1. Noţiune de calamitate. Clasificarea calamităţilor.

Prin dezastru (catastrofa, calamitate) inţelegem un eveniment spontan, provocat de puterile naturii sau de
activitatea umană, urmat de distrugeri, pierderi materiale şi umane. In aspect medical dezastrul poate fi
definit astfel: eveniment spontan urmat de o situaţie excepţională care este insoţită de pierderi generale
umane şi sanitare, cu patologie specifică, care necesită asistenţă medical urgentă, scoaterea din funcţiune
parţială ori totală a instituţiilor medicale şi a cadrelor medicale, iar pentru lichidarea consecinţelor sunt
necesare forţe şi mijloace medicale din afara focarului (raionului accidentat de dezastru).
Clasificarea calamităţilor în funcţie de:
a) numărul lezaţilor:
 minore (numărul răniţilor şi decedaţilor 25 100 sau necesită
spitalizare 10 50 lezaţi);
 medii (numărul răniţilor şi decedaţilor 100 1000 sau
necesită spitalizare 51 250 le zaţi);
 de amploare (numărul răniţilor şi decedaţilor peste 1000 sau
necesită spitalizare mai mult de 250 lezaţi);
b) amploarea răspândirii consecinţelor:
 locală (cuprinde un compartiment al unei uzine,
 de obiect (fabrică, uzină, instituţie de
 municipală (un
 regională (o regiune, o republică, o
 globală (câteva ţări, continente, întregul glob
2. Situaţie excepţională. Determinarea şi criteriile situaţiei excepţionale.

Situaţie excepţională în aspect medical este situaţia în care apare o disproporţie între necesităţile în acordarea
ajutorului medical lezaţilor şi posibilităţile sistemului sanitar din raionul accidentat de dezastru.
Criteriile temporare de apreciere a situaţiei excepţionale sunt:
- numărul lezaţilor - de la 10 până la 15-25 persoane, dintre care 2-4 decedaţi;
- îmbolnăviri în grup de boli contagioase - 50 persoane şi mai mult;
- îmbolnăviri în grup de maladii de etiologie necunoscută - 20 persoane şi mai mult;
- îmbolnăviri în grup de maladii cu febră necunoscută - 15 persoane şi mai mult;
- dacă morbiditatea şi mortalitatea în zona dată depăşeşte de 3 ori indicii precedenţi.
Aceste criterii, pe parcursul aprecierii situaţiei excepţionale, pot fi modificate cantitativ şi calitativ. In acest
context, o influenţă determinantă vor avea tipul calamităţii, amploarea ei, situaţia medicală concretă, creată în
focarul dezastrului.
3. Noţiune de caracteristică medico-tactică a catastrofelor.

Particularitati specifice a multor dezastre care sunt clasificate:

# imprevizibilitate după loc şi timp a multor dezastre;
# apariţia simultană într -un timp relativ scurt a pierderilor generale umane şi sanitare;
# odată declaşînduse unele dezastre pot duce în lanţ ladeclanşarea altor dezastre.
Cuprinde cateva elemente:
1.Caracterul si dimensiunile focarului.
2.Volumul si structura posibila a pierderilor sanitare de focar.
3.Gradul de scoatere din functiune a instit. med si a personalului medical.
4.Prezenta sau absenta contaminarii terenului cu s.radioactive, toxice, bacteriene.
5.Starea sanitaro-epidemica a terenului creata in urma dezastrului concret.
4. Caracteristica medico-tactică a inundaţiilor catastrofale.

Inundaţiile catastrofale pe suprafeţe mari influenţează asupra tacticii organelor de conducere ale ocrotirii
sănătăţii, protecţiei civile şi asupra serviciilor medicale ale ministerelor, departamentelor de forţă antrenate
(implicate) în lichidarea consecinţelor, asupra organizării
şi folosirii forţelor şi mijloacelor serviciului medical.în aceste cazuri, o mare însemnătate au suprafaţa
(proporţiile) terenului inundat şi numărul populaţiei rămase fară adăpost, produse alimentare, apă; fară
asistenţă medicală şi socială în primele clipe (ore. zile) de inundaţie. Populaţia din această zonă va fi supusă
acţiunii apei cu temperatura scăzută, vântului, umidităţii aerului şi a altor factori meteorologici. Inundaţiile
catastrofale constituie circa 33-35% din toate calamităţile. Ele pot fi provocate de: ploile abundente,
revărsarea lacurilor
de acumulare ale staţiilor hidroelectrice, iazurilor, topirea bruscă a zăpezii, gheţarilor; de valurile de apă de
pe litoral, tsunami. Defectarea (spargerea) barajelor, digurilor poate provoca alunecări de teren, cutremur
etc.
Dimensiunile focarului de inundaţie depind de:
- volumul apei;
- relieful zonei;
- durata şi intensitatea ploilor.
Asupra volumului şi structurii pierderilor sanitare în focarele de inundaţie catastrofală influenţează un şir de
factori:
1) înştiinţarea la timp a populaţiei din zona cu risc de inundaţie;
2) gradul de pregătire pentru evacuarea populaţiei;
3) densitatea populaţiei în zona respectivă;
4) caracterul construcţiilor;
5) perioada zilei (noapte, zi);
6) anotimpul;
7) distanţa dintre localităţi (sat, oraş) şi baraj;
8) înălţimea valului de inundaţie, timpul de parcurgere, temperatura
apei;
9) înrăutăţirea stării social-economice în zonă.
Eficacitatea în acordarea asistenţei medicale sinistraţilor şi în folosirea forţelor şi mijloacelor serviciului
asistenţei medicale de urgenţă va creşte considerabil, dacă vom împărţi convenţional focarul de inundaţie în
patru zone. Volumul şi structura pierderilor sanitare variază în funcţie de viteza apei, înălţimea valului de apă,
distanţa de la localităţi până la obiectul hidrologic cu fenomen de inundaţie (taifun, tsunami, tulburări ale
mării, oceanului etc.).
Volumul si strutura pierderilor umane vor oscila in functie de:
- densitatea popul in zona de inundatie;
- instiitarea la timp a popul; - distanta localitatii populate de la loocul initierii unundatiei;
- distanta localitatilor inundate de la institutiile medicale;
- inaltimea si timpul trecerii valului inundat;
- t apei si mediului ambiant;
- timpul inundatiei;
-nivelul de instruire prealabila a popul;
- nivelul de pregatire a protectiei civile si SAMU.
Zona I (zona inundatiilor catastrofale) viteza valului – 30 km/ora, T / 30 min, L -6-12 km
Zona II (zona scurgerii rapide)-viteza scurgerii apei-15-20 km/ora,T – 50-60 min,L -15-20 km
Zona III (zona scurgerii medii)-viteza scurgerii apei-10-15 km/ora, T 2-5 ore, L -30-50km
Zona IV(Zona revarsarii apei)vitera scuergerii apei6-10 km/ora,T-4-10ore, L-pina la 36-70km
La lichidarea consecinţelor inundaţiilor catastrofale vor participa forţele şi mijloacel protecţiei civile,
Ministerului Sănătăţii şi formaţiunile medicale ale ministerelor de forţă. în focar vor fi trimise echipe speciale
(brigăzi) pentru a acorda:
- ajutorul premedical (cu felcer);
- primul ajutor medical (cu medic).
Pentru organizarea măsurilor sanitaro-igienice şi antiepidemice, în focarul de inundaţie vor fi trimise echipe
de recunoaştere sanitaro-epidemice, brigăzi de asistenţă sanitaro-epidemică, formate pe baza centrelor de
medicină profilactică (raionale, orăşeneşti, republicane).
5. Caracteristica medico-tactică a cutremurului de pământ.
Seismul reprezintă o mişcare puternică şi bruscă a scoarţei pământului, provocată de dislocări subterane, de
erupţii vulcanice etc.
Conform datelor literaturii de specialitate, seismul ocupă un loc de frunte în şirul calamităţilor naturale ori
spontane, în ceea ce priveşte consecinţele devastatoare. Circa 60% din victimele tuturor calamităţilor naturale
îi revin seismului. Tabloul general al seismului se poate compara cu cel al unui bombardament puternic sau al
unei explozii atomice.
După origine, cutremurele se clasifică în:
- cutremure prin surpare;
- cutremure vulcanice;
- cutremure tectonice.
Cutremurele prin surpare au loc atunci când mase mari de roci se prăbuşesc în golurile, formate în mod
natural sau artificial, dintre rocile scoarţei pământeşti. Cutremurele vulcanice au loc în timpul erupţiilor
vulcanice. Aceste două tipuri de cutremure au un caracter local din punctul de vedere al pericolului, deoarece
energia degajată este relativ mică şi procesul are loc la adâncimi relativ mici. Cutremurele tectonice au loc la
adâncimi de zeci şi chiar sute de km în interiorul pământului şi sunt provocate de rupturile apărutenîn scoarţa
pământului şi în mantia superioară a lui. în funcţie de adâncimea focarului, cutremurele pot fi:
- superficiale (până la 70 km);
- intermediare (70-300 km);
- adânci (până la 700 km).
Câteva particularităţi deosebit de specifice acestui gen de calamitate pun în gardă întreaga omenire, şi anume:
1) lipsa aparatajelor şi utilajului special care ar detecta precis locul şi timpul producerii seismului,
magnitudinea, epicentrul, numărul şi periodicitatea zguduiturilor;
2) apariţia simultană, într-un timp scurt, a unui număr impunător de pierderi umane şi panicii în rândurile
populaţiei din zona afectată;
3) declanşarea şi a altor calamităţi - alunecări de teren, inundaţii catastrofale, incendii, contaminarea
teritoriului cu substanţe toxice şi radioactive etc.
Aspectul medical al seismului este determinat de studierea factorilor nocivi şi acţiunea lor asupra organismului
uman, patologia nspecifică apărută, formele şi metodele de organizare şi acordare a asistenţei medicale
lezaţilor, tratamentul şi recuperarea medicală cu expertiza medicală în vederea determinării capacităţii de
muncă.
Factorii lezanţi ai seismului sunt diverşi:
- mecanici: contuzii, plăgi, luxaţii, fracturi, hemoragii interne şi externe, comoţii;
- fizici: electrocutări, arsuri, iradieri;
- chimici: intoxicaţii;
- sociali: insuficienţa condiţiilor igienice şi apariţia bolilor contagioase;
- psihologici: dereglări psihice.
Factorii enumeraţi pot acţiona asupra organismului uman în mod diferit:
- izolat (leziuni izolate);
- în combinaţie (leziuni combinate);
Pentru cadrele medicale care planifică şi organizează asigurarea medicală în procesul de lichidare a
consecinţelor seismului este important să cunoască şi să aprecieze situaţia medicală din teritoriul afectat de
seism. Această apreciere a situaţiei medicale este inclusă în caracteristica medico-tactică a seismului, care, la
rândul său, include mai multe elemente, principalele din ele fiind;
- dimensiunile focarului;
- volumul şi structura pierderilor sanitare;
- gradul deteriorării instituţiilor sanitare;
- prezenţa sau absenţa contaminării teritoriului cu substanţe toxice şi radioactive;
- starea sanitaro-epidemiologică a teritoriului afectat de seism.
Evident că aceste elemente pot fi prezente în focarul seismuluicomplet ori parţial, în funcţie de localitatea
afectată şi de obiectele economice situate în această zonă. De aceea, descrierea acestor elemente dă
posibilitate cadrelor medicale de conducere din teren şi din eşaloanele superioare să ia decizii privind
asigurarea medicală în procesul de lichidare a consecinţelor seismului, utilizând o tactică sau alta medicală. în
funcţie de situaţia medicală concretă la moment şi pe parcurs.
O deosebită importanţă au valoarea şi structura pierderilor generale şi sanitare. Acestea depind de;
- magnitudinea seismului;
- durata undei maxime;
- momentul apariţiei seismului;
- tipul construcţiei din teren, densitatea populaţiei şi locul unde se află ea în momentul seismului (în clădiri sau
în afara lor);
6. Caracteristica medico-tactică a avariilor la transportul feroviar.

1. acţiunilor factorilor externi (calamităţi naturale, catastrofe tehnologice Ia întreprinderi, explozii,

incendii ş.a.);
2. încălcării regulilor de exploatare tehnică;
3. asistenţei tehnice necalificate şi întârziate a căilor ferate;
4. nerespectării de către personal a cerinţelor privind transportarea încărcăturilor cu caracter inflamabil şi
exploziv
5. în multe cazuri, aceste catastrofe sunt însoţite de traume şi victime omeneşti, de mari pierderi
materiale şi ecologice.
La adoptarea hotărârii privind planificarea şi organizarea lucrului de salvare a fost propusă gradaţia
catastrofelor transportului feroviar.
1. După tipul de trenuri:
a) catastrofe cu trenuri de pasageri;
b) catastrofe cu trenuri de marfa;
c) catastrofe cu trenuri de pasageri şi cu trenuri de marfa.
2. După caracterul accidentului:
a) tamponare;
b) deraiere;
c) incendiu;
d) accidente combinate.
- tamponare + deraiere;
- tamponare + incendiu;
- deraiere + incendiu;
 - tamponare + deraiere + incendiu.
3. După urmările medicale:
a) După gravitatea urmărilor medicale:
b) După caracterul lezărilor:
- cu traume mecanice;
- cu traume sub formă de combustii;
- cu intoxicaţii;
- cu lezare prin radiaţie;
- cu leziuni combinate.
Lezări mecanice, în cele mai multe cazuri, sunt rănirea ţesuturilor moi. fracturile închise ale membrelor,
comoţiile cerebrale, sindromul strivirii îndelungate, care necesită ajutor de urgenţă în 20% din cazuri.
Având în vedere că catastrofele feroviare deseori au loc noaptea. departe de centrele populate, este
necesară o informaţie operativă în ceea ce priveşte locul accidentului şi amploarea lui, pentru a trimite. în
cel mai scurt timp. detaşamentele corespunzătoare, cu scopul de a lichida urmările acestei catastrofe şi a
acorda ajutorul medical necesar.
7. Caracteristica factorilor lezanţi ai catastrofelor.
Caracteristica factorilor lezanți ai calamităților
Aspectul medical al calamităților este determinat de diversitatea factorilor
lezanți, acțiunea acestora asupra organismului uman cu apariția patologiei specifice,
formele și metodele de sprijin medical în procesul de lichidare a consecințelor
medicale ale calamităților.
Factorii lezanți ai calamităților sunt:
- mecanici – unda de șoc provocată de explozii, căderea obiectelor de la
înălțime. prăbușirea construcțiilor și altele;
- fizici – curentul electric;
- termici – temperaturile înalte și scăzute;
- chimici – substanțele toxice;
- actinici – substanțele radioactive;
- biologici – microorganismele;
- psiho-emoțional (stresul).
Unda de șoc prezintă o porțiune de aer comprimat care se răspândește de la
epicentrul exploziei spre periferie în toate direcțiile cu viteză supersonică (1224
km/oră). Acțiunea ei asupra organismelor vii poate fi directă sau indirectă (proiectile
secundare) și se manifestă prin diverse traume: fracturi, contuzii, comoții,
atât a membrelor și țesuturilor exterioare, cât și a organelor interioare. Gravitatea
acestora este proporțională mărimii surplusului de presiune asupra țesuturilor și
se determină în kg/cm2. Astfel, la un surplus de presiune de 0,2-0,4 kg/cm2 pot fi
provocate leziuni ușoare sub formă de contuzii, comoții ale țesuturilor moi, luxații
ale membrelor sau lezarea membranei timpanice. Traumele de gravitate medie
pot apărea la un surplus de presiune asupra organismului de 0,4-0,6kg/cm2. Traumele
grave apar la un surplus de presiune de 0,6-0,9 kg/cm2. Leziunile extrem
de grave, în unele cazuri incompatibile cu viața, apar la un surplus de presiune
mai mare de 0,9 kg/cm2. Căderea elementelor de construcții și altor obiecte pot
provoca leziuni deschise sau închise și deseori acestea sunt asociate cu sindromul
de zdrobire a membrelor (krag sindromul). În cazul acțiunii asupra organismului
a curentului electric sunt provocate electrocutările cu arsuri și deferlări patologice
ale organelor interne. Temperaturile înalte provoacă combustii de diferite grade de Temperaturile
scăzute provoacă degerături de diferite grade de afecțiune a țesuturilor în
profunzime și suprafață. Substanțele toxice provoacă intoxicații acute și cronice,
cât și arsuri. Substanțele radioactive în dependență de forma de acțiune provoacă
boala actinică, care poate fi acută și cronică. Substanțele bacteriene pot avea acțiune
directă (receta microbiană, bioterorism, arma bacteriologică) și indirectă (înrăutățirea
stării sanitaro-igienice și antiepidemice) provoacă maladiile infecțioase,
care pot fi simple ori deosebit de periculoase. Factorii psihoemoționali (situația
drastică în focar, pierderea apropiaților) provoacă stările reactive, care după timp
pot fi de scurtă durată și de lungă durată. Factorii lezanți ai calamităților naturale,
tehnogene și sociale sunt specifici tipurilor de calamitate, pot acționa direct sau
indirect, izolat sau în combinație asupra organismelor vii. Toate pierderile umane
apărute ca rezultat al acțiunii directe sau indirecte a factorilor lezanți ai calamităților
asupra organismului uman se numesc pierderi generale umane. Ele sunt
divizate în două categorii:
- pierderi nerecuperabile - decedații și persoanele dispărute;
- pierderi sanitare- persoanele care au rămas în viață, însă în urma acțiunii
directe sau indirecte a factorilor lezanți și-au pierdut capacitatea de muncă
pe o perioadă mai mare de 24 ore, au sosit de sine stătător ori au fost aduși
la instituțiile medicale (etapele) medicale unde au fost trecuți în evidența
medicală și au primit asistența medicală.
Pierderile sanitare se clasifică după factorului etiopatogenetic, după gravitate, după
localizare anatomică și după numărul și modalitatea de acțiune a factorilor lezanți.

8. Pierderile sanitare în caz de catastrofe, noţiune şi clasificarea lor.

Pierderile sanitare se clasifică după factorului etiopatogenetic, după gravitate, după
localizare anatomică și după numărul și modalitatea de acțiune a factorilor lezanți.
Clasificarea pierderilor sanitare:
• după factorul etiopatogenetic– sunt şase clase, fiecare incluzând forme
nozologice separate în dependenţă de caracterul şi localizarea lezării:
- leziuni mecanice- grup de leziuni la care se ia în consideraţie localizarea
şi caracterul leziunii (penetrante, perforante, nepenetrante cu afectarea
oaselor sau fără aceasta, cu afectarea vaselor sau fără);
- leziuni termice - combustii si degeraturi;
- leziuni actinice - boala actinică acută;
- leziuni chimice (acute și cronice);
- infecţii cu mijloace bacteriene;
- stări reactive, psihoneurologice (de scurtă durată şi de lungă durată).
• după numărul de factori lezanți și modalitatea lor de acțiune:
- leziuni multiple - rănirea a câtorva regiuni anatomice prin 2 sau 3 elemente
ale aceluiaşi factor lezant;
- leziuni asociate - sunt lezate mai multe formaţiuni anatomice de către un
singur element (proiectil al factorului lezant);
- leziuni combinate - leziuni produse prin acţiunea simultană a 2 sau mai mulți factori lezanți.
• după gravitatea leziunilor:
- uşoare;
- de gravitate medie;
- grave;
- extrem de grave.
• după localizarea anatomică:
- capul;
- toracele;
- abdomenul;
- bazinul;
- coloana vertebrală;
- membrele.
9. Volumul şi structura pierderilor sanitare posibile în caz de cutremur de pământ (pe zone, factorii ce le vor
influenţa).
Volumul pierderilor sanitare reprezintă numărul total de lezanți, bolnavi
apăruți într-o anumită perioadă de timp (calamitate) exprimat în cifre absolute.
Structura pierderilor sanitare exprimă raportul procentual dintre diferite
categorii de lezați, bolnavi către numărul total.
Structura pierderilor sanitare poate fi calculată după:
- factorul etiopatogenetic;
- după numărul și modalitatea de acțiune a factorilor lezanți;
- după gravitate;
- după localizarea anatomică.
Asupra volumului şi structurii pierderilor sanitare vor influenţa:
- tipul de catastrofă;
- intensitatea acţiunii factorilor lezanţi;
- densitatea populaţiei din focar;
- caracterul construcţiilor;
- gradul de pregătire şi protecţie a populaţiei;
- gradul de pregătire a serviciului de asistenţă medicală de urgenţa;
- anotimpul;
- partea zilei;
- alţi factori.
cutremurele de pământ cu magnitudinea de până la 8
grade majoritatea
lezaţilor vor avea leziuni uşoare. Începând
cu magnitudinea de
8 grade, cota leziunilor grave
creşte brusc (de 2–3 ori), iar a celor de gravitate
medie – de 2 ori. Dacă magnitudinea
seismului
va fi de 12 grade, cota leziunilor
grave va creşte
până la 60%, iar a celor de gravitate
medie – până la 30%.
În structura pierderilor sanitare o cotă importantă le revine lezaţilor
din rândurile
femeilor şi copiilor. O atenţie deosebită trebuie
acordată femeilor gravide care au
suportat cutremurul. Deseori
la aceste femei se întrerupe sarcina, iar copiii nou-născuţi,
mor datorită, în majoritatea cazurilor,
factorului psihoemoţional. Este necesar de
menţionat că structura leziunilor la copii se va deosebi
puţin de cea a adulţilor.
Este cunoscut şi faptul că în rândurile populaţiei din focarul seismului
apar
diferite dereglări
psihice. Cauza acestor dereglări este situaţia creată în focar
(zgomotul clădirilor care se prăbuşesc,
norii de praf şi fum, incendiile, numărul
impunător de jertfe). Datele
din literatura de specialitate evidenţiază că aproximativ
20% din populaţia
oraşelor din focar suportă dereglări
psihice de scurtă
durată,
70% – de la câteva ore până la 2–3 zile, iar 10% – dereglări
psihice
serioase, care necesită ajutor medical şi tratament. În cutremurul
de pământ din
Armenia, această problemă a fost studiată de o grupă de specialişti psihiatri, care
au confirmat datele aduse anterior.
S-a dovedit că în timpul seismului, populaţia
care nu a fost afectată
de leziuni traumatice, de obicei, nu avea dereglări psihice,
care necesitau spitalizarea. În focarul seismului, trebuie să se facă o distincţie
între patologia terapeutică, care nu este legată
de leziuni, şi cea apărută în urma
leziunilor traumatice şi arsurilor. O grupă
de autori care au studiat problema în
cauză (în Armenia) au ajuns la concluzia că patologia terapeutică, care nu era
legată de leziunile
traumatice, era întâlnită rar. Au fost înregistrate câteva cazuri
de infarct miocardic, reacţii hipertensive şi crize, aritmii, astm bronşic, acutizarea
bronşitei şi gastritei
cronice, ulcerului gastric.
În general, în Armenia, nivelul
10. Volumul şi stuctura posibilă a pierderilor sanitare în caz de avarii la transportul feroviar în dependenţă
de de tipul de tren şi tipul de încărcătură.
Catastrofele mari la obiectele transportului feroviar pot fi
consecinţe ale:
1) acţiunilor factorilor externi (calamităţi naturale, catastrofe
tehnologice Ia întreprinderi, explozii, incendii ş.a.);
2) încălcării regulilor de exploatare tehnică;
3) asistenţei tehnice necalificate şi întârziate a căilor ferate;
4) nerespectării de către personal a cerinţelor privind transportarea
încărcăturilor cu caracter inflamabil şi exploziv.
în multe cazuri, aceste catastrofe sunt însoţite de traume şi
victime omeneşti, de mari pierderi materiale şi ecologice.
La adoptarea hotărârii privind planificarea şi organizarea
lucrului de salvare a fost propusă gradaţia catastrofelor transportului
feroviar.
1. După tipul de trenuri:
a) catastrofe cu trenuri de pasageri;
b) catastrofe cu trenuri de marfa;
c) catastrofe cu trenuri de pasageri şi cu trenuri de marfa.
2. După caracterul accidentului:
a) tamponare;
b) deraiere;
c) incendiu;
d) accidente combinate.
- tamponare + deraiere;
- tamponare + incendiu;
- deraiere + incendiu;
- tamponare + deraiere + incendiu.
3. După urmările medicale:
a) După gravitatea urmărilor medicale:
b) După caracterul lezărilor:
- cu traume mecanice;
- cu traume sub formă de combustii;
La alcătuirea regulamentelor de bază privind acordarea ajutorului
medical sinistraţilor în catastrofele feroviare trebuie să se ia
în consideraţie mărimea şi structura pierderilor, particularităţile
patologiei focarelor de lezare.
Pierderile în urma accidentelor feroviare sunt diverse. în cele
mai multe cazuri, în urma tamponării şi deraierii trenului, victime
devin membrii brigăzilor de locomotive.
Numărul răniţilor constituie 50% din numărul total al sinistraţilor.
în structura pierderilor după caracterul lezărilor pe primul loc
se află traumele mecanice (90%). în accidentele cu incendii, 20%
le revin lezărilor termice şi combinate (combustii + traume). Lezările
combinate pot apărea în accidentele trenurilor ce expediază
încărcături chimice, radioactive etc.
Lezări mecanice, în cele mai multe cazuri, sunt rănirea ţesuturilor
moi. fracturile închise ale membrelor, comoţiile cerebrale,
sindromul strivirii îndelungate, care necesită ajutor de urgenţă în
20% din cazuri.
Având în vedere că catastrofele feroviare deseori au loc noaptea.
departe de centrele populate, este necesară o informaţie operativă
în ceea ce priveşte locul accidentului şi amploarea lui, pentru
a trimite. în cel mai scurt timp. detaşamentele corespunzătoare, cu
scopul de a lichida urmările acestei catastrofe şi a acorda ajutorul
medical necesar.
11. Volumul şi structura pierderilor sanitare posibile în caz de inundaţii catastrofale.
Volumul pierderilor sanitare pot fi de la 2,5 la 6,4 % din populatie. Cunoasterea din timp a volumului posibil a
pierderilor sanitare permite de a planifica asigurarea med. a ran si boln.
P/u planificarea corecta a asigurarii med. in caz de cutremur e nevoie sa cunoastem caracteristica zonelor
seismice- 4 zone:
1. Z. distrugerilor usoare: pierderi generale umane - 15-20% din pop.: p.sanitare – 96-98% din cele generale;
p.irecuperabile-2-4%; 5%- internare
2.Z. distr.medii: p.generale 20-25%; p.sanitare -85-90%; p.irecuperabile 10-15 %; 30%-necesita intenare.
3.Z.distr.puternice: p.generale-25-30%; p.sanitare80-85%; p. irecuperab-15-20%; 35% internare.
4.Z. distr. totale: p.gen-40%, /p.sanit-55-60%/ p. irecuperab-40-45%. .internare-40%.
b) Structura pierderilor sanitare depinde de factorul lezant (mecanic, chimic, termic, psihoemoţional,
patologic) In funct. de fact. lezant pierderile sanit pot fi:-lez. mecanice- 85-90% din p.sanitare; -lez. termice –
15-20% din p.sanitare; -crush-sindrom -24%; -Stari reactive- 70-80 din populat. din ei 10-18% vor fi internati.
Crush-sindrom constituie 24% din sinistrati dintre care 35% stare grea, 43% medie, 22% usoara. Factori
patologici de baza- durere, toxemie, pierderi de plasma
12. Factorii ce influenţează volumul şi structura pierderilor sanitare în caz de catastrofe.
Volum- exprima in cifrea absolute nr de raniti si bolnavi.Structura- raportul in % a diferitor categorii de leziuni
cate nr. absolut a pierderilor sanitare in urma dezastrelor. Asupra vol si str. pierderilor sanitare vor influenta :
1.Tipul de catastrofa; 2.Durata de a fact. Lezanti; 3.Densitatea pop. din focar; 4.Caracterul constructiilor;
5.Gradul de pregatire si protectie a pop.; 6.Gradul de pregatire a serv. asist med de urgenta.; 7.Anotimpul;
8.Parte a zilei; 9.Alti factor
13. Noţiune de leziuni combinate, asociate şi multiple, apărute în urma catastrofelor.
clasificarea după numărul și modalitatea de acțiune a factorilor lezanţi care au influenţat în organismului
uman:

 leziuni combinate – apărute în urma acţiunilor asupra organului a 2 sau mai mulţi factori lezanţi
 leziuni asociate - atacă 2 sau mai multe regiuni anatomice sau a 2 sau mai multe organe, doar printr
-un singur factor
 lezantleziuni multiple – leziuni a 2 sau mai multe regiuni anatomice prin 2 sau mai multe elemente a
unuia şi aceluiaşi factor lezant.
14. Recunoaşterea medicalo sanitară. Esenţa, tipurile, misiunile şi organizarea recunoaşterii medicale în
situaţii excepţionale.
Un compartiment important în activitatea conducătorilor serviciului medicinii dezastrelor de la diferite
niveluri, cât şi a instituţiilor medico-sanitare din raioanele afectate de dezastru este organizarea şi executarea
recunoaşterii medico-sanitare, care reprezintă un complex de măsuri organizate şi executate în scopul
dobândirii informaţiei cu caracter social-economic şi medico-sanitar din zona afectată de dezastru. Această
informaţie va sta la baza determinării situaţiei medico-sanitare concrete, creată în focar, şi luării unei decizii
vizând organizarea asigurării medicale în procesul de lichidare a consecinţelor medico-sanitare ale dezastrelor.
Cerinţele recunoaşterii medicale:
• Executarea recunoaşterii medicale la timp (obţinerea informaţiei cât mai timpuriu, ce ţine de amploarea
dezastrului, şi situaţia medico-sanitară vor contribui la organizarea şi executarea la timp a asigurării medicale).
• Executarea recunoaşterii medicale încontinuu. Se asigură prin obţinerea informaţiei cu caracter medical fară
întrerupere- din momentul apariţiei pericolului de declanşare a dezastrului şi până la lichidarea consecinţelor
acestuia, deoarece situaţia poate să se schimbe brusc şi va determina schimbările în tactica de activitate a
formaţiunilor medicale şi cadrelor medicale, cât şi a salvatorilor, în conformitate cu situaţia reală.
Informaţiile obţinute trebuie să fie veridice, adică reale; pentru aceasta ele trebuie verificate cu alte surse.
• Informaţiile obţinute trebuie transmise în instituţiile medico- sanitare care au nevoie de ele.
• Recunoaşterea medicală trebuie să fie activă, adică pe măsura obţinerii informaţiei; să fie luate măsurile
corespunzătoare în limita posibilităţilor (de exemplu, indicarea).
situaţia concretă în focar, recunoaşterea medico-sanitară se organizează şi se execută:
- în volum deplin (adică se obţine toată informaţia solicitată din focarul epidemic, format în urma cutremurului
de pământ);
- parţial (situaţia creată nu permite obţinerea informaţiei solicitate în volum deplin ori aceasta este obţinută
pe alte căi);
- nu se va executa (nu permite situaţia creată – catastrofele în transportul aerian, maritim; actele de terorism).
Informaţia necesară se va obţine din diferite surse, prin diferite procedee, şi anume:
- prin studierea monografiilor medico-geografice ale zonelor corespunzătoare;
- de la Statele Majore ale Serviciului Protecţie Civilă şi
Situaţii Excepţionale, cât şi de la organele administrative, comisiile locale, raionale, municipale pentru situaţii
excepţionale;
- de la personalul medical al instituţiilor medico-sanitare din zonele afectate de dezastru şi de la populaţie;
- prin observare permanentă a mediului ambiant şi îndeosebi a obiectivelor cu risc de declanşare a dezastrelor:
- prin studierea nemijlocită, în focar şi în zonele limitrofe, a consecinţelor medico-sanitare de către echipele de
recunoaştere.
Aceste modalităţi şi procedee de obţinere a informaţiei vor varia în funcţie de situaţia concretă şi posibilităţile
reale ale serviciului medicina dezastrelor şi ale instituţiilor medico-sanitare. Pentru transmiterea informaţiei se
vor utiliza mijloacele de comunicaţie (telefon, telefonie mobilă, telegraf, dacă acestea vor funcţiona),
sistemele de transmisie ale MAI, MA, SIS sau prin mijloacele mobile (unităţi de transport terestru, aerian etc.)
cu misiuni speciale.
15. Misiunile Protecţiei Civile a Republicii Moldova şi modalităţile de îndeplinire ale acestora.
P.C.-un sistem de masuri si actiuni interprinse pe scara intregului stat pe timp de pace si razboi in vederea
protectiei populatiei si bunurilor materiale in cond. de calamitati naturale, ecologice, accidentelor. folosirii
armelor de distrugere in masa .
Misiunile PC: -Protectia popul. si a bunului material in conditii de sit. except.; -Efect lucrarilor de salvare si a
altor lucrari de urgenta in conditii de sit. except. si la lichidarea consecintelor lor.; -Organ. preg. prealabile si
multilaterale ale pop. si a fortelor protectiei civile.
Modalităţi de îndeplinire a misiunilor:
-Organizarea forţelor necesare ce pot ce pot asigura prot. popul. si a bunului material in conditii sit.except/,
inzestrarea tehnica materiala si pregatirea speciala
-Crearea si mentinerea in stare de pregatire permanenta a sist. de comanda, instiintare si comunicatii,
organelor controlului si supravegherea situat.
radioactive, toxice, acteriene, antiincendiare, toxice, bacteriene, antiincendiare pe terit. RM.
-Acumularea fondului necesar de constructii p/u adapostirea pers. supuse pericolului.
-Acumul. si pastrarea in siguranta a mijloc. de protectie, a prod. aliment., medicam, mijloace tehnice, militare
si a surselor autonome de aprovizionare cu apa si energ. electrica in sit. except.
-Aproviz. cu apa, prod. alimentare si materie prima, a furajelor, anim. domestice, plante, decontaminare cu
s.toxice, radioactive, radioactive, bacteriene, iar a mediului ambiant de depoluare cu aceste substante.
- Pregătirea din timp a popul pt evacuare
-Antrenarea unitat. economice in acetiunile de prevenire si lichidare a situat exception.
-Asig.securitatii anti-incendiare a obiectelor economice nationale, a populat si stingerea lor.
-Organizarea si efect instruirii lucratorilor unitatilor economice si cetatenilor privitor la procedeele de aparare
si actiuni in sit. Except
16. Structura organizatorică a Protecţiei Civile a Republicii Moldova.
sef serviciului – vice presedintele Comisiei pt SE; Conducatorii administratiei publice locale conducatorii – sefii
Comisiilor pt SE; conducatorii ministerelor, directorii departamentelor, sefii unitatilor economice presedintii
Cimisiei pt SE.
- organe de administrare – comisia pt SE a RM; SM al Fortelor PC; Serviciul de salvare-deblocare; Inspectoratul
de Stat al PC; Directia PC – in municipii, orase, Sectia PC – in sectoare, raioane, Inspectori – in sate; Comisiile pt
SE ale ministerelor si departamentelor specialisti titulari, persoane responsabile pt PC (la unitati economice)
- forţe şi mijloace de lichidare a urmărilor calamităţilor – Unitatile si subunitatile militare ale PC; Formatiunile
militarizate; Formatiunile de salvatori si pompieri; Formatiuni specializate ale ministerelor si departamentelor;
Formatiunile nemilitarizate ale obiectelor economiei nationale
- reţeaua de observare şi control de laborator – Centrele si institutiile sanitaro-igienice si antiepidemice ale MS
a RM;
Statiile hidrometio ale serviciului Departamentului Protectiei Mediului inconjurator; Laboratoarele veterinare,
agrochimice, de protectie a plantelor ale ministerului agriculturii si alimentatiei; Laboratorul ministerului
serviciilor comunale si exploatarii fondului de locuinte; Institutiile principale, orasanesti si sectorale,
laboratoarele centrale specializate. Centrele de indicatie a substantelor radioactive, toxice
- sistem de instruire – Instruirea ]n scolile de cultura generala de la 8 ani; Instruirea in institutiile de invatamint
mediu de specialitate; Instruirea in institutiile de invatammint superior; Instruirea la unitatile economice;
Instruirea la locul de trai; Instruirea primara si perfectionarea ultarioara a conducatorilor in domeniul PC.
17. Noţiune de medicină a calamităţilor. Misiunile Serviciului medicină de dezastru în situaţii excepţionale.
Medicina dezastrelor este o ramură a medicinii care se preocupă de problemele ce ţin de asigurarea medicală
a lezaţilor în procesul de lichidare a consecinţelor medico sanitare ale dezastrelor. Ea prevede organizarea şi
efectuarea unui complex de măsuri:
 de tratament şi evacuare;
 sanitaro igienice şi antiepidemice;
 de aprovizionare cu materiale medicale, tehnică şi utilaj medical;
 de dirijare a forţelor şi mijloacelor serviciului medical.
În funcţie de măsurile enumerate, medicina dezastrelor are următoarele aspecte:
 de management sanitar;
 clinic;
 de medicină preventivă;
 de management farmaceutic.
Obiectivele de studiu:-Factorii lezanti al dezastrelor si actiunea lor asupar organismului; -Patologia specifica
aparuta in rezultatul actiunii fact.; -Formele, metodele de oragizare si acordare a asist. med.; -Formele,
metodele de tratament, recuperare medic; -Metodele de combatere a dezastrelr si a efectelor act. fact.
lezanti.
Aspecte:-Clinic; -De med. Preventiva; -De manageent farmaceutic;-De management sanitar.
Metode de studiu:-Istorico-descriptiva; -Analitica; -Statistica; -De prognozare; -Simulare
Misiunile SAMUSE:-Organiz activă şi conduc cu forţele şi mijl serv, antrenate în lichidarea urmărilor calam
-Acordare la timp a AMU lezaţilor, evacuarea medicală şi trat RB, -Asig stării sanitaro-epidemice satisf a popul
în raioanele catastrofale. Prevenirea apariţiei şi răspîndirii bolilor infecţioase în masă în rândurile populaţiei
-Micş maximal posibilă a nr neîntemeiat de decedaţi în focare, pe căile de evacuare şi la etapele medicale
-Efect expertizei med-legale a decedaţilor şi exam medic a lezaţilor pt stabilizarea gr de gravitate a traumelor,
maladiilor şi prognozarea capacit de muncă a acestora
18. Principiile de organizare şi de lucru ale Serviciului medicină de dezastru în situaţii excepţionale.
1. caracter vestat şi prioritar al acestui serviciu
2. princip.teritorial
3. mobilit înaltă a formaţ serv. şi universalitatea profesională de folosirea a serv în diverse SE
4. triajul medical – măsura de bază de organiz. a asist.med de urg.popul în SE
5. acord aj.med.la timp, consecutiv şi cu eficacitatea înaltă
6. princ.de interacţiune – prevede coordon acţ comune în acord asist med cu serv med ale altor ministere şi
departamente şi se înfăptuieşte prin: întocmire din timp a planurilor de acţiuni şi interacţiuni; includerea în
compon comisiilor pt SE a reprez altor ministere şi depar tamente
7. princ conducerii unice
19. Structura organizatorică a Serviciului medicină de dezastru în Republica Moldova.
Brigazile de asist. med. se organizeaza la etapele ed. de felcer si moasa, iar la oficiile si centrele medic, de
familie se constituie brigazi p/u acordarea 1 ajutor medical-posibilitatea de a acorda ajut. med. respectiv la 50
lezati in 6 h de lucru.
Conform deciziei organelor de conducere teritoriala a SAMUS in baza institutiei medico-sanitare, municipale,
sectorale si raionale se organizeaza detasamente medicale mobile alcatuite din 10 brigazi (2-5 brigazi p/u
acordarea 1 aj. med, 3-5 p/u ajut. premedical). P/u acordarea ajut. med. calificat in spitalele municipale,
orasanesti, sectorale, raionalebrigazi de asistenta calificata chirurgicala si terapeutica mobile cu capacitatea de
acordare a ajut. chirurgical cu capacitatea de 12 raniti, toxico-terapeutic-25ran. / 24 h. Brigazile specializate de
pregatire permanenta sunt create la SCR; SM-Sfinta treime; SC traumatologic; SCNr3 de copii; S. boli
infectioase; centrul mamei si copilului, SU.
20. Condiţiile ce influenţează organizarea şi efectuarea măsurilor curativ-evacuatorice în caz de calamităţi.
1.Imprevizibilitatea dupa timp si loc a aparitiei dezatrelor
2. Aparitia concomitenta a pierderilor sanitare in masa
3. Volum. si structura pierderilor sanitare au particularit. sale in diverse dezastre.
4.Gradul de dezvoltare socialeconomica a reg. concrete, existenta instit. med. cu functia pastrata.
5.Conditii geografice (climă/relief) În munţi pierd sanit cresc cu 27-37%
6. Gradul de dezvoltare a comunicatiilor si a drumurilor
7. Gradul de pregatire a populat. cu privire la acordarea 1 ajut.(autoajutor şi aj.reciproc) cit si la comport.
adecv in div dezastre. În caz în care I-ul aj. (din rândurile celor gravi) întârzie 1h - 30%; 3h -60%; 6h-90%
8. Gradul de pregatire a format. PC si a serviciului de SAMU, mobilitate înaltă şi intervenţia cât mai rapidă a
acestora în focar
9. anotimpul, parte a zilei.
10. Caracterul dezastrului.Aceste condiţii pot acţiona în complex- consecinţe grave.
21. Esenţa şi principiile de bază ale asigurării curativ-evacuatorice a lezaţilor în timpul calamităţilor.
Esenta: efectuarea la timp a unui complex de masuri consecutive si succesive in acordarea ajutor. med. Şi trat
lezaţilor la 2 etape medicale cu evacuarea obligatorie a RB din focar, cu imbinarea evacuarii med şi asistenta
med. Si evacuarea RB dupa destinatie
Principii: -acordarea ajut. med şi trat RB la timp-asigurarea consecutivităţii in acord ajutor. med. R/B ( de la
simplu la compus)-respectarea succesivitatii in acord ajut. medical şi trat RB (se asigură prin îndepl
documentelor şi prin cunoaşterea patol în diverse calam)-simplificarea nr. de etape medicale pînă la un optim
minimum-evacuarea obligatorie a RB din focar-evacuarea RB dupa destinatie-specializarea pe larg a instit
medicale-Fractionarea, ajut. med acordat RB la etap. med.- folosire pe larg a mijl mecanizate de evacuare a RB
In situatii except. se tine cont de 3 faze:-faza izolarii(dureaza de la initierea dezastr pina la inceputul lucrarilor
organizate de salvare. R/b deseori sunt izolati)-faza salvarii (de la initierea lucrarilor de salvare-finisarea
evacuarii RB din focar)-faza de reabilitare (presupune acordarea dif. tipuri de ajut. med., tratament si
reabilitare med.)
22. Tipurile şi volumul ajutorului medical, acordat lezaţilor în situaţii excepţionale.
Tip de ajutor medical – lista de măsuri curativ profilactice efectuate pe câmpul de luptă sau la o etapă
medicală
concretă. Se disting 5 tipuri de aj.med.: 1.primul ajutor; 2.ajutor premedical; 3.primul ajutor medical; 4.aj.med
calificat; 5.aj.med.specializat.
Volumul ajutorului medical (VAM) - totalitate de măsuri curativ-profilactice efectuate RB în cadrul unui tip de
ajutor medical, în funcţie de situaţia de luptă şi medicală real creată. Volumul ajutorului medical se stabileşte
de către şeful serviciului medical superior, în caz de necesitate de urgenţă volumul ajutorului medical poate fi
modificat şi de către şeful etapei medicale date. VAM poate fi utilizat pentru timpurile de ajutor medical : I
ajutor medical, ajutorul medical calificat.
Pentru I ajutor medical se prevede VAM:-pe deplin – când se îndeplineşte toate măsurile medicale conform
indicaţiilor medicale – măsuri de urgenţă şi măsuri care pot fi amânate-redus – se îndeplineşte doar măsurile
de urgenţă În cadrul ajutorului medical calificat, VAM poate fi: pe deplin – se îndeplinesc măsuri de urgenţă şi
cele care pot fi amânate în I şi al II rând, în volum redus – se îndeplinesc măsure de urgenţă şi măsurile care
pot fi amânate în I rând.
În cazul în care nr de RB sosiţi la etapa dată nu este mare şi situaţia de luptă este favorabilă, ajutorul medical
se va acorda în vol deplin (şi măsurile de urgenţă şi cele ce pot fi amânate). În cazurile în care inamicul
ameninţă cu ieşirea lui la etapă medicală respectivă se vor acorda doar măsurile de urgenţă a I-lui aj med sau a
aj med calificat. În cazul în care nr de RB sosiţi la et dată este mult prea mare şi care nu poate fi acoperit şi cu
măsurile de urgenţă şi cu cele ce pot fi amânate, volumul aj med va fi redus pînă la măsurile de urgenţă a aj
med respectiv (prin neefectuarea măsurilor ce pot fi amânate)
23. Scopurile şi conţinutul primului ajutor lezaţilor în focarele catastrofale.
Primul ajutor este acordat pe cimpul de lupta (in focarul de pierderi sanitare) prin autoajutor, ajutor reciproc,
ajutor din partea sanitarilor, instructorilor sanitari, sanitari pușcași, șoferi-sanitari, echipe de brancardieri.
Scopul primului ajutor consta in efectuarea celor mai simple masuri medicale pentru salvarea vieţii răniţilor si
prevenirea complicaţiilor grave.
Timp optimal – primele 20-30min
Dotare: mijl.medic de prot individ (trusa med individ, pachet individ antichim, pachet individ de pansam); trusa
medicală de campanie; trusa medicală pt trupe (pt toate ijl de transp.); mijl improvizate.
Masurile primului ajutor prevăd: - stingerea echipam ce ard; - aplicarea pansamentului pe plaga; - hemostaza
provizorie prin pansament compresiv sau prin garou; - imobilizarea provizorie a fracturilor; - calmarea durerii -
analgetice; - antivomitive; - uneori antibiotice; - administrarea antidotilor in intoxicaţiile cu substanţe toxice; -
respiraţie artificiala; - masaj cardiac extern; - aplic pansam ocluziv în pneumotorace deschis; - aplicarea mastii
contra gazelor in teren contaminat; - tratarea sanitara parţiala, cind este cazul.
24. Scopurile, conţinutul şi organizarea primului ajutor medical în situaţii excepţionale.
Primul ajutor medical este un complex de măsuri curativ-profilactice îndeplinite de către medici la prima
etapă medicală prespitalicească, în punctele medicale avansate sau în spitalele de campanie (în cazul
desfăşurării acestora), în instituţiile de medicină primară amplasate în apropiere nemijlocită de zona situaţiei
excepţionale, precum şi în spitalele amplasate în zona situaţiei excepţionale, în cazul în care acestea şi-au
păstrat (cel puţin parţial) funcţionalitatea.

Scop: primului ajutor medical se acordă în formă de autoajutor sau de ajutor reciproc pentru salvarea vieţii
răniţilor şi lezaţilor, prevenirea complicaţiilor grave în orice dezastre şi evacuarea din zonele periculoase.
Totodata are ca scop înlăturarea sau diminuarea consecinţelor rănirii (lezării) ce prezintă pericol pentru viaţă,
evitarea complicaţiilor sau scăderea gravităţii acestora şi pregătirii lezaţilor pentru evacuarea ulterioară la
etapa a II-a, fără înrăutăţirea esenţială a stării de sănătate

Conținutul primului ajutor medical:

A. Măsurile de urgenţă, neefectuarea cărora va duce la deces:

 înlăturarea asfixiei;

 hemostaza provizorie sau definitivă;

 măsurile antişoc;

 amputarea membrului zdrobit, ce se ţine doar printr-un lambou subţire de ţesuturi moi;

 cateterizarea sau puncţia vezicii urinare, în caz de retenţie a urinei;

 administrarea substanţelor anticonvulsive, bronhodilatatoare;

 administrarea antidoturilor (la necesitate);

 lavaj gastric prin sondă, în caz de pătrundere în stomac a substanţelor toxice;

 degazarea plăgii, în caz de contaminare cu substanţe toxice;

 administrarea serului antitoxic, în caz de intoxicaţii cu toxine bacteriene.

B. Măsurile care pot fi amânate:

 corectarea pansamentului şi imobilizării efectuate anterior;

 blocaj cu novocaină, în caz de rănire de gravitate medie;

 administrarea antibioticelor şi seroprofilaxia tetanosului, în caz de traumatisme deschise şi combustii;

 refacerea pansamentului, în caz de infectare a plăgii cu substanţe radioactive;

 folosirea remediilor simptomatice.

Organizare: de către gărzile sanitare, şoferii-sanitari, salvatorii din detaşamentele de salvare-deblocare ale PC,
de alte persoane instruite.

Mijloace: se folosesc mijloacele improvizate sau cele de tabelă ale gărzilor sanitare şi ale salvatorilor PC.

Timpul optimal: 30 min. după rănire (lezare), iar în caz de asfixie sau stop cardiac – primele 5–10 min.

*în cazul pierderilor sanitare în masă la I etapă medicală volumul ajutorului medical va fi redus până la
măsurile de urgenţă ale primului ajutor medical.

25. Ajutorul medical calificat. Scopurile, conţinutul şi organizarea ajutorului medical calificat în situaţii
excepţionale.
complex de măsuri curativ-profilactice, efectuate de medici-chirurgi şi internişti, în Scopul: înlăturării
consecinţelor leziunilor ce prezintă pericol pentru viaţă, prevenirii complicaţiilor posibile şi combaterii celor
apărute, tratării definitive a lezaţilor.
Timpul optim de acordare - primele 8 - 10 ore
Etapă: se acordă lezaţilor la a II-a etapă medicală – etapa spitalicească, aflată, de regulă, la spitalele raionale,
de sector, orăşeneşti, situate în exteriorul focarului, în spitalele MA, MAI, care pot fi instalate în corturi şi care
vor fi incluse în componenţa etapei a II-a – etapei medicale spitaliceşti.
Ajutorul calificat chirurgical conţine măsuri de urgenţă şi măsuri ce pot fi amânate.
a) Măsurile de urgenţă:
• înlăturarea asfixiei şi restabilirea respiraţiei;
• hemostaza definitivă;
• tratamentul complex al hemoragiei acute, şocului, toxicozei traumatice;
• restabilirea volumului circulant sanguin;
• necrotomia, în caz de combustii profunde cu consecinţe de dereglări ale respiraţiei sau hemodinamicii;
• tratamentul infecţiei anaerobe;
• prelucrarea chirurgicală şi suturarea plăgilor, în caz de pneumotorax deschis, pneumotorax cu supapă,
rănire a cordului;
• laparotomia, în caz de rănire sau traumă închisă a abdomenului cu afectarea organelor interne;
• amputarea membrelor (la necesitate);
• craniotomia decompresivă;
• prelucrarea chirurgicală a plăgilor contaminate cu substanţe toxice, a fracturi- lor oaselor tubulare
lungi, însoţite de destrucții vaste ale ţesuturilor moi.
b) Masurile ce pot fi amânate:
• prelucrarea chirurgicală primară a plăgii;
• necrotomia, în caz de combustii profunde ale cutiei toracice şi membrelor, fără dereglări ale respiraţiei
şi hemodinamicii;
• aplicarea fistulei suprapubiene, în caz de leziune a uretrei;
• aplicarea suturilor prin plăci în rănile faciale cu lambou;
• fixarea dinţilor prin ligatură în fracturile mandibulei.
Ajutorul calificat terapeutic
a) Măsurile de urgenţă:
• tratarea sanitară a lezaţilor afectați cu substanţe toxice;
• administrarea antidoturilor, serului antibotulinic;
• tratamentul complex al edemului cerebral;
• corecţia tulburărilor grave ale echilibrului electrolitic;
• administrarea substanţelor de calmare a durerii, antivomitivelor, anticonvulsivelor,
bronhodilatatoarelor;
• folosirea substanţelor tranchilizante, neuroleptice, - în caz de stări reactive (dereglări psihice);
• tratamentul insuficienţei cardiovasculare acute.
b) Măsurile ce pot fi amânate:
• administrarea antibioticelor, sulfanilamidelor în scop de profilaxie;
• hemotransfuzia în scop de substituire;
• folosirea substanţelor simptomatice.
26. Organizarea ajutorului medical specializat în caz de catastrofe.
Ajutorul medical specializat reprezintă un complex de măsuri curativo-profilactice, efectuate cu scopul de a
restabili la maximum funcţiile pierdute ale organelor şi sistemelor, de a trata definitiv lezaţii, inclusiv
reabilitarea medicală. Acest ajutor este acordat în secţiile, spitalele, centrele medicale specializate existente
sau/şi instalate suplimentar în exteriorul focarului (etapa a II-a) de către medici specialişti de profil îngust,
dotaţi cu utilaj şi materiale medicale speciale. Este vorba despre brigăzile specializate de pregătire permanentă
şi brigăzile specializate de asistenţă medicală de urgenţă (traumatologie, neurochirurgie, combustiologie,
chirurgie pediatrică, oftalmologie, toxicologie, anesteziologie, psihiatrie, boli infecţioase, chirurgie toracală,
abdominală, urologie etc.). Instituţiile medicale destinate pentru acordarea ajutorului medical calificat şi
specializat se întrunesc sub o singură conducere şi alcătuiesc etapa spitalicească.
Se acordă în secţiile spitalelor specializate ori instituţii specializate de către medicii specialişti în scop de a
restabili funcţia organelor şi tratamentul până la rezultatul definitiv, recuperarea medicală, expertiza medicală
a vitalităţii.
Timpul optimal de acordare - primele 24 ore.
Pentru acordarea ajutorului medical specializat sunt necesare 3 condiţii:
– prezenta specialistului;
– dotarea cu materiale speciale;
– loc special pregătit.
27. Noţiune de etapă medicală. Etapele medicale prespitaliceşti şi spitaliceşti.
Etapa medicală - forţele şi mijloacele ocrotirii sănătăţii instalate pe căile de evacuare cu scop de primire,
pregătire, de a face triajul medical, de a acorda ajutor medical respectiv de a pregăti lezaţii pentru evacuare (la
necesitate).
Sunt 2 tipuri de etape:
1. Prespitalicească - toate etapele medicale din focar. Acestor formaţiuni medicale le revin îndeplinirea
următoarelor misiuni: primirea răniţilor şi bolnavilor, executarea tratării sanitare ori speciale (după
necesitate), acordarea primului ajutor medical ori premedical daca acesta n-a fost acordat, pregătirea răniţilor
şi bolnavilor către evacuarea de mai departe ori tratamentul temporar, îndeplinirea documentelor de evidenţă
medicală (fişa primară a lezatului).
2. Spitaliceasca - cele din afara focarului. Acestor formaţiuni medicale le revin îndeplinirea următoarelor
misiuni: primirea răniţilor şi bolnavilor, executarea triajului medical, tratarea sanitara (speciala) după
necesitate, acordarea ajutorului medical calificat, specializat, tratamentul, reabilitarea medicala, expertiza
capacității de muncă, îndeplinirea documentelor medicale.
28. Cerinţele către terenul de instalare a etapelor medicale în caz de catastrofe.
Cerinţele către terenul de instalare a etapelor medicale în caz de catastrofe:
– terenul cît mai aproape de focar;
– suprafaţa terenului să asigure instalarea comodă a tuturor etapelor
– secţiei funcţionale;
– apropierea nemijlocita de căi de transport şi apă;
– terenul să nu fie contaminat cu substanţe radioactive, toxice, bacteriene;
 – starea sanitară epidemică să fie satisfăcătoare.
29. Schema principială de instalare a etapei medicale în caz de catastrofe.

Cerințele către terenul de desfășurare:

I. suprafaţă de minim 100 x 100 m cu respectarea următoarelor cerințe:
II. terenul să fie ales în apropierea nemijlocită de căile de evacuare şi de o sursă de apă potabilă;
III. suprafaţa terenului să asigure instalarea comodă a secţiilor funcţionale;
IV. terenul să fie ales în apropierea maximum posibilă de focarele de pierderi sanitare în masă;
V. terenul să nu fie contaminat cu substanţe radioactive, toxice sau bacteriene;
VI. starea sanitaro- epidemiologică a terenului satisfăcătoare.

30. Triajul medical. Definiţia, tipurile, scopurile şi semnificaţia triajului medical а lezaţilor în situaţii
excepţionale.
Triajul medical - repartizarea lezaţilor în grupuri ce necesită măsuri omogene curativ-profilactice sau de
evacuare şi transport, se face în baza diagnosticului şi prognosticului posibil, are un caracter concret, se
efectuiază continuu.

Sunt două tipuri de triaj:

1. în cadrul formaţiunii etapei concrete
Scopul:
– selectarea din rândul lezaţilor sosiţi, lezaţi cei cu pericol pentru cei din jur (contaminaţi cu substanţe
chimice, biologice, infectaţi, suspecţi);
– aprecierea necesităţii lezatului concret în acordarea ajutorului medical la etapa dată;
– acordarea locului unde se va acorda ajutorul medical;
– în ce rând se va acorda ajutorul medical (ordinea).
2. triajul medical de evacuare şi transport
Scopul:
– aprecierea direcţiei de evacuare;
– aprecierea mijloacelor de transport cu care va fi evacuat;
– în ce poziţie va fi transportat lezatul
– aprecierea rândului de evacuare a lezaţilor.
31. Organizarea triajului medical аl lezaţilor în conformitate cu semnele de triaj.
Triajul medical se face în baza diagnosticului şi prognosticului posibil, are un caracter concret, se efectuiază
continuu, la orice etapă medicală în efectuarea triajului medical trebuie efectuat ţinând cont de semnele de
triaj:
1) Nivelul de pericol pentru cei din jur.
3 grupe:
– lezaţi ce au necesitate în tratarea sanitară, dezactivare, degazare,dezinfecţie a echipamentului;
– bolnavi infecţioși ce vor fi izolaţi temporar;
– restul lezaţilor ce nu au nevoie de tratare sanitară.
2) In dependenta de semnul de tratament:
– lezaţi ce necesita ajutorul medical urgent, la etapa dată;
– lezaţi cărora ajutorul medical va fi amânat;
– lezaţi în stare de agonie.
3) După semnul de evacuare:
– lezaţii ce vor fi scoşi sau evacuaţi din focar;
– lezaţii ce vor rămâne la etapa dată (netransportabili, în stare de agonie);
– lezaţii ce vor fi trimişi la locul de trai pentru supraveghere şi tratament ambulator.

32. Grupele de răniţi şi bolnavi repartizaţi în urma triajului medical la etapele prespitaliceşti.
Sunt 5 grupe:
1. Lezaţi ajutor de urgenţă
2. Lezaţi cărora ajutorul medical va fi amânat
3. Restul lezaţilor (primele 3 în cadrul formaţiunilor)
4-5. De evacuare şi transport. Lezaţii vor ieşi din focar de sine stătător sau fiind ajutaţi.
33. Grupele de răniţi şi bolnavi repartizaţi în urma triajului medical la etapele spitaliceşti.
Grupele de lezaţii repartizaţi în urma triajului medical la etapele spitaliceşti sunt 4 grupe:
1. Lezaţi în agonie
2. Lezaţi ce au nevoie de ajutor de urgenţă
3. Lezaţi căror ajutorul medical va fi amânat
4. Lezaţi ce vor fi trimişi la locul de trai pentru supraveghere şi tratament ambulator.
34. Esenţa, scopurile şi organizarea evacuării medicale a lezaţilor în caz de catastrofe.
Evacuarea medicala - un complex de măsuri orientate spre transportarea răniţilor şi bolnavilor din raionul
unde au primit rănirea ori îmbolnăvirea spre punctele medicale şi instituţiile sanitare în scopul acordării la
timp şi în volum deplin a ajutorului medical şi tratamentul lor. Numai evacuarea medicală dă posibilitate de a
elibera etapele medicale de răniţi şi bolnavi şi face posibil ca ele să se deplaseze în conformitate cu crearea
situaţiilor tactice şi medicale pe de o parte şi de a acorda acel tip de ajutor medical (în conformitate cu
indicaţiile medicale) răniţilor şi bolnavilor de care ei necesită.
Scopul:
1. acordarea la timp a ajutorului medical lezaţilor
2. crearea condiţiilor de manevrare cu forţele şi mijloacele medicale din focar.
Caile pe care se efectuează evacuarea răniţilor şi bolnavilor se numesc căi de evacuare şi de cele mai multe ori
ele corespund cu căile de aprovizionare. Totalitatea cailor de evacuare, etapelor medicale instalate pe ele şi
transportul sanitar folosit, care asigură o grupare de trupe poartă denumirea de direcţie de evacuare.
Evacuarea medicală se organizează de către şefii subdiviziunilor asistenţei medicale de nivelul respectiv.
Pentru evacuare se folosesc autoturisme, autobuze, elicoptere sanitare a MS, dar şi camionete, terenuri,
elicoptere de transport etc. Autobuzele sanitare şi elicopterele sanitare nu vor acoperi evacuarea lezaţilor din
focar, de aceea în perioada de pregătire, şefii SAMU de nivel respectiv, prin colaborare cu alte persoane de
decizie din alte ministere şi departamente trebuie să ia decizie pentru a primi mijloace de transport, a lezaţilor.
Aceasta decizie e inclusă în planul de evacuare a comisiei respective pentru situaţii extremale.
35. Izvoarele de aprovizionare a instituţiilor şi formaţiunilor medicale cu materiale medicale, sanitaro
gospodăreşti şi speciale în situaţii excepţionale.
Există diferite surse de aprovizionare a formaţiunilor medicale cu materiale medicale, sanitaro-gospodăreşti şi
speciale.
A. Cu materiale medicale:
– din rezerva intangibilă de materiale a instituţiilor şi formaţiunilor SAMUSE creată conform tabelei
temporare de aprovizionare;
– de la întreprinderile farmaceutice;
– din rezervele nescăzute statale;
– prin finanţarea din bugetul republican (local), pentru crearea bazei materiale medicale în rezervă
nescăzută;
– prin folosirea unor mijloace medico-veterinare de la serviciile veterinare;
– din materialele medicale ale altor ministere şi departamente;
– din materialele medicale de aprovizionare curentă a instituţiilor medicale;
– din materialele medicale aflate în focar, care mai pot fi folosite.
B. Cu materiale sanitaro-gospodăreşti se completează (dacă nu sunt îndeajuns) din instituţiile ministerelor şi
departamentelor prin hotărârea comisiilor pentru situaţii excepţionale ale municipiilor, raioanelor, oraşelor,
sectoarelor teritoriale (paturi, saltele, lenjerie de corp şi de pat, stofa, vată ş.a.).
C. Cu materiale speciale sunt aprovizionate de statele majore ale protecţiei civile locale la comenzile lor.
Nomenclatura mijloacelor materiale speciale se stabileşte în funcţie de destinaţia instituţiei ocrotirii sănătăţii.
Asigurarea cu materiale speciale şi sanitaro-gospodăreşti a instituţiilor şi formaţiunilor medicale destinate
asistenţei medicale de urgenţă de asemenea se efectuează în conformitate cu tabelele de înzestrare şi ordinea
stabilită din rezervele materiale statale.
36. Păstrarea materialelor medicale ale instituţiilor şi formaţiunilor Serviciului medicină de dezastru în
situaţii excepţionale.
Pentru păstrarea corectă a materialelor medicale sunt necesare:
- amenajarea încăperii cu poliţe, dulapuri, stelaje, safeuri etc.;
- menţinerea depozitului în curăţenie şi respectarea condiţiilor corespunzătoare (temperatura, umiditatea
ş.a.);
- paza depozitului şi respectarea regulilor antiincendiare;
- evidenţa strictă şi corectă a materialelor aflate la păstrare; controlul sistematic asupra respectării normelor
de păstrare a materialelor (analize, controale periodice, probe, verificări ş.a.).
Materialele medicale se păstrează conform următoarelor cerinţe:
- după destinaţie: materialele în rezervă nescăzută şi de folosire curentă se păstrează aparte;
- după tipul materialelor: toate formele medicamentoase folosite în practica medicală, preparatele
bacteriene, reactivele, materialele de pansament, obiectele pentru farmacii ş.a. se păstrează aparte;
- după condiţiile speciale de păstrare: materialele care necesită o anumită temperatură, umiditate etc.
trebuie să fie protejate de lumină.
În afară de aceasta, se evidenţiază şi se păstrează separat:
- substanţele deosebit de otrăvitoare (o listă specială);
- mijloacele medicamentoase otrăvitoare (lista A);
- mijloacele medicamentoase cu efect puternic (lista B), pentru care sunt stabilite reguli speciale de
păstrare.
Substanţele deosebit de otrăvitoare se păstrează în dulapuri de metal sau safeuri. Pe dinafară, uşile trebuie să
fie capitonate cu tablă de oţel, ferestrele - zăbrelite cu gratii de metal, pereţii – tencuiţi şi vopsiţi (vopsea de
ulei), podeaua - acoperită cu linoleum.
Pe dulapurile (safeurile) în care se păstrează substanţele otrăvitoare trebuie să fie inscripţii: „Venena A”,
„Otrăvitoare . Aceste dulapuri (safeuri) trebuie să fie sigilate şi conectate la sistemul de signalizare.
• Mijloacele medicamentoase cu efect puternic (lista B) păstrează într-un depozit aparte sau în safeuri cu
inscripţia pe uşă: „Heroica B" „Cu efect puternic”. Materialele medicale se păstrează în ambalaje aparte pentru
fiecare formaţiune medicală. Pe fiecare ambalaj se scrie denumirea depozitului şi a substanţei
(medicamentului). masa tarei (fără dop) şi netă, timpul pregătirii şi data analizei, numele de familie al
împachetatorului, data împachetării, apoi se încleie eticheta „Otravă! Fiţi prudenţi!” şi eticheta cu imaginea
craniului şi oaselor încrucişate.
• Materialele inflamabile se păstrează aparte, conform unorreguli speciale. Este interzisă păstrarea
materialelor în dezordine.Pentru păstrarea mai eficientă a obiectelor din gumă, cauciuc, ele trebuie protejate
de acţiunea luminii (mai ales de razele solare directe) şi a curentului de aer, iar temperatura de păstrare să
oscileze între 0 şi 20°C.
• Baloanele de oxigen, în număr de până la cinci, se păstrează în poziţie verticală, la o temperatură de până la
+35°C şi protejate de acţiunea razelor solare directe. în depozit (farmacie) trebuie să fie instrucţia şi regulile de
comportare cu baloanele de oxigen, placarde cu interzicerea fumatului ş.a.
• Sunt interzise categoric îmbarcarea şi debarcarea baloanelor de oxigen folosind mănuşi şi haine îmbibate cu
ulei, transportarea lor (pline sau deşarte) împreună cu benzina, petrolul, cu diferite uleiuri ş.a.
• Tot aparatajul, până la punerea în rezerva nescăzută, trebuie să fie examinat în acţiune; baloanele să fie
umplute cu oxigen până la presiunea cuvenită. Pernuţele cu oxigen - semiumflate, articolele din gumă -
presurate cu talc, iar instrumentarul chirurgical - conservat.
• încăperea în care se păstrează materialele medicale pentru situaţii excepţionale trebuie să asigure emiterea
operativă a acestora formaţiunilor medicale.
• Materialele medicale din rezerva nescăzută pentru situaţii excepţionale nu pot fi folosite la aprovizionarea
curentă până la expirarea termenului de păstrare şi până la împrospătarea lor. Responsabili de crearea
rezervelor nescăzute de materiale pentru instituţiile şi formaţiunile medicale sunt conducătorii acestor
instituţii medicale. Controlul sistematic asupra acumulării, păstrării şi împrospătării materialelor medicale în
rezervă nescăzută este efectuat de medicul-şef adjunct în problemele medicale. înlocuirea unor materiale
medicale cu altele se permite doar cu condiţia ca aceasta să nu ducă la scăderea eficacităţii acordării ajutorului
medical, tratamentului lezaţilor şi bolnavilor în situaţii excepţionale. Responsabil de împrospătarea la timp a
materialelor medicale în rezerva nescăzută este şeful farmaciei spitalului, iar în spitalele fară farmacii -
asistenta medicală superioară a spitalului. în situaţii excepţionale, dacă este imposibil de a completa
concomitent secţiile spitalului şi formaţiunile medicale create, prioritatea le aparţine formaţiunilor medicale.
Normele de înzestrare (aprovizionare) şi păstrare în rezervele nescăzute a materialelor medicale în instituţiile
medicale se determină de organele de conducere ale ocrotirii sănătăţii regionale, care ţin cont de
particularităţile existente, caracterul catastrofelor posibile, dar şi conform tabelei temporare de înzestrare a
acestora.
Instituţiilor medicale republicane, orăşeneşti şi raionale li se indică planuri-sarcini pentru pregătirea şi crearea
formaţiunilor medicale corespunzătoare, cu indicarea misiunilor şi termenelor de pregătire pentru lucru în
situaţii excepţionale. Primind indicaţiile corespunzătoare, conducătorii instituţiilor medicale determină
modalităţile, ordinea şi termenele de acumulare a rezervelor nescăzute de materiale medicale şi alte
materiale, indică persoana responsabilă de pregătirea cererilor, primirea materialelor, păstrarea şi
împrospătarea (reînnoirea) lor. Cererile pentru rezervele nescăzute de materiale medicale sunt analizate de
şeful farmaciei spitalului, sub conducerea medicului-şef adjunct în problemele medicale, în corespundere cu
tabela de aprovizionare a secţiilor spitalului şi formaţiunilor medicale pentru lucru în situaţii excepţionale.
Cererile pentru instituţiile şi formaţiunile medicale se semnează de medicul-şef şi contabilul spitalului. în cereri
se indică contul de plată pentru achiziţionarea materialelor solicitate. Comenzile (cererile) se concordă de
organul superior de administrare a ocrotirii sănătăţii şi se trimit organelor de dotare (sau se prezintă la
instituţia de achiziţionare).
37. Misiunile farmaciilor centrale orăşeneşti ( raionale ) în situaţii excepţionale. Documentele necesare
pentru primirea materialelor medicale.
- Determinarea necesarului în materiale medico-sanitare. sanitaro-gospodăreşti şi speciale pentru
asigurarea instituţiilor ocrotirii sănătăţii în situaţii excepţionale.
- Studierea situaţiei posibile şi planificarea aprovizionării instituţiilor şi formaţiunilor medicale, asigurarea
populaţiei cu medicamente în situaţii excepţionale.
- Pregătirea personalului instituţiilor farmaceutice pentru lucru în situaţii excepţionale.
- Participarea la crearea rezervelor nescăzute de materiale medicale pentru instituţiile medicale pentru
lucru în situaţii excepţionale.
- Crearea rezervelor nescăzute de materiale de bază în instituţiile farmaceutice, acumularea, păstrarea şi
împrospătarea rezervelor nescăzute pentru aprovizionarea instituţiilor şi formaţiunilor Serviciului Asistenţă
Medicală de Urgenţă.
- Pregătirea şi asigurarea emiterii organizate şi operative a materialelor medicale instituţiilor şi formaţiunilor
medicale în termene limitate.
- Studierea posibilităţilor pentru folosirea în aprovizionarea instituţiilor medicale din resursele locale
(oxigen, apă distilată, materiale de pansament ş.a.).
- Controlul asupra folosirii raţionale şi economice a materialelor medicale, reîmpărţirea la instituţiile
medicale în conformitate cu situaţia creată în caz de catastrofe.
- Evidenţa justă şi darea de seamă cu privire la dinamica (mişcarea) materialelor medicale.
- Organizarea protecţiei personalului şi a mijloacelor materiale în condiţiile situaţiilor excepţionale, ridicarea
stabilităţii de funcţionare a obiectelor farmaceutice corespunzătoare.
Toate organele de aprovizionare medicală colaborează strâns între ele, asigură legătura permanentă cu
furnizorii, dirijează crearea rezervelor de materiale nescăzute în corespundere cu cererile instituţiilor medicale
pentru îndeplinirea misiunilor indicate în situaţii excepţionale.
Documentele necesare pentru achiziţionarea materialelor medicale
Persoanele care primesc materialele medicale pentru rezerva nescăzută trebuie să prezinte următoarele
documente:
- procura;
- buletinul de identitate;
- bonul de livrare (foaia de comandă).
Materialele se primesc de la depozitul indicat în bonul de livrare. Transportareamaterialelor, îmbarcarea şi
debarcarea se efectuează de către destinatar.
38. Acţiunile de compartament personal în caz de cutremur, incendii şi inundacţii.
În caz de cutremur de pământ:
- feriţi-vă de căderea tencuielii, armaturii, dulapurilor, poliţelor;
- staţi cât mai departe de ferestre, oglinzi, abajururi;
- plasaţi-vă lângă peretele intern, în deschizătura uşilor;
- imediat ce vor înceta zguduirile, părăsiţi clădirea;
- nu vă folosiţi de ascensor;
- aflându-vă în stradă, treceţi la mijlocul ei, pe piaţă, cât mai departe de clădiri şi edificii, stâlpi cu linii de
tensiune înaltă.
În caz de incendiu:
- feriţi-vă de temperatură înaltă, fum şi gaze, de prăbuşirea edificiilor, de exploziile utilajului tehnologic şi
aparatelor, de căderea copacilor;
- nu intraţi în zona cu fum, dacă vizibilitatea e mai mică de 10 m;
- la salvarea victimelor, înainte de a intra în încăpereaincendiată, acoperiţi-vă capul cu o prelată, muşama,
palton sau trenci, umezite în prealabil;
- deschideţi atent uşa încăperii cu fum, pentru a evita izbucnirea flăcărilor;
- în încăperea cu fum târâţi-vă;
- pentru a vă proteja de monoxidul de carbon, respiraţi printr-o bucată de ţesătură umedă.
În caz de inundaţii:
- anunţaţi din timp personalul acestei case;
- transferaţi la etajele de sus sau în poduri bunurile materiale;
- deconectaţi apa, electricitatea, gazul;
- luaţi cu sine lucruri de prima necesitate şi plecaţi la punctul de adunare;
- dacă vă aflaţi în stradă, deplasaţi-vă pe un loc mai ridicat;
- feriţi-vă de transformatoare şi fire electrice.
39. Noţiune şi principiile de bază ale protecţiei populaţiei în situaţii excepţionale în timp de pace.
Protecţia populaţiei de factorii lezanţi ai catastrofelor naturale <şi tehnologice şi lucrul neîntrerupt al
obiectelor sunt sarcini de mare însemnătate ale tuturor organelor de conducere publică locală, organelor
executive şi conducătorilor obiectelor economiei naţionale.
Protecţia populaţiei prezintă un complex de măsuri, care au scopul de a exclude sau de a diminua la maximum
acţiunea factorilor lezanţi ai catastrofelor asupra organismului omului.
Protecţia populaţiei în caz de apariţie a situaţiilor excepţionale în timp de pace se organizează şi se efectuează
în conformitate cu unele principii:
1. Conducerea neîntreruptă a lucrului de protecţie a populaţiei de către organele de conducere publică,
conducătorii ministerelor, departamentelor şi obiectelor economiei naţionale.
2. Planificarea din timp şi efectuarea măsurilor de protecţie a populaţiei pe întregul teritoriu al republicii.
3. Măsurile de protecţie a populaţiei se planifică şi se efectuează concomitent cu măsurile efectuate de
Ministerul Apărării, Ministerul Securităţii, Serviciul de Informaţii şi Securitate etc.
4. Măsurile de protecţie a populaţiei se planifică şi se efectuează în complex cu planurile de dezvoltare
economică şi socială a republicii, municipiului, raionului şi obiectului economiei naţionale.
În conformitate cu principiile de bază ale protecţiei populaţiei în situaţii excepţionale în timp de pace. se
efefctuează următoarele măsuri:
- observarea permanentă şi controlul de laborator cu privire la infectarea obiectelor mediului cu substanţe
radioactive, toxice şi mijloace bacteriene;
- informarea la timp a populaţiei despre apariţia calamităţilor spontane, avariilor, catastrofelor şi a altor
situaţii excepţionale;
- adăpostirea populaţiei în construcţii de fortificaţie (de protecţie), folosirea mijloacelor de protecţie
individuală;
- respectarea de către populaţie a regimului de protecţie pe terenurile contaminate;
- evacuarea populaţiei din zonele periculoase;
- efectuarea măsurilor speciale de protecţie cu caracter sanitaro-igienic;
- instruirea din timp a populaţiei cu privire la modalităţile de protecţie şi activitate în situaţii excepţionale.
40. Măsurile generale de protecţie a populaţiei în situaţii excepţionale în timp de pace. (scopul şi
caracteristica).
În conformitate cu principiile de bază ale protecției populației în situații excepționale, în timp de pace se
efectuează următoarele măsuri:
1. Observarea permanentă şi controlul de laborator al contaminării radioactive, chimice şi bacteriene a
obiectelor din mediul extern, precum şi al activităţii seismice, nivelului apei în râuri, obiectelor ce amenință
starea de sănătate.
2. Informarea la timp a populației despre apariția calamităților spontane, avariilor, catastrofelor şi a altor
situații excepționale.
3. Adăpostirea populației în construcții de protecție, folosirea mijloacelor de protecţie individuală.
4. Respectarea de către populație a regimului de protecţie pe terenurile contaminate.
5. Evacuarea populației din zonele periculoase.
6. Efectuarea măsurilor speciale de protecție cu privire la modalitățile de protecţie şi activitate în situații
excepționale
5. economică şi socială a republicii, municipiului, raionului şi obiectului economiei naţionale.
În conformitate cu principiile de bază ale protecţiei populaţiei în situaţii excepţionale în timp de pace. se
efefctuează următoarele măsuri:
- observarea permanentă şi controlul de laborator cu privire la infectarea obiectelor mediului cu substanţe
radioactive, toxice şi mijloace bacteriene;
- informarea la timp a populaţiei despre apariţia calamităţilor spontane, avariilor, catastrofelor şi a altor
situaţii excepţionale;
- adăpostirea populaţiei în construcţii de fortificaţie (de protecţie), folosirea mijloacelor de protecţie
individuală;
- respectarea de către populaţie a regimului de protecţie pe terenurile contaminate;
- evacuarea populaţiei din zonele periculoase;
- efectuarea măsurilor speciale de protecţie cu caracter sanitaro-igienic;
- instruirea din timp a populaţiei cu privire la modalităţile de protecţie şi activitate în situaţii excepţionale
41. Măsurile speciale (medicale) de protecţie a populaţiei în situaţii excepţionale în timp de pace.
În multe cazuri de catastrofe naturale, tehnologice şi specifice, populaţia poate fi afectată de substanţe
radioactive, chimice sau bacteriologice.
Măsurile medicale speciale au drept scop profilaxia leziunilor populaţiei cu aceste substanţe, dar şi acordarea
ajutorului medical lezaţilor. Pentru efectuarea acestor măsuri vor fi folosite mijloacele de protecţie care vor
preveni sau vor reduce considerabil acţiunea de lezare, vor ridica rezistenţa organismului uman în caz de
contaminare cu substanţe radioactive, toxice şi bacteriologice.
Mijloacele de protecţie medicală:
- radioprotectoarele;
- antidoturile;
- preparatele antibacteriene;
- mijloacele de tratare sanitară parţială.
Toate mijloacele medicale de protecţie antiradioactivă se divizează în:
- mijloace de prevenire a leziunilor prin iradiere externă;
- mijloace de prevenire sau reducere a gravităţii reacţiei primare a organismului la iradiere;
- mijloace de prevenire a leziunilor actinice în caz de pătrundere a substanţelor radioactive în organismul
uman;
- mijloace de prevenire a leziunilor radioactive a pielii prin contaminare cu praf radioactiv.
Un mijloc de prevenire a leziunilor prin iradiere externă a organismului este preparatul RS-I (cistamina). Pentru
a evita boala actinică, aceste preparate trebuie folosite până la iniţierea iradierii (de exemplu, cu 30-40 min.
până la intrarea efectivului pe teren contaminat cu substanţe radioactive).
In scopul prevenirii reacţiei primare a organismului la iradierea^ ionizantă (prima perioadă a bolii actinice), se
folosesc etapirazina, aeronul, cerucalul (în trusa medicală individuală este etapirazină).
In caz de pătrundere a substanţelor radioactive în organism, o deosebită însemnătate are reducerea timpului
de aflare în organism a substanţelor numite, dar şi metodele de evacuare a acestora din organism.
In cazul pătrunderii substanţelor radioactive în tractul gastrointestinal, se folosesc:
- adsorbanti (pantociană, adsorbar, preparatele iodului stabil);
- spălături gastrice;
- clismă evacuatoare;
- substanţe purgative.
In caz de infectare a pielii cu substanţe radioactive, se face tratarea sanitară parţială (spălatul pe mâini, faţă,
gât cu apă şi săpun).
In caz de infectare cu substanţe radioactive a plăgilor, suprafeţelor arse, se folosesc pachetul individual de
pansament şi alte pansamente, care sunt buni adsorbanţi pentru radionuclizi.
Pentru protecţia organismului de substanţele toxice se folosesc antidoturile (specifice şi nespecifice):
1) SFO (substanţe fosfororganice, neuroparalitice): afina, tarenul, atropina;
2) ale acidului cianhidric:
- amilnitritul (propilnitritul);
- hromosmonul;
- tiosulfatul de sodiu;
3) lewizitei şi altor substanţe ce conţin arsen: unitiolul.
42. Condiţiile de activitate ale Serviciului medicină de dezastru de urgenţă în situaţii excepţionale şi
influienţa lor la organizarea asigurării medicale a răniţilor şi bolnavilor.
Serviciul Republican Medicina Calamităţilor reprezintă un complex de forţe şi mijloace ale sistemului ocrotirii
sănătăţii din ţară. predestinate organizării şi acordării asistenţei medicale urgente populaţiei în situaţii
excepţionale, cauzate de avarii, catastrofe, calamităţi naturale, tehnogene şi ecologice, boli contagioase şi
intoxicaţii în masă.
Serviciul este parte componentă a sistemului republican de prevenire şi lichidare a consecinţelor situaţiilor
excepţionale şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, Legea cu privire la
protecţia civilă şi Legea ocrotirii sănătăţii, hotărârile Guvernului, ordinele şi dispoziţiile Ministerului Sănătăţii,
prezentul Regulament, precum şi cu alte acte normative la acest capitol.
Sarcinile de bază ale Serviciului sunt:
- planificarea, organizarea şi acordarea asistenţei medicale urgente populaţiei în situaţii excepţionale;
- dirijarea şi coordonarea cu instituţiile, subdiviziunile şi formaţiunile medico-sanitare implicate în acordarea
asistenţei medicale urgente în situaţii excepţionale;
- asigurarea unui grad înalt de pregătire a organelor de conducere, instituţiilor şi formaţiunilor medico-
sanitare, transportului sanitar, mijloacelor materiale, sistemelor de înştiinţare şi comunicare, pentru
acţiuni prompte în cazul declanşării situaţiilor excepţionale;
- acumularea, generalizarea şi analiza informaţiei privind protecţia populaţiei în caz de dezastru,
prognozarea eventualelor situaţii excepţionale şi a consecinţelor medico-sanitare ale acestora;
În funcţie de situaţie. Serviciul activează în trei regimuri:
- activitate cotidiană;
- pericol de declanşare a situaţiei excepţionale;
- situaţie excepţională.
În regimul „Situaţie excepţională”:
- înştiinţarea organelor de conducere, instituţiilor şi formaţiunilor medico-sanitare privind declanşarea
situaţiei excepţionale;
- direcţionarea în zona dezastrului a subdiviziunilor şi formaţiunilor medico-sanitare, organizarea şi
acordarea asistenţei medicale urgente populaţiei, care a suferit în urma impactului situaţiei excepţionale;
- dirijarea continuă şi operativă cu subdiviziunile, formaţiunile şi instituţiile medico-sanitare implicate în
acordarea asistenţei medicale lezaţilor;
- coordonarea evacuării lezaţilor din zona situaţiei excepţionale în instituţiile medico-sanitare;
- acordarea asistenţei medicale urgente populaţiei evacuate din zona situaţiei excepţionale;
- acordarea asistenţei medicale efectivului formaţiunilor implicate în acţiunile de salvare şi lichidare a
consecinţelor situaţiei excepţionale;
- acumularea informaţiei din focare, analiza ei şi evaluarea eficacităţii activităţilor efectuate, înaintarea
propunerilor orientate spre ameliorarea operativă a situaţiei;
- evidenţa măsurilor realizate şi informarea permanentă a conducerii Ministerului Sănătăţii privind evoluţia
situaţiei şi mersul lucrărilor de lichidare a consecinţelor medicale ale situaţiei excepţionale.
43. Normele de comportare personală în caz de cutremuri de pământ, alunicări de teren şi contaminare cu
substanţe radioactive.
În caz de cutremur de pământ:
- feriţi-vă de căderea tencuielii, armaturii, dulapurilor, poliţelor;
- staţi cât mai departe de ferestre, oglinzi, abajururi;
- plasaţi-vă lângă peretele intern, în deschizătura uşilor;
- imediat ce vor înceta zguduirile, părăsiţi clădirea;
- nu vă folosiţi de ascensor;
- aflându-vă în stradă, treceţi la mijlocul ei, pe piaţă, cât mai departe de clădiri şi edificii, stâlpi cu linii de
tensiune înaltă.
În caz de alunecări de teren:
- ieşiţi din clădire şi staţi pe un loc drept;
- anunţaţi despre acest fenomen vecinii şi ajutaţi copiii, bolnavii şi bătrânii să părăsească clădirea;
- în caz de necesitate, chemaţi asistenţa medicală de urgenţă, poliţia sau pompierii;
- întreprindeţi toate măsurile pentru a asigura securitatea oamenilor şi a salva valorile materiale.
În caz de contaminare radioactivă:
- îmbrăcaţi măştile antigaz (masca din vată şi tifon) şi plecaţi în edificiul de protecţie;
- dacă adăpostul este departe şi nu aveţi mască antigaz, rămâneţi acasă şi conectaţi radioul, pentru a
recepţiona comunicatele organelor Protecţiei Civile;
- închideţi ferestrele, acoperiţi uşile cu ţesături dense, încleiaţi crăpăturile din ramele ferestrelor;
- la indicaţia organelor Protecţiei Civile pregătiţi-vă pentru o posibilă evacuare;
- la indicaţia instituţiilor curative, întrebuinţaţi pastile de iodură de potasiu; ieşind din casă, deconectaţi
aparatele electrice; luaţi cu sine documentele, banii, lucrurile necesare; îmbrăcaţi masca antigaz sau masca
umezită din vată şi tifon, o prelată sau un trenci; la sosirea în raionul nepericulos, treceţi controlul
radioactiv şi prelucrarea sanitară,
44. Caracteristica zonelor inundaţiei catastrofale şi influenţa lor la organizarea ajutorului medical răniţilor şi
bolnavilor.
Inundaţiile catastrofale pe suprafeţe mari influenţează asupra tacticii organelor de conducere ale ocrotirii
sănătăţii, protecţiei civile şi asupra serviciilor medicale ale ministerelor, departamentelor de forţă antrenate
(implicate) în lichidarea consecinţelor, asupra organizării şi folosirii forţelor şi mijloacelor serviciului medical. în
aceste cazuri, o mare însemnătate au suprafaţa (proporţiile) terenului inundat şi numărul populaţiei rămase
fară adăpost, pro duse alimentare, apă; fară asistenţă medicală şi socială în primele clipe (ore. zile) de
inundaţie. Populaţia din această zonă va fi supusă acţiunii apei cu temperatura scăzută, vântului, umidităţii
aerului şi a altor factori meteorologici.
Inundaţiile catastrofale constituie circa 33-35% din toate calamităţile. Ele pot fi provocate de: ploile
abundente, revărsarea lacurilor de acumulare ale staţiilor hidroelectrice, iazurilor, topirea bruscă a zăpezii,
gheţarilor; de valurile de apă de pe litoral, tsunami. Defectarea (spargerea) barajelor, digurilor poate provoca
alunecări de teren, cutremur etc.
Dimensiunile focarului de inundaţie depind de:
- volumul apei;
- relieful zonei;
- durata şi intensitatea ploilor.
Asupra volumului şi structurii pierderilor sanitare în focarele de inundaţie catastrofală influenţează un şir de
factori:
1) înştiinţarea la timp a populaţiei din zona cu risc de inundaţie;
2) gradul de pregătire pentru evacuarea populaţiei;
3) densitatea populaţiei în zona respectivă;
4) caracterul construcţiilor;
5) perioada zilei (noapte, zi);
6) anotimpul;
7) distanţa dintre localităţi (sat, oraş) şi baraj;
8) înălţimea valului de inundaţie, timpul de parcurgere, temperatura apei;
9) înrăutăţirea stării social-economice în zonă.
45. Noţiune de medicină a calamităţilor. Organizarea interacţiunii Serviciului medicină de dezastru şi alte
servicii ale ministerelor şi departamentelor în interesul asigurării medicale a răniţilor şi bolnavilor.
Medicina dezastrelor este o ramură a medicinii care se preocupă de problemele ce ţin de asigurarea medicală
a lezaţilor în procesul de lichidare a consecinţelor medico-sanitare ale dezastrelor.
Ea prevede organizarea şi efectuarea unui complex de măsuri:
- de tratament şi evacuare;
- sanitaro-igienice şi antiepidemice;
- de aprovizionare cu materiale medicale, tehnică şi utilaj medical;
- de dirijare a forţelor şi mijloacelor serviciului medical.
In funcţie de măsurile enumerate, medicina dezastrelor are următoarele aspecte:
- de management sanitar;
- clinic;
- de medicină preventivă;
- de management farmaceutic.
Această delimitare a făcut posibilă elaborarea unui sistem de cunoştinţe teoretice şi activităţi practice cu
caracter medical, în vederea unui răspuns adecvat în situaţiile excepţionale apărute în urma dezastrelor.
Serviciul este constituit din organe de conducere, instituţii, subdiviziuni şi formaţiuni medico-sanitare.
predestinate să acorde asistenţă medicală urgentă populaţiei în situaţii excepţionale; sistemul de înştiinţare şi
comunicare, sistemul de instruire.
Serviciul este subordonat şi dirijat de către Ministerul Sănătăţii şi Comisia pentru Situaţii Excepţionale a
acestuia. Conducerea propriu-zisă a Serviciului este efectuată de către Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic
Medicină de Urgenţă (CNŞPMU), care, prin intermediul subdiviziunii sale – Centrul Medicina Calamităţilor
(CMC) - asigură dirijarea organizatorică şi metodică şi activitatea eficientă şi coordonată a tuturor
componentelor Serviciului.
Directorul CNŞPMU este, concomitent, şi şef al Serviciului Republican Medicina Calamităţilor.
Serviciul este reprezentat la nivel central, zonal, raional şi local.
La nivel central. Serviciul este reprezentat de conducerea CNŞPMU. structurile funcţionale ale acestuia
(Centrul Medicina Calamităţilor, serviciul prespitalicesc de asistenţă medicală urgentă. dislocat în mun.
Chişinău, cu 5 substaţii AMU), serviciul republican AVIASAN, serviciul spitalicesc cu secţiile clinice, secţia
operativă cu dispecerat central, centrul de instruire în domeniul medicinii de urgenţă şi de formaţiunile
medico-sanitare (echipe, detaşamente), care se creează de către instituţiile medico-sanitare publice
republicane şi ale mun. Chişinău cu scopul acordării asistenţei medicale populaţiei în situaţii excepţionale. în
problemele ce ţin de acordarea asistenţei medicale populaţiei în situaţii excepţionale CNŞPMU colaborează cu
Departamentul Situaţii Excepţionale al MAI, Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Materiale,
Primăria mun. Chişinău, serviciile medicale departamentale, Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic Medicină
Preventivă, Centrul Naţional de Transfuzie a Sângelui. Agenţia Medicamentului, USMF „Nicolae Testemiţanu”,
instituţiile medico-sanitare publice republicane şi municipale etc.
La nivel zonal. Serviciul este reprezentat de Staţiile Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă (centru, nord, sud şi
UAT Găgăuzia), care dirijează şi manevrează cu echipele AMU din cadrul substaţiilor AMU, amplasate în
raioanele republicii, organizează şi asigură, de comun acord cu conducerea structurilor teritoriale ale
sistemului ocrotirii sănătăţii, acordarea asistenţei medicale urgente populaţiei în cazul declanşării situaţiilor
excepţionale. în activităţile Serviciului Medicina Calamităţilor sunt nemijlocit implicate următoarele structuri
ale staţiilor zonale AMU: secţia operativă, echipele AMU, centrul zonal de instruire în domeniul
medicinii urgente. Medicul-şef al Staţiei Zonale Asistenţă Medicală Urgentă este. concomitent, şi şef al
Serviciului Medicina Calamităţilor în zona de deservire. în problemele ce ţin de acordarea asistenţei medicale
populaţiei în situaţii excepţionale staţiile zonale AMU colaborează cu administraţia publică locală, direcţiile
raionale pentru situaţii excepţionale, spitalele raionale, centrele medicină preventivă, centrele şi oficiile
medicilor de familie, cu alte organizaţii şi instituţii amplasate în zona de deservire a staţiei.
La nivel raional. Serviciul este reprezentat de Substaţia AMU; formaţiunile (echipele) medico-sanitare, care se
creează de către instituţiile medico-sanitare publice din raion în scopul acordării asistenţei medicale populaţiei
în cazul declanşării situaţiilor excepţionale; echipele sanitare din instituţii, întreprinderi şi de pe lângă
primăriile locale. Responsabil de organizarea şi acordarea asistenţei medicale urgente populaţiei în cazul
declanşării situaţiilor excepţionale este medicul-şef al spitalului raional şi medicul-şef al Staţiei Zonale de
Asistenţă Medicală Urgentă în zona de deservire a căreia se află raionul respectiv.
La nivel local. Serviciul este reprezentat de subdiviziunile locale ale sistemului ocrotirii sănătăţii (punctele
AMU, centrele de sănătate, centrele şi oficiile medicilor de familie) şi de echipele sanitare din instituţii,
întreprinderi şi de pe lângă primăriile locale. Sistemul de înştiinţare şi comunicare al Serviciului se efectuează
prin reţelele de legătură şi serviciile de dispecerat ale Serviciului Asistenţă Medicală de Urgenţă, prin
intermediul cărora este asigurată transmiterea informaţiei privind pericolul sau declanşarea situaţiilor
excepţionale; se efectuează dirijarea şi coordonarea acţiunilor de acordare a asistenţei medicale populaţiei.
Sistemul de instruire al Serviciului este reprezentat de centrele (republican şi zonale) de instruire în domeniul
medicinii de urgenţă şi de cursurile specializate ale catedrelor USMF „Nicolae Testemiţanu” (Urgenţă
Medicală, Medicină Militară şi Extremală, Traumatologie, Ortopedie şi Chirurgie de Campanie), în cadrul
cărora are loc instruirea personalului medical antrenat în acordarea asistenţei medicale populaţiei în situaţii
excepţionale.
46. Valoarea pierderilor generale şi sanitare în zonele cutremurului de pământ
Convenţional, focarul seismului este împărţit în patru zone, de la periferie spre epicentru:
- zona distrugerilor uşoare;
- zona distrugerilor medii;
- zona distrugerilor de amploare;
- zona distrugerilor complete.
în majoritatea cazurilor, consecinţele medicale ale seismuluisunt evaluate de:
- volumul pierderilor generale;
- volumul pierderilor sanitare;
- volumul pierderilor nerecuperabile;
- numărul lezaţilor care vor necesita spitalizare.
Din experienţa lichidării consecinţelor medicale ale calamităţilor, savanţii din Rusia, prin metoda de analiză şi
expertiză, au obţinut următoarea informaţie:
în zona distrugerilor uşoare:
- pierderile generale - 15-20%;
- pierderile sanitare - 96-98% din pierderile generale;
- pierderile nerecuperabile - 2%;
- de internare vor necesita 5%.
în zona distrugerilor medii:
- pierderile generale - 20-25%;
- pierderile sanitare - 85-90%;
- pierderile nerecuperabile - 10-15%;
- de internare vor necesita 30%.
în zona distrugerilor de amploare:
- pierderile generale - 25-30%;
- pierderile sanitare - 80-85%;
- pierderile nerecuperabile - 15-20%.
- de internare vor necesita 25%.
în zona distrugerilor complete:
- pierderile generale - 40%;
- pierderile sanitare - 55-60%;
- pierderile nerecuperabile - 40-45%;
- de internare vor necesita 40%.
în medie pe toate zonele:
- pierderile generale - 36%;
- pierderile sanitare - 64-65%;
- pierderile nerecuperabile - 25 -30%;
- de internare vor necesita 35%.
47. Caracteristica factorilor lezanţi ai carastrofelor.
Protecţia populaţiei de factorii lezanţi ai catastrofelor naturale <şi tehnologice şi lucrul neîntrerupt al
obiectelor sunt sarcini de mare însemnătate ale tuturor organelor de conducere publică locală, organelor
executive şi conducătorilor obiectelor economiei naţionale.
Protecţia populaţiei prezintă un complex de măsuri, care au scopul de a exclude sau de a diminua la maximum
acţiunea factorilor lezanţi ai catastrofelor asupra organismului omului.
Protecţia populaţiei în caz de apariţie a situaţiilor excepţionale în timp de pace se organizează şi se efectuează
în conformitate cu unele principii:
1. Conducerea neîntreruptă a lucrului de protecţie a populaţiei de către organele de conducere publică,
conducătorii ministerelor, departamentelor şi obiectelor economiei naţionale.
2. Planificarea din timp şi efectuarea măsurilor de protecţie a populaţiei pe întregul teritoriu al republicii.
3. Măsurile de protecţie a populaţiei se planifică şi se efectuează concomitent cu măsurile efectuate de
Ministerul Apărării, Ministerul Securităţii, Serviciul de Informaţii şi Securitate etc.
4. Măsurile de protecţie a populaţiei se planifică şi se efectuează în complex cu planurile de dezvoltare
economică şi socială a republicii, municipiului, raionului şi obiectului economiei naţionale.
48. Conţinutul primului ajutor acordat lezaţilor în situaţii excepţionale.
Primul ajutor - se acorda la locul lezării de către salvatori, pompieri, gărzi sanitare, sanitari, şoferi sanitari,
inspectori sanitari, în mod de auto ajutor şi ajutor reciproc şi se face cu scop de a salva viaţa lezaţilor şi a
prevenirii complicaţiile grave.
Timpul optimal de acordare a primului ajutor sunt primele 20-30 minute după lezare.
Primul ajutor include următoarele măsuri:
– scoaterea lezaţilor de sub dărâmături, din adăposturi şi alte locuri;
– stingerea focului de pe îmbrăcăminte;
– aplicarea măştii antigaz în terenul contaminat cu substanţe toxice sau radioactive;
– hemostaza provizorie prin aplicarea garoului sau pansamentului compresiv;
– înlăturarea asfixiei (toaleta cavităţii bucale, fixarea limbii, respiraţia artificială a plămânilor);
– administrarea substanţelor de calmare a durerii;
– aplicarea pansamentului pe plagă sau suprafaţa arsă, în caz de pneumotorax deschis - pansamentul
ocluziv;
– imobilizarea provizorie a fracturilor;
– tratarea sanitară parţială în caz necesar;
– masaj cardiac extern;
– administrarea antibioticelor, sulfanilamidelor şi substanţelor antivomitive.
49. Scopurile şi conţinutul ajutorului premedical acordat lezaţilor în situaţii excepţionale.
Ajutor premedical - se acorda la locul de adunare a lezaţilor de către felcer sau asistente medicale (brigada de
acordare a ajutorului premedical). Se efectuează în scopul de completare şi corijare a măsurilor primului
ajutor, cât şi micşorarea consecinţelor leziunilor ce poartă pericol pentru viaţă şi prevenirea complicaţiilor
grave.
Timpul optimal de acordare a ajutorului premedical sunt primele 2-3 ore.
Conţinut: completarea primului ajutor, înlăturarea asfixiei, ventilaţia artificiala a plămânilor, inhalare O2,
controlul garoului aplicat anterior, corijarea imobilizării fracturilor cu aplicarea atelelor, antidoturi, antibiotice,
antivomitive, încălzirea lezaţilor în caz de hipotermie, cardiotonice, tratare sanitară parţială.
50. Volumul primului ajutor medical şi dependenţa lui de situaţia creată în focarul catastrofei.
Primul ajutor medical - se acordă la instituţiile medicale din focar cu funcţia păstrată (cât şi la punctele
medicale avansate). Se efectuează cu scop de lichidare a consecinţelor ce poartă pericol pentru viaţă,
combaterea complicaţiilor apărute, prevenirea lor şi pregătirea lezaţilor (stabilizarea funcţiilor vitale) pentru
evacuarea din focar.
Timpul optimal de acordare – primele 4-6 ore.
Măsurile sunt divizate în două grupe:
Măsurile de urgentă:
– înlăturarea insuficienţei respiratorii acute (aspiraţia conţinutului mucos şi sangvinolent din căile respiratorii
superioare; introducerea tubului aerifer; fixarea limbii; rezecţia ori suturarea lamboului liber al palatului
moale şi părţilor laterale ale faringelui; ventilaţia artificială a plămânilor; inhalarea oxigenului;
pansamentul ocluziv în caz de pneumotorax deschis; puncţia pleurei sau toracocenteza în caz de
pneumotorax cu supapă);
– hemostaza definitivă sau provizorie (ligatura; sutura vaselor; aplicarea pensulei pe vasul sangvin;
tamponada plăgii; pansament compresiv);
– măsurile antişoc (blocajul novocainic; administrarea substanţelor analgetice; transfuzia sângelui sau
substituenţilor lui; administrarea substanţelor cardio tonice etc.);
– amputarea unui membru zdrobit ce atârnă pe lamboul ţesuturilor moi;
– cateterizarea ori puncţia vezicii urinare în caz de retenţie a urinei;
– tratarea sanitară parţială a pielii, degazarea pansamentului şi îmbrăcămintei contaminate cu substanţe
toxice, scoaterea măştii antigaz la lezaţii gravi;
– lavajul ochilor în caz de lezare cu substanţe toxice, introducerea în săculeţul conjunctival a ungventelor
speciale (utilizarea peliculelor oculare speciale);
– administrarea antidoturilor, substanţelor anticonvulsive, bronhodilatatoare, etc;
– introducerea serului antitoxic în caz de intoxicaţie cu toxine bacteriene;
– efectuarea profilaxiei nespecifice (administrarea antibioticelor cu spectrul larg de acţiune) în caz de lezare
cu arma bacteriologică;
– spălaturi gastrice (prin intermediul sondei gastrice), în caz de pătrundere în stomac a substanţelor toxice.
Măsurile ce pot fi amânate:
– blocajul novocainic în caz de leziuni de gravitate medie;
– administrarea antibioticelor şi seroprofilaxia tetanosului în caz de traume deschise şi combustii;
– degazarea plăgii contaminate cu substanţe toxice persistente;
– corijarea pansamentului şi a imobilizării de transport;
– refacerea pansamentului în caz de contaminare a plăgii cu substanţe radioactive;
– executarea tratamentului de dezintoxicare şi administrarea antibioticelor în caz de leziuni cu substanţe
toxice şi radioactive.