1.Metodele Examenului de laborator in anemii.

 Diagnosticul definitiv de anemie fierodeficitară se confirmă prin metode de laborator.

Etapele de diagnostic în anemia fierodeficitară
-anamnestic
-examenul clinic
-analiza generală a sângelui plus trombocite plus reticulocite, cu aprecierea morfologiei
eritrocitelor
-determinarea fierului seric
-investigarea feritinei
-investigarea obligatorie privind factorii de risc.
-punctia maduvei osoase(hiperplazie moderată, predominant eri troblastică, cu apariţia
eritrocariocitelor feriprive)
-examinarea fecalelor la hemoragie ocultă
-examinarea fecalelor la helminţi
- testarea la hemoragie ocultă din tractul digestiv (proba Greghersen). De menţionat că această
probă depistează hemoragiile oculte atunci când se pierd zilnic 15-20 ml de sânge. Cea mai
exactă metodă de determi nare a hemoragiilor minimale din tractul gastrointestinal este
metoda cu crom radioactiv (se marchează eritrocitele cu crom radioactiv, apariţia în masele
fecale a radioactivităţii confirmă prezenţa hemoragiei).
*In analiza generală a sângelui se observă micşorarea conţinutului de hemoglobină şi a
numărului de eritrocite. Indicele de culoare poate fi scăzut. Valorile indicelui de culoare nu
prezintă un test veridic de diagnostic.
Conţinutul fierului seric este micşorat (valori normale 12,5-30,4 umol/1).
Este deosebit de importantă colectarea corectă a sângelui pentru determinarea fierului seric. In
primul rând, trebuie folosite eprubete pregătite în mod special în laboratorul de biochimie. în al
doilea rând, bolnavul, la care se va examina fierul seric, nu trebuie cel puţin 5 zile să primească
preparate de fier, deoarece dacă se va colecta sânge pe fond de administrare a preparatelor de
fier, conţinutul fierului seric va fi ridicat. Această eroare este una din cele mai frecvente.
 Investigatii pentru confirmarea anemiei B-12 deficitare
-analiza generala a singelui periferic cu reticulocite si trombocite.
-analizele biochimice(hiperbilirubinemie)
-punctia maduvei osoase(depistarea hematopoiezei megaloblastice)
-investigarea reticulocitelor la a 4-5 zi de tratament cu Cianocobalamina pentru determinarea
crizei reticulocitare,care ne confirma definitiv diagnosticul anemiei B-12 deficitara.
-examinarea fecalelor la botriocefal
*Analiza generala a singelui piermite determinarea anemiei.Se observa micsorarea continutului
de hemoglobina si a numarului de eritrocite,dar este crescut indicele de culoare,sunt prezente
eritrocitele cu nucleu(megalocite).
 In cazul in care se suspecta o anemie prin deficit de acid folic se recomanda:
-hemoleucograma(numaratoarea completa a tuturor celulelor sangvine) si frotiul sangvin.Celule
sangvine sunt analizate in ce priveste forma,culoarea,numarul si dimensiunile.In cazul in care
hematiile sunt dimensiuni mai mari fata de normal,se numeste macrocitoza si se suspecteaza
deficienta de acid folic.
-masurarea nivelurilor de acid folic(folat) si de vitamina B12,pentru distingerea intre aceste 2
tipuri de anemie).
Semnificativ sunt modificari in tabloul sangvn.Sunt scazute continutul hemoglobinei si
numarului de aritrocite.Anemia este macrocitara,hipercroma.Se constanta o micsorare
moderata a numarului de leucocite si trombicite.
- punctia maduvei osoase(se depisteaza hemopoieza megaloblastica)
2.Metodele examenului instrumental in anemii- echografia, radiologice.
În anemia fierodeficitară În anemia B12 deficitară

 Radioscopia stomacului și  Radioscopia stomacului și

intestinului subțire intestinului subțire
 Fibrogastroduodenoscopia  Fibrogastroduodenoscopia
 Fibrocolonoscopia  Rectoromanoscopia
 Irigoscopia

1. Radioscopia stomacului și intestinului subțire-

Reprezinta o metoda de cercetare a stomacului și intestinului subtire cu
administrarea sub. de contrast Sulfat de bariu.
Scopul: determinarea starii reliefului mucosei și particularită ților fucționale ale
stomacului și intestinului subțire
2. Fibrogastroduodenoscopia-
Reprezintă examinarea mucoasei gastrice, duodenale cu ajutorul
esofagoduodenoscopului adaptat la camera video.
Scopul: depistarea modificarilor patologice la nivelul acestor organe
3. Fibrocolonoscopia-
Reprezintă explorarea stă rii intestinului gros, a ileonului terminal cu ajutorul
colonoscopului.
Scopul: vizualizarea mucoasei intestinului gros, modificarilor patologice, biopsia.
4. Irigoscopia-
Reprezintă o metodă de examinare a colonului cu ajutorul substantei de contrast
opace- sulfat de bariu 1g dizolvat la 2litri apa calduță , administrarea sub de contrast
se face pe cale rectală prin clismă .
5. Rectoromanoscopia-
Este o procedură de diagnosticare care vizează studiul membranei mucoase a
rectului inferior.
3.Punctia sternala.
Reprezinta crearea unei comunicari intre mediul extern si zona spongioasa a osului,strabatind
stratul sau cortical,prin intermediul unui ac.
Indicatii:boli hematologice
Pregatirea punctiei:Materiale
- materiale pentru protectia patului; -materiale pentru dezinfectie:alcool iodat.
-instrumentar si materiale sterile: ace de punctie Kassirski
-seringi de 10-20 mm,ace si seringa pentru anestezia locala,pense,tampoane,comprese,cimp
chirurgical,manusi.
alte materiale:sticla de ceasornic,lame de microscop
-medicamente:anestezice,ser fiziologic,sol.perfuzabile si medicamente recomandate in cazul
punctiei terapeutice
Pregatirea fizica si psihica a pacientului:
-se informeaza cu privire la necesitatea punctiei, se explica esenta ei
-se controleaza timpul de singerare si de coagulare
-se aseaza in pozitie adecvata locului de punctie
-se rade pilozitatea
Executia:-se face de catre medic ajutat de una-doua asistente
-se desfasoara in sala de tratamente.
Asistenta:-protejeaza masa pe care se executa punctia -asigura pozitia corespunzatoare
-pregateste cimpul cutanat:spalarea regiunii,raderea pilozitatii,degresare,badijonarea cu alcool
iodat de 2 ori -supravegherea pacientului in timpul punctiei
-inmineaza medicului instrumentele in conditii de asepsie,participa la colectarea si evacuarea
produselor din cavitatea punctionata
-ingrijeste locul punctiei, aplica pansament aseptic
Ingrijiri ulterioare:
-pacientul este instalat comod in pat si supravegheat,este suplinit pentru satisfacerea nevoilor
sale.
4.Algoritmul asistentei de urgenta in sdr hemoragic,particularitatile de ingrijire
Cele mai frcvente manifecstari hemoragice sunt:Singerarea
intraarticulara(hemartroza);hematuria; hemoragiile postoperatorii sau dupa interventiile
stomatologice,in sfera ORL;hemoragiile digestive;hemoragie spontana in spatial interfascial al
musculaturii abdominale,singerarea prelungita la locul punctiei venoase sau hematom in
injectia i/m.
Ajutoul de urgenta:*interventii autonome:repaus fizic psihic,
pozitia semisezinda,aerisirea camerei,se va recomanda b/n sa respire lent si profund;se da b/n
lichide de baut in cantitati mici.
*interventii delegate:-adm preparatelor hemostatice:Clorura de Calciu-10 %;acid
epsiloaminocapronic-5%-100 ml i/v;Vikasol-1%-1 ml i/m;in hemoptizii:antitussive-Sinuprex
Particularitati de ingrijire a b.n:
*contraindicarea unor manevre medicale singerinde,a interventiilor la ORL,si
stomatologice,fara pregatire substitutive,-pre,-intra si postinterventie si restringerea lor la
indicatiile imperative.
*evitarea medicatiei antiagreganta trombocitara,medicamente antiinflamatoare in formele
severe,chiar ibuprofenul,analgezice recomandabile fiind paracetamolul si codeinta;nu se va
aplica gheata direct pe tegumente
*evitarea imobilizarii prelungite si folosirea aparatului ghipsat circular.
*osteotomia corectoare,artroplastia de rezectie sau artroplastia cu proteza articulara.
*evitarea injectiilor i/m

5.Particularitatile dietoterapiei in anemii.

O dietă alimentară sănătoasă este o condiţie de bază pentru pacienţii cu anemie. Este vital ca
aceasta să includă alimente bogate în  fier ,vitamina B12, acid folic şi vitamina C.Se recomanda
alimente bogate in fier ( carnea, ficatul, ouale, fructele uscate ( prune, caise, stafide ),
spanacul,fasolea, peste,nuci, seminte, mazarea.Cel mai mult fier contin produsele din carne.
Fierul este termostabil si nu altereaza in timpul prelucrarii termice a produselor alimentare,
de aceea ficatul se consuma preparat termic pentru a evita molipsirea de salmoneloza sau
helmintiaza.Exista alimente care reduc cantitatea de fier de aceea este bine sa le evitam
( piinea cu tarite, ceaiul,cafeaua,ciocolata, laptele). Se recomanda alimente ce conţin cupru –
brânză, gălbenuş, fructe de mare, caise, cireşe – care contribuie la aportul de fier în organism.
Alimentele bogate în vitamina C, care stimulează absorbţia fierului în organism. Portocalele
sunt la îndemână indiferent de sezon.
6.Principiile ingrijirii pacientilor cu hemofilie
Un anumit numar de interdictii trebuie explicate pacientilor hemofili:
-contraindicarea unor manevre medicale singerinde ,a interventiilor chirurgicale,ORL si stomatologice
-evitarea medicatiei antiagreganta trombocitara ,medicamente antiinflamatoare in formele sevre chiar
ibuprofenul,analgezicele recomandate fiind paracetamolul
-evitarea imobilizarii prelungite si folosirea aparatului ghipsat circular
-osteotomia corectoare,artroplastia de rezectie sint indicate in stadiile avansate de artropatie cronica
hemofilica.
-injectiile i/m
Orice vaccine s/c este permis,iar vaccinul contra hepatitei B este obligatoriu.Recuperarea locomotorie-
hidroterapia este una din metodele cele mai recomandate.Regimul de viata,eforturile fizice premise
sunt foarte diferite,in dependenta de bolnav,dar mai ales de tratament ,substitutia generoasa putind
permite chiar activitatea sportive,in timp ce in lipsa acesteia chiar ortostatismul si mersul prelungit pot
deveni traumatizante.
Bolnavul trebuie sa fie implicat in sistemul sau de tratament si ingrijire,sa fie instruit el si familia sa spre
buna cunoastere a bolii sale,a limitelor si restrictiilor ce trebuie respectate ,a riscurilor si a masurilor de
interventie de urgenta in diferite situatii.

7.Metodele examenului de laborator in patoligii endocrine hemograma analiza

biochimica
Gusa difuza toxica :Hemograma –anemie moderta leucopenie limfocitoza si monocitoza tendinta spre
trombocitopenie rar eozinofile cresterea vitezei de sedimentare a hematiilor
Ex biochimic –hipoproteinemie hipocolesterolemie hiperglicemie hiperbilirubinemie si cresterea
transaminazelor(ALAT ASAT)
Hipotiroidia;Hemograma –anemie hipocroma tendinta spre leucopenie limfocitoza sporirea VSH-ului
Ex biochimic: colesterolul total triglyceridele si lipoproteidele crescute hipoalbuminemie
Gusa endemica hemograma –determinarea profilului tiroidian (T3,T4 TSH)
Hipoparatiroidia-Ex biochimic:parathormonul scazut hipocalciemie hipofosfatamia cresterea
fosforemiei
Hiperparatiroidismul Ex biochimic: cresterea calciemiei hipofosfatemie fosfataza alcalina crescuta
hipercloremie
Acromegalia Hemograma –anemie leucopenie euzinofilie
Ex biochimic fosfatemie hiperglicemie creste fosfataza alcalina si acizii grasi
Nanism hipofizar Ex biochimic: hipoglicemie colesterolul crescut nivelul fosforului seric si al
fosfatazei alkaline este diminuat
Boala Itenco-Cushing Hemograma eritrocitoza leucocitoza limfocitopenie
Ex biochimic cresterea hibrinogenului colesterolului hipernatriemie hipercloremie si hipofosfatemie
hipokaliemie
8.Glicemia,examenul urinei la glucoza-prin text expres
GLUCOtestul este un sistem test de asistenta pentru investigarea nivelului de glucoza in sange. Este
utilizat de pacientilor cu diabet zaharat la domiciliu , dar si-n conditii de spital, in urgente pentru
determinarea rapida a glicemiei.
- Sistemul test conţine:
- Glucometru,
- teste,
- lanţete sterile,
- dispozitiv de înţepare,
- soluţie de control.
Tehnica de recoltare a sangelui pentru GLUCOTEST
-spalarea miinilor a pacientului si imbracarea manusilor a a/m
-verificarea dispozitivului si a testelor
- La pornire, glucometrul va afisa ora, luna, ziua si mesajul "Aplicati proba de sange" iar acest lucru
indica faptul ca glucometrul este pregatit sa se aplice proba de sange pe bandeleta de test pentru
glicemie
- Se utilizează scarificatorul pentru a obţine o picătură de sânge,
- Se aplică imediat proba prelevată pe bandeleta de test.
- Lanţetele sunt de unică folosinţă.
- Se utilizează o lanţetă nouă la fiecare monitorizare.
Aplicarea picăturii de sânge pe bandeleta de test
- Se atinge picătura de sânge de zona albă din capătul bandeletei de test.
- Sângele va fi absorbit în bandeletă şi aparatul începe testarea.
- Rezultatul testării glicemiei apare pe ecranul de afişaj
- Se notează valoarea glicemiei în fişa de consultaţii, foaia de observaţie sau biletul de trimitere
Determinarea glucozei in urina:aceasta metoda reprezinta nivelul mediu de glucoza in singe in perioada
dupa ultima mictiune.pentru a evalua glicemia la moment este necesar a elibera vezica urinara si
ulterior a determina zaharul in urina proaspata(din ultimile 30 min).pentru aceasta examinare sunt
folosite test-fisiile care isi schimba culoarea in functie de concentratia glucozei in urina,iar culoarea este
ulterior comparata cu standardele de pe flacon.
9.Insulinoterapia
Insulina – hormon secretat de pancreas, redreseaza metabolismul metabolic glucidic. In diabet zaharat
insulin e produsa in cantitate insuficienta, e necesara injectarea ei subcutana.
Dupa durata de actiune, deosebim urmatoarele categorii de insulina : insulina cu actiune
rapida(Suinsulin,Humulin N); insulina cu actiune medie sau intermediara(Monotard, Humulin N);
insulina cu actiune prelungita(Tardum, Ultratardum).
In conditii casnice insulina se pastreaza in frigider, fiindca indepartata de congelator, daca preparatul a
fost congelat, el va pierde calitatile ei biologice.
Introducerea insulinei este anticipate de unele masuri igienice. Pacientul isi spala miinele cu sapun si le
usuca cu un stergar curat. Capacul de cauciuc al flaconului cu insulin este preparat cu alcool. Pentru a
aspira insulina din flacon este necesar a introduce in el o cantitate de aer, care corespunde volumului de
insulin aspirat. Dupa extragerea insulinei, doza aspirate se verifica repetat dupa indicatiile prescrise.
De obicei, insulina se introduce subcutan, cu exceptia starilor de urgenta. Pentru a efectua correct
administrarea insulinei pacientului, este necesar de a explica tehnica injectiei subcutane : initial se face o
plica cutanata sub forma de triunghi, iar acul este introdus sub unghi de 45 grade.
Insulina se introduce, de obicei, in regiunea abdomenului , femurului si a bratului. Pentru a evita
introducerea in aceleasi locuri, se recomanda a schimba locurle administrarii a insulinei.
Insulinoterapia va obliga :
-se executati cu strictete indicatiile din prospectul Insulinei
-sa administrati Insulina cu 10-30 min inainte de masa
-sa schimbati sistemic locul injectarii Insulinei, in spocul prevenirii alterarii tesutului adipos subcutanat
-sa respectati cu strictete conditiile de pastrare a Insulinei
-sa pastrati flaconul dupa prima aspiratie de Insulina nu mai mult 3-4 saptamini la temperature de 22C
-sa pastrati Insulina in conditii casnice in frigider, la un loc indepartat de congelator
-sa nu utilizati Insulina ce a fost inghetata, deoarece ea isi pierde calitatile sale biologice.
Fiecare pacient cu diabet zaharat tip 1 si tip 2 care necesita insulinoterapie trebuie sa fie competent in
urmatoarele probleme : tipul de insulina; modificari ce provoaca in organism insulin; locurile si
metodele de administrare a insulinei; complicatiile insulinoterapiei; supradozarea insulinei.
Efectele secundare ale insulinoterapiei : hipoglicemie, reactii alergice locale(papule) si
geneale(urticarie), rezistenta la insulinoterapie, tulburari de vedere, crampe musculare, edem in special
ale membrelor .

10)Algoritmul a/u in complicatiile acucte ale DZ:

Complicatiile acute: coma hiper si hipoglicemica si cetoacidotica.
Coma hiperglicemica(cetoacidozica uscata) : -transportarea de urgenta la institutia crativa;-se efctuiaza
rapid ex clinic,colectare asingelui si a urinei pt examen biochimic(glicemie,glucozuria,centuria K, Na)
ECG;-abordul venos;-se utilizeaza insulin rapida (Actrapid Humulin regular) in doze individualizate i/v 6-
10 U(0.1 u/kgc);-ulterior -10 U/ora i/v perfuzie sau i/m;-din ora in ora se determina
glicemia,cetonuria,glucozurie.-combaterea acidozei-sol na hidrocarbonat; -in hipokalemie-sol KCl 4% 50
ml; -cardiottonice Mezaton ,cofein,

Coma hipoglicemica- in starile de precoma cind pacientul e constient si e capabil sa inghita se

administreaza 15-20 g de glucide sub forma de sucuri sau baututri indulcite;-in situatii de coma cind
pacientul e inconstient si incapabil de a inghiti se evita calea orala;-se va administra sol Glucagon 1-2 mg
i/m sau i/v sa 30-50 ml sol de glucoza de 40%.
11.Particularitatile dietoterapiei în DZ tip 1.tip2.
Primul principiu de bază este al regimului alimentar în diabet zaharat este apropierea maxima de
normele fiziologice ale alimentației omului sănătos.
Alimentația corectă este indicată în multe patologii,insa  numai in diabet zaharat ea este tratată ca
singurul element terapeutic,avînd același rol important ca si insulinoterapia sau administrarea
hipoglicemiantelor orale.
Dieta trebuie individualizată în funcție de vîrstă,sex,activitate fizica,preferinte în
alimentație,precum și de caracteristicile biologice ale diabeticului(prezenta sau lipsa
hipertensiunii materiale,a angorului pectoral,obezitatii,afectarea rinichilor.
Calculul dietei se face dupa unitățile glucidice(sau unitatea de piine)
O unitate de miine conține de la 10-12 gr.de glucide si valorează 48-50 calorii
Pentru diabetul zaharat tip 2 dieta va fi hipocalorica prin faptul că acești    pacienți suferă de
obezitate.
Calorajul la acești pacienți valorează în funcție de gradul de obezitate de la 700-800 pina la
1600-1800kcalorii în 24 ore.
Al doilea principiu fundamental al alimentației diabeticului este respectarea raportului fiziologic
al glucidelor,proteinelor,lipidelor.
Recomandări dietetice pentru bolnavii diabetic.
1.calorii-dieta normocaloricca la normoponderali,hipocalorica la supraponderali si hipercalorica
la subponderali.
2.glucide-50-60% din aportul caloric,evitindu-se glucidelor simple cu absorbție rapidă și
produsele rafinate(zahărul si derivatele lui)care pot constitui doar 5-10% din aportul energetic
numai la diabetul zaharat tip 1 bine echilibrată.
3.proteine-12-15% din aportul valoric cu reducere în insuficienta reală
4.lipide-25-30% din calorii din care 1\3 animaliere si 2/3 vegetale.
5.fibre alimentare- 30-40g fibre/zi..
6.alcoolul:evitat la pacienții o vezi,cei cu hipertensiune si hipertrigliceridemie.
7.sare- sub 7g/zi iar la hipertensivi <3g/zi
12.Îngrijirea pacienţilor cu picior diabetic

Persoanele care sufera de diabet zaharat necesita o ingrijire speciala a membrelor

inferioare, in special a piciorului. Diabetul zaharat este o afectiune in care poate aparea
afectarea terminatiilor nervoase si a nervilor (polinevrita), precum si afectarea vaselor
sanguine mici (angiopatie), care au ca rezultat diminuarea sensibilitatii la nivelul
piciorului, astfel ca leziunile aparute la acest nivel pot fi usor trecute cu vederea (unii
pacienti cu diabet zaharat nu simt durerea).
Diabetul zaharat interfera de asemenea si cu sistemul imun, astfel ca organismul este
mai predispus infectiilor decat la persoane sanatoase. 

Orice leziune, chiar minora, poate determina ulceratii si se poate suprainfecta. O

ingrijire si o igiena adecvata a picioarelor in cazul persoanelor cu diabet poate preveni
aparitia unor astfel de complicatii ale diabetului.
Ingrijirea picioarelor in cazul diabeticilor este foarte usor de efectuat si se realizeaza in
mare parte inaintea somnului, de cele mai multe ori fiind suficienta imbaierea
(igenizarea) picioarelor.
Este important ca persoanele cu diabet sa foloseasca incaltamintea potrivita, care
trebuie sa fie comoda, sa lase piciorul sa respire si sa fie mereu uscat. 

Urmatoarele sfaturi sunt utile in ingrijirea piciorului diabeticului: 

- cumpararea unei perechi de incaltaminte comode, oferind atentie speciala calapodului
acesteia; 
- ingrijire si igiena picioarelor trebuie sa devina o rutina, la fel si igiena orala; 
- in cazul in care apar unele probleme la nivelul picioarelor nu trebuie folosite remedii
naturiste, nerecomandate de medic, pentru ca acestea pot inrautatii situatia; 
- se recomanda un consult medical ori de cate ori se observa leziuni sau infectii la
nivelul picioarelor.
Orice persoana diagnosticata cu diabet zaharat necesita pe langa tratamentul de baza
si o ingrijire adecvata a picioarelor pentru a prevenicomplicatiile neplacute ce pot
aparea la acest nivel.
De cele mai multe ori este suficienta pastrarea unei igiene corespunzatoare si purtarea
unei perechi de incaltaminte cat mai comode, lucruri care trebuie sa devina o rutina.
Este important de asemenea efectuarea unui control medical ori de cate ori se observa
leziuni sau infectii la nivelul piciorului. 

Ingrijirea corecta a piciorului diabetic presupune:

- inspectia zilnica a picioarelor, uneori fiind necesara si folosirea unei oglinzi care
mareste imaginea leziunii si care permite observarea unor leziuni cu localizare aparte,
care nu pot fi observate la o simpla inspectie; poate fi folositor si ajutorul unei alte
persoane care poate observa leziunile din zonele greu de inspectat;
- pastrarea unei igiene corespunzatoare a picioarelor: spalarea zilnica a
picioarelor trebuie sa devina o regula de baza in ingrijirea piciorului diabetic;
- ingrijirea atenta a leziunilor care apar la acest nivel: bataturile, taieturile sau
juliturile necesita o ingrijire speciala, care obliga la folosirea antisepticelor si a
pansamentelor cu rivanol; este recomandata taierea atenta si regulata a unghiilor
pentru evitarea leziunilor si infectiilor (in special fungice - onicomicoze), cu localizare
periunghiala;
- protectia corespunzatoare a picioarelor, de la purtarea perechilor de
incaltamintei comode pana la evitarea leziunilor cu aceasta localizare; este
recomandata incaltamintea comoda cu calapod corespunzator, tenisii sau pantofii fara
toc din piele moale; este recomandata o atentie speciala in cazul pantofilor noi,
incaltarea acestora se face treptat (cateva ore pe zi) pentru a evita aparitia bataturilor.
De asemenea este bine ca inaintea incaltarii sa se verifice interiorul pantofului pentru a
vedea daca nu exista obiecte straine in interior (nisip sau cuie care au penetrat talpa);
persoanele care folosesc un anumit tip de incaltaminte pentru diferite activitati precum
schiatul sau alpinismul trebuie sa fie atente la aparitia degeraturilor;
- evitarea folosiri metodelor pentru incalzirea picioarelor, bailor fierbinti,
aparatelor electice, radiatoarelor etc.
Examenul obiectiv al picioarelor la fiecare control medical pentru
evaluarea diabetuluizaharat:
- medicul poate sa observe unele leziuni care au fost trecute cu vederea, in cazul in
care medicul uita sa examineze tegumentelepicioarelor este necesar ca pacientul sa-i
reaminteasca acest lucru;
- orice leziune aparuta la nivelul piciorului, chiar si minora, necesita tratament medical
de specialitate: nu este recomandat tratamentul ambulator (acasa) al unor leziuni
ulcerate sau al unor infectii aparute la acest nivel, deoarece unele metode terapeutice
empirice (naturiste) pot agrava leziunile;
- trebuie evitate aplicarea plasturilor si folosirea solutiilor urilizate in tratamentul
bataturilor, deoarece acestea nu prezinta siguranta in cazul pacientilor diabetici;
- tratarea precoce a oricarei leziuni sau infectii aparute la nivelul picioarelor; nu este
recomandat tratamentul empiric al acestor leziuni si este indicat un tratament specializat
al unui chirurg ortoped.

Importanta ingrijirii piciorului diabetic

- leziuni ale nervilor periferici (neuropatia diabetica) cu diminuarea sensibilitatii la nivelul

piciorului; pacientul nu simte durerea cauzata de diferitele leziuni, in unele cazuri nici
macar disconfortul cauzat de incaltamintea nepotrivita; aceste leziuni nervoase pot
cauza deformarea piciorului, astfel ca in timp incaltamintea devine greu de utilizat
- leziunile vaselor sanguine (micro si macroangiopatia diabetica) scad in timp fluxul
sanguin la nivelul piciorului, astfel ca leziunile, bataturile si unghiile incarnate au un risc
crescut de infectie;
- scaderea imunitatii, cu perturbarea mecanismului imun de lupta impotriva infectiilor
este frecvet asociata cu diabetul zaharat, astfel, chiar si leziunile minore (bataturi,
taieturi, leziuni periunghiale) se pot infecta rapid, tratamentul fiind de asemenea dificil
din pricina imunosupresiei generale asociate diabetului zaharat.

Cea mai buna metoda de a evita problemele aparute pe piciorul diabetic este profilaxia
(prevenirea) leziunilor si infectiilor la acest nivel, acest lucru include ingrijirea si igiena
corespunzatoare a picioarelor, obiceiuri care trebuie sa devina o rutina.
Este obligatorie inspectarea zilnica a picioarelor pentru a identifica leziunile care nu se
simt datorita neuropatiei diabetice. 
13)Particularitatile ingrijirii pacientului cu obezitate
Obezitat-a este starea patologică caracterizată prin creşterea greutăţii corporale ideale cu peste 15%-
20% şi sporirea masei ţesutului adipos.
Indicarea:
Tratament medical-se folosesc medicamente pentru inhibarea apetitului crescut.
-Anorexigene:anapetolul,silutinul,fepranon,dezopimon,tironac(care provoaca satietate precoce/Adm2-
3aori/zi cite un drajeu cu 30 min inaintea celor 3 mese.tratament maxim1-2luni.
-Stimularea lipolizei-effort fizic in obezitate de gr1-2 si/sau Adiposina,Metionina
-Eliminarea surplusului de apa-diuretice(Spironolactona,Verospiron,Triampur,Furosemid)in edem
asociat cu preparate de K –panangina,asparcam.
Indicatiile Tratamentului chirugical –stabilite de institutia nationala de sanatatea al sua sunt:pacintii
care nu au problem psihiatrice,abuz de alcool sau droguri si care nu au contraindicatii medicale pentru
tratament chirugical.
Proceduri standard include:gastroplastia orizontala;ligaturarea gastrica cu silicon;ligaturarea gastrica
ajustabila;
Educatia pentru sanatate
-Calirea sistemica a organismului-
Cultura fizica –este un adjunjunct pretios al regimului .Nu se recomanda eforturi fizice
mari,sporadice,care cresc apetitul si setea.
-Se recomnda mersul pe jos 60-90min,
-zilnic,cros
-ciclism
-inot
-patinuaj
-turism
-gimnastica
 - efectuarea de exerciţii fizice;
-obţinerea unei mobilităţi şi posturi adecvate;
   - satisfacerea în mod autonom a necesităţilor.
Alimentar;
-alimntatia functionala echilibrata,regulate,de 4-5 ori pe zi,cu evitarea abuzului de
fainoase,dulciuri,grasimi,condiment,sare de bucatarie,alcool precum si excluderea meselor copioase,in
special dupa ora 18.00.
   - limitarea consumului alimentar prin stabilirea unei diete;
 - prânzuri la ore fixe;

14. Metodele examenului paraclinic in obezitate.

- Parametrii antropometrici: talia, masa corporala, circumferinta taliei si a coapselor.
- Analiza biochimica a singelui: creste nivelul de cholesterol, acizi grasi liberi, acidul uric,
glucoza.
- examenul urinei: proteinuria, microhematurie
- radiografe si oftalmoscopie: modificari respective in prezrnta unot procese distructiv
proliferativ
- Examenul sistemelor de organe afectate: ECG, Echo-CG, examen ecografic ( organelor
parenchimatoase)
- consultaea specialistelor : cardiolog, neurolog, gastrolog etc.
15.Algoritmul a/u in puseul gutos.

Tratament farmacologic
Tratament acceselor de guta:
1.repaus (fizic si emotional)
2.antiinflamatoare nonsteroidiene(AINS)-Diclofinac 150-200mg/24de ore, Nimesulid pena la 200mg
3.Colchicina-in caz de intoleranta sau contraindicatii la antiinflamatoarele nonsteroidiene
4.Glucocorticostiroizi(Prednisolon,Triamcinolon)
In caz de afectarea 1,2 articulatii se indica Triamcinolona
16 Principiile dietoterapiei in obezitate si guta
In obezitate obiectivul fundamental este transformarea dezechilibrului energetic pozitiv intr-unul
negativ.Pentru realizarea acestui obiectiv se foloseste regimul alimentar restrictive,cultura fizica si
medicatia.Regimul alimentar dieta nr 8 dupa Pevzner este in principiu hipocaloric,hipolipidic
,hipoglucidic cu reducerea obligatorie a dulciurilor concentrate ,condimentelor ,alcoolului,carnii grase
prajituri,afumaturi,produse sarate,a fainoaselor si a piinii.Se indica alimentatie vegetal proteica
diversa:carne slaba,brinzeturi slabe,lapte,chefir,iaurt,ou fiert peste o
zi,mamaliga,hrisca,legume,varza,conopida,dovleci,spanac,fasole.

Aportul caloric va fi de 1200-1300 calorii in conditii obisnuite de activitate,iar in conditii de spital sau
repaus absolut aportul va fi de 800 sau chiar 400 calorii,uneori chiar post absolut (1-2 zile).Proteinele
vor fi administrate in proportie de 1,5-2g/kg corp;lipidele vor fi reduse la 40-50 g/zi.Regimul va fi sarac
in glucide 3,5g/kg corp.Se vor da 5-6 mese pe zi la ore fixe si se va recomanda sa nu consume nimic intre
mesele principale.

In guta este utila adoptarea unei diete hipolipemiante cu putine grasimi.Evitarea dietelor bogate in
carne si produse marine ,alimente bogate in purine care pot creste concentratia acidului uric in singe.Se
recomanda consumul a cel putin 2 litri de apa pe zi.Se evita consumul de alcool ,berea care are un
continut ridicat in purine,evitarea consumului de vin si a carnii rosii.

17.Metodele examenului paraclinic in osteoporoza an.biochimica ,densitometria

Densitometria este investigatia para clinica de masurare a densitatii osoase prin care se poate
pune diagnosticul de osteoporoza. Densitometria DEXA este cea mai moderna si foloseste raze
X de densitati diferite ce strabat osul, permitind aprecierea gradului de reducere a densitatii
osoase; nu este dureroasa si se poate efectua la mai multe nivele, cel mai frecvent la nivelul
soldului (col femural - cel mai expus fracturarii osteoporotice), coloanei vertebrale lombare si
antebratului. Scorurile obtinute permit diagnosticarea osteopeniei sau osteoporozei, ce
beneficiaza de abordare terapeutica diferita. Densitometria se recomanda tuturor femeilor dupa
instalarea menopauzei, iar frecventa controlui ulterior o stabileste medicul specialist. Si barbatii
pot suferi de osteoporoza, in special fumatorii si cei cu boli cronice ce primesc tratament
cortizonic, iar indicatia de densitometria o stabileste medicul curant.
Nu este necesara nici o pregatire speciala inaintea efectuarii unei densitometrii
Rezultatul acestui test este numit scorul T si se bazeaza pe comparatia cu densitatea osoasa
medie a tinerilor adulti, de acelasi sex si aceeasi etnie.
Scor T intre 0 si -1 este normal
Scor T intre -1 si -2,5 reprezinta osteopenie (afectarea usoara a osului, care creste riscul aparitiei
osteoporozei)
Scor T sub -2,5 pune diagnosticul de osteoporoza
Analiza biochimica, analize la sange si urina) determinandu-se: nivelul sangvin al calciului,
fosforului, hormonului paratiroidian PTH, vitaminei D, cortizolului, fosfatazei alcaline; nivelul
urinar al calciului.
18.PRINCIPIILE DE DIAGNOSTIC PARACLINIC IN ARTRITA REUMATOIDĂ
*Hemoleucograma-VSH majorat
*Teste biochimice singe-majorarea proteinei C-reactive,fibrinogenului.
*Examenul lichidului synovial
*Biopsia sinoviala
*Examenul radiologic articular evidentiaza-acumularea de lichid synovial,sinovita,tenosinovita.
*Rezonanta magnetic nuclear articulara.
*examinarea clinica complexa-ECG,ecocardiografia,ultrasonorografia organelor
interne,fibroesofagoscopia,radiografia pulmonara,spirometria,densitometria,examenul
fundului de ochi.

CRITERIILE DE DIAGNOSTIC
1.Redoare matinală
2.Artrita a 3 sau mai multe arii de articulatii
3.Artrita simetrica
4.Artrita a
articulatiilor miinii
5.Noduli reumatoizi-noduli subcutanati
6.Factorul rheumatoid in serul sangvin
7.Modificari radiologice-osteoporoza juxtaarticulara si/sau eroziuni la nivelul articulatiilor
afectate.
Diagnosticul de artrita reumatoida este considerat veritabil la prezenta a cel putin 4 dintre 7
criterii.
19.Consilierea pacientilor cu artrita reumatoida,lupus eritematos,sclerodermie.
Pacientilor cu artrita reumatoida se recomnda
1 gimnastica medicala,mentinerea tonusului muscular,
2se recomanda ergoterapia-tratament prin anumite indelintniciri-impletitul,brodatul,insa fara
suprasolicitre articulaiilor
3.masajul muschilor este util pentru prevenirea hipotoniei muscular si hipotrofiei muschilor la membrele
cu limitarea misarilor
4.un mod sanatos de viata:abandonarea fumatului,consumului sporit de alcool
5.mentinerea tonusului muscular
6.kinetoterapia,balneoterapia
7.purtarea protezelor
8.evitarea suprainfectiilor
9.limitarea consumului sari de bucatarie
10.alimentatie cu continut sufficient de protein
Pacientilor cu lupus eritematos se recomanda a fi evitate:
1.expunerea la soare fara protective vestimentara sau cosmetic
2.contactul cu persoanele cu infectii virale
3.transfuziile de singe sau derivate se efectueaza rar si numai sub stricta supravehere,mai ales la
bolnavii cu anrmie hemofilica
4.contraceptiile orale ce contin estrogeni pot creste riscul de tromboze.se recomanda contraceptive
orale pe baza de progesterone
5.vaccinurile nu se fac cu vaccinuri vii si niciodata in cursul corticoterapiei de atac.
6.sarcina in timpul puseelor de activitate a bolilor sau in prezena unei afectri visceral
Se recomnda:
Pentru eritemu facial –crème protectoare pentru soare
Pentru leziuni bucale:igiena bucala,folosirea bailor de gura cu clorhexidina sau a gargarei cu apa
oxigenata.
Deasemenea si pacientilor cu sclerodermia sistemica le ete interzis fumatul,alcoolul,cafeaua
,suprracelile,medicamnetele vasoconstrictoare,se recomanda gimnastica
curative,masajul,fizioterapia,balneoterapia care include(bai sulfuroase,carbogazoase de rodon).
20.Managementul asistentei de urgenta in urticarial,edemul Quinke,soc
anafilcatic.
Asistenta de urgenta in urticarie:

verigilor patogenice de suport ale urticariei:

I. Profilaxia primară a sensibilizării pacienţilor (regimuri eliminatorii).
II. Jugularea puseului acut.
III. Controlul asupra inflamaţiei alergice (terapia de bază).
IV. Corecţia maladiilor asociate.
V. Reglarea mecanismelor imune ce determină evoluţia UCR.
1.Elminarea alergenilor cauzativi:aplicarea dietelor(se bazeaza pe excluderea din ratia bolnavului a
produselor intolerabile,precum si a nutrientelor eliberatoare de histamine.
2.Jugularea puseului de acutizare a maladiei. Bolnavii cu diverse forme de UCR se internau în clinică cu
fenomene cutanee acut manifeste, cu hipertermie, simp- tome toxice generale, asociate cu prurit rebel şi
tulburări somnice. Acestor bolnavi li se administrau: preparate antihistaminice de prima generaţie
(chloropiramin — suprastin, clemastin — taveghil) în doze de 1 şi, respectiv, 2ml, în soluţie fiziologică,
glicocorticoizi de sistem (dexametazon în doză de 4-12mg) în funcţie de starea lor curentă; durata acestei etape
curative era de 5-7 zile, în cazuri aparte — de 10 zile, termen ce depindea de gravitatea procesului cutaneu şi
de eficienţa terapiei administrate.
3. Terapia de bază. După atenuarea fenomenelor cutanee acute pentru fiecare bolnav se alegea în mod
individual terapia de bază. Terapia medicamentoasă (far- macoterapia) a UCR este una din metodele curative
esenţiale. Un loc aparte revine preparatelor antihistaminice. Printre cele din urmă se impun trei grupuri mai
importante de remedii utilizate în terapia afecţiunilor alergice de derm:

VI. Preparatele ce blochează receptorii Hl-histaminici (preparate de generaţia I, II, III). Acest grup de
preparate se indică în perioada de exacerbare a maladiei, pentru anularea simptoamelor urticariene (terapia
simptomatică);
VII. Preparatele care accentuează proprietatea serului de a lega histamina (în particular histaglobulinele);
acestea se prescriu pentru hiposensibilizare nespecifică şi pentru reducerea sensibilităţii receptorilor faţă de
histamină;
Preparatele ce inhibă eliberarea histaminei din mastocite (ketotifen, cromo- glicat de sodiu) ş.a.
1. Corecţia maladiilor asociate
Albendazolul (escazol) se administra câte 400 mg substanţă activă de 2 ori în zi, curs de 5-10 zile. Din acest
grup de preparate albendazolul a fost cel mai bine tolerat de bolnavi.
Mebendazolul (vermox) se indica câte 100-300mg de 2 ori în zi curs de 2-4 săptămâni. Fenomenele lui adverse
sunt rare şi se traduc în general cu dureri abdominale, nausee, vomă, diaree ş.a.
Tiabendazolul (mintezol) se indica a câte 25-30mg/kg corp în curs de 5-10 zile. Efectele adverse ale acestui
preparat (inapetenţa, nauseea, cefaleea, durerile abdominale, somnolenţa), de regulă, se stingeau rapid după
sistarea preparatului.
Ditrazin cifratul se administra în calcul de 2-6mg la lkg masă corporală, curs de 2-4 săptămâni. Dintre
fenomenele adverse s-au remarcat durerile de cap, vertijul, nauseea, uneori creşterea temperaturii. Fenomenele
secundare remarcate se pot datora atât acţiunii toxice a preparatului, cât şi reacţiei organismului la pierirea
larvelor de toxocare. De aceea în curele de tratament se suplimentau şi remedii antihistaminice. în calitatea de
criterii ale eficienţei curelor indicate se considerau: diminuarea rapidă a numărului de eozinofile, regresiunea
simptomelor clinice, scadenţa titrelor de anticorpi specifici până la limita de 1:80 şi mai jos. Dacă regresiunea
indicilor clinici şi de laborator se temporiza, cura respectivă se relua după 3-4 luni. Uneori sunt necesare 4-5
cure de tratament.
Asistenta de urgenta in edemul Quinke:
Managementul unui pacient cu edem Quincke necesită o internare obligatorie în secţiile de tetapie intensivă,
ORL, reanimare, din punct de vedere al severităţii procesului patologic, inclusiv al potenţialului său evolutiv
spre manifestări extrem de grave: edem laringian sau meningian şi şocul anafilactic.
1.Efectuarea măsurilor de eliminare a alergenului.
2.Administrarea preparaelor antihistaminice de prima generaţie — Clemastin (sol.Taveghil) — 0,1 % — 2 ml
i/m sau i/v, sau Clorapiramil (sol.Suprastin)2,5% — 2 ml (5-7 zile până la dispariţie manifestărilor clinice).
3.In lipsa efectului se administrează glucocorticosteroizi cu acţiune sistemică sol. Dexametazoni 4-12 mg i/m
sau i/v, sol. Prednizoloni 60-90mg i/m sau i/v (2-3 zile).
4.După necesitatea — terapie de dezintoxicare — sol. Hemodez 200-400 i/v perfuzie, — 3-4 zile.

5.Apoi administrarea antihistaminicilor a Il-a şi a IlI-a de generaţie: Deslo- ratidini 5mg o dată în zi sau
Citirizin 10 mg (o dată în zi), sau Loratidini 10 mg (o dată în zi), sau Astemizol 10 mg (o dată în zi).
6.în cazuri grave cu dezvoltarea asfexiei ca urmare a edemului laringia se efectuează
traheotomia/traheostomia.
Asistenta medicala in soc anafilactic:

Tratamentul şocului anafilactic:

VIII. Măsuri de bază în ŞA
IX. sistarea medicamentului sau alergenului suspect, dacă pacientul a observat schimbări în starea
generală;
X. dacă alergenul a fost introdus în membru, se pune garou mai sus de locul acestui (pentru micşorarea
pătrunderii alergenului în circulaţie) (se slăbeşte garoul la 15-20 min pe 2-3 minse injectează local soluţie
epinefrină 0,3 — 0,5 ml (0,1 %) cu 4- 5 ml sol. Fiziologică pentru micşorarea absorbţiei alergenului;
XI. poziţionarea pacientului în decubit dorsal cu picioarele ridicate la 45°;
XII. extragerea acului în caz de înţepătură de insecte;
XIII. extensia şi întoarcerea laterală a capului, fixarea limbii, scoatere;
XIV. scoaterea protezelor dentare;
XV. punga cu gheaţă în locul pătrunderii alergenului;
XVI. aspiraţia mucusului din căile aspiratorii superioare, dacă este nevoie;
XVII. aplicarea căldurii, termoforului (50-60°C), în regiunea membrilor inferioare;
XVIII. supravegherea frecventă a parametrilor vitali (fiecare 2-5 min) şi a stării generale a pacientului.
XIX. Tratamentul medicamentos:
XX. oxigenoterapia;
XXI. introducerea i/m, s/c, i/v, în mai multe puncte a 0,2-0, 5 ml (0,1%) sol. Epinefrină (doza maximă = 2
ml) peste fiecare 10-15 min;
XXII. glucocorticosteroizi — Prednizolon (60- 90 mg) sau Dexametazon (12-16 mg)
XXIII. în perfuzii Norepinefrină, Mezaton, Dopamină;
XXIV. în bronhospazm — i/v 10 ml (2,4%) sol. Eufilină cu sol. fiziologică;
XXV. în cazul ŞA la introducerea penicilinei, i/v — 1 mlion UI Penicilază în 2 ml sol. fiiziologică;
XXVI. în caz de convulsii — i/m 2-4 ml (0,5) Seduxen;
XXVII. în stop cardiac — i/v în jet 0,5 ml sol. Epinefrină (0,1%) şi 100 ml (4%) sol. hidrocarbonat de Na;
intracardiac (spaţiul IV intra/cardiac cu 2 cm lateral de margenea stângă a sternului) 0,5 ml (0,1%) sol.
Epinefrină.