). Efecte discontinue, care au o not de “discreie” pn la trecerea unui prag, dup care
urmeaz, brusc, o schimbare catastrofal (menionm c aceast schimbare este
probabil); exemplele n acest sens sunt reprezentate de “bombele cu ceas” chimice (ex.
acumularea de metale grele i compui chimici n soluri-Copşa Mică, care conduc la o
destructurare a acestora) i biologice (ex. eutrofizarea lacustr).
d). Efecte sau surprize structurale, reflectate asupra mai multor factori fizici, sociali i
economici (ex. poluarea intens poate conduce la efecte sociale i economice, la schimbri n
mentalitatea populaiei locale, pierderi ecologice, probleme de sntate etc).
Vom prezenta, într-o manieră succintă, principalele efecte ale interferenţei antropice asupra
componentelor environmentale. Menionm faptul c în dezvoltarea economic a culoarului,
s-a pus accentul (n a doua jumătate a secolulului XX) pe o strategie de industrializare prin ramuri
puternic poluante (ex. platformele industriale de la Copa Mic i Media) fiind neglijate
costurile suportate de componentele environmentale i umane. Dintre activitile antropice i
efectele acestora asupra substratului geologic i reliefului menionm: extragerea de materiale
de construcie (balast, argil, nisip, pietri, gresie) din luncile i terasele rurilor (Micsasa,
Copa Mic, Dumbrveni, Sighişoara, Dane); nivelarea suprafeelor de teren pretabile
pentru construcii industriale i civile; amenajarea de ci de transport (taluzuri, ramblee i
deblee, tunelul de cale ferat de la Sighioara, rectificri de versani-Sighioara, Media,
Micsasa, Copa Mic etc); exploatarea gazului metan la Copa Mic; modificarea
morfologiei versanilor prin agro-terasri, amenajri viticole i pomicole (ex. Dumbrveni,
Dane, Sighioara, Media, Micsasa, Trnava, Albeti, Vntori etc); constrngeri de
albii prin lucrri hidroameliorative executate pe Trnava Mare i pe afluenii acesteia
(Sighioara, Vntori, Media, Dumbrveni, Copa Mic); halde de deşeuri industriale şi
urbane (ex. Copa Mic, Media, Sighioara), care se constituie n forme de relief antropic;
construcia de canale, drenaje (Micsasa, Dumbrveni, Copa Mic, Sighioara, Media
etc); modificri indirecte ale eroziunii i sedimentrii, echilibrului versanilor (accelerarea
denudrii areale i lineare-Copa Mic, Media, Sighioara, Vntori, Micsasa,
Dane etc).
În ceea ce priveşte calitatea componentei atmosferice din culoarul Trnavei Mari, trebuie
facut precizarea c nainte de 1990 ponderea polurii atmosferice n anumite sectoare ale
culoarului era foarte ridicat (poluarea intens manifestat pe o perioad de cca. 50 ani la
Copa Mic i Media). Sursele de poluare de natur antropic care au condus la o poluare
complex (emisii de gaze i substane poluante-CO2, SO2, CO, NO2; aerosoli cu concentraii
mari de metale grele-Pb, Cd, Zn, Cu, As, Sb; pulberi n suspensie-negru de fum; ploi acide etc),
unitile economice poluante fiind localizate la Copa Mic (Sometra, Carbosin), Media
(Texromed, Automecanica, Vitrometan, Geromed, Felam etc), Sighioara (Nicovala, Cesiro,
Siltex, Stimet, Artfil). Odat cu reducerea capacitilor industriale (dup 1990), efectele
polurii atmosferice au fost vizibil atenuate iar sursele de poluare fixe au fost reduse ca numr.
Totuşi, sursele mobile de poluare nregistreaz anumite creteri n ultimii ani (n special
datorate creterii traficului auto pe principalele artere rutiere ale culoarului).
Din punct de vedere edafic, cele mai intense modificri antropice au suferit solurile
aluviale, din cauza amplasrii obiectivelor industriale i de habitat, a reelelor de transporturi, a
activitilor agricole (culturi agricole, plantaii vitico-pomicole etc), în sectoarele de luncă ale
Târnavei Mari. Degradarea solurilor din culoar are o dimensiune natural, reieit din
condiionrile impuse de substratul pannonian friabil, specificul morfologiei i al covorului
vegetal etc, dar şi o latură antropică (prelucrare agricol intensiv sau extensiv, punat,
viticultura, agrotehnici inadecvate, poluare intens, scoaterea din circuitul natural a unor
suprafee cu soluri fertile din lunca i de pe terasele Trnavei Mari, activitile de transport
etc). O situaie special o reprezint solurile din proximitatea platformei industriale Copa
Mic, care au fost i mai sunt poluate cu metale grele n urma prelucrrii sulfurilor
polimetalice (Sometra S.A.). Suprafeele de sol afectate de emisiile poluante reprezentau 18.830
ha teren agricol i 3.245 ha pduri n anul 1991, cele mai importante consecine fiind cele
legate de prezena metalelor grele (Pb, Cd, Cu, Zn) în cadrul sistemelor sol-plant-animal
(scderea pH-ului n orizonturile superioare ale solurilor, ca urmare a precipitaiilor acide;
modificarea proprietilor fizice, chimice i biologice ale solurilor; remanena metalelor grele
n soluri pe perioade ndelungate (zeci de ani), cu efecte i concentraii toxice evidente
asupra dezvoltrii plantelor i creterii animalelor; degradarea materiei organice; perturbarea
activitii microorganismelor din sol i implicit a proceselor de humificare; defriarea
pdurilor de pe fronturile de cuestă aspect care a condus la accentuarea denudaiei areale i
lineare i la apariia solurilor erodate; introducerea n cultur a viei-de-vie, care necesit
desfundri profunde (ex. Dane-Seleu, Dumbrveni, Media, Micsasa, Alma etc);
nrutirea regimului aero-hidric al solurilor pseudogleice podzolite; agrotehnici
necorespunztoare care au intensificat procesele geomorfologice actuale (Dumbrveni, Dane,
Vntori, Micsasa, apu etc); empirismul rural i tradiia rural n valorificarea
agricol a terenurilor, care au accelerat sau diminuat degradarea terenurilor etc.
În ceea ce priveşte deşeurile urbane şi industriale, depozitarea acestora este
nedifereniat, dei exist depozite speciale de deeuri industriale (ex. n cazul platformei
industriale Copa Mică, unde exist o hald de deeuri industriale a S.C. Sometra S.A. care
ocup o suprafa de cca. 15 ha i o nlime medie de 12 m, amplasat
necorespunztor la confluena Trnava Mare-Visa). În afara acestor depozite de deeuri
industriale, mai exist i rampele de depozitare ale deeurilor urbane (ex. Sighioara,
Media) care sunt insuficient amenajate i deficitar amplasate (n lunca Trnavei Mari).
Efectele negative ale impactului antropic asupra folosin elor de ap din culoar, reflect
o serie de situaii critice n special n aval de Copa Mic (fenomenul de “pustiire
biologic”), unde apele investigate sunt degradate i incluse n categoria a III-a de calitate
(Sorocovschi, 1996). Degradri ale calitii apelor de suprafa se semnaleaz i n
aval de localitile Sighioara, Media i Copa Mic fiind datorate polurii generate de
obiectivele industriale i civile existente aici. Un aspect important al deprecierii calitii apei
este dat de prezena elementelor toxice (metale grele-Pb, Zn, Cd, Cu) n aval de platforma
industrial Copa Mic. Efectele interveniei antropice asupra reelei hidrografice au i un
caracter pozitiv: lucrri de amenajare antierozional (15.000 ha la nivelul culoarului Trnavei
Mari); controlarea degradrilor de maluri i albii - arou pe Trnave, Micsasa, Drlos,
Trnava, Copa Mic, Dane, Albeti etc; lucrrilor hidrotehnice complexe de amenajare a
rului Trnava Mare (35,1 km) mai ales dup inundaiile catastrofale din anii 1970 i 1975
(regularizri i ndiguiri de 13,5 km la Sighioara, 11 km la Dumbrveni, 5,5 km la
Media, 5,1 km la Copa Mic) sau cele amenajate pe o serie de aflueni (pe V. Dracului-
Sighioara, V. Monei-Mona etc, n total 9 km); lucrri de regularizare ale albiei Trnavei
Mari (Vntori, Sighioara, Dumbrveni, Media, Copa Mic, Micsasa); lucrri de
desecare a suprafeelor supraumectate din lunca Trnavei Mari (Micsasa-250 ha); realizarea
de acumulri acvatice cu rol de atenuare a viiturilor la Vntori (25 mil.m3) i Brateiu (20
mil.m3) pe Trnava Mare, Ighi (3,2 mil.m3)-cu rol de alimentare a platformei industriale Copa
Mic; valorificarea potenialului de irigaie din lunca Trnavei Mari pe mici sectoare (50-200
ha) la Vntori, Sighioara, Hoghilag, Dumbrveni, Media etc.
Efectele activitilor antropice asupra vegeta iei, au nceput nc din Paleolitic i
s-au accentuat în perioada industrializării forate a culoarului (a II-a jumtate a sec. XX). Din
punct de vedere al interferenei antropice asupra vegetaiei, la nivelul culoarului se remarc
urmtoarele aspecte: pdurile puternic afectate de intervenia antropic sunt cele de gorun i
stejar; degradarea arboretelor de salcie i plopi euroamericani situate de-a lungul Trnavei Mari
(prin lucrri hidroameliorative); deprecierea evident a sntii pdurilor din
proximitatea platformelor industriale poluante (ex. Copa Mic, Media); reducerea
rezistenei pdurilor la duntori i adversiti, n urma polurii nregistrate n
special la nivelul platformelor industriale Media i Copa Mic; resimirea efectelor anilor
secetoi (ntre 1981-1993) asupra pdurilor de stejar i a ecosistemelor cultivate; numrul
redus al aciunilor de implementare a reconstruciei ecologice la nivelul pdurilor degradate
(n cazul platformei industriale de la Copa Mic se remarc n ultimii ani o preocupare
evident a autoritilor locale n ceea ce privete aciunea de rempdurire a spaiilor
deteriorate). La nivelul anului 1978 (Ianculescu, citat de Smejkal, 1982), suprafaa afectat de
poluarea industrial (chimic, metalurgic neferoas) de la Copa Mic se ridica la 7910
ha, din care 130 ha rinoase i 7780 ha foioase.
Efectele activitilor antropice asupra faunei s-au manifestat, cu precdere, odat cu
extinderea activitilor economice i de habitat n culoar (sec. XIX-XX). Cu excepia
arealelor afectate de poluare de la Copa Mic i din vecintatea acesteia, aprecierea efectelor
antropice asupra fondului faunistic sunt estimative i neconcluzive. Menionm c n cazul
sectorului Copa Mic, poluarea afecteaz speciile animale n mod mai vizibil dect pe cele
vegetale (Ianculescu i colab., 1991): reducerea sau dispariia speciilor de Nematode,
Enchitreide i Lumbricide; reducerea populaiilor la Acarieni i Colembole, a Lepidopterelor
(care au i unele specii indicatoare); reducerea avifaunei sub raportul numrului de specii,
indivizi i biomasă; reducerea accentuat a diversitii n areal; caracterul de “pustiire
biologic” a apelor Trnavei Mari (sectorul din aval de platforma industrial de la Copa
Mic), ca urmare a deversrilor de poluani (n special metale grele) n acestea etc.
Efectele impactului antropic asupra stării de sănătate a populaţiei din culoarul Trnavei
Mari sunt legate de vechile scheme de dezvoltare economic i social existente la nivelul
anilor 1970-1989. Cele mai numeroase investigaii care au vizat relaia poluare-starea de
sntate a populaiei din cadrul culoarului au fost realizate pentru oraele Copa Mic i
Media, rezultatele acestor investigaii punând n eviden urmtoarele aspecte: peste
80.000 de oameni triau n sectorul de maxim poluare; în perioada 1977-1991, afeciunile
generate de poluare au fost intoxicaiile cu plumb i cadmiu, encefalopatia saturnian, paralizii
ale nervului radial, colic saturnic; afeciunile respiratorii; anemii i conjuctivite; cea mai
afectat categorie de populaie a fost cea a copiilor ntre 0-14 ani; expunerea i ncrcarea
cu toxine a organismului peste valorile normale; creterea concentraiilor de Pb i Cd din firul
de pr; degradarea potenial a fondului genetic al populaiei expuse la poluare; scderea
duratei medii de via a locuitorilor din acest sector cu 9 ani/individ n comparaie cu media
pe ar etc (Ianculescu et al., 1991).
Caracterul estetic al culoarului Trnavei Mari presupune o evaluare subiectiv a
impactului vizual pe care activitile antropice l-au avut asupra componentelor environmentale.
Sub acest aspect este dificil de acceptat un singur criteriu de analiz i evaluare a trsturilor
estetice ale culoarului (precizm c evaluarea are profunde conotaii peisagistice), îns din
observaiile la teren, n linii cu totul generale, se accept o degradare estetic accentuat a
sectoarelor de la Copa Mic, una medie la Media, i una nesemnificativă la Sighioara,
Dumbrveni i pentru o bun parte din aezrile rurale ale culoarului (n care fizionomia
arhitectonic impune o estetic sobr, prin soliditatea i masivitatea bisericilor ceti şi a
burgurilor medievale de la Sighioara, Media, Dumbrveni, Hoghilag, Brateiu, Dane etc).
Din punct de vedere economic, impactul antropic asupra componentelor environmentale
este materializat n pierderi fizice i valorice importante (costuri externe), n special n
sectoarele degradate ale culoarului (n special la Copa Mic, Media etc), efecte asupra
mediului social (deteriorarea calitii vieii, a nivelului de trai) etc. Msurarea i evaluarea
costurilor de combatere a polurii din cadrul culoarului este extrem de dificil I, n multe din
cazuri, inexact ( ex. daunele produse de poluarea platformei industriale de la Copa Mic n
intervalul 1985-1990, s-au ridicat 268,84 mld. lei, din care: 45 mil. lei pentru producia agricol;
70 000 m3/an pierderi mas lemnoas (echivalentul a 9,9 mil. lei/an); 2,5 mil. lei costuri
suplimentare de tratare a apei potabile etc; Ianculescu i colab., 1991). Alte surse (Departamentul
Industriei Chimice-1990, citat de Georgescu i colab, 1995) indicau costuri de retehnologizare i
protecie a mediului de 400 000 $ i peste 2 mil. lei pentru Sometra S.A. Copa Mic i de
cca. 0,43 mil. lei pentru Carbosin S.A. din aceeai localitate, iar la nivelul anului 1995, aceste
costuri erau evaluate la peste 4 mld. lei. Se aprecia c implementarea unui proces de
reconstrucie environmental pentru Copa Mic i suprafeele poluate nvecinate, costa
cca. 2 mld. lei (la nivelul anului 1991). Oricum, n momentul de fa se remarc o oarecare
stabilizare i diminuare a polurii n acest sector, o preocupare a instituiilor abilitate n
ceea ce privete reconstrucia environmental i perspective de realizare a acestor stri de
lucruri n viitor (ex. concernul grec Mytilineos se obliga la sfritul anului 1998, la investiii
de 10,5 mil. $ n instalaii de depoluare a mediului pentru S.C. Sometra S.A.).
Concluzii. Culoarul Trnavei Mari poate fi interpretat ca o regiune environmental de
jonciune, n care sensul fluxurilor de materie, energie i informaie este unul convergent i
“curgtor”. Abordarea integrat a premiselor geografice, a impactelor i efectelor activitii
antropice asupra componentelor environmentale ofer “background”-ul unui viitor planning
environmental n cadrul culoarului. Dintre măsurile viabile care pot fi aplicate în acest teritoriu
menţionăm: promovarea unor studii integrate şi implementarea unor politici environmentale
adecvate contextului socio-economic de tranziţie; investiii majore n aciunile de
reconstrucie environmental (Copa Mic i Media); promovarea unor ramuri economice
cu impact redus asupra mediului nconjurtor i valorificarea obiectivelor turistice din culoar;
buna informare i angrenare a locuitorilor din culoar în aciunile de rezolvare a problemelor de
mediu existente i n procesul de luare a deciziilor la nivel local.

BIBLIOGRAFIE
1. Barrow, C., J., (1997), Environmental and Social Impact Assessment. An Introduction, Arnold, London-New York-Sydney-Auckland.
2. Georgescu, G., et al., (1995), Reforma economică şi dezvoltarea durabilă, Ed. Economică, Bucureşti.
3. Goudie, A., (1993), The Human Impact on the Natural Environment, (Fourth Edition), Blackwell, Oxford (U.K.)-Cambridge (U.S.A.).
4. Mac, I., (1996), The Assessment of the Critical Environmental Situations at Microscala Levels (Microregions, Local Areas), The 28th
International Geographical Congress, Hague.
5. Muntean, O., L., (1999), Premisele şi efectele activităţii umane asupra componentelor environmentale din Culoarul Târnavei Mari, Referat
doctorat, Univ. “Babeş-Bolyai”, Fac. de Geografie, Cluj-Napoca.
6. Smejkal, G., (1982), Pdurea i poluarea industrial, Ed. Ceres, Bucureti.
7. Sorocovschi, V., (1996), Podişul Târnavelor. Studiu hidrogeografic, Ed. CETIB, Cluj-Napoca.
8. Şoneriu, I., (1976), Contribuţii la regionarea mediului înconnjurător din Podişul Târnavelor, Bul. Soc. De Ştiinţe Geografice, vol. IV,
Bucureşti.
9. Vallega, A., (1995), La regione territoriale sostenibile, Mursia, Milano.
10. Vădineanu, A., (1998), Dezvoltarea durabilă. Vol. I Teorie şi practică, Ed. Univ. din Bucureşti.
11. Tivy, J., O’Hare, Gr., (1993), Human Impact on the Ecosystem, Oliver and Boyd, Edinbourgh-New York.
12. Tudoran, P., Kovacs, H., (1991), Qualitative Analyses of the Environment in Copşa Mică and Neighbourhood, The E. Geographer, 2,
Nottingham.
13. ***, (1995), Protejarea i dezvoltarea durabil a pdurilor Romniei, sub redacia Giurgiu, V., Arta Grafic, Bucureti.
14. ***, (colectiv), (1991), Rezultate ale cercetrilor complexe referitoare la starea mediului reflectate n raportul Comisiei Guvernamentale
privind poluarea din zona Copa Mic, Rev. “Mediul nconjurtor”, 1-2, Bucureti.

Fig. 1 Modelul convergent şi “curgător” al fluxurilor environmentale în Culoarul Târnavei

Mari (Vânători-Micăsasa).

Dealurile Târnavei Mici (I)

Subcarpaţii
Micăsasa
Transilvaniei

D
Vânători (II)
C Târnava Mare
M S

Podişul Secaşelor (IV) Podişul Hârtibaciului (III)

Legendă: Fluxuri energetice umane externe S-Sighişoara

Fluxuri energetice hidrologice şi geomorfologice M-Mediaş
Fluxuri bi-direcţionale de transport (feroviar, auto) C-Copşa
Mică
Fluxuri hidrologice unidirecţionale (Târnava Mare) D-
Dumbrăveni
Fluxuri energetice umane interne
Linii morfologice generale
Structuri environmentale Structuri rurale
Sectoare environmentale
urbane marginale degradate
 Observa ii asupra st rii environmentale din perimetrul protejat al V ii C pu ului ( în
sectorul Bedeciu-C pu u Mic)

L. Floca* L. Buzil * N. Baciu* O.L. Muntean*

Abstract. This article presents the main aspects of the environmental state in the Cpuu valley (between Bedeciu and Cpuu
Mic). The assessment of environmental components is a qualitative one. At the level of valley (in transversal profile) there are three
functional and morphological units with the different characteristics and environmental states. Thus, there is an interstream unit
(interfluvial unit) with robustness state, a slope unit with the fragility state and a flood-plain unit with the precarious state of
environment. In the context of sustainability, this area must be a conservative one because, at the moment, the human impact upon
the environmental components is indirect and slow.

Aspecte generale. Evaluarea strii environmentale într-un teritoriu dat se realizeaz în

urma unei analize cantitative i calitative a componentelor environmentale i a relaiilor care
exist între acestea. În consecin, calitatea i durabilitatea legturilor care se stabilesc între
componentele sistemului environmental determin starea acestuia la un moment dat. Este de
remarcat faptul c orice tip de evaluare environmental, fie ea calitativ sau cantitativ, se
realizeaz i în funcie de raporturile care exist între potenialul environmental i
activitatea antropic din cadrul regiunii.
Calitatea acestui raport existent între sistemul antropic i cel environmental este
reflectat în stabilitatea i funcionalitatea proceselor i fenomenelor environmentale.
Apariia disfuncionalitilor în cadrul sistemului sunt o consecinţ a precaritţii relaţiilor
dintre componentele geografice, sau dintre acestea şi componenta antropic. Caracterul de
durabilitate al acestor relaţii determin un echilibruevident atât la nivelul fiecrei componente în
parte cât şi între acestea şi întregul în care se integreaz. Privite dintr-o perspectiv durabil,
aspectele enumerate anterior pot şi trebuie s fie incluse în toate studiile care urmresc
implementarea unor politici environmentale la scar regional şi local.

_________________________________________________
* Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca, 3400, România

Pornind de la aceste premise, vom prezenta în cele ce urmeaz principalele trsturi calitative
ale environmentului Vii Cpuşului între localitţile Bedeciu şi Cpuşu Mic, utilizând analiza
factorial ca principal metod de investigare a acestora.
Sectorul analizat, cu o lungime de circa 7,5 km, se suprapune cursului superior şi mediu al vii
Cpuşului (afluent de stânga al Someşului Mic), având, din punct de vedere environmental,
deosebiri evidente comparativ cu sectoarele de culoar ale vii, din aval. Astfel, sectorul menţionat
prezint un grad accentuat de împdurire, o stabilitate relativ mare a versanţilor şi un echilibru
evident între componentele geografice şi exploatarea antropic.
 În afara celor prezentate, alegerea acestui sector s-a realizat ţinând cont de urmtoarele
considerente:
a) potenţialul environmental şi peisagistic ridicat şi aflat într-o conservare evident, comparativ cu
celelalte sectoare ale vii, aspect oarecum paradoxal ţinând cont de proximitatea unei importante
axe de comunicaţie (E 60 ) şi implicit de aspectul de relativă izolare;
b) gradul sczut al presiunii umane în teritoriu şi implicit al impactului antropic asupra
componentelor geografice;
c) pretabilitatea acestui sector la o acţiune de conservare şi protecţie a resurselor naturale de care
dispune, ţinând cont de dominanţa natural a proceselor şi fenomenelor environmentale;
d) gradul moderat şi mic al riscurilor environmentale actuale şi potenţiale care ar putea perturba
actualul echilibru în care se afl regiunea. Toate acestea se constituie în argumente solide pentru
prezervarea stării environmental actuale în acest sector şi nu în ultimul rând încadrarea lui în
categoria ariilor protejate, la nivel local.
Vom prezenta în cele ce urmeaz cele mai importante caracteristici calitative ale componentelor
environmentale din teritoriul studiat şi relaţiile care se stabilesc între acestea. Precizm c
abordarea s-a realizat la nivel micro şi mezoscalar, pentru a putea surprinde cât mai fidel starea
actual a proceselor şi stării environmentale existente.
Analiza geologic şi geomorfologic. Situat la contactul dintre formaţiunile metamorfice ale
Masivului Gilu cu cele sedimentare ale Bazinului Transilvan, arealul analizat prezint o
varietate însemnat a substratului geologic, reflectat în calitatea componentelor geomorfologice.
Într-o succesiune, de pe teritoriul localitţii Cpuşu Mic spre amonte, se disting depozitelele
complexului vrgat inferior cu care începe paleocenul, reprezentate prin argile vrgate
inferioare. Urmtorul termen stratigrafic îl constituie depozitele mai vechi mezozoice, ale
cretacicului superior, în cadrul crora se disting gresiile şi pietrişurile. Acestea la rândul lor se
dispun discordant peste roci mai vechi, şisturile cristaline ale seriei de Arada (aparţintoare
cristalinului Gilului). Contactul tectonic între rocile cristaline şi sedimentarul cretacic paleogen se
poate urmri prin intermediul unei falii profunde (falia Şatrei), orientat nord vest - sud est, de
vârst probabil savic, bine evidenţiat în relieful regiunii. Cea mai mare parte a sectorului
vii are în fundament rocile cristaline ale seriei de Arada (şisturi cuarţitice sericitoase şi şisturi
sericito cloritoase), doar în sectorul situat amonte de confluenţa cu Valea Hagului apar în substrat
rocile cristaline ale seriei de Someş (micaşisturi şi paragnaise). Situaţia geologic este complicat
prin apariţia unor roci magmatice (andezite şi dacite paleogene). (6)
Varietatea petrografic a fundamentului, impune o morfologie diferit pe sectoare restrânse.
Fizionomia vii este redat prin modul de îmbinare a unitţilor morfologice, aflate într-o
strâns conexiune şi un echilibru, care în funcţie de îmbinarea discutat, poate fi caracterizat prin
stabil sau fragil. Evident, la nivelul vii importanţ prezint resursele şi periculozitatea sau
riscul geomorfologic. La cele dou extremitţi ale sectorului, suprapuse localitţilor Cpuşu
Mic şi Bedeciu resursele geomorfologice sunt valorificate în bun msur de către componenta
antropic printr-o serie de activitţi cum ar fi pşunatul, culturile agricole, exploatarea masei
lemnoase de pe interfluvii şi versanţi, construcţii antropice, exploatări de carieră etc.
Potenţialul geomorfologic se exprim printr-o amplitudine accentuat a reliefului (dl.Şatra 823m,
dl.Dracului 834m, dl.Jipere 656m etc), cu interfluvii larg ondulate, versanţi abrupţi, vi cu caracter
torenţial. Valorile diferenţiate ale fragmentrii orizontale prezintă o serie de difrenţieri, ( între 1,0-
1,7 km/km2 pe teritoriul localitţii Cpuşu Mic; 2,9-3,4 km/km2 în sectorul dl. Satra şi Bedeciu)
ca de altfel şi cele al fragmentării verticale (25-75m Cpuşu Mic şi 150-160 în sectorul median al
vii). Aceste valori ale fragmentrii sunt însoţite de o declivitate accentuat a versanţilor, între
150-250 în Cpuşu Mic şi 300-550 în sectorul central, unde morfologia are aspectul unei vi în
chei. Din analiza acestor indici cantitativi, rezultă diferenţieri evidente între extremitţile arealului
studiat şi sectorul central, materializate în dinamica şi intensitatea proceselor geomorfologice
actuale şi în direcţionarea descendent a fluxurilor materiale şi energetice la nivelul vii.
Distribuţia spaţial a proceselor ne permite individualizarea câtorva areale morfologice:
 - suprafeţele cuprinse în perimetrul celor dou localitţi unde în urma impactului antropic
terenurile sufer o degradare intens prin procese de eroziune areală (pluviodenudare, alunecri
de teren superficiale, creeping) şi procese de eroziune liniară( şiroire, ravenaţie, torenţialitate);
- suprafeţele interfluviale cu predominanţa proceselor de eroziune în suprafaţ, ca o
consecinţ a defrişrilor şi suprapşunatului;
- suprafeţele înclinate şi foarte înclinate (versanţi), pe care se grefeaz procesele torenţiale şi
gravitaţionale, în special pe cei cu expunere sudic şi care au fost despduriţi;
- suprafeţele din cadrul albiei, aflate într-o continu modificare, datorit aportului de pe
versanţi şi a proceselor de albie( meandrri libere şi înctuşate, supraînlţarea patului aluvial);
- suprafeţele de racord, care reprezint stocaje materiale la contactul albie-versanţi, sub
forma trenelor de grohotiş, conurilor de împrştiere.
Componenta biopedologic. Unitatea studiată este, aşa cum am mai artat, una bine
împdurit, fapt datorat în primul rând unei slabe penetrri antropice în sectorul de vale şi a
unei tradiţii locale în utilizarea terenului, care nu a implicat în mod deosebit o activitate economic
forestier.
La nivelul Vii Cpuşului, în plan longitudinal, se poate sublinia o diferenţiere
fitopedologic net:
- astfel, în amonte de Cpuşul Mic, pân în sectorul mediu al vii, întâlnim o vegetaţie
lemnoasă compact şi bine conservat, format din esenţe de foioase şi răşinoase (fgeto-
molidişe), pus în evidenţ în special pe versanţi. Versantul stâng al vii a fost împdurit
destul de recent cu specia Fagus silvestris. La nivelul interfluviilor se dezvolt pajişti
mezofile, derivate, caracterizate prin dominanţa gramineelor (14 specii) dintre care
dominante sunt Festuca sp., Agrostis tenuis, Festuca rubra, Nardus stricta.(2) Unitatea de
lunc se caracterizeaz prin vegetaţie ierboas, hidro şi higrofil cu specii de Crisietum
rivularis şi Equisetetosum palustris, alturi de specii ce apar în sectoare înmlştinite, cum
ar fi Carex rostrata, Galium palustre, etc.(1)
- între Bedeciu şi sectorul mediu componenta fitogeografic se caracterizeaz
printr-un amestec de foioase şi conifere (molidişuri). Interfluviile sunt acoperite de pajişti formate
din graminee, dar şi din specii acidofile: Vaccinium myrtillus, Veronica officinalis şi Genista
sagittalis. În cadrul luncii se continu speciile sectorului din aval, la care se adaug o vegetaţie
lemnoas cu speciile Alnus glutinosa, Salix purpurea etc.(2) (3)
Componenta pedologic reprezint o sintez a interacţiunii variabilelor independente
(topoclimat, substrat geologic, relief, timp) şi a celor care aparţin sistemului vale-versant. În
consecinţă, solurile regiunii sunt reprezentate de litosoluri, soluri brun-acide, spodosoluri, soluri
gleice, erodisoluri etc., cu o fertilitate scăzută şi care condiţionează utilizarea agricolă a regiunii,
prin imprimarea, alături de alte cauze naturale, a unor anumite folosinţe a terenurilor (păşunat,
cultura cartofului etc).
Componenta antropic îşi pune amprenta asupra elementelor naturale, în special în perimetrul şi
în proximitatea localitţilor Bedeciu şi Cpuşu Mic, acolo unde activitţile antropice nu ţin cont
de necesitatea prezervrii într-o manier optim a resurselor environmentale locale şi nu în
ultimul rând de estetica amenajrii spaţiului. O depreciere evident apare în cazul terenurilor cu o
declivitate accentuată, unde suprautilizarea potenţialului agricol a condus la apariţia formaţiunilor
de şiroire, ravenaţie şi torenţialitate. Cu toate acestea menţinerea nealterată a potenţialului natural în
această regiune derivă din gradul redus al presiunii umane în teritoriu (există doar două aşezări
rurale din categoria celor mici, cu specific agro-pastoral şi forestier, respectiv localităţile Bedeciu şi
Căpuşu Mic) şi relativa “izolare” a acestui sector (menţionăm existenţa drumului secundar
nemodernizat de acces, colateral faţă de E 60, care trece prin Căpuşu Mic şi se continuă spre
Bedeciu)
Un alt aspect este dat de direcţionarea reziduurilor menajere (în lipsa unei reţele de canalizare şi a
unei platforme de reziduuri animale), spre curentul vii, fapt care conduce la poluarea biologic a
apei în aval de localitţile menţionate. La aceasta se adaug şi reziduurile rezultate în urma
folosinţelor individuale, de natur antropic.
 În general, la nivelul întregului sector, acţiunile antropice şi consecinţele acestora sunt slab
sesizabile la nivelul componentelor environmentale, în contextul în care acestea nu se abat de la
forma tradiţional de utilizare a terenurilor. În ultimii ani se remarc totuşi o direcţionare a
interesului antropic în special ctre secţiunea median a sectorului analizat, aspect ce deriv atât
din raţiuni de ordin economic (pentru populaţia local) cât şi sub aspectul conservrii şi
amenajrii teritoriale (pentru instituţiile abilitate).
Delimitarea unitţilor funcţionale după criteriul strii mediului şi a riscului natural. La
nivelul întregii vi, în profil transversal, pot fi delimitate trei unitţi morfo-funcţionale şi
dinamice specifice, strâns legate de starea actual a componentelor geografice şi de predispoziţia
acestora la fenomene de risc environmental:
a.unitatea interfluvial, caracterizat de un echilibru relativ între potenţialul natural şi
exploatarea antropic, fr o deteriorare evident a structurilor locale şi fr o expunere
major la fenomene de risc environmental; potenţialul fitogeografic este reprezentat de pajişti
secundare fr o depreciere accentuat în urma suprapşunatului; trstura principal a
acestei unitţi este dat de stabilitate, caracterizat prin existenţa unor relaţii funcţionale
echilibrate între componente;
b.unitatea de versant, prezint în comparaţie cu precedenta o expunere ridicat la
fenomenele de risc geomorfologic (prbuşiri, torenţialitate, alunecri de teren) şi risc pedologic
(apariţia erodisolurilor, îndeprtarea rezervei organice din sol etc), mai ales dac exploatarea
fondului forestier nu se va face între limitele capacitţii de suport pe care acesta îl poate oferi. În
stadiul actual, versanţii au un grad de stabilitate ridicat determinat de autoreglarea permanent
dintre componentele structurale ale versantului şi direcţionat de suma intrrilor şi ieşirilor din
sistemul funcţional versant. Acestea poart evident amprenta variabilelor cu caracter sistemic,
respectiv geologia specific, relief, tipul dominant de vegetaţie, topoclimat, scurgerea pe versant şi
prezenţa subunitţilor de contact cu caracteristicile lor (ne referim aici mai ales la conurile de
împrştiere şi fâşia glacisurilor coluviale situate la contactul cu unitatea de lunc).
Menţionăm, de asemenea, dificultatea unei potenţiale exploatri antropice, cauzată de
restrictivitatea componentelor geomorfologice locale (declivitatea accentuat, energia mare de
relief) şi considerăm c la nivelul acestei unitţi starea environmental poate fi caracterizat
prin robusteţe şi durabilitate (Mac I., 1996), aspect ce rezult din caracterul de susţinere
reciproc solid între componentele geografice la acest nivel microscalar.(4) (5)
c.unitatea de lunc, este definit de fragilitate, rezultat în primul rând din prezenţa
riscului geomorfologic şi hidrologic care determin un caracter precar al conexiunilor existente
între componentele environmentale şi legturi ce se caracterizeaz printr-o durabilitate variabilă
în timp. Unitatea de lunc este una de acumulare şi canalizare a energiei şi materiei, atât din
sectoarele superioare ale vii, cât şi din cadrul unitţii de versant. Ea suport intervenţii
antropice atât din raţiuni economice (existenţa unor deversoare în amonte de Cpuşul Mic, cu rol
de atenuare a viiturilor), cât şi intervenţii rezultate în urma activitţilor menajere, ambele generând
deteriorarea componentelor environmentale, nu numai în perimetrul aşezrilor amintite, dar şi pe o
suprafaţ limitrof apreciabil.
Concluzii. Din cele prezentate rezult în mod evident gradul accentuat al conservrii
componentelor environmentale în cadrul acestui sector de vale. Echilibrul fragil al sectoarelor de
versant dar şi al celorlalte componente naturale, impune necesitatea implementrii unei acţiuni de
protecţie environmental şi a unui sistem de monitorizare a stării environmentale la nivel local.
Menţionăm de asemenea, importanţa unităţii studiate prin prisma potenţialului peisagistic deosebit
şi a biodiversităţii faunistice şi floristice, într-o arie geografică relativ izolată faţă de intervenţia
antropică. De altfel, demersurile efectuate de către factorii de decizie judeţeni (Direcţia de
Urbanism din cadrul Prefecturii Cluj) au condus la declararea şi încadrarea acestui sector de vale în
categoria arealelor (zonelor) protejate.
Considerm c implementarea acestei acţiuni de protecţie şi de conservare a potenţialului
environmental se poate realiza numai în perspectiva unei dezvoltri susţinute la nivel local şi
regional.
 Bibliografie selectiv

1. Chiric, E., Coldea, Gh., (1967), Contribuţii la cunoaşterea vegetaţiei bazinului superior
al Vii Cpuşului, Horti Agrobotanici Clujensis, Cluj-Napoca.
2. Csuros, Şt., Resmeriţ, I., Kaptalan, M., (1969), Cercetri de vegetaţie în bazinul
Huedinului, Contribuţii botanice, Cluj-Napoca.
3. Hodişan, I., (1970), Aspecte de vegetaţie de pe Valea Someşului Rece, Contribuţii botanice,
Cluj-Napoca.
4. Mac, I., (1996), The Assessment of Critical Environmental Situations at Microscalar Levels
(microregions, local areas), 27th International Geographical Congress, Hague.
5. Mac, I., Rîpeanu, Mirela, (1996), Changes in the Romanian Landscapes as a Result of the
Voluntarist Activities, Studia U.B.B. Geographia, XLI, 1-2, Cluj-Napoca.
6. Meszaros, N.,(1976 ), Pe poteci cu bănuţei de piatră, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.