Tema 1: Notiune de dezastre si clasificarea lor.

Caracteristica medico-tactica a cutremului

1. Medicina de dezastre, noțiune, obiectivele și metodele de studiu.

Medicina dezastrelor este o ramură a medicinii care se preocupă de problemele ce ţin de asigurarea medicală a lezaţilor în procesul de
lichidare a consecinţelor medico-sanitare ale dezastrelor.
Ea prevede organizarea şi efectuarea unui complex de măsuri:
 de tratament şi evacuare;
 sanitaro-igienice şi antiepidemice;
 de aprovizionare cu materiale medicale, tehnică şi utilaj medical;
 de dirijare a forţelor şi mijloacelor serviciului medical.
În funcţie de măsurile enumerate, medicina dezastrelor are următoarele aspecte:
 de management sanitar;
 clinic;
 de medicină preventivă;
 de management farmaceutic.
Obiectivele medicinii dezastrelor sunt:
 studierea (analiza) situaţiei reale create în focarul dezastrului;
 cercetarea factorilor lezanţi; acţiunea lor asupra organismului uman; patologia specifică – drept consecinţă;
 examinarea formelor şi metodelor de organizare a asigurării medicale a lezaţilor.
Metodele de studiu:
 istorico-descriptivă – generalizarea (sintetizarea) experienţei de organizare şi asigurare medicală a populaţiei;
 de analiză – analizarea situaţiei medicale concrete în focarele dezastrelor, cu scopul de a determina căile de soluţionare a acestei situaţii;
 de prognoză – prognozarea situaţiei medicale, posibilă în focarele dezastrelor;
 de statistică – determinarea indicatorilor statistici ce caracterizează pierderile generale umane şi sanitare, cadrele medicale şi evaluarea
activităţii formaţiunilor medicale antrenate în procesul de lichidare a consecinţelor medico-sanitare ale dezastrelor;
 de simulare, modelare (experimentale) – studierea problemelor organizatorico-tactice şi practice şi a formelor de utilizare a forţelor şi
mijloacelor serviciului medical în situaţii de dezastru, create după un scenariu (model) artificial.

2. Noțiune de dezastru și situație excepțională în aspect medical.

Dezastru (catastrofă, calamitate) – un eveniment spontan, provocat de puterile naturii sau de activitatea umană, urmat de distrugeri, pierderi
materiale şi umane.
În aspect medical dezastrul poate fi definit astfel: eveniment spontan urmat de o situaţie excepţională care este însoţită de pierderi generale
umane şi sanitare, cu patologie specifică, care necesită asistenţă medicală urgentă, scoaterea din funcţiune parţială ori totală a instituţiilor
medicale şi a cadrelor medicale, iar pentru lichidarea consecinţelor sunt necesare forţe şi mijloace medicale din afara focarului (raionului
accidentat de dezastru).
Criteriile temporare de apreciere a situaţiei excepţionale sunt:
 numărul lezaţilor – de la 10 până la 15–25 persoane, dintre care 2–4 decedaţi;
 îmbolnăviri în grup de boli contagioase – 50 persoane şi mai mult;
 îmbolnăviri în grup de maladii de etiologie necunoscută – 20 persoane şi mai mult;
 îmbolnăviri în grup de maladii cu febră necunoscută – 15 persoane şi mai mult;
 dacă morbiditatea şi mortalitatea în zona dată depăşeşte de 3 ori indicii precedenţi.

3. Clasificarea calamităților.
Clasificarea dezastrelor
1. dupa origine:
 Spontane (naturale) - cutremur de pământ, inundaţii, uragane, vartejuri, eruptii de vulcan, seceta, ingheturi, suvoaie de nămol cu
pietre, avalanşe de zăpadă, alunecări de teren
 Tehnogene - scurgerea substanţelor toxice de acţiune drastică, avalanşe în mine, şocul clădirilor, avarieri grave ale mijloacelor de
transport: feroviar, naval, auto, aerian, subterane, emanări de substanţe radioactive, explozii, distrugeri, incedii
 Sociale, specifice – razboaie, acte de terorism, epidemii, foamete, epizootii, dezordine sociala
2. Dupa OMS:
 meteorologice: furtuni (uragane, vârtejuri, cicloane, viscol), geruri şi caniculă;
 topologice: inundaţii, avalanşe de zăpadă, alunecări de teren;
 telurice şi tectonice: cutremur de pământ, erupţii de vulcan;
 avarii: ieşirea din funcţiune a construcţiilor tehnice (baraje, mine, tuneluri, incendii).
3. Dupa numărul lezaţilor:
 minore (numărul răniţilor şi decedaţilor – 25–100 sau necesită spitalizare 10–50 lezaţi);
 medii (numărul răniţilor şi decedaţilor – 100–1000 sau necesită spitalizare 51–250 le­zaţi);
 de amploare (numărul răniţilor şi decedaţilor – peste 1000 sau necesită spitalizare mai mult de 250 lezaţi);
4. Dupa amploarea răspândirii consecinţelor:
 locală (cuprinde un compartiment al unei uzine, fabrici);
 de obiect (fabrică, uzină, instituţie de învăţământ);
 municipală (un oraş);
 regională (o regiune, o republică, o ţară);
 globală (câteva ţări, continente, întregul glob pământesc).
4. Caracteristica medico-tactică (noțiune) a cutremurului de pământ.
Cutremur - Miscare vibratorie generala de undele seismici, care poate determina prabusi de teren, replici seismice, tsunami, lichefieri ale
terenului si alunecari de teren
Caracteristici generale:
 Hipocentru (puct teoretic din interiorul pamantului de declansare a unui cutremur tectonic)
 Epicentru (proitectia focarului pe suprafata pamantului)
 Falie (ruptura plana sau usor curba aparuta in scoarta terestra, dea lungul careia se produce deplasari)
 Intensitate seismica (cuantificarea consecintelor unui cutremur, pornind de la efectele lor asupra populatiei, constructiilor si mediului
natural). Cele mai cunoscute scari de intensitate sunt: MM (mercali modificata), MSK (medvedev sponheuer karnik)
 Izoseiste (curbe care delimiteaza suprafetele de egala intensitate seismica)
 Magnitudine (paramentru care masoara cantitatea de energie eliberata de un cutremur)
Divizarea cutremurilor:
1. dupa origine:
 Cutremure prin surpare
 Cutremure vulcanice
 Cutremure tectonice
2. Dupa adancime
 Superficiale (50 km)
 Intermediare (50 si 250 km)
 Adânci (peste 250 km)

Factorii nocivi ai seismului:

 Mecanici – contuzii, plagi, luxatii, fracturi, hemoragii intense si externe, comotii
 Fizice – electrocutari, arsuri, iradieri
 Chimic – intoxicatii
 Sociali – insuficienta conditiilor igienice si aparitia bolilor contazioase
 Psihologici – dereglari psihice
Factorii enumerati pot actiona asupra organismului uman mod diferit:
 Izolat (leziuni izolate)
 In combinatie (leziuni combinate)
 Afectand mai multe regiuni anatomice cu mai multe elemente lezante ale unuia si aceluiasi factor (traume multiple)
 Lezand, cu un element al unui factor, mai multe regiuni anatomice (leziuni asociate clasice sunt cele toraco-abdominale)

Caracteristica medico-tactica a seismului include mai multe elemente:

 Dimensiunile focarului
 Volumul si structura pierderilor sanitare
 Gradul deteriorarii institutiilor sanitare
 Prezenta sau absenta contaminarii teritoriului cu substante toxice si radioactive
 Starea sanitaro-epidemiologica a teritoriului afectat de seism.
Aceste elemente pot fi prezente in focarul seismului complet ori partial, in fuctie de localitatea afectata si de obiectele economice situate in
aceasta zona.
Structura pierderilor generale si sanitare depinde de:
 Magnitudinea seismului
 Durata undei maxime
 Momntul aparitiei seismului
 Tipul constructiei din teren, densitatea populatiei si locul unde se afla ea in momentul seismului
 Gradul de pregatire a populatiei in vederea comportamentului corect si acordarea primului ajutor (autoajutor si ajutor reciproc)

Convenţional focarul apărut în rezultatul seismului este fracţionat în patru zone de la periferie spre epicentru, şi anume:
 Zona distrugerilor uşoare
 Zona distrugerilor medii
 Zona distrugerilor de amploare
 Zona distrigerilor complete

Luând în consideraţie că în majoritatea cazurilor consecinţele medicale ale seismului sunt evaluate de aşa indicatori ca, volumul:
 pierderilor generale
 pierderilor sanitare
 pierderilor nerecuperabile
 numărul lezaţilor ce vor necesita spitalizare
Zona distrugerii usoare:
 Pierderile generale 15-20%
 Pierderile sanitare 96-98% din pierderile generale
 Pierderile nerecuperabile 2%
 În internare vor necesita 5%
Zona distrugerii medii:
 Pierderile generale 20-25%
 Pierderile sanitare 85-90%
 În internare vor necesita 30%
Zona distrugerilor de amploare:
 Pierderile generale - 25-30%
 Pierderile sanitare 80-85%
 Pierderile nerecuperabile - 15-20%
 În internare vor necesita 25%
Zona distrugerilor complete:
 Pierderile generale - 40%
 Pierderile sanitare 55-60%
 Pierderile nerecuperabile - 40-45%
 În internare vor necesita 40%
În mediu pe toate zonele:
 Pierderile generale - 36%
 Pierderile sanitare 64-65%
 În internare vor necesita 35%

Tema 2: Protecția civilă si medicina Calamităților. Principiile, mesiunile si structura organizatorica a serviciului de asistenta medical
de urgentă in situație excepțională (SAMUSE)

1. Rolul si mesiunile protecției civile in serviciile contemporan.

Protecția civilă a RM (PCRM) este un sistem întregului stat pe timp de pace si de război in vederea asigurării protecției populatiei si a bunurilor
materiale in calamitățile naturale si ecologice a incendiilor, catastrofelor, epidemiilor, epifitotiilor in cazul folosirii mijloacelor distrugerilor in
masa.

Misiunile principale a PCRM sunt:

1. Protecția populația si a bunurilor materiale in condițiilor situații excepționale
2. Efectuarea lucrărilor de salvare si a altor lucrări de urgentă in condițiile situații excepționale si la lichidarea consecințelor lor.
3. Organizarea pregătirii prealarii si multilaterale a populatii a obiectelor economii naționale si a forțelor protecției civile
Misiunile secundare a PCRM sunt:
- Organizarea forțelor necesare care pot asigura protecția populatiei si a bunilor materiale in condițiile SI înzestrarea lor tehnici materială
si pregătirea specială
- Crearea si menținere pentru acțiuni a sistemelor de comanda in stiintare de comanda si comunicații, controlul si supravegherea situații
radioactive, chimice, bacteriologice si antiincendiare pe teritoriul republicii
- Acumularea fondului necesar de construcții pentru protecția populatiei supuse pericolului
- Acumularea si menținere in seguranta a mijloacelor de protecție produselor alimentare, medicamentelor, sistemelor autonome de
aprovizionare cu apa, energiei electrică pentru situații excepționale. Protejarea surselor de apa si a sistemelor de aprovizionare de apa,
a produselor alimentare și a materii prime alimentare, furajelor, plantelor, animalelor. Decontaminare a substanțelor radioactive toxice
bacteriene iar a mediului ambiant de poluare cu aceste substanțe.
- Instiintarea organelor de conducere si a populatiei RM despre pericolul sau apariției situații excepționale
- Antrenarea unității economice in acțiuni de prevenire si de lichidare a urmărilor si calamităților, acordarea ajutorului mutilatiilor
- Acordarea ajutorului multilateral sinistratiilor (corturi, alimente, construcția caselor)
- Controlul asupra executării măsurilor de profilaxie menite sa prentapine sau sa micsoreze probabilitatea apariției situatii excepționale
si sa reducă proporțiile acestora.
- Asigurarea securitatii antiincendiare a obiectelor economiei naționale, a cetățenilor si strângerea incendiilor.
- Organizarea si efectuarea instruirii lucrătorilor unităților economice si cetățenilor prevetor la procedeele de aparare si acțiuni in
condițiile situatii excepționale

2. Structura organizatorica protecții civile a RM (PCRM)

Include:
- Organele de conducere
- Organele de administrare
- Forțele si mijloacele de lichidare a urmărilor a calamităților
- Rețeaua de observare control si laborator si sistemul de instruire

Princiipiile protecției civile.

- Principiul teritorial si de producere.
- Principiul legalității
- Princiupiul legități
- Principiul responsabilității
- Principiul operativitatii
- Principiul planificării protecției civile.

3. Principiile de organizare si de lucru a serviciului asistentei medicale se urgentă.

Principiile sunt 12:
1. Caracterul de stat si prioritar al acestui serviciu – serviciu este parte component al unui sistem al lichidării a serviciului calamității
2. Principiul teritorial
3. Principiul mobilității înalte a formațiunilor serviciului si universalitatea de folosire a serviciului in diverse situații excepționale
4. Triajul medical este măsura de baza de organizare a serviciului in situații excepționale si este metoda organizatorica de lucru a
serviciului
5. Organizarea sau acordarea ajutorului medicale la timp, consecutiv si cu eficacitate înaltă. Acest principiu se asigura prin durata optimale
de efectuare a locului de salvare si de acordare a ajutorului medical, gatinta permanenta a forțelor mijloacelor serviciului, mobilitatea
lor si sistemul de organizare
6. Principiul interacțiunii – acest principiu prevede, coordonarea acțiunii comune in acordarea asistentei medicale cu serviciul medical
ale altor ministere si departamente. Acest principiu se îndeplinește prin:
a. Întocmirea din timp a planului de interacțiuni si acțiuni
b. Includerea in componenta comisii pentru situații excepționale a reprezentațiilor ălora ministere si departamente
7. Principiul conducerii unice
8. Eșalonarea asistentei medicale si manevrarea cu forțele mijloacelor serviciului
9. Respectarea raționalității de crearea forțelor si mijloacelor serviciului in funcție de posibilității apariției situațiilor excepționale si
posibilitățile statului. Acest principiu reesa din volumul si structura științific argumentata a pierderilor sanitare posibile in cele mai
grave calaminitati care pot apărea pe teritoriul republicii dar si de posibilității ministerului sănătatii de a crea aceste mijloace
10. Coenteresarea materială, protecția materiala si juridică a personalului medical si a altor specialiști participanți la organizarea si
acordarea ajutorului medical de urgentă lezatilor in situații excepționale.
11. Principiul de organizare a 2 grade de pregătire a serviciului: gradul înalt si gradul de pregătire a forțelor si mijloacelor serviciului
12. Pregătirea populatiei si a persoanelor cu un risc profesional sporit ce tine de comportamentul adecvat acțiunile in situații excepționale
si de acordarea primului ajutor in diverse calamități

Misiunile serviciului asistentei medicale de urgentă in situații excepționale:

1. Organizarea activitatii si conducerea cu forțele si mijloacele serviciului antrenate in lichidarea urmărilor calamităților
2. Acordarea la timp a asistentei medicale de urgentă lezatilor, evacuarea medicala si tratamemtul răniților si bolnavilor
3. Asigurarea stării sanitare epidemice satisfăcătoare a populatiei in raionale catastrofale, prevenirea apariției si răspândirii bolilor
infecțioase in masa in rândurile populatiei.
4. Micșorarea maximal posibil a nr întemeiat de decedați in focare pe caile de evacuare si la etapele medicale
5. Stabilirea gradului de gravitate a traumelor, maladiilor, lezatilor si prognozarea capacităților de munca a acestora.
Modalitățile de îndeplinire:
1. Crearea, înzestrarea, pregătirea si menținerea permanenta gata pt lucru a forțelor mijloacelor serviciului
2. Introducerea in practica ocrotirii sănătatii a bazelor teoretice, metodologice si organizatorice moderne de asigurare medicala in situații
excepționale
3. Crearea rezervelor de materiale medicale, pastrarea, improspatarea a ...
4. Pregătirea profesională a cadrelor medicale pt lichidarea urmărilor diverselor calamități
5. Efectuarea recunoașteți medicale in special a recunoasterelor epidemiologice in focarele de dezastru
6. In interacțiunea serviciului medicale ale altor ministere si departamente cu organele de conducere locală cu organele serviciului
protecției civile si SE cu serviciului respective din alte state si etc.
7. Conducerea cu forțele si mijloacele serviciului in perioada de pregătire si in perioada de lichidare a urmărilor calamităților
8. Evidenta, analiza si totalizarea activităților serviciului in SE concrete
9. Participarea la instruirea populatiei in domeniul comportării adecvate si acordării primului ajutor in diverse calamități.
13. Structura organizatorica a serviciului asistentei medicale de urgentă in calamități

Tema 3: Caracteristica pierderilor generale umane si sanitare in conditii de calamitati

Pierderi generale – sunt pierderile umane survenite de trupe in timp de campanie.

Pierderi generale pot fi:
a. Pierderi nerecuperabile:
 Decedati pe campul de lupta
 Disparuti fara veste
 Cazuti in prizonierat
b. Pierderi sanitare – sunt militari care prin starea sanatatii si-au pierdut capacitatea de lupta pe un termen nu mai putin de 24 h si au
fost evacuati la formatiunile medicale, unde au fost trecuti in evidenta medicala si au primit ajutor medical.
 Pierderi sanitare in cadrul acțiunilor de lupta (raniti) - include toti lezatii care au avut de suferit un urma actiunii directe sau
indirecte a mijloacelor de lupta ale inamicului sau a conditiilor de lupta.
Pierderi sanitare in afara acțiunilor de lupta (bolnavii) - include ranitii si bolnavii aparuti in afara actiunilor de lupta.

Pierderile sanitare aparute in cadrul actiunilor de lupta se clasifica:

A. Dupa factorul etiopatogenetic:
1. Clasa I – leziuni mecanice (contine mai multe grupe in functie de localizarea si profunzimea ranirii)
 Traumatisme inchise
 Traumatisme deschise
 Traumatisme penetrante
 Traumatisme nepenetrante
 Traumatisme cu fractura oaselor
 Traumatisme fara fractura oaselor
2. Clasa II – leziuni termice (ele se divizeaza dupa suprafata si pronfuzime)
 Combustiile
 Degeraturile
3. Clasa III – leziuni actinice:
 Leziunea actinica acuta
 Leziunea actinica cronica
4. Clasa IV – leziuni chimice
 Leziuni cu substante neuroparalitice (fosfororaganice)
 Leziuni cu actiune generala (acid cianhidric, clorcian)
 Leziuni de actiune asfixianta (fosgen, difosgen)
 Leziuni de actiune cutanovizicante (lezivita, iperita)
 Leziuni cu alte substante toxice (lacrimogene, iritante)
 5. Clasa V – leziuni bacteriologice
 Leziuni cu substante bacteriene (care la randul se imparte conform clasificarilor maladiilor infectioase)
 Leziuni cu toxinele bacteriane
6. Clasa VI – stari reactive
 Stari reactive de scurta durata
 Stari reactive prolongate
B. Dupa tipul de armament:
1. Pierderi sanitare prin arma obisnuita (clasica) – alba
2. Pierderi sanitare prin arma nucleara
3. Pierderi sanitare prin arma chimica
4. Pierderi sanitare prin arma bacteriologica
C. Dupa nr si modalitatea de actiune a factorilor lezanti ce actioneaza asupra corpului:
- Leziuni combinate (leziuni in urma actiunii a 2 sau mai multe tipuri de arme ori a 2 sau mai multi factori lezanti ai unei si aceeasi
arme – traumatism+combusite+boala actinica)
- Leziuni asociate (lezarea a 2 sau mai multe regiuni anatomice ori organe printr-un singur proiectil – ranire toraco-abdominala prin
glonte)
- Leziuni multiple (leziuni a 2 sau mai multe regiuni anatomice in urma actiunii a 2 ori mai multe elemente ale unuia si aceluiasi factor
lezant)
D. Dupa gravitatea leziunilor:
1. Raniti (bolnavi) extrem de gravi
2. Raniti (bolnavi) gravi
3. Raniti (bolnavi) de gravitate medie
4. Raniti (bolnavi) de gravitate usoara
Pierderile sanitare in afara actiunilor de lupta se clasifica:
1. Bolile infectioase si parazitare
2. Tumori
3. Bolile sangelui, ale organelor hematopoietice si unele tulburari ale mecanismului imunitar
4. Bolile endocrine, de nutritie, de metabolism
5. Tulburari mentale si de comportament
6. Bolile sistemului nervos
7. Bolile ochiului si anexelor lui
8. Bolile urechii si apofizei mastoide
9. Bolile aparatului circulator
10. Bolile aparatului respirator
11. Bolile aparatului digestiv
12. Bolile pielii si tesutului celular subcutanat
13. Bolile sistemului osteo-articular, ale muschilor si tesutului conj
14. Bolile aparatului genito-urinar
15. Sarcina, nastere, lauzita
16. Unele afectiuni a caror origine se situeaza in perioada perinatala
17. Malformatii congenitale, deformatii si anomalii cromazomiale
18. Semne, simptome si rezultate anormale ale investigatiilor clinice si de laborator
19. Leziuni traumatice, otraviri (intoxicatii)
20. Cauze externe de morbiditate si mortalitate

Tema4: Misiunile şi organizarea recunoaşterii medicale în focarele apărute în urma calamităţilor.

Recunoasterea medico-sanitare – este un complex de masuri organizate si executate in scopul dobandirii informatiei cu caracter social-
economic si medico-sanitar din zona afectata de dezastru.
Tipurile de recunoasterea medico-sanitare:
 Recunoasterea sanitaro-tactica
 Recunoasterea sanitaro-epidemiologica
 Cercetarea radiologica
 Cercetarea chimica
 Recunoasterea psihologico-psihiatrica
Scopul recunoasterii medico-sanitare: este de a obtine informatii despre conditiile si posibilitatile zonei afectate de dezastru, care vor
influenta asigurarea medicala si organizarea masurilor de tratament si evacuare a lezatiilor.
Obiectivele recunoasterii medico-sanitare:
 Sa determine amploarea si dimensiunile focarului, volumul si structura pierderilor generale umane
 Sa determine si sa aprecieze starea retelelor cailor de acces spre focar si posibilele cai de evacuare din focar
 Sa precizeze conditiile de teren si posibilitatile locale pentru deslocarea formatiunilor medico-sanitare antrenate in activitatea de asigurare
medicala
 Sa determine si sa aprecieze starea institutiilor medico-sanitare din focar si a celor limitrofe.
 Sa determine si sa aprecieze starea institutiilor de aprovizionare medicala (depozite medicale, farmacii)
Recunoasterea sanitaro-epidemiologica – este un complex de masuri organizate si executate cu scopul obtinerii informatiei ce tine de starea
sanitara epidemiologica a raionului afectat de dezastru.
Obiectivele recunoasterii sanitaro-epidemiologice:
 Sa obtina informatii despre morbiditatea populatiei prin boli contagioase, epizootiile la animalele domestice si cele salbatice din raionul
afectat
 Sa determine starea sanitaro-igienica a localitatilor din raionul afectat de dezastru
 Sa determine existenta institutiilor si cadrelor medicale de profil sanitaro-epidemiologice, materialelor antiepidemice
Forma cea mai eficienta a recunoasterii sanitaro-epidemiologice este – observarea sanitaro-epidemiologica care prevede marcarea
focarului de maladii transmisibile, decontaminarea focarului si a surselor de apa, redislocarea formatiunilor medicale.

Cercetarea sanitaro-chimica
Se executa in scopul determinarii gradului de pericol de pe urma avariilor cu contaminare chimica.

Cercetarea sanitaro-radiologica
Are drept scop determinarii limitelor zonelor si gradului de contaminare si trasarea masurilor urgente de protectie a persoanelor aflate in focar
si a salvatorilor

Cercetarea psihologico-psihiatrica
Are drept scop prognozarea consecintelor sociale si medico-psihologice ale dezastrului, cu obtinerea informatiei privind sanatatea psihica a
persoanelor aflate in zona si a salvatorilor.

Principiile recunoasterii medicale:

 Executarea recunoasterii medicale la timp (obtinerea informatiei cat mai timpuriu, ce tine de amploarea dezastrului si situatia medico-
sanitara vor contribui la organizarea si executarea la timp a asigurarii medicale)
 Executarea recunoasterii medicale incontinuu. Se asigura prin obtinerea informatiei cu caracter medical fara intrerupere din momentul
aparitiei pericolului de declansare a dezastrului si pana la lichidarea consecintelor acestuia.
 Informatiile obtinute trebuie sa fie veridice
 Informatiile obtinute trebuie transmise in institutiile medico-sanitare care au nevoie de ele
 Recunoasterea medicala trebuie sa fie activa (pe masura obtinerii informatiei sa fie luate masuri corespunzatoare)

Modalitati de dobandire a informatiei

In functie de amploarea dezastrelor si de situatia concreta in focar, recunoasterea medico-sanitara se organizeaza si se executa:
 In volum deplin (adica se obtine toata informatia solicitata din focarul epidemic)
 Partial (situatia creata nu permite obtinerea informatiei solicitate in volum deplin sau este obtinuta pe alte cai)
 Nu se va executa (nu permite situatia creata – catastrofele in transport aerian, maritim, actele de terorism)

Sursele de obtinere a informatiei:

 Prin studierea monografiilor medico-geografice ale zonele corespunzatoare
 De la Statele Major ale Serviciului Protectiei Civile si Situatii Exceptionale, cat si de la organele administrative, comisiile locale, raionale,
municipale pentru situatii exceptionale
 De la personalul medical al institutiilor medico-sanitare din zonele afectate de dezastru si de la populatie
 Prin observare permanenta a mediului ambiant si indeosebi a obiectivelor cu risc de declansare a dezastrelor
 Prin studierea nemijlocita, in focar si in zonele limitrofe, a consecintelor medico-sanitare de catre echipele de recunoastere.

Tema 5: Organizarea aprovizionării cu materiale medicale a instituțiile si formațiunilor ocrotirii sănătatii in situatii excepționale

1. Grupele de materiale necesare pentru înzestrarea instituțiilor si formațiunilor serviciului medical de urgentă in situatii
excepționale
Materiale medicale pentru înzestrarea instituțiilor si formațiunilor medicale pot fi împărțite in 2 grupe:
a. Materiale medico-sanitare – se referă:
 toate formele medicamentoase folosite in practica medicala
- materiale de pansament, oxigenul, sângele plasma si substituienti sangvini, reactive de laborator, produsele biologice cum ar fi
serul anatoxinele
- materiale de sutura
- instrumentarul chirurgical si stomatologic si farmaceutic,
- aparatajul si utilajul medical,
- materiale de dezinfecție, dezinsecție si deratizare;
- materiale de imobilizare si transport,
- autospecialele (instalațiile de dezinsecție si de dus, autolaboratoriale, sala de pansament auto)
- Registrele de evidenta si darea de seama
- Lăzi de ambalaj
b. Materiale sanitaro gospodărește – se referă
- Mobila gospodărească si mobila pentru bolnavi,
- încălțăminte si îmbrăcăminte specială pt cadrul medical si bolnavi,
- lingerea de corp si de pat,
- utilajul pt bucătărie si ospătărie, etc.
 c. Materiale speciale – se referă
- Mijloacele de protecție individuala inclusiv si cele medicale (pachetul individual antichimic, trusa individuala, pachetul de
pansament) – menite pentru acordarea primului ajutor lezaților contaminați cu substanțe radioactive toxice, bacteriene
- Aparatajul de cunoaștere chimica si bacteriologică,
- aparatajul dozimetrul,
- mijloacele de legătura si înștiințare,
- elemente pt alimentarea aparatelor,
- instalațiile de încălzire electrică,
- utilajul demontabil pt mijloacele de transport.
Aceste 3 materiale profilaxia lezărilor, acordarea ajutorului medical de urgentă, tratamentului răniților si bolnavilor.

2. Izvoarele de aprovezionarea cu materiale medicale medico-sanitare, sanitaro-gospodărește, materiale speciale

Materiale medico-sanitare se referă:
a. Rezerva intangibila de materiale a instituțiilor si formațiunilor ocrotirii sănătatii create conform tabelei temporare si de aprovezionare
b. De la întreprinderile farmaceutice,
c. din rezervele nescăzute statale,
d. prin finanțarea din bugetul republican sau local pt crearea bazei de materiale medicale in rezerva necascazuta
e. prin folosirea mijloacelor medico-veterinare de la serviciile veterinare,
f. din materiale medicale de alte ministere si departamente,
g. din materiale medicale de aprovizionare curenta a instituțiilor medicale,
h. din materiale medicale aflate in focar si care pot fi folosite daca sunt utile, etc
Materiale sanitaro-gospodareste se referă:
a. Din instituțiile si formațiunile ocrotirii sau se aprovizionează din instituțiile ministerelor si departamentelor prin hotărârea comiselor
pt situatii excepționale a municipiului, sectoarelor teritoriale, raioanelor (paturi, saltele, lenjerie de corp si de pat, stofa, vata)
Materiale speciale se referă:
a. Instituțiile si ocrotirii sănătatii se aprovizionare prin statele majore a protecției civile locale

3. Pastrarea materialelor medicale.

Pentru pastrarea materialelor medicale e necesar de efectuat următoarele reguli:
- Amenajarea încăperilor cu toate cele necesare pt pastrarea medicala cu dulapuri, safeuri, polițe, etc.
- Menținerea depozitului in curatenie si respectarea condițiilor necesară (umezeala, lumina, etc)
- Paza depozitului si respectarea regulilor antiincidiare
- Evidenta stricta si corecta a materialelor medicale aflate la păstrare
- Controlul sistematic asupra respectării normelor de păstrare a materialelor (analize, controale periodice, probe, verificări, etc.)
Materiale se păstrează dupa următoarele cerințe
a. Dupa destinație - Materiale in rezerva nescăzuta pt formațiunile medicale se păstrează separat de materiale medicale pt instituțiile
medicale pt folosirea curenta
b. Dupa tipul materialelor – toate formele medicamentoase folosite in practica medicala, toate preparatele bacteriene, reactivele,
materiale pt pansament, obiectele pt farmacie se păstrează aparte
c. Dupa condiții speciale de păstrare - materiale care necesita o anumită temperatura care se păstrează la frigeder, trebuie sa fie ferite
de lumina, de umezeala,

In afara de aceasta se evidenteaza si se păstrează separat:

a. substanțele deosebit de otrăvitoare (o lista speciala) – se păstrează in dulapuri de metal sau safeuri. Pe dinafara, ușile trebuie sa fie
capitonate cu tabla de otel, ferestre zăbrelite cu gratii de metal, pereții tencuiți si vopsiți (vopsea de ulei), podeaua acoperita cu linoleum.
b. mijloacele medicamentoase otrăvitoare grupa A – aceste dulapuri trebuie sa fie sigilate si conectate la sistemul de signalizare.
c. mijloacele medicamentoase cu efect puternic gr B – pt care sunt stabilite reguli speciale de păstrare – se păstrează intr-un depozit
aparte sau in safeuri cu inscripția pe ușa. Materialele medicale se păstrează in ambalaje aparte pt fiecare formațiune medicala. Pe fiecare
ambalaj se scrie denumirea depozitului si a substanței, masa tarei si neta, timpul pregătirii si data analizei, numele de familie al
împachetatorului, data împachetării, apoi se încleie eticheta „Otrava!Fiți prudenți!” si eticheta cu imaginea craniului si oaselor încrucișate.

Baloanele de oxigen in nr de pana la 5, se păstrează in poziție verticala, la o temperatura de pana la +35ºC si protejate de acțiunea razelor
solare directe.
Încăperea in care se păstrează materialele medicale pt situații excepționale trebuie sa asigure emiterea operativa a acestora formațiuni
medicale.
Materialele medicale din rezerva nescăzuta pt situații excepționale nu pot fi folosite in aprovizionarea curenta pana la expirarea termenului de
păstrare si pana la împrospătarea lor.

Responsabilii de crearea rezervelor nescăzute de materiale pt instituțiile si formațiunile medicale sunt conducătorii acestor instituții medicale.
 Controlul sistematic asupra acumulării, păstrării si improspatarii materialelor medicale in rezerva nescăzuta este efectuat de medicul-sef
adjunct in problemele medicale.
 Înlocuirea unor materiale medicale cu altele se permite doar cu condiția ca aceasta sa nu duca la scăderea eficacității acordării ajutorului
medical, tratamentului lezatiilor si bolnavilor in situații excepționale. Responsabilii de împrospătarea la timp a materialelor medicale in
rezerva nescăzuta este seful farmaciei spitalului, iar in spitalele fara farmacii – asistenta medicala superioara a spitalului.
 Normele de aprovizionare si păstrare in rezervele nescăzute a materialelor medicale in instituțiile medicale se determina de organele de
conducere ale ocrotirii sanatatii regionale, care țin cont de particularitățile existente, caracterul catastrofelor posibile dar si conform
tabelei temporare de înzestrare acestora.

4. Documentele necesare pentru achiziționarea materialelor medicale

Persoanele care primesc materiale medicale pentru rezerva nescăzuta trebuie sa prezinte următoarele documente:
 Procura
 Buletinul de identitate
 Bonul de livrare (foaia de comanda)
Materialele se primesc de la depozitul indicat in bonul de livrare. Transportarea materialelor, îmbarcarea si debarcarea se efectuează de către
destinator.

Organele de aprovizionarea cu materiale medicale si misiunile lor:

Aprovizionarea cu materialele necesare a instituțiilor si formațiunilor medicale pentru lucru in situații excepționale este una din condițiile
principale de pregătire a acestora pentru îndeplinirea misiunilor indicate.
Aprovizionarea cu materiale medicale poate fi efectuata prin mai multe surse, inclusiv prin intermediul organelor si instituțiilor asociaților
„Basafarm” si „Moldoptimed”, farmaciilor centrale, municipale, orasenesti si de sector.

5. Misiunile principale ale farmaciilor centrale, municipale, orasenesti si raionale in situații excepționale
Misiunile sunt:
 Determinarea necesarului in materiale medico-sanitare, sanitaro-gospodărești si speciale pt asigurarea instituțiilor ocrotirii sanatatii in
situații excepționale
 Pregătirea personalului instituțiilor farmaceutice pentru lucru in situații excepționale
 Participarea la crearea rezervelor nescazute de materiale medicale pentru instituțiile medicale pentru lucru in situații excepționale
 Crearea rezervelor nescăzute de materiale de baza in instituțiile farmaceutice, acumularea, păstrarea si împrospătarea rezervelor nescăzute
pentru aprovizionarea instituțiilor si formațiunilor serviciului asistentei medicale de urgenta.
 Controlul asupra folosirii raționale si economice a materialelor medicale, reimpartirea la instituțiile medicale in conformitate cu situația
creata in caz de catastrofe
 Evidenta justa si darea de seama cu privire la dinamica materialelor medicale
 Organizarea protecției personalului si a mijloacelor materiale in condițiile excepționale, ridicarea stabilității de funcționare a obiectelor
farmaceutice corespunzătoare.

Tema1 : Forțele Armate ale Republicii Moldova (FARM)

Subiectele de studiu:
1. Baza legislativă de constituire a Forțelor Armate ale RM
2. Destributia su componenta Armatei Naționale a RM

Distribuția si structura organizarea FARM este alcătuită din:

- Armata naționala
- Trupele de carabenieri
- Serviciul de grăniceri

FARM includ următoarele instituții militare de Stat:

- Armata naționala
- Trupele de carabinet – la pace (Departamentul carabinieri) subordonat Minesterul de Interne

La baza constituirii Forțelor Armate stau urmatorele acte legislative:

- Constituția RM
- Legea RM cu privire la apărare
- Legea RM cu privire la Forțele Armate
- Legea RM cu privire la obligațiunile militare si serviciul militar al cetățenilor RM (abrogat prin Legea RM (2002) – cu
privire la pregătirea cetățenilor RM pentru apărarea patriei).

Constituția RM
1. Articolul 57 – apărarea patriei
- Apărarea patriei este un drept si o datorie sfânta a fiecărui cetățean
- Serviciul militar este satisfăcut in cadrul forțelor militare destinate apărării naționale, pazei frontierei si menținerii ordinii
publice, in condițiile legii.
2. Articolul 87 - atribuții in domeniul apărării
- președintele RM este comandantul suprem al forțelor armate
 -Președintele EM poate declara ch aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea parțiala sau generală
-In caz de agresiune armata îndreptata împotriva tării, Parlamentul RM ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declara stare
de război si le aduce, neîntârziat, la cunoștiință Parlamentului, dacă Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoacă de
drept in 24 h de la declanșarea agresiunii.
- Presedintele RM poate lua si alte măsuri pentru asigurarea Securității naționale si a ordinii publice, in limitele si condițiile
legii.
3. Articolul 108 - Forțele Armate
- Forțelor Armate sunt subordonate exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranității teritoriale a tării si democrației
constituționale
- Structura sistemului național de apărare se stabilește prin lege organica.

Doctrina militară a RM
Doctrina (din latina doctrina) „o suma de învățături” ori instrucțiuni, principii de învățătura sau poziții precum corpul de învățături
in domeniul sistemelor credinței sau științelor.
Prin doctrina se înțelege si totalitatea principiilor unui anumit sistem de idei si de soluții din domeniu politic.
Doctrina militară - concepție unitara adoptată de un stat (sau de o mișcare politica) in problemele fundamentale ale războiului si
armatei, ansamblu principiilor, metodelor si procedeelor pe care statul le aplica in pregătirea Forțelor Armate, a populatiei si in
ducerea războiului, in raport cu condițiile si interesele sale specifice.
Doctrina militară a RM este determinata de statul ei neutral permanent cu scopul de a deveni un stat demilitarizat, care are la baza
următoarele principii:
- In domeniu politic - soluționarea pașnica a contradicțiilor care apar intre state si neadminiterea unei confruntări politice
prin eforturi si activități comune ale statelor, stabilite de principiile si normele de drept international; stabilirea relațiilor
politice, economice si militare, care exclud aplicarea forței sau amenințărea cu forța.
- In domeniu militar - menținerea capacității de apărare a statului la un nivel ce asigura același nivel de securitate cu toate
țările, întărirea măsurilor de încredere si securitate militară, lărgirea unei colaborări militare egale in drepturi in baza
principiilor respectării reciproce si suveranității, independentei si neamestecului in probleme interne.

Legea RM cu privire la aparare

Apărarea RM se atribuie la funcțiile cele mai importante ale statului, iar in caz de agresiune armata constituie cauza întregului
popor.
Bazele apărării
Apărarea RM constituie totalitatea măsurilor si acțiunilor politice, economice si militare orientate spre asigurarea suveranității,
independeții, integrității teritoriale a Republicii, spre apărarea intereselor statului si asigurarea unei vieți pașnice poporului.
La baza apărării RM se afla pregătirea populatiei, economiei Republicii, a Forțelor ei Armate pentru apărarea armata a statului.

Organizarea apărării
Organizarea apărării include:
- Elaborarea ponticii militare, doctrinei militare si dezvoltarea științei militare
- Coordonarea cu alte state a eforturilor in domeniul militar, politic pentru prevenirea agresiunii armate si reducerea gradului
unui posibil pericol armat din afara
- Pregătirea, asigurarea structurii si efectivului necesar al Forțelor Armate, menținerea înaltului lor grad de pregătire de lupta
si de mobilizare
- Dotarea Forțelor Armate cu armament si tehnica militară, asigurarea lor cu provizii si cu alte resurse tehnico-materiale in
volumul necesar
- Pregătirea de mobilizare a economiei, a organelor puterii de stat si ale administrării de stat in vederea trecerii in regim de
lucru pentru timp de război, pregătirea populatiei si a teritoriului statului pentru posibile acțiuni militare.

Legea RM cu privire la Foretele Armate

Sarcinile Forțelor Armate:
Forțele Armate ale RM sunt destinate apărării statului in caz de agresiune armata asigurării inviolabilității frontierelor si a spațiului
aerian al acestuia.
Antrenarea Forțelor Armate in soluționarea unor probleme ce nu țin nemijlocit de asigurarea apărării statului se efectuează exclusiv
in termenul hotărârii Parlamentului, iar in situații extreme prin decretul Presedintului RM (lichidarea consecințelor calamităților
naturale tehnologice ale altor situații excepționale).

Principiile construcției Forțelor Armate

Forțele armate se constituie in conformitate cu principiile întreținerii trupelor regulate ce se completează pe baza îmbinării
obligațiunii militare si înrolați binevole a cetățenilor pe baza de contract.
- Pregătirea rezervei militare instruiți pe baza obligațiunilor militare a cetățenilor
- Conducerii unice si centralizate
 - Stării permanente de pregătire pentru lupa de pregătire pentru lupta si mobilizare
- Asigurarea protecției sociale si juridice a militarilor de către stat
- Educării efectivului in spiritul dragostei de Patrie, respectării legalității si al idealurilor democratice.

Legea RM cu privire la apararea patriei prevede obligatiunile militare si serviciile militare ale cetatenilor RM cat si gradele militare
pentru militarii fortelor armate, evidenta militara pentru militari, rezervisti ai fortelor armate.
Toți cetățenii RM in raport cu serviciul militar se împart in 2 grupe:
- Ne supuși obligațiunilor militare sunt copii, bătrânii, bolnavii cu handicap psihic si fizice, cât si unii cetățeni care fac parte
din comisionului religioase si au acte corespunzătoare.
- Supuși obligațiunilor militare

Cetățenii RM care au obligațiuni militare trebuie sa fie trecuți in evidenta militară si se împart in următoarele categorii:
1. Recruții persoanele de la vârsta 16-18 ani.
2. Militarii sunt persoanele care la momentul dat își satisfac serviciul militar. Serviciul militar poate fi:
- Serviciul militar in termen (1an)
- Serviciul militar in construct minim 5 ani
- Serviciul militar obligatoriu de scurta durata pt studenții care n-au trecut catedra militară timp de 3-4 luni
- Serviciul militar acrește chemat la concentrării contanamente. Ea poate fi activa si pasiva.
- Pregătirea la catedra militară include 2,5 ani.
3. Rezervistii sunt persoanele care sau satisfăcut serviciul miliard de orice categorie si se alfa in rezerva. De unde provin
rezerviștii?:
- Din serviciul militar de baza
- Serviciul militar prin contract
- Serviciul militar obligatoriu de scurta durata
4. Cetatenii trecuți in retragere, poate fi dupa vârsta sau vârsta tânara dacă a trecut printr-o tragedie/maladie.

Armata Naționala a RM organizatoric este constituita din:

1. Organele de conducerere:
- Minesterul apărării – este organul central specializat al administrării publice care elaborează promovează politica
militară a statului.
- Marele stat major
2. Trupele militare regulate
3. Rezerva de militari instruiți

Ministerul apărării – măsurile, funcțiile de baza, atribuțiile si drepturile ministerului.

Ministerul este organul central de specialitate al administrării publice, care elaborează si promovează politica statului si asigurarea
apărării naționale, conduce, coordonează si organizează, potrivit legii, activitățile in domeniul apărării naționale.
Minesterul este organ de conducere politico-militara si administrativă a sistemului național de aparare a statului.
Minesterul are următoarele funcții de baza:
- Elaborează, promovează si monitorizează politica de aparare
- Conduce si coordonează construcția si dezvoltarea Armatei Naționale si alte activități privind pregătirea sistemului național
de aparare pentru asigurarea securității militare a statului
- Coordonează, controlează si supraveghează implementarea politicii de aparare
- Exercita alte funcții in conformitate cu legislația in vigoare
Structura organizaționala a aparatului central al Minesterului Apărării:
- Direcția management resurse umane
- Direcția secretariat management intern (cabinetul ministrului)
- Direcția politica de aparare si planificare a apărării
- Direcția economico-financiară
- Direcția juridică
- Serviciul relații publice
Lista instituțiilor RM din subordonarea Minesterului Apărării:
- Departamentul dotării
- Direcția inspecția generală
- Direcția analiza si informație
- Institutul militar al FA
 - Orchestra Prezidențiala a RM
- Clubul sportiv central al AN
- Casa centrală a AN
- Muzeul armatei naționale a RM
- Centrul mass-media militar
- Spitalul clinic militar central
- Centrul consultativ-diagnostic
- Centrul de medicina preventivă
- Comisia Centrală de expertiza medico-militara a FA ale RM

Marele stat major (organ de conducere militara)

Marele stat major efectuează pregătirea nemijlocita a trupelor pentru ducerea acțiunii militare in scopul asigurării apărării tării.
Marele Stat Major elaborează:
- Pliurile pregătirea pentru lupta si mobilizare
- Structura si tactica de ducerea acțiunilor militare, de cooperare a trupelor regulate cu rezerva, cu trupele de graniceri si cu
trupele de carabinieri
- Regulamente si instrucții, programe si planuri de pregătire de lupta
Marele Stat Major asigura:
- Conducerea nemijlocita a activitatii organelor de conducere militara subordonate
- Educarea controlului asupra executării la trupe a ordinelor si despozitiunilor organelor superioare ale conducerii de stat si
conducerii militare.
Șeful Marelui Stat Major – comandat a Armatei Naționale.

Trupele militare regulate si rezerva de militari instruiți sunt constituie din 2:

- Mari unități – brigada (2300-3000 efectiv) - formațiune militara capabilă sa organizeze si sa desfășoare activități militare
de sinestatoar sau in componenta corpului de armata.
- Unități militare – regiment (1200-1500 personal, batalion independet (600-800 efectiv) - formațiuni militare capabile
sa organizeze si sa desfășoare de sinestatoar sau in cadrul marjelor unități in cadrul brigăzii.
- Subunități militare – compania (100 persoane), pluton (30 persoane), echipa (10 persoane) - formațiuni militare care
pot îndeplini misiuni militare inclusiv si de lupta numai in cadrul in unităților si marilor unități militare.

Aceste 2 formațiuni (mari unități si unitati militare) împreuna – caracteristic pt ele sunt:
- Drapelul de lupta simbol al unirii militar si vitejiei care se amanetată marii unități militare odata cu constituirea acestora.
Drapelul de lupta este păstrată la santinela nr1. Dacă drapelul de lupta dacă este scoasa atunci patrularea militara pășește.
Dacă este pierdut atunci comandații si persoanele par vinovate sunt date către tribunalul militar iar marea tribunitate este
desființat.
- Stampila in sistema de stat si un nr unității sau marii unități (ex: brigada nr1)
Pentru unitățile militare de logistica (aprovizonare, tehnica militara) este prevazut doar ștampila, drapelul nu este prevazut.

In condiții de război poate fi constituit corpul de armata (40-60000 personal) – in RM cel mai mult poate fi constituit un corp de
armat, in alte tari poate fi constituie reuniuni armate de ex in America 100000, iar reuniuni strategici ci fontul constituit din 1 mln.

Cadrul numeric este stimulat ca in cadrul numeric statul trebuie sa dispună 10% pentru răniți si bolnavi.

Gradele militare pt militarii forțelor armate:

Conform legii RM apărării Patriei sunt prevăzute următoarele grade militare:
1. Epulet
2. Caporal se deosebește printr-o tresa perpencular epoletului
3. Sergentul inferior are 2 trese perpendicular
4. Sergentul are 3 trese perpendiculare
5. Sergent major o tresa lata
6. Subofițeri:
- Plutonier o stea
- Plutonier major 2 stele
- Adjutant are 3 stele
7. Ofițerii se împart in 3 grupe:
a. Grad inferior:
- Locotinet – 2 stele si o tresa
- Locotinet major 3 stele si o tresa
- Capitan – 4 stele si o tresa
 b. Grad superior:
- Maior – 1 stea si o tresa
- Locotinent colonel – 2 stele si o tresa
- Colonel – 3 stele si o tresa
c. Grade pentru generali
- General de brigada – o stea iar pe marginea distală o vița de vie.
- General de devizie – 2 stele iar pe marginea distală o vița de vie.
- General de corp de armata – 3 stele iar pe marginea distală o vița de vie.

Pentru medicii este prevazut de colonel.

Gradele miliare pt soldați si sergenții se decernează si retrogradează prin ordinul comanntului de brigada.
Pt locotenenți gradul militar se decernează prin ordinul comandatul armatei nationale.
Gradul militar pt ofițeri inclusiv pana la colonel se decernează prin ordinul ministrului apărării
Pentru generali se decerneaza prin decret prezidential de catre presedintele tarii.
Gradele militare se decernează in conformitate cu regulamentele in vigoare dupa pregătirea militara corespunzătoare si cu funcția
deținuta.

Tema2: Misiunile condițiile de activitate si structura organizatorica a serviciului medical al armatei naționale in campania.

1. Noțiune de medicina militara. Organizarea si tactica serviciului medical.

Noțiune de medicina militara
Medicina militara este o ramura a medicinei generale, reprezinta un sistem de cunoștințe teoretice si sfera activitatii practice
orientata la pastrarea si consolidarea sănătatii efectivului forțelor armate prevenirea îmbolnăvirea si leziunilor de lupta a militarilor,
acordarea la timp a ajutorului medical si tratamentul răniților si bolnavilor, in scopul întoarcerii in unitari in cel mai scurt timp,
timp de pace si război.
Medicina militara include in sine 3 părți componente care interacționarea intre ele:
- Știința medico- militara
- Practica medico-militara
- Organizarea Medico-militara
Ocrotirea sănătatii in cazul forțelor armate in timp de campanie este înlocuit cu cuvântul asigurare medicala care include
mai multe complexe de măsuri:
- De tratament si evacuare
- Sanitaro-igienice si amtiepidemice
- De protecție contra efectelor armelor de distrugere in masa
- De aprovezionarea de materiale medicale
- De conducere cu forțele si mijloacele serviciului medical
Medicina militara se afla la intersecție cu știința si arta militara.
Condițiile specifice ale serviciul medical care se evidențiază in războaie si conflicte au determinat separarea medicinei militare in
ramura sau disciplina aparte.
 Chirurgia de companie: Terapia de cnompanie

- Igiena de companie
- Fiziologia muncii efectivului - Epidemiologia de companie
- Toxicologia militara - Patologia militara
Organizarea si tactica
- Aprovizionarea medico-militara - Radiologia militara
serviciului militar
- Medicina a viatei militare - Geografia medico-militara
- Statistica medico-militara

Administrația medico- Istoria medicinii militare

militara

Medicina Militara
Medicina Arta militara

Metodele de studiu:
- Metoda istorico-destriptiva
- Matematica
- Analitica
- Medico-statistica
- Modelare sau simulare
Obiectivele de studiu:
- Factorii lezanti ai armamentului contemporan si acțiunea acestora asupra organismului
- Patologia specifica apăruta in rezultatul acțiunii factorilor lezanti
- Formele si metodele de organizare a asigurării medicale in diverse acțiuni de lupta
- Formele si metodele de acordare asistentei medicale, tratamentul si reabilitarea răniților si bolnavilor

Organizarea si tactica serviciului medical (OTSM)

Organizatorul e Nicolai Ivanovici. A descris triajul medical, organizarea spitalelor.
OSTM Este strâns legată cu știința militara, ea legitățile activitatii militare si arată organizarea serviciului militar si medical. Ia in
vedere patogenia, clinica, etiologia si arată influențarea lor si organizarea afecțiunilor serviciului medical.
Generalul Carol Davila a luat o importanta in război moldo turc el a întemeiat societatea crucea roșie din România.

2. Misiunile serviciului medical in condițiile de campanie si modalitățile de îndeplinire a lor.

Misiunile serviciului medical sunt determinate de:
- Gradul de dezvoltare in domeniul militar a științei medicale si a medicinei militare
- De stare sistemului ocrotirii sănătatii
- De gradul de dotare tehnica a serviciului medical
- De pregătire a cadrelor si altele

Mesiurile sunt 8 de baza:

1. Asigurarea de pregătire înalte către lupta si de mobilizarea a unităților, subunităților si instituțiilor serviciului medical
2. Participarea la completarea forțelor armate a RM cu personalul sanitar medical
3. Organizarea si efectuarea unui sistem de măsuri ce țin de acordarea la timp a asistenței medicale răniților si bolnavilor,
menținerea vieții lor si recuperarea in cel mai scurt timp a capacității de munca si de lupta.
4. Prevenirea a apariției si răspândirii bolilor in rândurilor persoanulului trupelor
5. Controlul sanitar sistematic a condițiilor de viața, trai si activitate de lupta cu scop păstrării si consolidării sănătatii militare
6. Organizarea si efectuarea măsurilor de către serviciul medical ce tine de protecția medicala a personalului trupelor armate
de distrugere in masa.
7. Aprovezionarea trupelor si formațiunilor medicale sanitar farmaceutice
8. Studiul sistematic a activitatii serviciului medical in scopul elaborării noilor metode de profilaxie si tratament.
Masurile care sunt necesare a fi prevăzute din timp:
- Pregătirea cadrelor medicale
- Complementarea serviciului medical cu cădere
- Studierea condițiilor medico-geografice teatrelor probabile de acțiuni militare
- Studierea realizarii științifice a medicale si Medico-militare din lume
- Protecția subunităților unităților Medico-militare, paza si apărarea lor
- Evidenta si darea de seama

3. Condițiile de activitatea a serviciului medical si influența lor la organizarea asigurării medicale a trupelor in
campanie.
Condiții de activitatea a serviciului medical se înțelege un complex de factori (de situație de lupta, logistica, medicala, fizico-
geografici, medico-geografici) a teatrului acțiunii de lupta care in mod direct sau indirect care actioneaza la asigurarea medicala a
trupelor in compania.

Războiul poate fi declanșat:

- prin surprindindire
- Având o perioada de pregătire
- Cu folosirea a armelor de distrugere in masa sau fără folosirea armelor de distrugere in masa

La asigurare medicala influentează:

- Gradul de pregătire de lupta a trupelor
- Gradul de asigurare a trupelor cu armament contemporan si tehnica modernă
- Tipurile de lupta: ofensiva sau defensiva
- Gradul de pregătire a serviciului medical
- Gradul de pregătire Medico-militara a trupelor a ostașilor
- Interacțiunea serviciului Medico-militare cu serviciu sanitare civile
- Gradul de protecție individuala
- Anotimpul, partea zilei

4. Structura organizatorica a serviciului medical a forței armate a RM in campanie

Se împarte in 2 părți:
- instituțiile medico-militare condusă de șeful spitalului clinic militar care se aborda ministrului apărăriii
Tema3 : Caracteristica pierderilor sanitare in companie

Efectele armelor de foc asupra oamenilor

Din armamentul obisnuit fac parte armamentul de foc (gloante cu substante explosive) si mijloacele incediare.
Perfectionarea armamentului si a tehnicii militare se efectueaza in directia cresteri capacitatii de lupta, mobilitatii si protectiei.

Din armamentul de foc fac parte:

 Armele de foc cu gloante
 Armele de foc cu schija
Factorii lezanti ai acestui armament sunt gloantele, schijele de proiectile, bombe, mine, grenade.
In structura contemporana a patologiei in companie pierderile produse in urma actiunii de foc pot constitui 15-20% din tot
volumul pierderilor sanitare.

Aceste cifre sunt determinate de faptul au aparut arme:

 cu tragere rapida
 cu capacitate inalta de patrundere
 cu capacitate inalta de precizie si distanta mare

Factorii lezanti sunt:

 Glonate de calibru mai mic (5-6 mm) cu viteza incepatoare de 1000 m/sec (pusca americana M16). Gloantele acesteia (5-6
mm) provoaca mari distrugeri ale tesuturilor moi, ruperea organelor interne, vaselor sangvine mari. Orificiul de iesire al
acestui gloante este mare si cu mari distrugeri de tesuturi.
 Proiectile si bombe care sunt imbibate in afara de substante explozibile cu bile metalice, cilindrice ori sagetilor care sunt
imbibate in corpul bombelor date.
In grosimea peretilor acestor bombe sunt imbibate cateva sute de bile cu greutatea de 0.7-1.9g. In momentul exploziei aceste
bile capata o viteza incepatoare initiala foarte mare si crapa, prefacandu-se in cateva schije de diverse forme. Bilele se distrug
prin faptul ca au o capacitate inalta de patrundere. Aceste bile, cilindre si sageti pot fi si din masa plastica.
 Mai sunt folosite minele plastice, minele sub forma de jucarii, elemente explozibile cu mecanisme de contact magnetice si
biologice.
 Folosirea lor apar traumatisme de mina explozibila, care se caracterizeaza prin traumatismele membrelor inferioare
(amputatia piciorului), comotie generala a organismului si hemoragii in organele interne.
 Proiectile – proiectile (obuze) cu explozie in volum, a caror eficacitatea de lupta este cu mult mai mare decat a celor
obisnuite. Actiunea acestor proiectile se reduce la faptul ca incarcatura se imprastie in aer, iar aerosolii obisnuiti explodeaza.
 Amestecurile incediare in baza lubrifiantilor – la aceste mijloace se refera napalmurile, amestecurile de napalm cu
adaosuri de aluminiu si magneziu sub forma de praf, termitele – amestecuri de oxid de fier cu aluminiu sub forma de praf si
fosfor alb. Napalmul are o capacitate inalta de distrugere, insotite deseori de soc si pierderea cunostintei localizate de obicei
in regiunea fetei, capului si deseori duc la asfixii.
 Armele de nemicire in masa

Cauza aparitiei si folosirii acestui tip de armament este necesitatea de a simplifica nr de forte umane pe campul de lupta si
totodata de a micsora cheltuielile pentru ducerea razboiului, micsorand considerabil nr de uz.
La baza acestor proiectile stau 3 sectii:
 De frunte – cu aparatura televizata de acaparare si insotire a tintei
 Centrala – cu partea de lupta (400-800 kg de material explozibil)
 De coada – cu mijloace de dirijare

Armele de nemicire in masa si armele obisnuite constituie totalitatea munitilor (bombele, proiectile, rachete) care pot fi lansate
din avioane sau de pe rampele de lansare asupra centrelor populate, obiectivelor industriale, social-politice cu scopul de a
produce pagube materiale si victime umane.
Armele de nemicire in masa sunt:
 Arma nucleara
 Arma biologica
 Arma chimica

Arma nucleara
Sunt 2 tipuri de arme nucleare:
 Cu acțiune exploziva (bomba atomica, cu hidrogen, bomba trifazica)
 Fara acțiune exploziva (substanțe radioactive de lupta, bombe cu neutroni)

Bomba atomica
Principalele elemente ale bombei atomice sunt:
 Incarcatura nucleara – inainte de explozie se afla in stare subcritica, adica masa acesteia este mai mica decat masa critica.
 Dispozitivul de realizare a exploziei
 Corpul bombei
Principiul de contructie a bombei atomice consta din existenta a 2 mase subcritice care sunt dispuse separat si care se unesc la
declansarea unui dispozitiv clasic, obisnuit. In momentul unirii celor 2 mase subcritice se declanșează o sursa de neutroni
(clorura de beriliu si radon), a carei actiuni in masa combustibilului nuclear produce reactia nucleara in lant.

Bomba de hidrogen
In corpul bombei de hidrogen, continand deuteriu si tritiu. Langa combustibilul cu hidrogen se mai gaseste detonator atomic de
uraniu-235 sau plutoniu-239. Explozia acestuia va crea conditii pentru desfasurarea reactiei termonucleare, adica pentru explozia
combustibilului de hidrogen.
Spre deosebire de bomba atomica, incarcatura de lupta a bombei cu hidrogen nu are masa critica.

Bomba trifazica - este o bomba care se bazeaza pe procesele de fisiune – fuziune – fisiune. Ea are la baza o bomba o bomba
termonucleara, la care se adauga fisiunea uranului-238. In urma reactiei termonucleare rezulta neutroni foarte rapizi care sunt
capabili sa provoace in continuare fisiunea nucleara uraniu-238 si astfel in aceste incarcaturi au loc procesele de fisiune-fuziune-
fisiune.

Substantele radioactive de lupa – sunt produse secundare destinate contaminarii oamenilor, animalelor, terenului. Aceastea se
prezinta sub forma solida (praf), lichida sau gazoasa (fum).

Bomba cu neutroni – are drept incarcatura nucleara californiul-251 care prin fisiune produce un flux puternic de neutroni care au
o actiune puternic iradiata.

Factorii distructivi ai exploziei nucleare sunt:

 Unda de soc
 Emisiunea de lumina
  Radiatia penetranta
 Impulsul electromagnetic
 Contaminarea radioactiva

Arma biologica – este utilizarea agentilor patogeni in scopuri agresive, care in urma raspandirii prin diferite mijloace tehnice pot
determina imbolnaviri cu caracter transmisibil (in masa) in randul populatiei sau animalelor.
Mijloacele si procedee de raspandire a agentilor patogeni:
 Prin lansare
 Prin pulverizarea
 Prin lansare
 Prin agentii diversionisti dotati cu flacoane, fiole pulverizatoare sau grenade

Indicii de recunoastere a armei biologice sunt urmatoarele semne:

 Zborul avioanelor la inaltimi joase si aparitia unor nori de fum sau ceata in urma lor
 Exploziile infundate ale bombelor de aviatie si proiectilelor de artilerie
 Aruncarea din avion a diferitor obiecte
 Prezena unui nr mare de cazuri de boli molipsitoare pentru oameni
 Imbolnaviri in masa a animelelor deomestice si salbatice

Caile de parundere in organism si modalitati de transmitere ale agentilor patogeni:

 Cale respiratorie
 Cale digestiva
 Calea cutanata

Arma chimica – este arma care foloseste unele preparate chimice pentru nimecirea oamenilor si pentru contaminarea
constructiilor, arterelor de circulatie, surselor de apa, etc.
Preparatele chimice folosite in acest scop cunoscute sub denumirea substante toxice de lupta (STL). Ele pot fi intrebuintate si pot
actiona sub forma de gaze sau vapori in stare solida (pulbere) sau in stare lichida (picaturi).
STL pot patrunde in organism prin: aparatul respirator (prin inspirare), aparatul digestiv (prin apa sau alimente contaminate) sau
prin piele.
Mijloacele de atac cu arma chimica:
 Rachete
 Bombe chimice de aviatie
 Proiectile chimice de artileriere si mine chimice de aruncator
 Pulverizarea din aparate speciale montate pe avion
 Dispozitive care contin componentele unor substante toxice de lupta.

Indicii de recunoastere a atacului cu arma chimica

 Explozia munitiei chimice este insotita de un zgomot slab, infundat
 La locul exploziei apare un nor de fum sau ceata care dispare in timp ce se deplaseaza pe directia vantului
 Din avioane se pot lansa casete din care se desprind si explodeaza un nr mare de bombe chimice mici
 In urma avioanelor se formeaza un nor de culoare inchisa care dispare repede, iar pe teren cad picaturi de substante
toxice de lupta
 Pe sol, vegetatie, cladire apar picaturi sau pete uleioase de culoare inchias
 Vegetatia isi schimba culoarea si se vestejeste la catva timp dupa atac; in zona atacului apare un miros particular de
substante care produc iritarea organelor respiratorii
 Apar cadavre de pasari sau alte animale

Clasificarea STL se imparte in:

1. Subst toxice de lupta cu actiune generala
 STL neuroparalitic (tabun, sarin, soman)
 STL psihochimice (LSD-25, mescalina, BZ, bufetonina, hermina)
 STL hematice (hidrogen arsenat, oxid de carbon)
 STL nervoase (acid cianhidric, clorcian)
2. Subst toxice de lupta cu actiune vezicanta (iperita, levizita, azotiperita)
3. Subst toxice de lupta cu actiune sufocanta (fosfen, difosgen)
4. Subst toxice de lupta cu actiune iritanta
 STL lacrimogene (cloracetofenona, cianura de brombenzil, CS)
 STL stranutatoare (difenil clorarsina, difenil cianarisina, adamsita)
  STL vomive (eticarbazol)

Caracteristica pierderilor sanitare

Pierderi generale – sunt pierderile umane survenite de trupe in timp de campanie.
Pierderi generale pot fi:
1. Pierderi nerecuperabile:
 Decedati pe campul de lupta
 Disparuti fara veste
 Cazuti in prizonierat
2. Pierderi sanitare – sunt militari care prin starea sanatatii si-au pierdut capacitatea de lupta pe un termen nu mai putin de 24
h si au fost evacuati la formatiunile medicale, unde au fost trecuti in evidenta medicala si au primit ajutor medical.
 Pierderi sanitare in cadrul acțiunilor de lupta (raniti)
 Pierderi sanitare in afara acțiunilor de lupta (bolnavii)

Categoria ranitilor – include toti lezatii care au avut de suferit un urma actiunii directe sau indirecte a mijloacelor de lupta ale
inamicului sau a conditiilor de lupta.
Categoria bolnavilor – include ranitii si bolnavii aparuti in afara actiunilor de lupta.

Pierderile sanitare aparute in cadrul actiunilor de lupta se clasifica:

E. Dupa factorul etiopatogenetic:
7. Clasa I – leziuni mecanice (contine mai multe grupe in functie de localizarea si profunzimea ranirii)
 Traumatisme inchise
 Traumatisme deschise
 Traumatisme penetrante
 Traumatisme nepenetrante
 Traumatisme cu fractura oaselor
 Traumatisme fara fractura oaselor
8. Clasa II – leziuni termice (ele se divizeaza dupa suprafata si pronfuzime)
 Combustiile
 Degeraturile
9. Clasa III – leziuni actinice:
 Leziunea actinica acuta
 Leziunea actinica cronica
10. Clasa IV – leziuni chimice
 Leziuni cu substante neuroparalitice (fosfororaganice)
 Leziuni cu actiune generala (acid cianhidric, clorcian)
 Leziuni de actiune asfixianta (fosgen, difosgen)
 Leziuni de actiune cutanovizicante (lezivita, iperita)
 Leziuni cu alte substante toxice (lacrimogene, iritante)
11. Clasa V – leziuni bacteriologice
 Leziuni cu substante bacteriene (care la randul se imparte conform clasificarilor maladiilor infectioase)
 Leziuni cu toxinele bacteriane
12. Clasa VI – stari reactive
 Stari reactive de scurta durata
 Stari reactive prolongate
F. Dupa tipul de armament:
5. Pierderi sanitare prin arma obisnuita (clasica) – alba
6. Pierderi sanitare prin arma nucleara
7. Pierderi sanitare prin arma chimica
8. Pierderi sanitare prin arma bacteriologica
G. Dupa nr si modalitatea de actiune a factorilor lezanti ce actioneaza asupra corpului:
1. Leziuni combinate (leziuni in urma actiunii a 2 sau mai multe tipuri de arme ori a 2 sau mai multi factori lezanti ai unei si
aceeasi arme – traumatism+combusite+boala actinica)
2. Leziuni asociate (lezarea a 2 sau mai multe regiuni anatomice ori organe printr-un singur proiectil – ranire toraco-
abdominala prin glonte)
3. Leziuni multiple (leziuni a 2 sau mai multe regiuni anatomice in urma actiunii a 2 ori mai multe elemente ale unuia si
aceluiasi factor lezant)
H. Dupa gravitatea leziunilor:
5. Raniti (bolnavi) extrem de gravi
 6. Raniti (bolnavi) gravi
7. Raniti (bolnavi) de gravitate medie
8. Raniti (bolnavi) de gravitate usoara

Pierderile sanitare in afara actiunilor de lupta se clasifica:

21. Bolile infectioase si parazitare
22. Tumori
23. Bolile sangelui, ale organelor hematopoietice si unele tulburari ale mecanismului imunitar
24. Bolile endocrine, de nutritie, de metabolism
25. Tulburari mentale si de comportament
26. Bolile sistemului nervos
27. Bolile ochiului si anexelor lui
28. Bolile urechii si apofizei mastoide
29. Bolile aparatului circulator
30. Bolile aparatului respirator
31. Bolile aparatului digestiv
32. Bolile pielii si tesutului celular subcutanat
33. Bolile sistemului osteo-articular, ale muschilor si tesutului conj
34. Bolile aparatului genito-urinar
35. Sarcina, nastere, lauzita
36. Unele afectiuni a caror origine se situeaza in perioada perinatala
37. Malformatii congenitale, deformatii si anomalii cromazomiale
38. Semne, simptome si rezultate anormale ale investigatiilor clinice si de laborator
39. Leziuni traumatice, otraviri (intoxicatii)
40. Cauze externe de morbiditate si mortalitate

Volumul pierderilor sanitare – este nr de raniti si bolnavi aparuti intro anumita perioada de timp exprimat in cifre absolute.
Contribuie:
 Planificarea asigurarii medicale
 Modul de organizare si desfasurare a asigurarii medicale a trupelor in companie
 Modalitatea si ritmul scoaterii ranitilor si bolnavilor de pe campul de lupta si evacuare lor
 Instruirea formatiunilor medicale, aprovizionarea acestora cu materiale sanitaro-farmaceutice si completarea cu personal
medico-militar
 Volumul ajutorul medical

Pierderi sanitare probabile – sunt pierderile sanitare care se prevad pana la inceperea luptei.

Volumul pierderilor sanitare este influentata de urmatorii factori:

1. Modalitatea de desfasurare a razboiului
 Cu folosirea armelor de distrugere in masa
 Fara folosirea armelor de disrtugere in masa
2. Tipurile de lupta
 Ofensiva
 Defensiva
3. Modalitatea de trecere la actiunea de lupta
 Prin contact nemijlocit cu inamicul
 In afara contactului nemijlocit cu inamicul
4. Proprietatile tehnico-tactice ale armamentului utilizat
5. Caracteristica reliefului (terenului) de munte, ses, condiile meteo, timpul anului, zilei
6. Raportul fortelor si mijloacelor partilor beligerante
7. Gradul de pregatire de lupta a efectivului subunitatilor si marilor unitati
8. Gradul de protectie a subunitatilor si gradul de protectie individuala
9. Starea fizica si morala a efectivului

Pierderile sanitare se calculeaza pentru o zi de lupta la esaloanelor tactice (batalion, bragada) pentru o operatiune militara – la
esaloanele operative (corp, armate).

Structura pierderilor sanitare – se intelege raportul procentual dintre diferite categorii de raniti si bolnavi.
Structura pierderilor sanitare depinde de urmatoarii factori:
  Felurile de armament folosit de inamic
 Factorii lezanti si armelor
 Timpul anului, zilei
 Starea sanitaro-epidemiologica a trupelor si terenului actiunilor de lupta
 Gradul de protectie a militarilor
 Genul de arma

Este necesar de a cunoaste structura pierderilor sanitare pentru:

 Asigurarea nr necesar de specialisti la nivelul formatiunilor medicale
 Asigurarea nr necesar de formatiuni medicale specializate
 Inzestrarea formatiunilor medicale cu materiale sanitaro-farmaceutice.

Structura reala a pierderilor sanitare poate fi cunoascuta numai dupa finisarea luptei.
 In cazul folosirii armei nucleare structura pierderilor poate fi (leziuni combinate, combustii, boala actinica, leziuni
traumatice pure)
 In cazul folosirii armei obisnuite (raniti, contuzionati, combustionati)
 In cazul leziunilor combinate

Influenta volumului si structurii pierderilor sanitare

Cunoastearea volumului si structurii pierderilor sanitare posibile de catre medicii militare contribuie la planificarea si organizarea
asigurarii ajutorului medical, la repartizarea mai rationala a medicilor specialisti si a materialelor.

Tema 4: Organizarea măsurilor curative-evacuatorice la trupe de campanie.

1. Esența sistemului de tratament pe etape cu evacuarea dupa destinație si principiile caracteristice acestui
sistem.
Esența sistemului de tratament pe etape cu evacuarea dupa destinație consta in organizarea si efectuarea la timp a
unui complex de măsuri consecutive si succesive in acordarea si organizarea tratamentului răniților si bolanvilor la
etapele medicale in îmbinare cu evacuarea răniților si bolnavilor dupa destinație in funcție de situație de lupta si medicala
reala creată.

Din aceasta definiție reesa mai multe principii:

a. Acordarea la timp a ajutorului medical si tratamentului – se asigura prin căutarea cât mai rapid a răniților
pe câmpul de lupta. Toti luptătorilor trebuie sa cunoască primul ajutor ca să-l acorde pe câmpul de lupte.
Organizarea corecta, existenta utilijului respectiv.
b. Organizarea si efectuarea acordarea si organizarea tratamentului in mod consecutiv – in mod normal
bolnavul trebuie sa fie primit, înregistrat, investigat, acordarea primului ajutor medical, si tratamentul propriu
zis. Timp de război asta este imposibil, astfel ajutorul medical de acorda de la simplu la compus cu scop de a
menține viața începând de la linia frontului pana la spitale.
c. Respectarea succesivitatii in acordarea ajutorului medical si tratamentului - cunoașterea de către toți
medicii a particularitatile a acordării ajutorului medical in timpul războiului.
d. Simplificarea nr de etape medicale sau reducerea de etape medicale – in timpul 2-le-a războiul mondial
existau 7-8 etape de tratament medical asta ducea la înrăutățirea stării de sanatate. Astfel la ziua de azi se prevede
4 etape: punctul medical batalionului, punctul medical brigazii, punctul medical individual, punctul medical
spitalului.
e. Evacuarea răniților si bolnavilor dupa destinație – cei cu patologii stomatologice sunt evacuații in centrii de
stomatologii etc..
f. Specializarea pe larg a instituțiilor medicale a spitalelor
g. Colaborarea strânsă dintre serviciul medical al Armatei Naționale si a Minesterului Sănătatii.
h. Fractionarea sau eșalonarea a ajutorului medical acordat răniților si bolnavilor
i. Folosirea pe larg a mijloacelor mecanizate de evacuare a răniților si bolnavilor.

2. Tipurile si volumul ajutorului medical acordat răniților si bolanvilor in campanie.

Tip de ajutor medical este o lista de măsuri curativ profilactice efectuate pe câmpul de lupta sau caracteristice pentru
etapa medicala concretă.

Tipurile de ajutor medical sunt:

1. Primul ajutor – se acorda pe câmpul de lupta la locul rănirii in mod de autoajutor sau ajutor reciproc dar si de către
sanitari, instructori sanitari, șoferi sanitari, sanitari pușcaș (in plutoane) si se face cu scopul de a salva viața si de a
evita complicațiile posibile.
Pentru acordarea primului ajutor se folosesc:
- Trusa medicala individuala,
- Pachetul individual antichimic,
- Pachetul individual de pansament,
- Trusa medicala de campanie,
- Trusa pentru trupe
- Mijloacele improvizate aflate la de mâna.
Timpul optim de acordare a primului ajutorului este primele 20-30 minute de la lezare.
Conținutul este o lista de măsuri curativ-profilactic (din manual).

2. Ajutorul premedical – se acorda la punctele medicale ale batalioanelor de către felcer si se face cu scopul dea
corija primul ajutor deja acordat, dea reduce gravitatea leziunilor si dea evita complicațiile posibile. Timpul
optim este primele 2-3 h. Conținutul din manual.
3. Primul ajutor medical de către medici – se acorda de regula la punctele medicale ale brigăzilor de către medici
de pregătire generală si se face cu scopul de a diminua consecințele leziunilor ce face pericol pentru viața, dea
combate complicațiile apărute si dea evita complicațiile posibile si dea pregăti răniții si bolnavii pentru evacuarea
lor ulterioară. Timpul optim este primele 4-6 h dupa rănite. Primul ajutor conține 2 grupe de măsuri:
- Măsuri de urgentă neefectuarea lor provoacă decesul
- Măsurile care pot fi amânate fără consecințe grave pentru rănitul sau bolnavul concret (conținut acestor
măsuri din manual)
4. Ajutor medical calificat – se acorda de regula la detașamentele medicale independete de către medici chirurgi
si terapeuti. Se face cu scopul dea lichida consecințele leziunile ce poarta pericol pentru viața, dea combate si
dea evita complicațiile respectiv apărute si posibile. Timpul optim este primele 6-8 h dupa rănire. Conține 2
subtipuri:
a. Ajutorul calificat chirurgical - conține 3 grupe de măsuri:
- măsurile de urgentă neefectuarea cărora duce la deces,
- măsurile cărora pot fi efectuare in situație excepționale,
- măsurile care pot fi amânate fără consecințe pentru rănitul.
b. Ajutorul calificat terapeutic - conține 2 grupe de măsuri:
- Măsurile de urgentă
- Măsurile de urgentă care pot fi amânate
5. Ajutorul medical specializat – se acorda in spitalele (centrele) specializate de către medici specialiști de profil
îngust care au la dotarea sa materiale si utilaj medical special. Ce face cu scopul de a restabili funcțiile organelor
si sistemelor dereglate si dea pregăti răniții si bolnavii pentru tratamentul ulterior. Timpul optim este primele 24
h dupa rănire

Volumul ajutorul medical este o lista de măsuri curativ-profilactice efectuate in cadrul concretului tip de ajutor medical
in funcție de situație de lupta sau medicala real create.
Primul ajutor medical conține 2 măsuri de urgentă, fiecare măsuri conține o lista de masuri. Cand situația de ameliorarea
cand nr de răniți si bolnavi este destul de mic, primul ajutor medical se va acorda si măsurile de urgentă si cele care pot
amânate astfel acestea se numesc volum integral de ajutor medical.
In situații de război complicate volumul ajutorului medical este restricționat si se reduc pana la măsurile de urgentă.

3. Etapa de tratament medicala. Definiție. Schema principiala de instalare/amplasarea si cerințele către terenul
de amplasare.
Evacuarea medicala - forțele si mijloacele serviciului medicale amplasate pe caile de evacuare cu scopul de a primi
răniții si bolnavii, de ai înregistra, dea face triajul medical, de a acorda ajutorul medical respectiv, de a pregăti lezați pe
tru evacuarea ulterioară.

Cerințele:
1. Terenul sa fie ales – la distanța de linia frontului in funcție de timpul sau felul de lupta
2. In apropierea nemijlocita de acest teren trebuie sa fie cai de evacuare si o sursa de apa.
 3. La distanța de direcția loviturii principale a inamicului
4. Terenul sa asigura mascarea etapei date
5. Suprafața terenului sa asigure instalarea comoda a secțiile funcționale ale etapei date.
6. Sa fie ales acest teren, sa fie ales in apropierea focarelor de pierdere in masa
7. La distantele de subunitățile ținta (punctele de conducere, punctele de comanda, subunitățile aeriene) măcar 2-4
km de la aceste subunități
8. La o direcție inaccesibila pentru tancurile inamicului
9. Terenul sa nu fie contaminat cu subs toxice, radioactive sau bacteriene
10. Starea sanitara epidemică a terenului sa fie satisfăcătoare

Schema de instalare principiala:

4. Triajul medical. Esența, tipurile, scopurile si organizarea.

Triajul medical – este repartizarea răniților si bolnavilor in grupe ce necesita masuri omogene curativ-profilactice sau
de evacuare si transport.

Sunt 2 tipuri de triaj:

- Triajul a cadrul formațiunii (triajul in cadrul unitatea date)
- Triajul de evacuare si de transport

Scopurile triajului in cadrul formațiunii:

- Selectarea răniților si bolnavilor ce poarta pericol de cei din jur
- Aprecierea necesității lezatului concret in acordarea ajutorului medical la etapa data
- Aprecierea locului unde va fi acordat ajutorul medical
- Aprecierea ordinii de acordare ajutorului medical

Scopurile triajului de evacuare si transport:

- Aprecierea direcții evacuării
- Aprecierea mijlocului de transport
- Aprecierea poziției ranitului sau bolnavului in timpul rănirii
- Aprecierea ordinii de evacuare a ramitului sau bolnavului concret
Organizarea:
Triajul medical se face de către o equipa de triaj in componenta unui medic, a 2 persoane cu studii medii si 2 registratori.
Registratorului ii indica ce sa scrie in fisa medicala primara, care este diagnosticul si de ce are necesitate. Asistentele
medicale sau persoanele de studii medicale le indica ce fel tratament necesita de ajutor medical.
Se interzice ca răniții noi apăruți sa fie așezate pe locurile eliberate dar doar înainte.

Tipuri de etichete:
 Roșu de urgentă
 Galben ajutorul poate fi amânat
 Verde răniți ușori
 Gri sau sura pe tru pentru agonizați
 Negru pentru cei decedați
In fruntea acestei echipe de triaj trebuie sa fie cel mai experimentat medic. Modul efectuat al triajului medical depinde
viața bolnavului.
Triajul medical se face in baza diagnosticului, pronosticului, si poarta un caracter pt fiecare rănit si se face in continuu
la fiecare etapa de tratament.

In urma triajului medical la orice etapa medicala toți răniții si bolnavii se repartizează in 3 grupe:
- Răniți si bolnavii care face pericol pentru cei din jur
- Raniti si bolnavi cărora ajutorul medical va fi acordat la etapa data
- Răniții si bolnavii care vor fi evacuați mai departe fără acordarea ajutorului medical la etapa data.

5. Evacuarea medicala a răniților si bolnavilor. Definiție, tipurile si principiile de organizare.

Evacuarea medicala – este un complex de masuri ce tine de căutarea răniților si bolnavilor pe câmpul de lupta, scoaterea
lor de pe câmpul de lupta, adunarea acestora si transportul propriu-zis a răniților si bolnavilor pana la etapa medicala
finala cu scopul de acorda la timp ajutorul medical si tratamentul răniților si bolnavilor.

Tipurile de evacuarea:
a. Dupa direcție (de pe câmpul de lupta prin punctul medical al batalionului, punctul medical al brigăzii pana la
detașamentul medical independent)
b. Dupa destinație ( de la detașamentele medicale independente la spitalele specializate)

Principii de organizarea a evacuării medicale:

- Evacuarea „spre sine” sau „la sine” - este principiul de baza si se folosește in timpul acțiunii de lupta
- Evacuarea „de la sine” – se folosește in timpul dintre lupte, sau timpul de pregătire către acțiunea de lupta cand
sunt putini răniți si care șeful serviciului medical cu mijloacele proprii evacuează răniții si bolnavii la etapa
ulterioară.
- Evacuarea „peste sine” – se folosește in cele mai dificile condiții de lupta. Șeful serviciului medical cu mijloacele
proprii evacuează din etapele subalterne la etapa medicala ulterioară fără a trece pe la etapa medicala proprie.
- Evacuarea „cu sine” sau „dupa sine” – se folosește in timpul deplasării sau in timpul esirii din circuire. Toți răniți
si bolnavii trebuie sa fie evacuați.
- Coincidenta cailor de evacuare cu drumurile de aprovizionare