BIODIVERSITATEA ȘI ARIILE NATURALE PROTEJATE

CONVENȚIA PENTRU DIVERSITATE BIOLOGICĂ

Cele 188 de țări semnatare ale Convenției Diversității Biologice, recunosc faptul că ariile
protejate reprezintă cea mai importantă metodă:
- de a conserva biodiversitatea și
- de a oferi modele de dezvoltare în armonie cu natura în contextual dezvoltării
economice accelerate din ultimele decenii.
Scopul ariilor naturale este de a se realiza conservarea pe termen lung a naturii1.
”Convenția pentru Diversitate Biologică” susține conservarea diversității biologice ca
o preocupare comună a umanității, conștientă deja de importanța diversității biologice pentru
evoluție și pentru conservarea sistemelor de susținere a biosferei. Totodată se semnalează:
- statele sunt responsabile de conservarea diversității lor biologice și de
utilizarea durabilă a resurselor lor biologice, preocupate fiind și de faptul că
diversitatea biologică este redusă semnificativ de anumite activități umane;
- este vitală anticiparea, prevenirea și atacarea la sursă a cauzelor
reducerii semnificative sau pierderii diversității biologice;
- un numar mare de comunități locale depind de resursele biologice pe
care se bazează modurile de viață tradiționale și că este de dorit împărțirea echitabilă a
beneficiilor care provin din utilizarea cunoștințelor, inovațiilor și practicilor
tradiționale privind conservarea diversității biologice și utilizarea durabilă a
elementelor sale.

Biodiversitatea la nivel global este amenințată de o serie de factori precum:

- intensificarea agriculturii,
- schimbarile climatice,
- poluarea,
- extinderea spațiului locuit, etc.
Pentru contracararea acestor amenințări statele din UE transpun în plan naţional
strategia UE în domeniul biodiversității implementând cu succes măsuri de conservare a
biodiversității pe terenuri agricole și forestiere, de menținere a practicilor agricole
tradiţionale, extensive, bazate pe o utilizare redusă a inputurilor, de stimulare în vederea
continuarii activitatilor agricole în zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu
alte constrângeri specifice, de sprijinire a agriculturii ecologice, precum și de conservare a
diversității genetice.
Constituie o nevoie prioritară creşterea suprafeţei împădurite contribuind la procesul
de adaptare la schimbările climatice şi la reducerea emisiilor GES. Sunt potrivite pentru
pentru împădurire suprafețe semnificative de teren agricol afectate de diverse fenomene de
degradare a solului.
Există o corelare puternică între nevoia de promovare a biodiversității și împăduririi și
nevoia de formare și consultanţă la nivel local pentru a promova bunele practici în agricultură
și silvicultură cu privire la peisaj și managementul ecosistemelor.
Aceste concepte sunt relativ noi în România și există potențial pentru ca aceste idei să
fie consolidate în cultura fermierilor și silvicultorilor.

1
IUCN , Internationa Union for Conservation Union of Nature - http://iucn.org/
 De exemplu, România ca urmare a poziţiei sale geografice este una din țările
privilegiate de pe continental european al cărui teritoriu se suprapune peste 5 din cele 11
regiuni biogeografice ale Europei (alpină, continentală, panonică, stepică, şi pontică) și se
află la la joncţiunea dintre sub-zonele floristice palearctice, mediteraneană, pontică şi
eurasiatică.2 Acest fapt explică diversitatea biologică ridicată, exprimată atât la nivel de
ecosisteme (naturale și seminaturale) ce reprezentă aproximativ 47% din suprafața țării , cât
şi la nivel de specii.
Ca o consecinţă a poziţiei sale geografice, România este o ţară cu o diversitate
biologică ridicată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât şi la nivel de specii. Ecosistemele
naturale şi seminaturale reprezintă aproximativ 47% din suprafaţa tării. Ca urmare a studiilor
efectuate prin Programul CORINE Biotops au fost identificate 783 tipuri de habitate în 261
de zone de pe întreg teritoriul ţării:
Nivelul ridicat al diversităţii habitatelor reflectă şi un nivel ridicat al diversităţii
speciilor de floră şi faună. Astfel, au fost identificate:
• 3700 specii de plante, din care până în prezent 23 sunt declarate monumente ale
naturii, 74 sunt extincte, 39 periclitate, 171 vulnerabile şi 1253 rare. Speciile caracteristice
păşunilor reprezintă aproximativ 37% din totalul celor existente în România. Există, de
asemenea, un numar de 600 specii de alge şi peste 700 specii de plante marine şi costiere.
Speciile endemice reprezintă 4%. Astfel, s-au identificat un număr de 57 de taxoni endemici
(specii şi subspecii) şi 171 taxoni subendemici.
• 33802 specii de animale, din care 33085 nevertebrate şi 717 vertebrate. Dintre
vertebrate, au fost identificate 191 specii de peşti (9 specii periclitate), 20 specii de amfibieni
(9 specii periclitate), 30 specii de reptile (6 specii periclitate), 364 specii de păsări (din care
312 specii migratoare) si 102 specii de mamifere.

ARIILE PROTEJATE

Astăzi, ariile naturale sunt adesea singura speranţă care ne-a mai rămas de a stopa
dispariţia a multor specii ameninţate sau endemice. Ele reprezintă piatra de temelie a practic
tuturor strategiilor naţionale şi internaţionale de conservare, fiind rezervate pentru menţinerea
funcţionării ecosistemelor, pentru a servi ca refugii pentru specii şi a menţine procese
ecologice care nu ar putea supravieţui în majoritatea peisajelor terestre sau marine intens
gestionate. Ariile protejate acţionează ca repere prin intermediul cărora am putea înţelege
interacţiunea omului cu lumea naturală.
Astfel de locuri prezintă şi avantaje directe pentru om. Oamenii – atât cei care
locuiesc în interiorul sau în apropierea ariilor protejate, ca şi cei aflaţi la mai mare depărtare –
au de câştigat de pe urma oportunităţilor de recreere şi refacere oferite de parcurile naţionale
şi de ariile naturale de sălbăticie, prin prisma potenţialului genetic al speciilor sălbatice şi al
serviciilor de mediu oferite de ecosistemele naturale, cum ar fi de exemplu proviziile de apă.
Multe arii protejate au şi un rol esenţial pentru societăţile umane vulnerabile şi păstrează
locuri de valoare precum siturile naturale sacre. Deşi multe arii protejate sunt desemnate de
guverne, altele sunt tot mai adesea desemnate de comunităţi locale, populaţii indigene,
societăţi caritabile de mediu, persoane private, companii şi alţii. Există un interes uriaş şi în
continuă creştere faţă de lumea naturală, iar ariile naturale ne oferă oportunităţi de a
interacţiona cu natura într-un mod tot mai puţin accesibil în alte condiţii. Ele ne oferă spaţiul
care altfel ne lipseşte, pe o planetă tot mai exploatată şi mai aglomerată. Ariile protejate
reprezintă de asemenea un angajament faţă de generaţiile viitoare.

2
Ministerul mediului și Dezvoltării Durabile, ”Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României,
orizonturile 2013-2020-2030”, București, 2008, p 19; http://www.insse.ro/cms/files/IDDT2012/StategiaDD.pdf
Uniunea Mondială pentru Conservarea Naturii (IUCN) definește aria protejată
astfel: ”spațiu geografic clar delimitat, recunoscut, desemnat și administrat în baza
unor acte legale sau prin alte mijloace eficiente, cu scopul de a se realiza conservarea pe
termen lung a naturii, precum și a serviciilor de mediu și a
valorilor culturale asociate” .
În funcție de principalele obiective de management dintr-o arie protejată, aceasta
aparține unei anumite categorii de arii protejate.
a) de interes naţional: rezervații științifice, parcuri naționale,
monumente
ale naturii, rezervații naturale, parcuri naturale; ex: Parcul Național Retezat, Parcul
Natural Cozia, Rezervația Naturală Codrii Seculari Slătioara;
b) de interes internaţional: situri naturale ale patrimoniului natural
universal, geoparcuri, zone umede de importanță internațională, rezervații ale
biosferei; ex. Geoparcul Dinozaurilor - Ţara Hațegului, Complexul piscicol Dumbrăvița,
Rezervația Biosferei Delta
Dunării;
c) de interes comunitar sau situri „Natura 2000”: situri de importanță
comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecție specială avifaunistică; ex: situl
Natura 2000 ROSCI0227 Sighișoara - Târnava Mare, situl Natura 2000 ROSPA0019 Cheile
Dobrogei;
d) de interes judeţean sau local: stabilite numai pe domeniul
public/privat al unităților administrativ-teritoriale, după caz. Ex: Muntele Piatra Secuiului
(Rimetea), Speciile forestiere exotice din Parcul Sub Arini (Sibiu)
Categorii de arii naturale
 O serie de situri naturale se află în Patrimoniul Mondial ( vezi linkurile_

https://whc.unesco.org/en/list/&order=country#alphaJ

https://whc.unesco.org/en/interactive-map/