Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MĂSURI PREVENTIVE DE
PROTECȚIE A POPULAȚIEI. LEGEA RM,,CU PRIVIRE LA PROTECȚIA CIVILĂ,,
OBIECTIVELE LECTIEI:
OBIECTIVELE :
(art.4)
Cetăţeni! Auzind semnalele de înştiinţare a protecţiei civile, acţionaţi repede, fără panici şi
calm. Respectaţi strict indicaţiile organelor administrative locale şi a protecţiei civile !
Ţineţi minte! De la acţiunile corecte depinde viaţa dumneavoastră!
Prelegere
Medicina Calamitatilor
PROTECŢIA CIVILĂ
ÎN SITUAŢII EXEPŢIONALE
Noţiuni generale
Omenirea, permanent se află sub pericolul declanşării situaţiilor excepţionale. Aceasta se
referă atât la activitatea de producţie , cât şi la diverse situaţii cotidiene. Pentru ca omul să
supravieţuiască şi să-şi manifeste potenţialul său de producere, de a influenţa asupra tuturor
factorilor negativi ce-l înconjoară, el are nevoie nu numai de protecţie socială, dar şi protecţie din
partea unor factori ai naturii. Cunoaşterea particularităţilor caracteristice a situaţiilor excepţionale,
care dereglează procesele vitale, are o însemnătate hotărâtoare pentru protecţia omului. Însă
numai cunoaşterea acestor situaţii extremale, este insuficient pentru a depăşi influenţa lor
distructivă asupra omului. De aceea este absolut necesar, ca fiecare individ (de la mic la mare) să
însuşească metodele de acţiune în situaţii excepţionale, pentru a-şi apăra viaţa sa şi a celor din jur.
Tragediile care au avut loc pe parcursul istoriei şi îndeosebi cele din ultimii ani (cutremurul
de pământ din Iran, Turcia, Armenia, inundaţiile şi chiciura din Moldova, alunecările de teren,
uraganele, avariile de la staţiile atomo-electrice, conflictele militare din diferite zone ale lumii etc.),
urmate de mari pagube materiale şi umane, subliniază necesitatea de a le cunoaşte în amănunţire,
pentru a fi evitate (în măsura posibilităţilor) sau minimalizarea consecinţelor acestora. Lichidarea
consecinţelor situaţiilor excepţionale v-a fi eficientă atunci, când fiecare individ, fiecare grup de
oameni vor fi instruiţi la nivelul automatismului, pentru a acţiona promt în caz de pericol sau
declanşare a situaţiilor excepţionale şi acordarea primului ajutor sinistraţilor în focarele apărute.
Viaţa ne demonstrează foarte frecvent, că atunci când se declanşează o SE, individul iniţial
rămâne pentru o perioadă neputincios, inhibat (din cauza lipsei de experienţă, a fobiei şi stărilor de
panică, a incapacităţii factorilor de decizie de a organiza lucrările de lichidare a consecinţelor SE,
din lipsa mijloacelor tehnice şi a celor de intervenţie, mijloacelor de protecţie antiincendiară, lipsa
medicamentelor etc.) pentru a se încadra în procesul de lichidare a consecinţelor lor.
În ultimii ani conducerea republicii, a luat o serie de măsuri în vederea prevenirii şi lichidării
consecinţelor SE. Cu acest scop a fost creat Departamentul Situaţii Excepţionale, Comisii pentru
Situaţii Excepţionale (CSE) la toate nivelurile, a fost adoptată Legea “Cu privire la Protecţia Civilă”
etc.
Situaţiile excepţionale devin tot mai frecvente si de mai mari proporţii. Ele pot duce nu
numai la subminarea economiei, dar pot pune în pericol securitatea oamenilor pe teritorii mari.
Republica Moldova se află într-o zonă seismică activă, unde intensitatea cutremurului
poate atinge 8-9 grade (zona munţilor Vrancea, România).
Pe teritoriul Republicii Moldova sînt circa 500 obiecte potenţial periculoase din care :
- 153 radioactive
- 227 chimice
- 113 cu pericol de explozie si incendii
Numărul total al substanţelor puternic toxice este de 4 mii tone.
Capitolul I.
(Se anexează)
(art.4)
- protecţia populaţiei şi a teritoriului în condiţiile situaţiilor excepţionale;
- executarea lucrărilor de salvare şi altor lucrări de neamînat în condiţiile situaţiilor
excepţionale şi la lichidarea consecinţelor acestora;
- organizarea pregătirii iniţiale şi multilaterale a populaţiei, a obiectivelor economiei,
Forţelor Protecţiei Civile pentru intervenţie în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor
excepţionale şi lichidarea consecinţelor acestora.
Protecţia civilă în conformitate cu sarcinile ce-i revin:
- organizează forţele necesare capabile să asigure protecţia de nădejde a populaţiei, a
proprietăţii în condiţiile situaţiilor excepţionale, realizează înzestrarea lor tehnico-
materială şi pregătirea specială, le menţine în stare permanentă de pregătire pentru acţiuni
în condiţiile situaţiilor excepţionale;
- creează şi menţine în stare permanentă de pregătire sistemele de comandă, înştiinţări şi
comunicaţii, organizează controlul şi supravegherea situaţiei radioactive, chimice,
bacteriologice şi antiincendiare pe teritoriul republicii;
- acumulează şi păstrează în siguranţă mijloacele de protecţie, produsele alimentare şi
medicamentoase, mijloacele tehnice materiale, financiare şi de altă natură, sursele
autonome de aprovizionare cu energie electrică şi cu apă, prevăzute în caz de situaţii
excepţionale;
- acumulează fondul necesar de construcţii de protecţie, le menţine în stare permanentă de
pregătire pentru adăpostirea persoanelor supuse pericolului;
- protejează sursele de apă şi sistemele de aprovizionare cu apă, produsele alimentare şi
materie primă, furajul, animalele agricole şi plantele de contaminare radiativă, chimică şi
biologică, iar mediul ambiant - de poluare cu substanţe radiative, otrăvitoare, puternic
toxice şi cu mijloace bacteriologice;
- pregătirea din timp a evacuării, iar în caz de apariţie a pericolului nemijlocit - evacuarea
populaţiei şi proprietăţii din zonele periculoase;
- înştiinţarea organelor de conducere şi populaţiei republicii despre pericol sau apariţia
situaţiilor excepţionale, aduce în stare de pregătire completă forţele şi mijloacele
protecţiei civile şi conduce acţiunile la executarea lucrărilor de salvare;
- acordă ajutorul multilateral sinistraţilor;
- antrenează unităţile economice în acţiunile de preîntâmpinare şi lichidarea consecinţelor
situaţiilor excepţionale;
- execută controlul asupra efectuării măsurilor de profilaxie, menite să zădărnicească sau
să diminueze probabilitatea apariţiei situaţiilor excepţionale şi să reducă proporţiile
efectelor lor, să sporească securitatea şi stabilitatea funcţionării tuturor ramurilor şi
obiectivelor economiei naţionale;
- asigură securitatea antiincendiară a obiectivelor, a populaţiei şi stingerea incendiilor;
- organizează şi efectuează instruirea lucrătorilor unităţilor economice şi cetăţenilor
privind acţiunile în condiţiile SE.
a) să respecte cu stricteţe actele legislative şi alte acte normative privind protecţia civilă.
Forţele Protecţiei Civile includ unităţi şi subunităţi ale DSE, formaţiunile protecţiei civile,
unităţile şi organizaţiile speciale.
Forţele Protecţiei Civile sunt constituite pe specialităţile: observare, cercetare, transmisiuni,
alarmare, adăpostire, deblocare, mecanizare, energetice, medicale, veterinare, protecţiei
antichimice, transport.
Capitolul 2.
Toate calamităţile naturale au caracter periculos, însă cele mai tragice urmări apar în
rezultatul cutremurului de pământ, care este rezultatul vibraţiei scoarţei pământului provocată de
cauze tectonice şi vulcanice.
În noiembrie 1940 cutremurul a atins 9 grade, în urma căruia 12.400 de edificii, 2795 case
au fost deteriorate din care 200 au fost distruse complet. În urma cutremurului din anii 1977, 1986,
1990 au fost traumate 460 persoane, mai mult de 12 000 de oameni au rămas fără adăpost,
paguba fiind – mai mult de 700 mil. ruble.
Măsuri de protecţie
În momentul cutremurului postaţi-vă lângă peretele de rezistenţă, stâlpi de rezistenţă, în
spaţiul uşilor, la colţurile interioare ale încăperilor, sub mese. Aceleaşi locuri similare pentru
adăpostire se vor alege la serviciu şi în locurile publice (magazine, săli de spectacole, restaurante
etc.).
Părăsirea încăperii, clasei se va realiza numai dacă vă aflaţi la etajul 1-2, dacă condiţiile
permit (porter, mai multe uşi de evacuare). Ţineţi-vă mai departe de geamuri, de uşile de la intrare,
de părţile exterioare ale clădirilor, de balcoane, de copaci mari. În stradă deplasaţi-vă pe un loc
deschis, nu intraţi în clădiri, ţineţi-vă mai departe de liniile electrice. În timpul cutremurului
mijloacele de transport se opresc şi nu se părăsesc.
După încetarea seismului, acordaţi ajutor celor sinistraţi. Pericol repetării seismului se
menţine în prima oră după cutremurul trecut. Cei blocaţi sub dărâmături sau în încăperi, vor aştepta
ajutor din exterior. Este bine de reţinut locul unde se află îmbrăcămintea, încălţămintea,
medicamentele, documentele etc. În orice împrejurări păstraţi-vă calmul. Calmul şi cuvintele de
încurajare diminuează încordarea psihică şi contribuie la evitarea stărilor de stres, contribuie la
prevenirea panicii. În încăperile grav avariate se intră numai cu aprobarea organelor protecţiei
civile. Nu trebuie să ne preocupe paza lucrurilor din locuinţa avariată sau distrusă. Ele vor fi în grija
organelor de menţinere a ordinii publice.
Trebuie reţinut faptul, că imediat după cutremur, structurile protecţiei civile încep
organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de salvare, conform planurilor întocmite din timp: înştiinţarea
suplimentară a populaţiei privind situaţia creată în urma cutremurului, apariţia unui eveniment,
pericol de accident (chimic, biologic), măsurile care trebuie aplicate şi regulile de comportare,
executarea acţiunilor de cercetare de specialitate cu scopul de a stabili: locul şi volumul pierderilor
umane, distrugerilor la construcţiile civile şi industriale; existenţa şi locul supravieţuitorilor sub
dărâmături, avariile la reţelele gospodăriei comunale (apă, gaz, canal), a reţelelor electrice şi de
comunicaţii, zonele cu pericol de inundaţii şi incendii, căile de comunicaţie blocate de dărâmături
sau alunecări de teren, desfăşurarea acţiunilor de deblocare şi salvare a supravieţuitorilor de sub
dărâmături, intervenţia la gospodării comunale, înlăturarea avariilor, organizarea şi desfăşurarea
acţiunilor de acordare a primului ajutor medical, transportarea răniţilor la spitale, asigurarea
asistenţei medicale de urgenţă, tratarea şi spitalizarea răniţilor, desfăşurarea acţiunilor de combatere
a panicii şi de prevenire a apariţiei epidemiilor, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de ajutorare,
de transport şi cazare a persoanelor sinistrate, desfăşurarea acţiunilor de salvare a produselor
agroalimentare, a animalelor, cerealelor, a altor bunuri materiale, asigurarea măsurilor de pază şi
menţinere a ordinii publice, scoaterea de sub dărâmături a cadavrelor şi înhumarea lor, pentru a evita
apariţia epidemiilor.
Concomitent cu acţiunile de salvare în zonele afectate de cutremur, se desfăşoară acţiuni
de restabilire a capacităţilor de producţie la unităţi economice din sectorul alimentar, pentru
asigurarea cu energie electrică, gaze, apă, termoficare, reţele telefonice etc.
Alunecări de teren se pot desfăşura cu viteze de 1,5-3 m/s, iar în unele situaţii şi peste
3m/s, oferind astfel posibilitatea pentru realizarea unor măsuri în astfel de situaţii. În aceste
condiţii, un rol important revine măsurilor de observare a condiţiilor ce favorizează apariţia
alunecărilor de teren, prevenirea populaţiei din timp şi dacă este necesitate – efectuare evacuării
din zona respectivă. Alunecările de teren pot fi preîntâmpinate, dacă sunt efectuate din timp
investigaţiile corespunzătoare, necesare stabilirii condiţiilor de apariţie şi de dezvoltare a lor, dacă
se aplică precedeele adecvate de ţinere sub control a fenomenelor, tot odată este necesar de a
evita amplasarea obiectelor industriale sau a altor construcţii în zonele în care asigurarea
stabilităţii straturilor nu se poate realiza sau este foarte costisitoare; este posibilă protecţia dacă se
planifică din timp măsuri corespunzătoare de protecţie şi se realizează o informare oportună a
populaţiei în zona de risc. Salvarea supravieţuitorilor din clădirile acoperite se realizează în
condiţiile similare acţiunilor preconizate în cazul cutremurului de pământ.
2.3.Inundaţii
Moldovei sunt caracteristice ploi torenţiale, care au loc în perioada mai-august. 50% din
ploile torenţiale aduc precipitaţii cu volum de 50cm/m.p în focarul lor. Astfel de ploi provoacă
revărsarea râurilor, spălarea solului, inundarea văilor.
Daune mari aduc economiei ploile cu precipitaţii de peste 70mm. Ploile cu precipitaţii mai
mari de 100mm în 24 ore aduc pagube catastrofale. Mare pericol este revărsarea râurilor Bîc,
Nistru, Prut, Răut, Cogâlnic şi altele.
În anul 1948 revărsarea râului Bîc a adus la ridicarea nivelului apei cu 2,8m-3,5m şi
inundarea gării feroviare, distrugerea multor case din Chişinău. 4-5 iulie 1991 precipitaţiile au ajuns
la 175mm. Râul Ciorna – inundaţiile din Floreşti, Şoldăneşti, au decedat oameni, animale. 26-27
august 1994 ploile au adus la inundaţii catastrofale în raionul Străşeni, satele Calmaţui, Cărpineni,
s-au înregistrat 31 victime omeneşti. Prevenirea apariţiei inundaţiilor sau diminuarea –eliminarea
acţiunilor distructive se pot asigura prin: realizarea unor lucrări destinate să reţină şi să întârzie
scurgerea apelor de pe versanţi, din afluenţii mai mici ai bazinelor sau din torente care s-ar forma ca
urmare a unor ploi abundente sau prin construirea unor diguri şi canale, realizarea unor bazine pe
unele porţiuni de luncă, interzicerea construcţiilor în zonele de inundaţie; construirea clădirilor cu
rezistenţă la creşterea nivelului apelor şi viteza de deplasare a acestora.
Protecţia, organizarea, încadrarea şi dotarea formaţiunilor protecţiei civile din zonele
periculoase astfel încât acestea să poată participa la asigurarea măsurilor de protecţie şi
îndeplinirea acţiunilor de salvare, stabilirea locurilor şi condiţiilor în care urmează a se desfăşura
acţiunile de evacuare temporară, asigurarea înştiinţării şi alarmării despre pericolul inundaţiilor,
organizarea salvării pe apă; asigurarea asistenţei medicale, asigurarea condiţiilor necesare pentru
sinistraţi (cazare, apă, hrană, asistenţă medicală, transport etc.).
Salvarea de inundaţie se poate efectua prin ridicarea pe povârnişuri , la etajele de mai sus,
pe acoperişul clădirilor, pe copaci, folosind mijloace de salvare (plute, bărci, butoaie, camere de
gumă etc.).
Se aude zgomot puternic, care aminteşte suspin şi plîns de copil. Pe bolta cerească apar
rupturi fioroase de nori. Fearele se ascund în vizuini, păsările se strâng în stoluri, se ascund în
cuiburi sau zboară din loc în loc, cu ţipăt î-şi exprimă deranjul. Pe neaşteptate cu furie se dezlănţuie
vântul, începe să fulgere, norii negri plutesc asupra pământului – se apropie uraganul.
Acest vînt are o viteză de 30-35 m/s şi aduce la mari urmări catastrofale. Uraganul cu o
viteză de 50-60 m/s are o presiune de 200 kg/m2, smulge copacii din rădăcină, întoarce curgerea
râurilor înapoi. Stihia este inevitabilă. Puterea naturii e grozavă şi omul se teme numai de aceea, că
nu cunoaşte, cunoaşterea biruie frica.
În stradă trebuie de culcat la pământ mai departe de construcţii, copaci, stâlpi cu linii
electrice.
Grindina nimiceşte culturile anuale, viile, livezile, pier animalele şi păsările, sunt traumaţi
oamenii.
Lupta cu grindina – iodura de argint topeşte particulele de gheaţă şi le transformă în ploaie
(rachetele antigrindină “Alazani” şi “Cristal”).
Problema securităţii radiative este actuală pentru Moldova, deoarece în apropierea noastră
(135-400 km) sunt amplasate 7 staţii nucleare electrice (Ucraina: Rovensc, Hmelnic, Cernobîl,
Novo-Ucrainsc, Zaporojie; România – Cernavoda; Bulgaria - Cozlodui).
Radiaţia ionizată este utilizată de 340 întreprinderi, organizaţii locale. Posibilele avarii la
centrele nucleare prezintă un pericol real (26 aprilie 1986 - Cernobîl). Radiaţia are formă de raze
alfa , beta sau gama şi se numeşte radiaţie ionizată. Materialele care emit aceste radiaţii se numesc
materiale radiative. Radiaţia alfa reprezintă flux de particule încărcate pozitiv şi sunt nucleele
atomilor de heliu, au viteza de 10-20 km/s şi o mare putere de ionizare. Ele nu reprezintă pericol,
sunt uşor absorbite de îmbrăcăminte şi stratul superior al pielei. Însă sunt extrem de periculoase
când pătrund în interiorul organismului. Radiaţia beta este un flux de electroni sau pozitroni rapizi,
capacitatea de ionizare este de sute de ori mai mare decât alfa. Echipamentul de vară reduce
radiaţiile beta aproape la jumătate, cel de iarnă - mai mult. Radiaţiile gama sunt radiaţii
electromagnetice asemănătoare razelor Rentghen. El se propagă cu viteza luminii, au o capacitate
foarte mică de ionizare, însă capacitatea lor de penetraţie este foarte mare. Protecţia împotriva
radiaţiei gama se calculează, având la bază grosimea de înjumătăţire (grosimea materialului care
reduce la jumătate din intensitatea iniţială; lemn – 30cm, apă – 20cm, pământ – 14cm, beton
armat – 10cm, fier – 3,5cm). Protecţia se realizează bine, folosind ca ecran protector betonul şi
pămîntul.
2 10 14
10 34 38
100 65 75
1000 96 110
Contaminarea chimică:
Accident chimic poate fi definit ca eveniment tragic produs la una din întreprinderi unde se
fabrică, se utilizează, se depozitează (transportă) atât substanţe toxice sau puternic toxice ce
conduc la consecinţe ecologice grave şi pun în pericol sănătatea şi viaţa umană.
Obiectele care pot duce la accident chimic: întreprinderi industriale (frigidere, lactate, baze
de alimentare etc.).
Clorul se păstrează în baloane de metal sub presiune, în aer formează nori albi, se simte la o
cantitate 2 mg/m3. Concentraţia 200 mg/m3 în timp de 30-60 min. conduce la moarte.
Sinistratul trebuie să fie acoperit cu o pătură caldă, respirare cu aburi de spirt sau apă. Este
interzisă adăpostirea în subsoluri. Ieşirea din focar se efectuează în direcţia împotriva vântului.
Amoniul - gaz fără culoare cu miros de naşatîr, ca şi clorul atacă organele respiratorii,
ochii, este mai uşor ca aerul.
Preparatul iodat cu caliu în praf: doza pentru o dată copiilor până la 3 ani = 55mg o dată pe
zi în timp de 2 zile, copiilor după 3 ani şi maturilor – 130 mg o dată pe zi în timp de 10 zile.
Preparatul soluţie din apă – spirt şi iod 5%; copiilor până la 3 ani – 1-2 picături câte de 3 ori pe zi
la100 gr lapte; copiilor după 3 ani şi maturilor 5-8 picături de 3 ori pe zi cu lapte, apă, iaurt în timp
de 10 zile. Femeilor gravide – iodat de caliu în drageuri – un drage o dată pe zi în timp de 10 zile.
Copiii mici nu suferă aceste preparate curate, deaceea se picură preparatul pe o bucăţică de zahăr,
într-un pahar cu lapte (apă, suc) sau pe o bucăţică de pîine.
2.7. Incendii
Incendiul este o ardere ce se dezvoltă fără control, în timp şi spaţiu care distruge bunuri
materiale, pune în pericol viaţa oamenilor şi animalelor.
Prin armele de nimicire în masă se înţeleg acele arme care sunt folosite de agresor,
determină un volum mare de distrugere de bunuri materiale, precum şi un număr mare de victime
în rândul oamenilor şi animalelor neprotejate, aceste arme sunt: arma nucleară, atomică,
hidrogenică, trifazică (combinată) , neutronică (radiologică), arma biologică, arma chimică.
Arma biologică şi arma chimică deşi nu provoacă distrugeri ca arma nucleară, sunt socotit
totuşi arme de nimicire în masă, datorită faptului că prin acţiunea lor determină un număr mare de
victime în rândul oamenilor şi a animalelor neprotejate.
Arme, în viziunea tuturor nucleelor atomilor unui kg de uran – 235 se eliberează o cantitate
de energie echivalentă cu energia calorică dată de ardere a 2,5 mil. kg de cărbune superior.
Explozia nucleară poate fi executată în aer, sub pământ (sub apă). La explozia unei borube
nucleare şi eliberează o cantitate mare de energie în mediul înconjurător, formându-se o sferă de
gaze cu temperatura de câteva milioane de grade, această explozie produce factori distrugători,
unde de şoc, emisiunea de lumină, radiaţia penetrantă, impulsul electromagnetic şi contaminarea
radioactivă.
Capitolul 3.
Traumatismele sunt cele mai grave urmări ale situaţiilor excepţionale şi se exprimă în
diferite forme, începând cu leziuni mici şi până la traume care se finalizează cu moartea clinică şi
cea biologică. Traumatismele de regulă, sunt nişte leziuni corporale provocate de factorii mecanici,
chimici, termici, electrici. Traumatismele pot fi închise şi deschise.
Cele închise se caracterizează prin ceea că după acţiunea factorilor tegumentali (pielea) şi
mucoasele din cavităţile organelor rămân intacte.
Asta nu înseamnă că astfel de traume ca contuziile pot fi socotite dintre cele uşoare.
Deseori contuziile toracice şi ale abdomenului pot fi urmate de lezarea organelor interne cum sunt
plămânii, ficatul, splina care provoacă hemoragii interne sau chiar mortalitatea. Traumatismele
deschise sunt mult mai periculoase fiindcă provoacă întotdeauna hemoragii externe şi sunt
infectate.
Dezastrul se caracterizează prin epidemia de răniţi. În teren este vorba de asigurarea a patru
etape din relaţia medic-bolnav care alcătuiesc un tot divizibil din raţiuni didactice. Acestea sunt:
1. Etapa triajului răniţilor, asigurarea primului ajutor pentru păstrarea vieţii şi stabilizarea
situaţiei bolnavului în vederea transportării. Activitatea se desfăşoară la scena dezastrului.
4. Limitarea desemnării epidemice, actualitatea realizată în proporţii de peste 50% prin cele
două etape iniţiale descrise şi completate cu măsuri specifice supervizate de medic.
Primul ajutor cuprinde totalitatea măsurilor absolut necesare păstrării vieţii răniţilor, pe
prim plan este necesar să se ia în vedere menţinerea condiţiei fizice a acesteia prin ne agravarea
leziunilor existente sau prin crearea altor leziuni. Primul ajutor trebuie să urmărească refacerea
răniţilor. Priorităţile activităţii medicale sunt: respiraţia, asigurarea căilor respiratorii libere şi
eventuala respiraţie artificială; circulaţia sângelui şi eventual masajul cardiac extern; sângerarea,
oprirea eventuală a altor hemoragii şi evaluarea nivelului de cunoştinţe în vederea ghidării
activităţii ulterioare.
După verificarea acestor puncte se trece la tratarea leziunilor de ordinul al II-lea; şoc
traumatic, arsuri, înec, electrocutări, intoxicaţii acute. Educaţia sanitară a populaţiei şi
determinarea în teritoriu a persoanelor cu cunoştinţe de prim ajutor, actualizate şi verificate,
precum şi a unei baze materiale minime şi rapid mobilizabilă, pot reduce mortalitatea cu procente
semnificative.
Respiraţia artificială aşa numită “gură la gură” sau “gură la nas”: poziţia sinistratului –
orizontală pe spate. Capul trebuie să fie lăsat pe spate aplecîndu-i omoplaţii. Gura celui ce
reanimează, după ce a tras aer în plămâni se aplică asupra gurii victimei (preventiv acoperită cu o
bucată de tifon sau cu o batistă). Concomitent se astupă nasul cu o batistă sau se strânge cu
degetele şi aerul din plămânii reanimatorului se introduce în plămânii sinistratului. Se efectuează
procesul de inspiraţie. Acel ce reanimează se desparte de gura victimei, din nou trage aer în
plămâni şi totul se repetă cu o frecvenţă de 16-18 respiraţii pe minută.
Masajul indirect: efectuarea lui constă în acţiunea mecanică asupra inimii cu scopul de a
comprima şi a arunca sângele din ea în circuitul mic şi circuitul mare al sângelui – ambele mâini
încrucişate asupra cutiei toracice la nivelul de jos al sternului.
Arsurile pot fi: arsuri de gradul I, care se caracterizează prin înroşire şi o mică inflamare a
pielei; arsuri de gradul II, care se caracterizează prin apariţia unor beşici pline cu lichid alb-gălbui;
arsuri de gradul III, care prezintă pe lângă leziunile de la primele două grade şi necroze, iar în cazuri
grave, chiar carbonizarea ţesuturilor.
Înecul se datorează umplerii plămânilor cu apă, inspirată de victimă sau ca urmare a stopării
activităţii inimii şi plămânului, în mod reflex la contactul cu apă rece, mai ales cu ocazia săritorilor.
Electrocutarea este produsă de trecerea unui curent electric prin corpul omului, ceea ce are
drept consecinţe contracţii musculare pretesnice, arsuri locale, pierderea cunoştinţei, stoparea
respiraţiei şi inimii. Fenomene care pot deveni ireversibile, dacă nu se intervine imediat. Statisticile
întocmite în această privinţă arată că intervenţia după un minut asigură şanse de salvare la 95%; din
cazuri, după două minute la 90%; după 3 minute la 74%; după 4 minute la 50%; după 5 minute la
25%, iar după 8 minute la 0,5%.
Primul ajutor: în caz de răni; efectuarea hemostazei provizorii (prin comprimarea degetală
a vasului, aplicarea pansamentului comprimat, aplicarea garoului) administrarea medicamentelor
analgetice (cel mai efectiv este introducerea promidolului, aplicarea pansamentului steril cu
ajutorul pachetului individual de pansament sau prin folosirea materialelor improvizate),
imobilizarea segmentului traumat cu ajutorul atelelor standarde sau improvizate, transportarea
sinistraţilor la spital pentru a i se acorda ajutorul respectiv calificat şi specializat.
Primul ajutor se execută hemostaza provizorie prin folosirea unor metode descrise mai sus,
se administrează substanţe analgetice pentru a evita şocul traumatic, se aplică un pansament steril
pe rană, se execută imobilizarea segmentului fracturat prin aplicarea atelelor standarde sau
improvizate. Pentru a imobiliza un os este necesar de a fixa o articulaţie mai sus şi a doua mai jos
de locul fracturii.
În caz de înec: în cazul în care victima are gura încleştată ea poate fi deschisă prin
introducerea unei linguri între dinţi şi a unei batiste împăturite în colţurile sale, în faza următoare,
limba înecatului, învelită într-o batistă şi apucată cu două degete, va fi trasă în afară, după care
gura şi nasul vor fi curăţite de nisip sau mucozităţi, după executarea rapidă a acestor operaţii,
victima va fi apucată de la spate cu mâinile împreunate la baza toracelui sub formă de chingă sau
luată de la spate, ţinută cu capul în jos şi scuturată de câteva ori, dacă bolnavul nu şi-a recăpătat
respiraţia şi pulsul se mai resimte încă, se recomandă executarea respiraţiei artificiale (vezi
reanimaţia) de către o singură persoană sau chiar de două (unul execută respiraţie gură la gură,
altul apasă toracele cu palmele în ritmul respiraţiei); dacă înecatul nu are puls, el trebuie întors cu
faţa în sus şi i execută respiraţie artificială imediat. Insuflarea trebuie să fie cât mai puternică
pentru a învinge rezistenţa alveolelor şi a apei din ele.
În caz de arsuri se scot hainele de pe suprafaţa arsă şi apoi în funcţie de gradul arsurii se
procedează diferit. La arsurile de gradul II şi III se aplică pe suprafaţa arsă un pansament uscat
steril, executându-se cu grijă spargerea beşicilor cu lichid care creează pericol de infecţie, bolnavul
se înveleşte cu pături în cazul arsurilor răspîndite.
În caz de hemoragii: orice afectare a unui vas este urmată de o pierdere de sînge numită
hemoragie. După felul vasului care sângerează hemoragia poate fi: arterială – sângele este de
culoare roşu deschis, curge cu presiune prin ţesuturi ritmice, urmând bătăile inimii;
venoasă – sângele este de culoare roşu închis şi se scurge continuu, fără ţâşnituri;
capilară – sângele se prelinge lent în picături.
După locul unde se produce, hemoragia poate fi: externă - sângerarea se produce într-o
plagă situată la suprafaţa corpului; internă - sângerarea are loc într-o cavitate închisă (abdomen,
torace, craniu etc.).
Hemoragiile externe pot fi oprite provizoriu astfel: hemoragiile capilare mici – prin simplă
spălare a plăgii cu apă oxigenată şi tampoane cu comprese sterile; hemoragiile mijlocii - printr-un
pansament compresiv; hemoragiile arteriale – prin apăsarea manuală deasupra plăgii, la punctul de
compresiune cel mai apropiat. Apăsarea manuală nu este întotdeauna eficace şi nu poate fi
menţinută mult timp. De aceea, în aceste situaţii se utilizează garoul (un tub de cauciuc, o curea, o
cravată etc.), care se aplică numai în rănile membrelor şi întotdeauna mai sus de hemoragie. Între
garouri şi tegumente se aplică o faşă sau o bucată de pânză pentru a nu produce leziuni ale pielei în
cazul când nu se poate folosi garoul (hemoragie la cap, piept, abdomen) se aplică pansament
compresiv, adică pansamente strâns puternic.
La garou se anexează o scrisorică cu indicaţii la ce oră a fost pus acesta.
Este interzis, să se atingă părţile descoperite ale corpului victimei cu mâna neprotejată; să
se folosească obiecte umede sau metalice pentru înlăturarea victimei sau firelor electrice.
Degeratului este necesar, de efectuat încălzirea sectorului lezat al corpului până la apariţia
roşeţei, i se dă băutură fierbinte, se transportă într-o încăpere caldă şi se efectuează masajul.
Capitolul 4.
Principii de bază privind organizarea mă surilor
- informarea populaţiei din timp (sau fără întârziere) despre pericolul situaţiei excepţionale
prin difuzarea semnalului “Atenţie tuturor”;
Dezastrele (calamităţile naturale, dar mai ales catastrofele) ca şi atacurile aeriene, pot
genera în mediul înconjurător substanţe radioactive, substanţe industriale cu toxicitate ridicată,
diverşi agenţi patogeni – prin descompunerea substanţelor organice de sub dărâmături, care fie că
pătrund prin aparatul respirator, fie că se depun pe piele şi îmbrăcăminte provoacă vătămări mai
mult sau mai puţin grave. Toate acestea pot fi înlăturate dacă în astfel de situaţii folosim mijloace
de protecţie individuală şi colective.
- prin reţinerea substanţelor nocive cu ajutorul unor materiale filtrante. În această categorie
intră toate categoriile de măşti contra gazelor care au proprietăţi de reţinere a substanţelor nocive.
În lipsa lor în unele situaţii sunt bune şi unele mijloace improvizate, realizate pe plan local de
fiecare cetăţean (măşti cu tifon, diferite alte materiale care se aplică la nas şi gură în momentul
respiraţiei:
- prin alimentarea individuală cu aer curat sau oxigen de la o sursă autopurtată. În această
categorie intră aparatele izolante de toate tipurile şi măştile izolante pentru a ne izola complet de
mediul înconjurător, pentru protecţia corpului şi a membrelor se utilizează:
- complete de protecţie;
Masca antigaz protejează organele respiratorii, faţa şi ochii. Aerul poluat cu substanţe
nocive, radioactive este curăţit (filtrat) de către substratul din cutia antigazului (cărbune activat).
Orice antigaz este completat din cutie , se uneşte cu masca cu ajutorul unei chiste cu gafră (*PDF-
7, DP-6, DP-6m).
PDF – S – mască antigaz pentru copii-elevi. Acest antigaz se produce în două mărimi (3 şi 4).
Mărimea măştii se determină prin măsurarea din creştetul capului şi sub barbă (înconjurarea). Cel
mai desăvârşit antigaz pentru elevi – PDF-2Ş cu mască MD-4.
Pentru protecţia copiilor până la vârsta de 1,5 ani se foloseşte CZD-4, de la 1,5-7 ani – PDFD;
de la 7- 16 ani PDF-Ş.
Bandajul din vată-tifon se confecţionează dintr-o bucată de tifon 50x100 cm. În mijloc se
pune un strat de vată 1-2cm cu dimensiuni 30-20cm. Tifonul se îndoaie din ambele părţi acoperind
vata. Capetele tifonului se taie în lungime în aşa fel încât despicăturile formate să servească la
legat. Bandajul se aplică pe gură şi nas, capetele lui se leagă: cele de sus – la ceafă peste urechi,
cele de jos – la creştetul capului.
Adăposturile construite sub soluri este de 100-300 persoane, având în vedere că pentru
două persoane este necesar un spaţiu de un metru pătrat de suprafaţă de adăpostire, ele se
construiesc nu mai departe de 300m de la locul de lucru şi trai şi sunt în general complet îngropate
în pământ.
În pereţii adăposturilor nu sunt goluri sau ferestre, prin adăposturi nu trec conducte de
apă, gaze sau canalizare.
Ca adăposturi simple pot fi folosite de către populaţie pentru protecţie împotriva atacurilor
din aer, subsolurile construcţiilor existente, tranşeele sau bordeiele care se construiesc la ordin.
Toate adăposturile simple asigură protecţia populaţiei împotriva schijelor, sulfului, dărâmăturilor şi
radiaţiilor penetrante. Protecţia împotriva armei chimice, prafului radioactiv şi a agenţilor patogeni
se realizează cu ajutorul mijloacelor individuale de protecţie.
În fiecare organizaţie, şcoală trebuie să fie un panou indicativ în caz de evacuare din clădiri.
În cazul apariţiei pericolului evacuarea elevilor din clădire se petrece sub conducerea
profesorilor care în acest moment petrec lecţiile (incendiu, alunecări de teren, cutremur, inundaţie
etc.).
În caz de primejdie a folosirii mijloacelor de nimicire în masă elevii se îndreaptă spre casele
lor (cei mici sub supravegherea celor din clasele superioare ) şi se evacuează împreună cu părinţii.
La copii până la vârsta de 16 ani sub guler la palton (scurtă) se coase etichetă: familia,
numele, adresa la domiciliu, unde se evacuează.
Printre mijloacele actuale de luptă un loc însemnat îl ocupă armele obişnuite. În categoria
armei obişnuite intră toate tipurile de muniţie a căror încărcătură de luptă o formează substanţele
explozibile obişnuite: mine, deblocări, proiectile, bombe de avion, torpile, grenade etc.
Din diferite cauze mijloacele armei obişnuite nu explodează după lansarea lor. Ele pătrund
în sol şi reprezintă un mare pericol pentru om şi animale şi mai ales pentru copii. S-au fixat sute şi
sute de cazuri ce conduc la moartea acţionatorilor. În multe localităţi ale republicii au rămas
neexplodate arme obişnuite din timpul celui de al II-a război mondial, din urma conflictului militar
de la Nistru din anul 2000.
Aceste muniţii sub acţiunea ruginei, ploilor devin foarte periculoase. Este strict interzis de a
se apropia de aceste muniţii şi de a le mişca din loc, a le arunca în ruguri cu scopul de a topi trotilul.
În caz de depistare a unor astfel de muniţii este necesar de înştiinţat organele PC locale, de
poliţie, grăniceri şi ai Ministerului Apărării. Locul unde se află muniţiile trebuie de încercuit şi de
organizat paza până la sosirea specialiştilor.
Capitolul 5.
ASIGURAREA PSIHOLOGICĂ
Dintre toate catastrofele naturale cea mai teribilă este, desigur, cutremurul de pământ,
căruia surprinderea, gradul de avertizare şi forţa paralizantă (deşi durata este relativ mică) starea
de tensiune psihică şi intensitatea trăirilor induse de perceperea ostilităţii şi modificărilor mediului
îi conferă dimensiuni apocaliptice.
5.1. Frica
Frica este considerată o reacţie naturală şi normală a individului uman în faţa unui pericol.
Ea previne organismul ameninţat şi poate fi încadrată în aceeaşi categorie biologică din care fac
parte oboseala sau foamea şi ocupă un loc important în existenţa biologică a individului uman.
După intensitate şi durată frica ea următoarele forme: teamă, spaimă şi frică de lungă durată.
Spaima – este definită ca o emoţie puternică provocată de un eveniment neprevăzut şi periculos,
ca excitaţie deosebit de violentă a sinistraţilor - este starea psihică negativ cea mai frecventă
întâlnită.
- conştientizarea cauzei care provoacă starea psihică negativă, exemplele de curaj ale celor
din jur, educarea sentimentului de responsabilitate faţă de semeni, solicitarea la acţiuni de salvare;
5.2 .Panica
Fenomen psihic periculos, panica este tot o formă de manifestare a unei spaime violente de
care poate fi surprinsă o persoană sau o colectivitate, ca urmare a unui pericol care apare pe
neaşteptate. Ea are o singură modalitate de rezolvare : ieşirea din situaţia periculoasă în timpul cel
mai scurt posibil. Din punct de vedere motric, comportamentul este de asemenea dominat de
dorinţa de a părăsi rapid locul respectiv.
Din această cauză, indivizii vizează scările locuinţelor în situaţia declanşării unui cutremur
de pământ. În condiţiile cedării acestora, oamenii îşi pierd total controlul asupra acţiunilor. Deşi,
baza fiziologică o constituie frica puternică, panicii îi este caracteristică accentuarea capacităţii de
iradiere. Ea se manifestă în colectivităţi umane (la cinematograf, teatru etc.)în situaţie de
calamitate naturală şi este cauzată de indivizi care nu-şi pot controla frica.
Măsurile de stopare a panicii sunt mult mai dificile de aplicat în practică. Enumerăm totuşi
câteva:
- provocarea unui alt şoc psihologic, mai puternic decât cel produs de cutremur;
Cei instruiţi trebuie să ajungă acolo unde poate să facă faţă solicitărilor normale ale
mediului de protecţie civilă. Să rezolve anumite situaţii tipice şi să-şi dezvolte un comportament
adecvat.
Activitatea de instrucţie trebuie concepută în aşa fel încât aceasta să creeze probleme
personalului, să-i solicite gândirea şi descernământul, să-l pună în situaţia de a da răspunsuri
corecte.
În acest caz, programele de pregătire trebuie să ţină seama de elementele sus menţionate.
Important este ca solicitarea să aibă un caracter progresiv, sistematic şi să permită adoptarea
organismului prin antrenament – condiţie obligatorie pentru dezvoltarea sa ulterioară.
ÎNCHEIERE
Toate măsurile cu privire la diminuarea pericolului calamităţilor naturale şi tehnogenice şi
lichidarea urmărilor lor se planifică la fiecare obiect, judeţ, municipiu, oraş, sector, primăria şi în
întregime în republică. În plan se prevede organizarea anunţării şi alarmării populaţiei despre
caracterul şi urmările calamităţilor sau catastrofelor (uragane, grindină, inundaţii, contaminare
chimică şi radiativă), folosirea metodelor şi mijloacelor de protecţie, asigurarea salvatorilor,
muncitorilor şi salariaţilor cu mijloace de protecţie individuală, evacuarea în caz de pericol şi
necesitate a oamenilor, animalelor şi bunurilor materiale, organizarea supravegherii şi controlului
permanent a schimbărilor situaţiei în localităţile ce au avut de suferit în urma calamităţilor.
Toate acţiunile, orientate împotriva naturii, omului, se reflectă asupra acelora care le
provoacă. Există forţe ale naturii pe care omul încă nu le cunoaşte, însă puterea lor este atât de mare
încât nimeni şi nimic nu poate sta în calea lor. Cu atât mai mult omenirea ignorează aceste forţe ale
naturii, cu atât mai curând pot avea lor cataclisme, calamităţi posibile să nimicească viaţa pe pământ.
Deci, trebuie să fim vigilenţi, să păstrăm, să ocrotim natura, iar dacă comitem unele greşeli, să fim
capabili de a le corecta pentru a evita oarecare situaţie-limită. Iar dacă ea totuşi se prezintă, să fim
din toate punctele de vedere gata pentru a supravieţui şi a înlătura consecinţele imprevizibile.
Anexa nr. 1
Cetăţeni! Auzind semnalele de înştiinţare a protecţiei civile, acţionaţi repede, fără panici şi
calm. Respectaţi strict indicaţiile organelor administrative locale şi a protecţiei civile !
INDICAŢII
Cea mai efectivă metodă pentru protecţia glandei teroide de la suprairadierea cu izotopi
radioactivi a iodului este administrarea preparatelor medicamentoase a iodului stabil (profilaxia cu
iod). O protecţia maximă se poate obţine în cazul administrării preventive a iodului stabil (sau
concomitent cu acţiunea iodului radioactiv).
- în timpul inhalării 90
O doză de 100 mg a iodului stabil (130 mg de kaliu iodid sau 170 mg de kaliu iodat) asigură
protecţia glandei teroide pe parcursul a 24 ore.
Pentru a susţine nivelul de protecţie, în cazul inhalării iodului radioactiv, pe o durată
respectivă, este necesar de-a administra preparatele iodului stabil o dată în zi pe parcursul
existenţei pericolului inhalării iodului radioactiv, însă nu mai mult de 10 zile pentru maturi şi 2 zile
pentru femei gravide, şi copii pînă 3 ani.
Noi născuţii sugari primesc doza necesară cu lapte ‚le mamei, care a primit preventiv 130 mg
de iod stabil.
Contraindicaţii pentru administrarea preparatelor de iod:
Serviciul medical al