CURS UROLOGIE III

INFECŢIILE NESPECIFICE ALE

APARATULUI

URO-GENITAL
 ITU

 Localizate –tumor, calor, ribor, dolor,

deficitul functional
 Generalizate – SIRS
- SEPSIS
- SEPSIS SEVER
- SOC SEPTIC
- SDOM (MSOF)
 INFECŢII URINARE

 BACTERIURIA
 INFECTII URINARE JOASE - INALTE
 INFECŢII NECOMPLICATE
 INFECŢII URINARE COMPLICATE
 INFECTII NOZOCOMIALE
 SEPTICEMIA - UROSEPSIS
 Generalităţi
-infecţia urinară = tablou clinic+ germeni nespecifici în urină
-frecvenţa la toate vârstele , sexul feminin, perioada sarcinii , bărbaţii în vârstă
-tendinţa de extindere şi cronicizare.
Fiziologie
Factorii naturali ai organismului care menţin urina sterilă sunt:
-presiunea pozitivă endouretrală care împiedică ascensiunea germenilor;

-proprietăţile inhibitorii ale epiteliului urinar intact;

-efectul mecanic de spălare al jetului urinar descendent;

-efectul de diluţie al urinii;

-funcţionarea normală a mecanismului care asigură continenţa urinară şi mecanismele

antireflux;

-hiperosmolaritatea urinară nu favorizează dezvoltarea germenilor.

-proprietăţile antibacteriene ale secreţiilor prostatice

Etiopatogenia : staza urinară + infecţia+ litiaza

-staza urinară : litiaza urinară, hidronefroza, ptoza renală, tumori prostatice, stricturi
uretrale, tumori anexiale, infiltraţiile neoplazice genito-urinare .

-la
femei : uretra scurtă, modificările ciclice hormonale, actul sexual , naşterea, uterul gravid.,
statică genitală după naşteri, infecţii genitale.

Agenţii patogeni : - germeni gram-negativi: E. coli , Klebsiella, Enterobacter, Proteus,

Piocianic.
-germeni gram-pozitivi: Enterococ şi mai rar Stafilococul aureu.
-asociaţii de germeni patogeni.

Căile de pătrundere a germenilor:

-calea ascendentă (urogenă) – factorii favorizanţi
-calea hematogenă - imunitate redusă şi/sau cu leziuni organice ale aparatului urinar+
germeni foarte virulenţi
-calea limfatică
-calea directă, iatrogenă - în cazul sondajelor, explorărilor etc.

- stări patologice favorizante: colita, constipaţia, afecţiunile biliare, diabetul, bolile de sistem,
neoplaziile
Diagnostic:
Anamneza, examenul obiectiv, laboratorul, explorările paraclinice
Obiective : Confirmarea infecţiei: examenul complet al urinii + urocultură +
antibiograma
- urocultura cantitativă < 10.000 germeni/ml = negativ;
- urocultură de la 10.000 la 100.000 germeni/ml = infecţia probabilă;
- peste 100.000 germeni/ml = infecţia este sigură.
Cunoaşterea sursei de infecţie
Depistarea cauzelor favorizante
-copii: - malformaţii congenitale şi refluxul vezico-ureteral;
-tineri: - litiaza, malformaţii cu manifestări tardive, stricturi (traumatice)
-vârstnici: - HBP, ADK-P, TV;
-maladii extraurinare: diabet zaharat, colita, constipaţia, afecţiunile biliare, boli de sistem ,
neoplazii .
-Repercursiunile infecţiei asupra aparatului urinar - leziuni renale de diferite grade.

Tratament
-măsuri complexe terapeutice: tratamentul antimicrobian, al cauzelor favorizante,
simptomatic, regim igieno-dietetic.
-infecţiile fără elemente obstructive „medicale“- tratamentul antimicrobian
-infecţiile „urologice“- înlăturarea factorului obstructiv + tratamentul antimicrobian
Tratamentul antimicrobian : sulfamide, chimioterapice şi antibiotice.
Scopul - eradicarea infecţiei acute, prevenirea recidivelor şi a leziunilor renale  AB funcţie de creatinina
serică

Condiţiile unui tratament antimicrobian corect:

1.Sensibilitatea germenilor la antibioticul utilizat.
- tratamentul antimicrobian „ţintit“ conform antibiogramei
-în infecţiile acute - AB de urgenţă, fără antibiogramă (AB cu spectru larg +/- asociaţii AB)

2.Concentraţie utilă în sânge şi căile urinare.

- AB cu eliminare prin rinichi sub formă activă
- concentraţii mari urinare

3.Activitatea în funcţie de pH-ul urinar.

-acidifierea urinii - regim alimentar , Diurocard 6-8 g/zi, acid fosforic 1% 3x40 picături/zi, Metionină sau
Vitamina C;
-alcalinizarea - bicarbonat de Na 4-8 g/zi, regim lacto-fructo-vegetarian, citrice, ape minerale alcaline
-active la pH foarte acid (5-6): Negram, Nitrofurantoin, Penicilină G .
-active la pH acid (6-7): Ampicilină, Carbenicilină, Colistin, Biseptol.
-active la pH neutru: Cefalosporine, Rifampicină, Neoxazol, Cloramfenicol, sulfamide retard.
-active la pH alcalin (aprox.8): Tetraciclina, Eritromicina, Streptomicina, Kanamicina, Gentamicina.
4. Nefrotoxicitate şi toxicitate generală cât mai redusă.
5. Asocierea de antibiotice - în cazurile grave
OBSERVAŢII
-bactericide – bacteriostatice ;
-reacţii alergice locale sau generale;
-efecte perturbante asupra florei digestive - greţuri, vărsături, diaree;
-candidoza bucală, digestivă, genitală ;
-ameţeli, cefalee.
-calea de administrare – i.v., i.m., per os;
-intervalul de timp – 4h, 6h, 8h, 12h ;
-durata tratamentului;
-doze precise.
Incompatibilităţi medicamentoase – ex. Nitrofurantoinul nu se asociază cu Negramul .
efecte nocive asupra sarcinii  malformaţii: Tetraciclina, Biseptolul

I. Sulfamide
Neoxazol - bacteriostatic - atac 6-8 g în prima zi , apoi 2-4 g/zi 10-14 zile
Sulfametin - 2 g. 3 zile apoi 1g/zi 14 zile
Biseptol - bactericid şi bacteriostatic : 2 ori 2 tb/zi 7 zile apoi 2 tb/ zi 7 zile

II. Chimioterapice
A . Chinolone - 3 generaţii - 1 Negramul
- 2 Acid oxalinic - abandonate
- 3 fluorchinolone
Negram (acid nalidixic) -bacteriostatic - atac 4 g/zi timp de 7 zile - rezistenţa apare după 7-8
zile - acţionează antagonic cu Nitrofurantoinul şi Cloramfenicolul - contraindicat în insuficienţa
hepatică, la gravide în primul trimestru de sarcină.
Fluorochinolone – Norfloxacin - 2 tb. / zi 10 –14 zile
- Ofloxacin - 200 – 400 mg./zi 5-10 zile
- Ciprofloxacin - 2 ori 500 mg./zi 7 -10 zile
- Pefloxacin - 2 ori 400 mg./zi 5-10 zile
B. Nitrofurantoin – bacteriostatic - poate fi si bactericid. -doza de atac este de 400 mg/zi (4x1
tb/zi) timp de 14 zile - contraindicat în insuficienţa renală.

C. Metenamina. - bacteriostatic - la pH acid eliberează formaldehidă cu efect antibacterian -

doza este de 2-3 g/zi.
 Clasificarea AB


a . Antibiotice beta lactamice:
– a1. Peniciline;
 benzilpenicilina (Penicilina g);
 preparate retard;
 peniciline semisintetice;
 peniciline cu spectru larg;
 preparate combinate cu inhibitori de beta-lactamaza.
– a2. Cefalosporine;
– a3. Carbapenemi, Monobactami, Tribactami.

 b. Macrolide, Lincosamide si antibiotice de rezerva cu spectru

asemanator.
 c. Aminoglicozide.
 d. Antibiotice cu spectru larg.
 e. Antibiotice polipeptidice.
 f. Chinolone
 g. Sulfamide
1. SIRS
 Corespunde prezenflei a 3 din urmatoarele 4 criterii:
1. febra peste 38˚ sau hipotermie sub 36˚
2. tahicardie - peste 90 / min
3. tahipnee - peste 20 respiraflii/ min sau - PaCO2 <
32 mm Hg (PaCO2 = presiunea parflialæ a
dioxidului de carbon în sângele arterial)
4. leucocitozæ > 12.000/ mm3 sau leucopenie <
4000/ mm3 sau prezenfla în periferie a celulelor
imature peste 10%
2. Sepsis (sdr. septic)

 Reprezinta SRIS + Evidentierea

infectiei prin hemoculturi sau
Cultivarea germenilor dintr-un focar
infecflios sau
 Prezenfla unor markeri serici, ca:
procalcitonina, C3a
 3. Sepsis sever
 Reprezina sepsis + unul din uratoarele 7 criterii, care semnificæ de fapt suferinta
persistenta într-un organ vital sau primul stadiu de alterare a controlului din
partea organismului:
 1. hipoxie: PaO2/FiO2 < 280 (PaO2 = presiunea parfliala a oxigenului în sângele
arterial øi FiO2 = fractia de oxigen în aerul inspirat)
 2. acidoza: pH < 7,3 sau acid lactic > 1,5 mmol / l
 3. oligurie sub 30 ml/ oræ
 4. TA sistolica < 90 cm Hg sau scæderea TA sistolice cu peste 40 mm Hg, mai
mult de 2 ore
 5. rezistenta vascularæ sistemicæ < 800 dynes. sec. cm.
 6. scaderea nr. de trombocite sub 100.000/ mm3 sau a indicelui de protrombinæ
sub 30%. Trombocitopenia este un marker precoce al sepsisului!
 7. encefalopatie acuta clinic manifesta (letargie, obnubilare, stupor, coma)
4. Soc septic

 Reprezinta sepsis sever +

hipotensiune persistentæ, în ciuda
repletiei volemice corespunzætoare,
fiind necesara folosirea de substante
vasoactive pentru menflinerea
echilibrului hemodinamic.
5. S. D. O. M.
 INFECŢIILE NESPECIFICE ALE APARATULUI URINAR
SUPERIOR

1. Pielonefrita acută

2. Pielonefrita cronică

3. Pielonefrita gravidică

4.Pionefritele

5.Pionefroza
1. Pielonefrita acută Diagnostic: 1 . Anamneza
2. Examenul clinic
-vârstă, sexul, sarcina 3. Examinări de laborator
-stare patologică a căilor excretorii +/- examenul de urină = piurie, bacteriurie,
obstacol hematurie,
+/- leziune renală urocultura pozitivă
- examenul hematologic : hiperleucocitoză ,
Anatomie patologică : VSH crescut.
Macroscopic – rinichiul este mărit, capsula
edemaţiată, Examenul radiologic şi ecografic.
suprafaţa netedă sau cu mici abcese.
-corticala îngroşată , zone gălbui de RRVS – umbra renală mare +/- imagini
supuraţie radioopace.
-medulară cu striuri gălbui UIV - funcţia renală deficitară, sistemul
-mucoasa bazinetală este hiperemică, pielo-caliceal gracil, hipotonie
edemaţiată. pieloureterală.
Microscopic - arii normale alternând cu ECO – rinichiul mare, parenchimul
zone lezate. hipodens, micizone transonice.
- zone cu infiltraţie -obstrucţie  staza = dilataţii
leucocitară pilocaliciale şi ureterale
difuză, edem -calculul = imagine hiperecogenă
- zone hemoragice cu con de umbră posterior
Tablou clinic : - debutul brutal Scintigrafia - zone unice sau multiple de
-frison , febră, dureri lombare uni- sau retenţie deficitară a izotopului
bilaterale, - nefrograma izotopică - vârful
-piurie, hematurie terminală , curbei prelungit şi eliminarea trasorului
-polakiurie, dureri la micţiune, oligurie, întârziată.
-starea generală este alterată, cefalee,
astenie, greţuri , vărsături.
Diagnostic diferenţial:
- pneumonia bazală;
- apendicita acută, colecistita acută, pancreatita
acută.

Evoluţie:
1. Forma acută benignă
2. Forma acută gravă

Complicaţii:
- flegmonul perinefritic;
- pionefroza acută;
- necroza papilară;
- septicemia şi insuficienţa renală acută

Tratament:
Regim igieno-dietetic

Antibioterapia energică - ! insuficienţă renală

antibioticul ţintit - dozele (creatininei serice ) ; -
durata

Tratamentul stazei - nefrostomia  îndepărtatea

obstacolului

Prognostic
- favorabil = îndepărtatea obstacolului +
eradicarea infecţiei vindecare
-rezervat = recidive  cronicizare
2. Pielonefrita cronică
= nefrita interstiţială microbiană cronică
evoluţie lentă  insuficienţă renală cronică.
acutizari repetate
Anatomie patologică
Macroscopic – rinichiul mai mic,
suprafaţa neregulată, cicatrici
Microscopic - infiltraţie purulentă
cu limfocite şi plasmocite
glomerulii fibrozaţi sau hialinizaţi, tubii cu
grade de distrucţie.
Pielonefrita xantogranulomatoasă = formă
particulară a pielonefritei cronice
- rinichiul mărit, boselat, aspect
pseudotumoral , microabcese
- infiltraţia parenchimului cu
lipide, histiocite, plasmocite şi
limfocite.
Tablou clinic
- dureri lombare cu caracter de
nefralgie, exacerbate de eforturi;
- urini tulburi, polakiurie;
- subfebrilităţi; oboseală, astenie;
HTA.
Diagnostic
Examenul urinei - hipo- sau izostenurică ,
leucociturie, cilindrii leucocitari,celule
Sternheimer-Malbin .
Probele funcţionale renale
-alterarea funcţiei renale
-
Urografia - diminuarea volumului renal,
deformarea conturului renal, index
parenchimatos redus şi calice aplatizate,
bule caliceale (calice „în farfurie“, calice „în
măciucă“ sau „în ciupercă“).
Ecografic - conturul renal este neregulat,
reducerea indicelui parenchimatos,
parenchimul hiperdens +/- zone transonice.
Renoscintigrafia - reducerea
parenchimului renal, eliminare întârziată
Evoluţie - lentă , de durată, HTA, pusee
repetate de pielonefrită acută
Tratament
Profilactic - tratamentul corect al
pielonefritei acute, al afecţiunilor urinare
obstructive.
Curativ - după antibiogramă, ţintit, de
durată, sub controlul uroculturilor.
Tratament nespecific - regim igieno-dietetic,
cură de diureză, modificarea pH-ului urinar .
3. Pielonefrita gravidică – colibacilară

în primele săptămâni – forma mai gravă şi periclitează sarcina

în a doua parte a sarcinii - nu are evoluţie gravă
Cauzele favorizante :
-hipotonia sistemului excretor;
- congestia hormonală a uroteliului;
- compresiunea mecanică a uterului asupra ureterelor.
Tablou clinic
dureri lombare, febră, frisoane, urina tulbure, polakiurie, usturimi la
micţiune, greţuri şi vărsături, alterarea stării generale.
lojile renale sensibile, rinichii măriţi, Giordano prezent .
Diagnostic - anamneza + examenul clinic
- laborator - piuria + bacteriuria +/-hematurie
- retenţie azotată.
-ecografia ;
! Nu examen radiologic
Tratament
-Tratamentul profilactic - controale periodice - piuria, bacteriuria, proteinuria
-Tratamentul curativ – particularitati : conform antibiogramei se pot administra Ampicilina şi
Penicilina
au efect teratogen : Tetraciclină, Negram, Biseptol, Nitrofurantoin, Cloramfenicol
-litiaza + infecţie grava -- nefrostomia percutanată +/- întreruperea sarcinii
-rezolvarea calculului - post-partum .
 4.Pionefritele = supuratia parenchimului renal(Abcesul Renal)
Forme: 1.pionefrita complicaţie a unei infecţii urinare ascendente
2.pionefrita metastază a unei infecţii stafilococice.
1.Pionefrita complicaţie a unei infecţii urinare
-obstrucţiei căilor urinare (adenom, stricturi, malformaţii cu reflux) infectie cu E.Coli,
b.Proteus, Enterobacter, Klebsiella.pielonefrita acută  reflux pielo-canalicular, pielo-
interstiţial, pielo-venos , pielo-limfatic => pionefrita
Anatomie patologică
- în zona medulară - focare supurative - abcese diseminate.
Tablou clinic
antecedente urinare
dureri lombare, frison, febră persistentă în platou sau ondulantă, stare generală alterată,
greţuri, vărsături, oligurie, urină tulbure, loja renală este sensibilă, Giordano prezent, rinichi
mare.
-forme septicemice .
Diagnostic
Investigaţii de laborator:
- examenul de urină : piurie şi bacteriurie;
- urocultura şi hemocultura : pozitive;
-hematologic : hiperleucocitoză, VSH crescut, trombocitopenia
Explorări paraclinice:
- RRVS + UIV - rinichi mare;
- stază sau rinichi „mut“ urografic;
- ecografia : abcesul , calculi, staza.
Diagnosticul diferenţial:
-infecţii urinare grave; pionefrita metastază stafilococică
-pionefroza;
-apendicita acută, colecistita acută.
Tratament
Tratamentul se adresează infecţiei, stazei, simptomelor şi complicaţiilor.
2.Pionefrita metastază stafilococică

-focar cutanat (furuncul, abces, panariţiu); osteomielita - stafilococul aureu - pe cale hematogenă
rinichi => pionefrita
Anatomie patologică - abcese mici şi diseminate;
- abcese mari;
- carbunculul renal .
Tablou clinic
- antecedentele bolnavului ; - focarul septic cutanat
-durere lombară, febră ascendentă, intermitentă, neregulată, stare generală alterată,
-rinichi mare, Giordano prezent
-urina limpede .
Diagnostic
Laboratorul - examenul urinii - absenţa piuriei, urocultura negativa ; rar pozitiva.
- hiperleucocitoză.
RRVS + UIV - umbra renală mare, modificări de contur, umbra psoasului greu vizibilă.
- calice amputate, deformate, deviate, alungite.
Ecografia - imagini transonice
Diagnostic diferenţial : - pielonefrita acută ; tumori renale febrile, colecistita acută.
Tratament
-formele cu microabcese - antibiotice cu spectru larg sau asocieri
-puncţia percutanată ecoghidată cu administrare locală de antibiotice.
-carbuncul renal - chirurgical: incizie + drenaj abcese ; nefrectomia .
5.Pionefroza = supuraţia cavităţilor pielocaliceale şi a parenchimului renal, cu
distrugerea acestuia.

Etiologie - germenii gram-negativi

Anatomie patologică
-rinichiul este mărit, suprafaţa neregulată, sistemul cavitar dilatat şi deformat,
parenchimul renal distrus cu conţinut purulent.

Tablou clinic - febră constantă, piurie masivă;

- rinichiul mare, dureros şi fixat;

- stare generală alterată.

Diagnostic
Urocultura este pozitivă în pionefroza deschisă.
RRVS+ UIV - rinichi mare, mut urografic, calculi renali sau ureterali.
Ecografic - parenchimul înlocuit cu cavităţi lichidiene transonice.
Cistoscopic - eliminare de puroi prin orificiul ureteral de partea bolnavă.
Ureteropielografia retrogradă (UPR) evidenţiază obstacolul.

Diagnostic diferenţial : - hidronefroza;

- pionefroza bacilară;

- tumori renale
Tratament
Tratamentul este exclusiv chirurgical - nefrectomie.
Tratamentul medical – starea toxico-septicza : antibiotice, reechilibrare
hidroelectrolitică, tonice generale.
6.Flegmonul perinefretic

extinderea perirenală a unei supuraţii renale.

forme: - secundar unei pionefroze
- secundar unei pionefrite metastază stafilococică.

Anatomie patologică
Forma - stadiul de infiltraţie şi edem al grăsimii perirenale
- stadiul de supuraţie colectată
Formele cronice - flegmonul lemnos.

supuraţia posterioară  fosa lombară

caudal perirenale  de-a lungul muşchiului psoas
cranial  diafragm
anterior  peritoneu

Tablou clinic
Semne generale: febră de tip septic, stare generală alterată, frison, adinamie, somnolenţă,
obnubilare .
Semnele locale .
Localizarea retrorenală - durere lombară cu loja renală împăstată, contractură musculară,
tegumente în tensiune, congestionate, edemaţiate.

Localizarea superioară semne pleurale, durere, submatitate, hemidiafragm ridicat, hipo- sau
imobil.

Localizarea polară inferioară - împăstarea flancului şi atitudinea vicioasă a coapsei (psoită).

Localizarea prerenală -semne peritoneale.

4.Flegmonul perinefretic

Diagnostic

Examenul de urină şi urocultura :

- în pionefroză pot fi pozitive, în pionefrite sunt negative.

Radiografia pulmonară - revărsat pleural şi/sau ridicarea hemidiafragmului.

RRVS - umbra renală mare, cu limite imprecise, ştergerea marginii externe

a psoasului , uneori scolioză lombară cu concavitatea orientată spre partea
afectată.
Urografia - semnele caracteristice.
Ecografia
Puncţia lombară -puroi (excepţie localizarea anterioară).

Diagnostic diferenţial
În perioada de debut, în lipsa semnelor locale, diagnosticul este cel al unui
sindrom febril prelungit.
În prezenţa semnelor locale, se face diagnostic diferenţial cu:
- afecţiuni urinare: hidronefroza suprainfectată, pielonefrita;
- afecţiuni extraurinare: pleurezie, abces retrocecal de origine
apendiculară, abces psoic, subfrenic sau un piocolecist.
Evoluţie şi complicaţii
-generale - şoc toxico-septic;
-locale - extindere spre teritoriile sau organele învecinate.
- bloc fibro-lemnos care înglobează rinichiul.
Tratament Tratamentul chirurgical -nefrostomie
-lombotomie de drenaj
-nefrectomia
Antibioterapia + tratament simptomatic.
 INFECŢIILE NESPECIFICEALE APARATULUI
URINAR INFERIOR

1.Cistitele nespecifice

- localizarea infecţiei urinare la nivelul vezicii urinare.

Etiopatogenia
- cistite determinate de germeni gram negativi şi pozitivi:
- cistite de origine parazitară (trichomoniazice);
- cistite virotice (herpes zoster, adenovirusuri);
- cistite chimice: sublimaţi, alcool metilic, KCl, formaldehidă (în doză mare),
citostatice etc.
- cistita radică: röntgenterapia, cobaltoterapia.
La femei - cale ascendentă , uretra scurtă, infecţiile genital, frigul, actul
sexual.
La bărbat - vârstnici prin obstrucţie subvezicală,
la - infecţii uretro-prostatice
copii - stază subvezicală , reflux vezico-ureteral.
Anatomie patologică
- acută - edemul şi hiperemia mucoasei, ulceraţii acoperite cu fibrină sau false
membrane purulente.
- cronică - peretele îngroşat, cu mucoasa hipertrofiată, erodată sau polipoidă ,
vezică mică scleroasă.
1. Cistita acută
Clinic: piurie, polakiurie, durere + hematurie, usturimi mictionale, tenesme vezicale.
- regiunea hipogastrică sensibilă
Examenul urinii - leucociturie, bacteriurie, urocultura - germenul şi sensibilitatea la antibiotic.
RRVS+ UIV - cauze locale
Explorarea endoscopică este contraindicată .
Tratament - chimioterapice - Negram, Nitrofurantoin sau Biseptol, sulfamide + antialgice, antispa
- repaus, evitarea frigului şi a umezelii, ingestia de lichide calde, fără condimente sau alcool.

2. Cistita cronică
- tratamentul ineficient, incorect al cistitei acute;
- afecţiuni ale aparatului urinar care întreţin infecţia.
- infecţii genitale nedepistate sau incorect tratate.
Simptomatologia - mai puţin exprimată .
Investigaţiile paraclinice - precizează diagnosticul şi cauzele.
Tratamentul : asanarea infecţiei şi a cauzelor.

3. Sindromul cistitic - femei

-durere hipogastrică sau retropubiană, arsuri şi usturimi post-micţionale, urocultura este negativă.
-cauzele : modificări hormonale premenstruale, la menopauza, traumatismele uretrale cu ocazia ac
sexuale.
-tratamentul acestor tulburări + antibiotice .
INFECŢIILE NESPECIFICE APARAT GENITAL MASCULIN

Prostatitele nespecifice
- prostatitele infecţioase, acute şi cronice;
- afecţiunile inflamatorii nebacteriene (prostatoze);
- algiile prostatei (prostatodinia).
Proba urinilor fracţionate :

MASAJ MICTIUNE
10 ml 200 ml PROSTATIC COMPLETA
 FU1  FU2  LPE  FU3.

Prostatita = puroi + ; bacterii +

Prostatoza = puroi + ; bacterii - LPE , FU3
Prostatodinia = puroi - ; bacterii –

Diagnostic diferential : Uretrita = FU1+ ; FU2 - ; LPE - ; FU3 –

Cistită = FU1+ ; FU2 + ; LPE + ; FU3 +
 1. Prostatita bacteriană acută
Etiopatogenie - gram-negativii
calea:–ascendentă;- descendentă (urinară), - hematogenă; -limfatică
Anatomie patologică
În prostatita uretrogenă - microabcese
-abcese limitate la un lob ; întreaga glandă.
În prostatita hematogenă infecţie de la un focar  interstiţiu şi ulterior în ţesutul glandular =>
abcesul prostatic.
Diagnostic
-semne generale - febră, frison, stare generală alterată, mialgii, artralgii
-semne locale : durere în perineu şi pelvis, polakiurie, imperiozitate micţională, disurie, urină tulbure (în
prostatita uretrogenă ), retenţia de urină.
-tuşeul rectal- prostata mare, sensibilă, sub tensiune, fluctuenţa .
-examenul urinii - piuria, urocultura - germenii şi sensibilitatea
-leucocitoza .
-ecografic – prostata mărită, ecogenitate diminuată, zone transonice => abces .
-se contraindică examenul instrumental în faza acută.

Diagnostic diferenţial - prostatita granulomatoasă

- abcesul glandelor Cowper
Evoluţia este favorabilă sub tratament corect.
Complicaţii: -abcesul prostatic, epididimita acută, bacteriemia
Tratament
- antibioterapie intensă, precoce ( Ampicilină 4 g/zi, Gentamicină 3x80 mg/zi sau Cefalosporine)
+antialgice, antiinflamatorii.
-retenţia  cistostomie „a minima“. Nu sondaj!
-abces prostatic  puncţia şi evacuarea
2. Prostatita bacteriană cronică - infecţia cronică a prostatei cu germeni gram-
negativi.
Anatomie patologică
-scleroză, reacţie inflamatorie hipertrofică, necroză aseptică
=> prostatita cronică hipertrofică
=>prostatita cronică nodulară + calculi.
Diagnostic
- semne urinare: polakiurie, disurie sau imperiozitate micţională.
- durerea e localizată în perineu, cu iradiere, scurgeri uretrale purulente .
- tulburări psiho-somatice: neurastenie, insomnie, tulburări sexuale (erecţii şi ejaculări
dureroase cu hemospermie, astenie sexuală);
- la tuşeul rectal - glanda de mărime variabilă, consistenţă crescută uniform sau
nodulară;
- LPE şi proba culturilor urinare fracţionate
- uretrocistografia micţională şi retrogradă - uretra, geode prostatice comunicante cu
uretra.
- explorarea endoscopică - leziuni de uretrită posterioară cronică, o veziculită,
eliminarea de secreţie purulentă prin orificiile canalelor prostatice sau ale canalelor ejaculatorii.

Evoluţia - scleroză de col vezical, veziculită.

Tratament - dificil, de durata
-Fluorochinolone,Cefalosporine Vibramicina, Eritromicina şi Biseptol + antiinflamatorii
-regim alimentar fără condimente şi alcool, evitarea frigului
3. Prostatita nebacteriană (Prostatoza)
- absenţa germenilor patogeni obişnuiţi, LPE puroi+.
Etiopatogenie. - saprofiţii uretrei (Stafilococus epidermidis, S. saprophiticus şi mirococi); Chlamydiile;
Mycoplasmele; Candida albicans;T richomonas vaginalis; virusuri.
Diagnostic - simptomatologia - necaracteristică
- tuşeul rectal.
- LPE , FU3 – puroi, fără germeni.
Tratament - tratament etiologic

4. Prostatodinia = prostată dureroasă

durere în zona perineală.

tulburări micţionale: arsuri la micţiune, polakiurie;
tulburări ale libidoului şi ale potenţei;
prostatoree, spermatoree legate de defecaţie
tulburări psihomotorii: fatigabilitate, neurastenie, irascibilitate, insomnie, anxietate, ipohondrie.
-Tuşeul rectal prostata normală sau uşor mărită, glandă sensibilă în totalitate , masajul prostatei
exprimat seros
-LPE şi FU3 : culturile negative, leucocitele lipsesc.

Diagnostic diferenţial
- prostatita cronică bacteriană;
- prostatita nebacteriană;
- sindromul ano-rectal: hemoroizi, fisură şi fistulă anală, proctită.
Tratament - antibioterapia nu este necesara
-măsuri generale:evitarea frigului şi umezelii, făra condimente şi alcool.
-antiflogistice, sedative, preparate de polen sau diverse extracte prostatice
Infecţiile nespecifice ale epididimului
1. Epididimita acută
Etiopatogenie - gram-negativi (E.Coli) , pozitivi .
- calea deferenţială ascendentă - punct de plecare prostatic, uretra posterioară , infecţie urinară
- calea limfatică,
- calea hematogenă (de ex. stafilococii)
Cauze predispozante:
- uretro-prostatita preexistentă;
- adenomectomia deschisă sau rezecţia transuretrală (TUR-P).

Anatomie patologică -.
Epididimul -congestionat, de consistenţă crescută , microabcese.
-coada epididimului
-hidrocel reactiv
Tablou clinic - durere şi semnele locale şi generale de infecţie

Diagnostic
- hemoleucograma - leucocitoză ;
- secreţia uretrală – examen pe lama, culturi;
- examenul urinei şi urocultura  +/- infecţia urinară.
- ecografic- epididimul este mărit, mici zone transonice dispersate (microabcese) ,
zonă transonică mare (abces), hidrocelul reactiv.

Diagnostic diferenţial :
- epididimita tuberculoasă (prezenţa piuriei sterile, baciloscopia pozitivă şi antecedentele);
- tumorile testiculare;
- torsiunea cordonului
- orhita acută.
Tratamentul antibioterapie, antiinflamatorii, antialgice.
Tratamentul chirurgical - abces constituit , fistulizat  orhiectomia
2. Epididimita cronică - complicaţia unei epididimite acute
-durerea , zone de induraţie ,testicolul mai mic sau normal
Ecografic mărit, imprecis delimitat şi hiperecogen
Diagnostic diferenţial - epididimita tuberculoasă
- tumorile testiculare
Tratament
- medicamentos – ineficient ; chirurgical - epididimectomie.
Infecţiile nespecifice ale testicolului: orhita acuta(orhiepididimita), cronică, abces testicular

Infecţiile nespecifice ale ureterei masculine

1. Uretrita acută
- infecţii ascendente;
- infecţii descendente cu punct de plecare prostatic;
- infecţii banale şi iatrogene (endoscopice).
Agenţii patogeni :
- germeni gram-negativi şi pozitivi; Chlamidii şi Mycoplasme
- paraziti, ciuperci, virusuri.
Diagnostic
Clinic - secreţia uretrală , pruritul , arsura uretrală, meatul uretral congestionat , edemaţiat .
Laborator - frotiul nativ - trichomonasul,
- coloraţia Gram şi cu albastru de metilen - gonococul, germenii banali Candida albicans.
-culturile - germenii şi sensibilitatea
-culturi negative => chlamidia, mycoplasma , virusuri..
Complicaţii - prostatita, epididimita, cistita , abcesul periuretral
Tratament - chimioterapie şi antibioterapie ţintită
-gonococică- fluorochinolone, Cefalosporine
- micotică - antifungice (Stamicin, Nistatin),
- trichomoniazică - Metronidazol sau Fasygin.
2. Uretrita cronică - uretrite acute tratată deficitar
Clinic -secreţia uretrală, usturime uretrală, jenă, prurit.
Examinările de laborator - aceleaşi ca în uretrita acută.
Complicaţii
Stricturile uretrale inflamatorii - sindrom obstructiv subvezical
- tratamentul - uretrotomia internă.

3. Periuretritele = inflamaţii acute sau cronice ale ţesutului periuretral

- favorizate de stricturi, sondaje uretrale, calculi uretrali
Forma circumscrisă
Clinic - tumefacţie perineală dureroasă, cu febră şi micţiuni dificile, retenţia de urină, fistule
perineul în „stropitoare“.
Tratamentul - drenajul periuretritei + cistostomie.
- antibiotice.

3,Flegmonul difuz periuretral (Gangrena Fournier) - forma agresivă de periuretrită

- conditii anatomice şi patologice preexistente
- germenilor aerobi + anaerobi
- rezistenţa scăzuta a organismului (diabet, IRC).
Endarterita obliteranta  microtromboze
Gangrena acuta a pielii scrotului cu tendinta la extindere
- sindromul Fournier : infecţia se propagă spre scrot, penis, pube, crepitaţii, flictene + semne generale de
infecţie: febră, frisoane, alterarea stării generale.
Tratamentul de urgenţă - cistostomie + deschiderea largă a flegmonului (incizii multiple), drenaj,
pansamente cu apă oxigenată,
-antibiotice cu spectru larg + anaerobi (Metronidazol)
-plastiile tegumentare
 Infecţiile nespecifice ale penisului

Balanopostita

- infecţia glandului şi a prepuţului + fimoza.

- stafilococ, streptococ, E.coli, fusospirili şi fungi.
- prurit, usturimi edem, dureri, secreţie purulentă .
Tratamentul - spălături şi aplicaţii locale de antiseptice
+/- antibiotice
-fimoza -incizia dorsală sau circumcizia.

Cavernita acută = inflamaţia acută nespecifică a corpilor cavernoşi

- secundar traumatismelor, inflamaţiilor penisului şi uretritelor

- tumefacţiea penisului cu semnele locale şi generale de infecţie.
- tratamentul - antibiotice, incizia şi drenajul cavităţilor purulente .
- sechele cicatriciale
 SIRS – Sindromul de Răspuns
Inflamator Sistemic

RĂSPUNSUL ORGANISMULUI LA INFECŢIE, INFLAMAŢIE,

STRESS
CEL PUŢIN 2 ELEMENTE:
•TEMP : >38,5grade Celsius SAU ; <36 grade Celsius

•PULSUL: > 90bătăi /min

•FRECVENŢA RESPIRATORIE: >20/ min SAU PaCO2 <32

mmHg
•HEMATII : 12000celule/mm 3, < 4000 cel/mm3, 10% forme
celulare imature
SEPSIS - UROSEPSIS

 SIRS + INFECTIA DOCUMENTATĂ PRIN

CULTURI

SEPSIS SEVER - MSOF

 SEPSIS + CEL PUŢIN UN SEMN DE
HIPOPERFUZIE SAU DISFUNCŢIE
ORGANICĂ
ŞOCUL SEPTIC
SEPSIS SEVER +
PRESIUNEA DIASTOLICĂ < 60mm HG SAU < 80 LA
CEI CU HTA - DUPĂ RESUSCITARE LICHIDIANĂ
ADECVATĂ
VASOPRESOARE PENTRU MENŢINEREA TENSIUNII
DUPĂ RESUSCITARE LICHIDIANĂ
RESISCITARE LICHIDIANĂ - 40-60 ml/ kg SF

Lactatul > 4 mmol/L

ŞOCUL REFRACTAR
ŞOCUL SEPTIC MAI MULT DE O ORA, CARE NU
RĂSPUNDE LA TERAPIA CU FLUIDE ŞI/ SAU
FARMACOTERAPIE