Agenda

Stagiului practic ce precede probele de absolvire

a elevei din grupa AMG-501
Colegiul de Medicina din Balti
Bologan Daniela

Conducator:Coroban Ion
16.03.2020
I.
Am completat documentatia medicala. Aceasta tehnica include:

Pacientii au „Paşaport de sanatate” doent personificat care include asistenta medicală gratuită garantată
de stat cu informaţii antecedente şi curente despre starea sănătătii.
1. Paşaportul de sănătate include compartimentele:
1.1 Date de anchetă (identitatea, numele, prenumele, adresa, telefonul, sectorul medical, data, luna, anul
naşterii). 1.2 Date de interes (grupa de sînge, rezus-factor, informaţii despre imunizări, antecedente
personale patologice).
1.3 Date curente cu specificarea diagnosticului.
1.4 Informaţii despre spitalizări

2. Paşaportul sectorului.
2.1 Recensămîntul de 2 ori pe an cu denumirea străzilor.
2.2 Caracteristica sanitaro-epidemiologică.
2.3 Structura populaţiei de vîrstă
2.4 1ndicii de aglomeraţie (adresările la medici).
2.5 Planificarea familiei (contracepţie)
2.6 Evidenţa avorturilor.
2.7 Evidenţa femeilor gravide pînă la 12 săptămîni.
2.8 Evidenţa copiilor noi născuţi.
2.9 Microradiografia (după 18 ani o dată pe an).
2.10 Imunoprofilaxia (vaccinele).
2.11 Spitalizarea planică şi urgentă a pacienţilor pe sector.
2.12 Expertiza incapacităţii temporale de muncă (pe buletin).
2.13 lnvaliditatea.
2.14 Mortal itatea
2.15 Copiii noi născuti de la mame solitare
2.16 Familii cu multi copii (mai mult de 3).
2.17 Participantii la conflictele armatei sovietice.
2.18 Persoane ce au participat Ia Cernobîl.
2.19 Persoane netransportabile.
2.20 Persoane cu handicap
2.21 Evidenta recrutilor.
2.22 Evidenta tuberculozei.
2.23 Evidenta hepatitelor cronice.
2.24 Transfuzii de sînge şi componentii lui.
2.25 Evidenta focarelor de tuberculoză (30 zile)
2.26 Evidenta pacientilor alcoolici, HIV, SIDA, narcomahi.
2.27 Dispensarizarea în boli. Fiecare boală are marcajul ei.

II.
Am afectuat consilierea pacientilor cu rivire la investigatii endoscopice:

2. Colonoscopia, rectoscopia.
Colonoscopia prezintă examenul intestinului gros cu colonoscop. Se examinează colonul sigmoid,
descendent, transvers, ascendent pînă la cec. Colonoscopul are fibre optice flexibile, L 135-185 cm, poate
fi adaptat la camera video cu ecran TV.
Rectosigmoidoscopia — explorarea endoscopică a sigmoidului, rectului. Rectoscop — un set de tuburi
metalice. Este necesar şi o pompă de cauciuc pentru introducerea aerului.

Pregătirea pacientului.
2.1. Se anunţă pacientul, cu 2 zile înainte va folosi numai lichide: ceai, suc, lapte, supe, apă minerală fără
gaze.
2.2. În seara precedentă examinării se efectuează 2 clisme sifon la interval de 1 oră cu apă caldă. Pe
noapte se administrează calmante.
2.3. În dimineaţa examinării cu 2 ore înainte se repetă. 2 clisme evacuatoare cu interval de 30 min, pentru
a indepărta complet conţinutul colonului şi se aplică tubul de gaze. La indicaţia medicului se face
premedicaţie sol. atropină 0,1 %- 1 ml î/m, sol. analgină 50%- 2 ml i/m.
2.5. Se dezbracă regiunea inferioară, se culcă pacientul pe o masă specială în decubit lateral stîng cu
genunchii flectaţi (colonoscopia). Pentru rectoscopie cea mai comodă poziţie este în genunchi pe coate.
2.6. Se unge vîrful tubului cu vaselină, medicul introduce încet şi examinează, la solicitare se introduce
aer cu pompa.
2.7. După examinare se efectuează toaleta regiunii anale

III.
Am consiliat pacientul cu privire la cateterismul vezical:

.CATETERIZMUL VEZICAL Este introducerea cateterului în vezica urinară. Cateterele au lungimea

de 30-40 cm cu un capăt rotund şi două orificii laterale aproape de vîrf.
Scop: explorator, recoltarea urinei pentru analize de laborator; terapeutic, evacuarea urinei din vezica
urinară cînd pacientul are dificultăţi de micţiune; spălarea şi instilarea medicarnentelor.
Connaindicaţii: inflamatii acute cu dureri, traume, tumori ale uretrei, vezicii.
Maieriale necesare: cateter steril, pense sterile, mănuşi, furacilină 0,02 %, ulei de vaselină, vată,
eprubete, muşama, bazinet, tavă renală, medicamente, seringa Janet. 1.

Sondajul la femei.
1.1 Se efectuează în sala de sondaje cu respectarea condiţiilor de asepsie.
1.2 Se pregătesc materialele necesare.
1.3 Se anuntă pacientul, se calmează.
1.4 Se culcă în poziţie ginecologică, decubit dorsal cu picioarele flectate.
1.5 Sub fese se aşază muşama, bazinet şi se efectuează toaleta organelor genitale, irnbracă mănuşile. Cu
mîina stîngă toarnă sol. furacilină 0,02% încălzită. in mîina dreaptă are tampon de vată fixat cu pensă,
dezinfectează orificiul extern al uretrei, labiile.
1.6 Cateterul se lubrefiază cu ulei de vaselină steril. Se îndepărtează labiile.
1.7 Cu pensa sterilă se ia capătul cateterului şi se introduce atent prin orificiu in usetră, flxInd şi partea
externă cu degetele.
1'8 Primele picături de urină se scurg în tava renală, apoi în vas de colectare pentru analize.
1.10 Se extrage cateterul, se aşază în tavă.
1.11 Se efectuează toaleta organelor genitale, pacientul se imbracă.

2. Sodajul la bărbaţi.
2.1. Pregătirea materialelor, pacientului e la fel.
2.2. Cu mîna stîngă întinde organul genital ca să se niveleze cutele mucoasei uretrale ce impiedică
pătrunderea cateterului.
2.3. Cu mîina dreaptă introduce cateterul încet, fără forţă. and apare urina la capătul exterior cateterul e în
vezica urinară.
2.4. Se capteaza urina în vasele pregătite.
2.5. În adenoma prostatei cu dificultăţi de micţiune cateterul va rămîne fixat un timp îndelungat, uneori
zile.

3. Lavajul şi instilarea medicamentelor.

3.1. Se propune pacientului să se urineze preventiv de cateterism.
3.2. La capătul extern al cateterului se uneşte seringa Janet cu 50-100 ml sol. furacilină 0,02 % caldă, se
introduce încet. Peste 1-2 min furacilina se scurge în tava renală. Spălarea se repetă pînă sol. vine curată.
3.3. Se introduce medicamente prescrise de medic prin seringa Janet.
3.4. Pacientul reţine micţiunea 2 ore, culcat dorsal sau ventral.
3.5. Reorganuzarea locului de muncă. Cateterele se prelucrează

IV.
Am administrat medicamente pe cale interna conform tehnicii:
Metodele de administrare sunt: perorală, sublingvală, rectală.
Scop: terapeutic, diagnostic, profilactic.
1. Administrarea perorală.
Este metoda cea mai răspîndită, comodă de administrare. Se folosesc medicamente sub forma de: tablete
(comprimate, pastile), drageuri, capsule, granule, prafuri, soluţii, mixturi, tincturi, infuzii, decocturi,
extracte, uleiuri.
1.1 Se pregătesc materialele necesare şi se aduc lingă bolnav: pahare gradate, pipete, linguri, linguriţe,
foarfece (pentru a deschide sau tăia ambalajul), foi de prescripţii medicale;
1.2 Asistentul medical îşi spală măinele cu apă, săpun.
1.3 Pregătirea bolnavului: - se anunţă tehnica ce urmează, denumirea medicamentului, doza, orarul
administrării; - se dă bolnavului o poziţie comodă.
1.4 Efectuarea tehnicii: - se dă bolnavului paharul cu apă fiartă; - pe limba se aşază pastila şi se bea cu
apa. Fiecare medicament se ia aparte; - cafeaua, ceaiul conţin extracte tanine, nu se folosesc fiindcă scade
efectul terapeutic al unor medicamente; - praful se pune pe limba bolnavului şi se bea cu apă, sau se
dizolvă în pahar, se foloseşte ca suspensie; - soluţiile (mixturile, decocturile, infuziile) se dozează în
mililitri cu pahare gradate sau cu lingura. Llingura de masă are-15 ml, lingura de desert-10 ml, linguriţa-5
ml: - tincturile se administrează în picături. Aceste flacoane au picător. În lipsa lui se foloseşte pipeta. (Ca
exemplu: Valeriana 20-30 picături la 20 ml apă în pahar):
- majoritatea medicamentelor se dau pînă la masă. Fermenţii timpul mesei
17.03.2020
I.
Am efectuat antropometria conform protocolului:
Antropometria este examenul dezvoltării fizice a fiinţei umane: talia, masa corporala. perimetrele
toracic, cranian, abdominal. Scop: pentru aprecierea dezvoltării fizice a pacientului, uneori pentru dozarea
medica-mentelor la lkg greutate.

1. Determinarea taliei.
1.1 Se pregăteşte taliometrul ce consta din scara gradată, fixată pe perete sau platou cu cursor mobil.
1.2 Pacientul se ridica pe platou fară încalţăminte, cu mâinile in jos; capul, omoplaţii. fesele, călcâile sa
atingă scara gradata.
1.3 Cursorul mobil se coboară pana la capul pacientului. Cifra ce corespunde indicaţiei cursorului şi
reprezintă înălţimea.
1.4 Se invită pacientul sa coboare şi să se încalţe. Taliometrul se dezinfectează,

2. Determinarea masei corporale.

2.1 Se pregăteşte cântarul medical, ce consta din scara gradată orinzontală, indicătato-are, braţul balanţei,
platou.
2.2 Se verifica balanţa cântarului, indicatorul se aduce la cifra 0, se închide cu'braţul balanţei.
2.3 Se invita pacientul sa urce pe cântar fară încălţăminte, cu haine uşoare pe el,
2.4 Se citesc cele doua cifre ale gradaţiei la care s-a oprit indicatorul. Masa imbrăcă-mintei se scade din
masa totala.
2.5 Cântarul se dezinfectează. (Pot fi folosite cintare electronice)

3. Determinarea perimetrelor cu panglica centrimentrică.

3.1 Perimetrul toracic. Pacientul va fi doar in lengerie de corp cu mâinile in jos. Panglica se aşază la spate
sub omoplaţi, în faţă deasupra glandelor mamare.
3.2 Perimetrul capului. Panglica se aşază la ceafă, în faţă pe frunte la nivelul sprâncenelor.
3.3 Perimetrul abdominal. Panglica se aşază la nivelul lombar, in faţa deasupra ombilicului.

Toţi indicii antropometrici se notează in foaia de observaţie, in foaia de temperatură.

II.
Am masurat tensiunea arteriala urmarind toti pasii tehnicii:

. MĂSURAREA s NOTAREA TENS1UN11 ARTER1ALE

Tensiunea arterială (TA) — presiunea sîngelui asupra pereţilor arteriali. Ea depinde de forţa de contracţie
a inimii, elasticitatea vaselor, viscozitatea sîngelw.
Valorile tensiunii arteriale:
1. TA sistolică — tensiunea în timpul sistolei, maximă.
2. TA diastolică — tensiunea în timpul diastolei, minimă.
3. TA pulsativă — diferenţa între TA sistolică şi TA diastolică.

Scop: diagnostic, aprecierea funcţiei inimii, vaselor sangvine.

1. Pregătirea necesarului, pacientului.
1.1 Se pregătesc: tensiometru, stetoscop, foaie de observaţie, pix.
1.2 Se informează pacientul despre necesitatea repausului fizic şi psihic.
1.3 Poziţia şezîndă sau culcată, mâna semiîndoită în cot la nivelul inimii, relaxată în extensie şi spriginită.

2. Măsurarea tensiunii arteriale.

2.1 Se aplică manşeta pe braţul pacientului.
2.2 Manometrul se conectează la manşetă. El se aşază în apropiere sau se fixeză pe manşetă.
2.3 Se palpează pulsul la artera humerală, se aplică membrana stetoscopului pe ea, iar olivele
stetoscopului în urechi.
 2.4 Se închide ventilul, cu mâna dreaptă se pompează cu para de cauciuc acr in manşetă pînă cînd dispare
pulsul.
2.5 Se deschide ventilul şi la prima pulsaţie sonoră se observă indicaţia manometrului. Această mărime
corespunde valorii maxime a TA. La dispariţia pulsului, ultima pulsaţie sonoră, indicaţia manometrului
corespunde TA minime.
2.6 Pentru a avea valori mai precise, procedura se repetă.
2.7 La finele .rocedurii se reor.anizează locul de muncă.

3. Notarea tensiunii arteriale.

3.1 Valorile fixate se notează caiet prin cifre. TA ideală 120/60 nirn C.
3•2 În foaia de temperatură se notează prin coloniţe haşurate. Partea superio coloniţei corespunde TA
maxime, iar cea inferioară TA

III.
Am apreciat indicii vitali:
MĂSURAREA Ş1 NOTAREA RESPIRATIE1
Respiraţia - funcţia vitalâ a organismului prin care se realizează aportul de oxigen şi eliminarea
bioxidului de carbon. Respiraţia constă din inspiraţie şi expiraţie. La adulţi frecvenţa respiraţiei este de
16-18 ori/min. amplă, pe nas, lentă, ritmică.
Scop: diagnostic, pentru aprecierea ventilaţiei plămînilor.
1. Pregătirea necesarului, pacientului.
Se pregătesc: ceas cu secundar, foaia de observaţie, stilou.
1.2 Despre procedură nu se aduce la cunoştinţa bolnavului, deoarece e de preferat ca măsurarea să fie
făcută în timpul somnului.

2. Măsurarea şi notarea respiratiel.

2.1 Se numără vizual mişcările toracelui sau se aplică mâna pe el timp de 1 minut, se admite şi 30
secunde. Datele obţinute se introduc în foaia de observaţie.

3. Notarea respiratiei.
3.1 Se notează în foaia de temperatură în cifre la rubrica - respiraţie.

4. Interpretarea respiraţiei.
În patologie apare respiraţia dificilă - sete de aer numită dispnee.
a) dispnee cu mărirea frecvenţei respiraţiei - tahipnee 25-40 r/min;
b) dispnee cu micşorarea frecvenţei respiraţiei - bradipnee - 10-12 r/min;
c) dispnee aritmică, foarte dificilă; r. Cheyne - Stockes - respiratie cu tahipnee, bradipnee, pauză pînă la 1
min. r. Kusmaul- respiraţie zgomotoasă cu inspiraţie, pauză, expiraţie, pauză (în come). r. Biot - respiraţie
cu pauze pînă la 1 min.

MĂSURAREA ŞI NOTAREA PULSULUI

Pulsul poate fi caracterizat prin frecvenţă (rapiditatea), ritmicitate (regularitatea), amplit-tudinea
(intensitatea), volumul pulsului.
Scop: diagnostic, pentru aprecierea stării funcţionale ale inimii, vaselor sanguine.
1. Pregătirea necesarului, pacientului.
1.1. Ceas cu cronometru, foaia de observaţie, stilou sau pix de culoare roşie.
1.2. Se anunţă pacientul, se menţine în stare de repaus fizic şi psihic 5-10 min.

2.Măsurarea pulsului.
2. I . Pulsul se determină pe arterele radială, temporală, carotidă, femurală.
2.2. Cu degetele 2-3-4 ale mânii drepte se fixează traectul arterei radiale din afară şi se apasă uşor.
2.3. Se numără pulsaţiile arterei în 1 min. Se admite în 30 sec. cu ajutorul cronometnilui.

3. Notarea pulsului.
3.1. Se notează în foaia de temperatură cu pix roşu la rubrica P-puls, divizat din 10 în 10, un pătrat are 2
pulsaţii.
4.lnterpretarea pulsului.
4,1. Frecvenţa pulsului la adulţi 70-90 bătăi/min.
Schimbări de puls:
tahicardie - puls accelerat 90-100 bătăi/min;
bradicardie puls scăzut 50-60 bătăi/min; puls aritmic; - puls filiform - abia perceptibil;

IV.
Am consiliat lauza cu privire la tehnica stoarcerii laptelui matern:
Etapele
Pregatirea mamei, îşi va spăla mîinile
Pregăteşte recipientul pentru colectarea Iaptelui
Mama se aşcază comod. În timpul stoarcerii ea ţine copilul în poale sau îl poate privi de la distanţă.
Contactul „piele-la-, piele" sporeşte mult reacţia la oxitocină
Mama îşi masează uşor sînii de la bază spre mamelon Pentru stimularea reflexului de ejecţie a laptelui,
aplică pe sîni comprese calde pe cîteva minute
Cineva dintre cei apropiaţi este rugat să maseze spatele Mama, cu ajutorul degetului mare şi cel arătător,
puse pe areolă, apasă pe coşul sînului din diferite poziţii
După prima etapă de stoarcere, mama tamponează sînul şi face un repaos mic, în acest timp ea repetă
masajul sînului şi compresa caldă
Se repetă stoarcerea sînului
Pe recipientul cu lapte colectat se aplică etichete cu data şi ora colectării. La temperatura camerei, laptele
stors se păstrează 8-10 ore, în frigider se păstrează 72 de ore la temperatura +4°C — +8°C, iar în
congelator se păstrează 1-2 luni. La temperaturi mai joase de —20°C se păstrează un an.
Inainte de hrănire, recipientul cu lapte se incălzeşte la baia de aburi.
Laptele se dă copilului cu linguriţa sau dintr-o cănuţă. Laptele reîncălzit nu mai poate fi dat copilului
După stoarcerea sîinului obiectele folosite sint dezinfectate
18.03.2020
I.
Am consiliat pacientii cu privire la efecrtuarea tehnicii clismei evacuatoare
Clisma evacuatoare este eliminarea materiilor fecale din partea inferioară a intestinului gros cu lichide
introduse in intestin
Scop: terapeutic, explorator, evacuator. constipaţie, pregătirea bolnavului de examinări radiologice,
edoscopie, intervenţii chirurgicale, înainte de naştere.
Contraindicaţii: inflamaţii acute rectale, hemoragii intestinale, tumori, după operaţii abdominale.
Materiale necesare: irigatoriul Esmarch,stativ, apă 1 - 1,5 L la temperatura camerei, ploscă, muşama,
vaselină, servetele.
1. Pregătirea necesarului, bolnavului.
1.1 Se pregătesc materialele necesare în sala de clisme.
1.2 Irigatoriul Esmarch constă din rezervor de cauciuc 1-1,5 1, tub cu lungimea 1-1,5 m, robinet, canulă
de plastic cu orificiu.
1.3 Se uneşte canula la tubul irigatorului, se închide robinetul, se aşază pe stativ. Se umple rezervorul cu
apă, se elimină aerul, rezervorul va fi la 50 cm deasupra patului.
1.4 Se anunţă bolnavul, se culcă în decubit lateral stîng cu genunchii flectaţi spre abdomen. Sub bazin se
aşază muşama.

2. Tehnica de executie.
2.1 Se unge canula cu vaselină. Cu mina stîngă se îndepărtează fesele bolnavului, cu mîna dreaptă se
introduce canula prin mişcări de rotaţie în rect la adîncimea de 10- 15 cm. Nu se admite introducerea
forţată a canulei, poate trauma mucoasa.
2.2 Se deschide robinetul, apa va pătrundere lent, bolnavul respiră adînc.
2.3 Se lasă apă în irigator pentru a nu pătrunde aer în intestin. Se închide robinetul, se scoate canula.
2.4 Se propune bolnavului să reţină apa pe 10-15 min. Rămîne culcat cu bazinul puţin ridicat.
2.5 Se eliberează la viceu. La bolnavii gravi se serveşte plosca. Clisma este efectivă cînd se elimină mase
fecale cu apă.
2.6 in constipaţii spastice apa va fi la 37°C. Se adaugă ulei de vaselină, ricină, floarea soarelui, fulgi de
săpun.

II.
Aplicarea tubului de gaze:
APLICAREA TUBULUI DE EVACUARE A GAZELOR Tubul de gaze — e de cauciuc sau plastic cu
lungimea de-30-35cm şi diametrul - 8- 10mm cu marginile rotunde, capătul de întroducere are orificiu,
celălalt e larg desfăcut.
Scop: eliminarea gazelor din intestin în meteorism, pînă şi după operaţii abdominale.
Materiale necesare: tub de gaze, tifon, vaselină, vas cu apă sau un cearşaf umezit• tăvită renală
1. Pregătirea materialelor, bolnavului.
1.1 Se pregătesc materialele necesare şi se transportă lîngă bolnav.
1.2 Se dezbracă bolnavul, se culcă în decubit lateral sau dorsal cu picioarele flectate.

2. Efectuarea tehnicii.
2.1 Capătul rotund al tubului se unge cu vaselină cu ajutorul unui tampon de tifon.
2.2 Se indepărtează fesele bolnavului cu mîna stîngă, iar cu cea dreaptă se întroduce tubul de gaze prin
anus în rect, apoi în colon, prin mişcări de răsucire şi înaintare la adîncimea de 15-20 cm.
2.3 Capătul extern al tubului se întroduce în vas cu apă sau în şervet umed .
2.4 Se acoperă bolnavul şi se menţine tubul de gaze cel mult 2 ore.
2.5 Se îndepărtează tubul, se aşază în tăviţa renală, se prelucrează.
2.6 Se repetă întroducerea tubului de gaze, dacă este nevoie după 1-2 ore.
2.7 Se efectuează toaleta regiunii anale cu tampon de tifon.
Se aereseşte salonul.
III.
Instilarea picaturilor oftalmice:
INSTILAREA $1 INHALAREA MEDICAMENTELOR
Instilarea reprezintă administrarea picăturilor în ochi, nas, urechi.
Se efectueaz.ă cu scop terapeutic în maladiile organelor respective.
Materiale necesare:medicamentul,tampoane de vată,pipetă folosită strict după destinatie.
1. Administrarea picăturilor în ochi.
- se spală măinile cu săpun;
- toaleta ochilor;
- se aşează bolnavul cu capul inclinat spre spate sau se culcă în decubit dorsal;
- se absoarbe medicamentul din flacon cu pipeta sterilă;
- cu tampon steril de vată se misca in jos pleoapa;
- se picură 1-2 picături în cavitatea conjun-ctivală:
- bolnavul închide ochii, roteşte globii oculari pentru repartizarea uniformă a medicamentului; lacrimile
se şterg cu tampon steril;
- unguentele se aplică cu lopătica de sticlă sterită.

IV.
Am efectuat injectii intravenoase:
TEHNICA INJECTIEI INTRAVENOASE
Injecţia intravenoasă este introducerea soluţiilor medicamentoase în circulaţia venoasă. Se introduc soluţii
izotonice sau hipertonice. Nu se introduce apă destilată, duce la hemoliza eritrocitelor, soluţii uleioase —
la embolie.
Scop: terapeutic, diagnostic.

I. Pregătirea necesarului.
1.1 Seringa sterilă de 10-20 ml; ace sterile cu L=40-60 mm, d=0,8 mm; vată, alcool, garou, pernuţă plată
de muşama, medicament, dizolvant.
1.2 Majoritatea medicamentelor introduse intravenos, se diluează cu sol. izotonică 0,9%. Se poate folosi
glucoza de 5, 10, 20, 40%. in seringă se aspiră medicamentul, apoi dizolvantul şi se amestecă uniform.
1.3 Se anunţă pacientul, se explică necesitatea tehnicii.

2. Locul de elecţie.
2.1 Venele de la plica cubitală. Venele antebraţului, mâinii, membrului inferior.
2.2 Poziţia bolnavului şezîndă, cu mina fixata pe speteaza scaunului sau decubit dorsal cu braţul în
extensie. Sub cot se aşază pernuţa de muşama.

3. Efectuarea injecţiei.
3.1 Se stabileşte locul de executare a injecţiei.
3.2 Se aplică garoul elastic în treimea inferioară a braţului.
3.3 Cu indexul mâinii stângi se palpează vena.
3.4 Se dezinfectează cu două tampoane locul puncţiei.
3.5 Se cere bolnavului să inchidă-deschidă de cîteva ori pumnul, apoi să rămînă cu el inchis. Astfel,
venele devin turgescente.
3.6 Cu mâna stângă se fixează vena. În mâna dreaptă se ţine seringa, cu degetul 2 se fixează manşonul
acului, cu celelalte — cilindrul seringii. Gradaţia şi bizoul acului vor fi în sus.
3•7 Se introduce acul paralel cu pielea, apoi sub un unghi de 30° se punctează vena, senzaţie de rezisten
elastică ină ce înaintează in gol
Se verifică pătrunderea acului in venă prin aspiraţie. Dacă apare shge acul se lumenul venei.
3.9 Se dezleagă garoul cu mîna stîngă, pacientul desface pumnul.
3.10 Cu degetul mare se apasă pe piston, se injectează lent timp de 3-5 min. Se lasă în seringă I ml de
soluţie medicamentoasă.
3.1 1 Pe locul injectării se aplică tampon de vată cu alcool, se retrage brusc acul, Ţimp de 1.3 min braţul
va rămîne întins, nu se flecteaza pentru a evita formarea bematomului.
3.12 Se reorganizează locul de muncă.
4. Accidente, intervenţii.
4.1 Hematom— infiltrarea singelui fn ţesulul perivenos. Se retrage acul, se aplică compresa rece.
4.2 Infiltrat — pătrunderea soluţiei fn ţesutul perivenos din cauza străpungerii venei. Soluţiile de calciu
duc la necroză. Se retrage acul fn lumenul venei.
4.3 Lipotinlie — se fntrerupe injecţia.
4.4 Embolie aeriană — pătrunderea aerului in venă. Se anunţă imediat medicul. Flebalgia — fn injectarea
rapidă a unor substanţe iritante. Injectare lentă.
4.6 Trombojlebita — infiamarea venei, formarea de trombi. Se evită injecţia in acelaşi loc.
4.7 Reacţii alergice, şoc anafilactic.
19.03.2020
I.
Am administrat perfuzii intravenoase

MONTAREA SISTEMULUI ŞI TEHNICA PERFUZIEI INTRAVENOAS

Perfuziile intravenoase „picătură cu picătură" este introducerea în organism a cantităţilor mari de lichid.
Scop: terapeutic, hidratarea şi mineralizarea organis-mului, dezintoxicare, alimentaţie parenterală.
1. Pregătirea necesarului.
1.1 Sistem de perfuzie,flacon cu soluţie,stativ-suport, alcool etilic,pensete,tampoane de vată, aleză,cîmp
steril, foarfece — pentru sala de tratamente.
1.2 Tavă medicală acoperită cu cîmp steril, seringă, alcool, emplastru, vată, tifon, foarfece, garou,
pemuţă de muşama, aleză — pentru salon.

2. Pregătirea sistemului de perfuzie.

2.1 Se controlează valabilitatea pachetului cu sistem de perfuzie, a flaconului.
2.2 Se taie pachetul, se răstoarnă conţinutul lui pe cîmpul steril.
2.3 Se deschide partea centrală a capacului metalic la flacon, se prelucrează cu tampon de vată şi alcool
2.4 Se îndepărtează teaca (capacul) de pe acul pentru aer, se introduce prin dop în flacon.
2.5 Se închide clema sistemului,se îndepărtează teaca acului,se introduce în dopul flacon. pînă la capăt.
2.6 Se suspendă flaconul pe stativ.Se deschide clema.
2.7 Se menţine sistemul orizontal pentru a umplea picurătorul pînă la jumătate.
2.8 Se coboară încet portacul pînă cînd sistemul se umple cu lichid, fiind complet eliminat aerul.
2.9 Partea inferioară a sistemului se fixează pe stativ, se acoperă cu aleza sterilă.

3. Pregătirea boinavului.
1 se anuno bolnavul, se pregăteşte fizic şi psihic. inainte de instalarea sistemului bolnavul îşi face
necesităţile.
2 se culcil in deeubit dorsal cît mai comod, Cu membrul superior in extensie. Sub cot se aşază pernuţa de
muşama sau un şervet impăturit în cîteva straturi acoperit cu aleză sterilă.
4. Efectuarea perfuziei.
4.1 Se aplică garoul pe treimea inferioară a bratului.
4.2 Se dezinfectează plica cotului cu 2 tampoane de vată şi alcool. Se cere bolnavului să inchidă pumnul.
4.3 Se scoate teaca protectoare de pe ac.
4.4 Cu mâna stingă se fixează vena, se intinde pielea, se punctează vena.
4.5 and apare sînge se îndepărtează garoul, se uneşte la ac amboul sistemului de perfuzie.
4.6 Se deschide clema, se stabileşte viteza de picurare,la început 60 pic./min, apoi — 20-30
picături/minut.
4.7 Se fixează manşonul acului cu emplastru, tifon steril.

5. Controlul perfuziei.
5.1 Se supraveghează permanent starea bolna.vului şi functionarea sistemului.
5.2 Dacă bolnavul primeşte medicamente intravenos, ele pot fi introduse:a) în flaconul cu lichid; b) prin
ambou aflat lingă manşonul acului, se dezinfec-tează, cu seringa se introduce medicamentul.
5.3 Dacă pentru perfuzie sunt necesare cîteva flacoane, se procedează în felul următor: - se inchide clema
sistemului; - se prelucrează dopul flaconului doi cu alcool; - se extrag acele din primul flacon şi se
introduc în al doilea; se deschide clema.

II.
RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU ANALIZE

Materiile fecale se recoltează din scaunul eliminat, direct din rect sau cu instrumente.
Scop: explorator- pentru examinări macroscopice, microscopice, bacteriologice.
Materiale necesare: vas de sticlă sau plastic uscat, curat, spatulă, ploscă.
1. Analiza coprologică.
1.1 Se recoltează cel mai des dimineaţa.
1.2 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica recoltării.
1.3 Se pregătesc materialele necesare.
1.4 Se cere bolnavului să urineze.
1.5 Masele fecale se recoltează cu spatula 5-10 gr din diferite părţi ale scaunului, în special din cele
patologic
1.6 Se introduce în vas, se închide, se etichetează.
1.7 Vasul se păstrează la rece, se trimite în laborator pînă la 2 ore.
1.8 Înainte de recoltare nu se administrează medicamente ce conţin fier, bismut cofeină, carbolen. Sunt
contraindicate supozitoare, proceduri termice, fizioterape-utice pe abdomen.
2. Depistarea ouălor de helminţi.
2.1 Tehnica de execuţie e aceiaşi cu excepţie: se recoltează materiile fecale din 3 locuri. se vor trimite
calde la laborator. 2.2 Masele fecale nu se colectează în cutii de carton, chibrite, hîrtie.
3. La sînge ocult.
3.1 Se va pregăti bolnavul cu 3 zile înainte. Dietă fără carne, peşte, ouă, roşii, colorate. Se exclud
preparatele cu iod, brom, fier.
3.2 ln constipaţie se recomandă gimnastică şi masaj la abdomen.

4. Analiza bacteriologică.
4.1 Se pregătesc: eprubetă sterilă cu ansă metalică şi conservant închisă cu dop.
4•2 Se culcă bolnavul în decubit lateral cu picioarele flectate.
4.3 Se depărtează fesele cu mîna stingă cu cea dreaptă se introduce ansa în rect la distanţa de 10 cm prin
mişcări de rotaţie.
4.4 Se readuce ansa în eprubetă, se închide cu dop. Se echitează, se păstrează la rece.
4.5 Se trimite la laboratorul bacteriologic nu mai tîrziu de 2 ore pentru depistarea florei intestinale.

III
Am efectuat electrocardiograma
ELECTROCARDIOGRAFIA
Electrocardiografia (ECG) - este metoda grafică de înregistrare a biopotenţialului electric, ce apare în
timpul funcţiei inimii, captată prin electrozi plasaţi la suprafaţa corpului in anumite poziţii. Fenomenul
Inregistrării — electrocardiografia.
Aparatul de înregistrare — electrocardiograful. inregistrarea grafică — electrocardiograma. Prima ECG a
fost efectuată de olandezul W. Einthoven în 1903. În prezent se foloseşte foarte frecvent în examinarea
bolnavilor.
Scopul: prin ECG pot fi depistate: I. dereglări de ritm; 2. dereglări ale circulaţiei coronariene• /is; 3.
schimbări sclerotice, distrofice, electrolitice, toxice în miocard. -10
Electrocardlograful include:
1, dispoziti\ de recepţie- electrozi ce se fixcază pc pielea bolnavului;
2 dispozitiv de ampli ficare — măreşte tensiunca de la 1-2 mv de 600•700 ori ca sa fie Inregistrată:
3, dispozitiv de măsurare;
4, dispozitiv de inregistrare;
5, bloc de alimentare- curent alternativ 127-220 V.

Tehn ica ECG

1. Pregătirea aparatului
1.1 Aparatul se uneşte cu pămîntul. Se conectează pentru încălzire.
1.2 Se verifică sensibilitatea galvanometrului, se dă o tensiune standart de I mv care formează o oscilatie
a penitei de lOmm, cu forma de 11;

2. Pregătirea pacientului
2.1 Odihnă fizică şi psihică timp de 10-20min înainte de înregistrare;
2.2 Să fie cald în încăpere 22-25 C;
2.3 Pacientul dezbracă ciorapii, scoate obiectele metalice, se culcă în decubit dorsal, se deschid haineleIn
regiunea cutiei toracice.
2.4 Se aplică electrozii la membre şi regiunea pectorală. Sub electrozi se pun şervetele de tifon îmbibate
cu sol. hiperfonică sau paste speciale. Electrozii la membre (principiul semafor): 1. negru- piciorul drept,
2. roşu- mîna dreaptă, 3. galben- mîna stîngă, 4. verde — piciorul stîng. Electrozi pectorali (Vilson): V 1 -
marginea dreaptă a stemului, spatiul 4 intercostal; V2 - paralel cu VI marginea stîngă a stemului; V3 -
line parastemală, mijlocul inimii; V4 - linie medioclaviculară, spatiul 5 intercostal; V5 - linie axilară
anterioară, spatiul 5 intercostal; V6 - linie medie axilară, spaliul 5 intercostal. a. Se înregistrează 3
derivate: 1. - reprezintă diferenta de potenţial dintre măinile dreapta şi stinga; 2. - diferenţa de potenţial
dintre mîna dreaptă şi piciorul stîng; 3. - diferenta de potential între mîna stîngă şi piciorul stîng. b. Dupa
terminarea ECG se înlătură electrozii, se închide aparatul, bolnavul se 'imbraca. Asistenta notează pe
electrocardiogramă denumirea derivarilor, numete pacientului, vîrsta, adresa.
20.03.2020
I.
Am completat documentatia medicala:
Pacientii au „Paşaport de sanatate” doent personificat care include asistenta medicală gratuită garantată de
stat cu informaţii antecedente şi curente despre starea sănătătii.
1. Paşaportul de sănătate include compartimentele:
1.1 Date de anchetă (identitatea, numele, prenumele, adresa, telefonul, sectorul medical, data, luna, anul
naşterii). 1.2 Date de interes (grupa de sînge, rezus-factor, informaţii despre imunizări, antecedente
personale patologice).
1.3 Date curente cu specificarea diagnosticului.
1.4 Informaţii despre spitalizări

2. Paşaportul sectorului.
2.1 Recensămîntul de 2 ori pe an cu denumirea străzilor.
2.2 Caracteristica sanitaro-epidemiologică.
2.3 Structura populaţiei de vîrstă
2.4 1ndicii de aglomeraţie (adresările la medici).
2.5 Planificarea familiei (contracepţie)
2.6 Evidenţa avorturilor.
2.7 Evidenţa femeilor gravide pînă la 12 săptămîni.
2.8 Evidenţa copiilor noi născuţi.
2.9 Microradiografia (după 18 ani o dată pe an).
2.10 Imunoprofilaxia (vaccinele).
2.11 Spitalizarea planică şi urgentă a pacienţilor pe sector.
2.12 Expertiza incapacităţii temporale de muncă (pe buletin).
2.13 lnvaliditatea.
2.14 Mortal itatea
2.15 Copiii noi născuti de la mame solitare
2.16 Familii cu multi copii (mai mult de 3).
2.17 Participantii la conflictele armatei sovietice.
2.18 Persoane ce au participat Ia Cernobîl.
2.19 Persoane netransportabile.
2.20 Persoane cu handicap
2.21 Evidenta recrutilor.
2.22 Evidenta tuberculozei.
2.23 Evidenta hepatitelor cronice.
2.24 Transfuzii de sînge şi componentii lui.
2.25 Evidenta focarelor de tuberculoză (30 zile)
2.26 Evidenta pacientilor alcoolici, HIV, SIDA, narcomahi.
2.27 Dispensarizarea în boli. Fiecare boală are marcajul ei.

II.
Am determinat datele antropometrice la maturi si copii:
Antropometria este examenul dezvoltării fizice a fiinţei umane: talia, masa corporala. perimetrele
toracic, cranian, abdominal. Scop: pentru aprecierea dezvoltării fizice a pacientului, uneori pentru dozarea
medica-mentelor la lkg greutate.

1. Determinarea taliei.
1.1 Se pregăteşte taliometrul ce consta din scara gradată, fixată pe perete sau platou cu cursor mobil.
1.2 Pacientul se ridica pe platou fară încalţăminte, cu mâinile in jos; capul, omoplaţii. fesele, călcâile sa
atingă scara gradata.
1.3 Cursorul mobil se coboară pana la capul pacientului. Cifra ce corespunde indicaţiei cursorului şi
reprezintă înălţimea.
1.4 Se invită pacientul sa coboare şi să se încalţe. Taliometrul se dezinfectează,
2. Determinarea masei corporale.
2.1 Se pregăteşte cântarul medical, ce consta din scara gradată orinzontală, indicătato-are, braţul balanţei,
platou.
2.2 Se verifica balanţa cântarului, indicatorul se aduce la cifra 0, se închide cu'braţul balanţei.
2.3 Se invita pacientul sa urce pe cântar fară încălţăminte, cu haine uşoare pe el,
2.4 Se citesc cele doua cifre ale gradaţiei la care s-a oprit indicatorul. Masa imbrăcă-mintei se scade din
masa totala.
2.5 Cântarul se dezinfectează. (Pot fi folosite cintare electronice)

3. Determinarea perimetrelor cu panglica centrimentrică.

3.1 Perimetrul toracic. Pacientul va fi doar in lengerie de corp cu mâinile in jos. Panglica se aşază la spate
sub omoplaţi, în faţă deasupra glandelor mamare.
3.2 Perimetrul capului. Panglica se aşază la ceafă, în faţă pe frunte la nivelul sprâncenelor.
3.3 Perimetrul abdominal. Panglica se aşază la nivelul lombar, in faţa deasupra ombilicului.

Toţi indicii antropometrici se notează in foaia de observaţie, in foaia de temperatură.

Am determinat datele antropometrice:

III.
Am instilat picaturi oftalmice

Instilarea picaturilor oftalmice:

INSTILAREA $1 INHALAREA MEDICAMENTELOR
Instilarea reprezintă administrarea picăturilor în ochi, nas, urechi.
Se efectueaz.ă cu scop terapeutic în maladiile organelor respective.
Materiale necesare:medicamentul,tampoane de vată,pipetă folosită strict după destinatie.
1. Administrarea picăturilor în ochi.
- se spală măinile cu săpun;
- toaleta ochilor;
- se aşează bolnavul cu capul inclinat spre spate sau se culcă în decubit dorsal;
- se absoarbe medicamentul din flacon cu pipeta sterilă;
- cu tampon steril de vată se misca in jos pleoapa;
- se picură 1-2 picături în cavitatea conjun-ctivală:
- bolnavul închide ochii, roteşte globii oculari pentru repartizarea uniformă a medicamentului; lacrimile
se şterg cu tampon steril;
- unguentele se aplică cu lopătica de sticlă sterită.

IV.
Am administrat remedii medicametoase pe cale orala
Am administrat medicamente pe cale interna conform tehnicii:
Metodele de administrare sunt: perorală, sublingvală, rectală.
Scop: terapeutic, diagnostic, profilactic.
1. Administrarea perorală.
Este metoda cea mai răspîndită, comodă de administrare. Se folosesc medicamente sub forma de: tablete
(comprimate, pastile), drageuri, capsule, granule, prafuri, soluţii, mixturi, tincturi, infuzii, decocturi,
extracte, uleiuri.
1.1 Se pregătesc materialele necesare şi se aduc lingă bolnav: pahare gradate, pipete, linguri, linguriţe,
foarfece (pentru a deschide sau tăia ambalajul), foi de prescripţii medicale;
1.2 Asistentul medical îşi spală măinele cu apă, săpun.
1.3 Pregătirea bolnavului: - se anunţă tehnica ce urmează, denumirea medicamentului, doza, orarul
administrării; - se dă bolnavului o poziţie comodă.
1.4 Efectuarea tehnicii: - se dă bolnavului paharul cu apă fiartă; - pe limba se aşază pastila şi se bea cu
apa. Fiecare medicament se ia aparte; - cafeaua, ceaiul conţin extracte tanine, nu se folosesc fiindcă scade
efectul terapeutic al unor medicamente; - praful se pune pe limba bolnavului şi se bea cu apă, sau se
dizolvă în pahar, se foloseşte ca suspensie; - soluţiile (mixturile, decocturile, infuziile) se dozează în
mililitri cu pahare gradate sau cu lingura. Llingura de masă are-15 ml, lingura de desert-10 ml, linguriţa-5
ml: - tincturile se administrează în picături. Aceste flacoane au picător. În lipsa lui se foloseşte pipeta. (Ca
exemplu: Valeriana 20-30 picături la 20 ml apă în pahar):
- majoritatea medicamentelor se dau pînă la masă. Fermenţii timpul mesei