AFECTIUNI ALE APARATULUI

RENO-URINAR LA COPIL
PARTICULARITĂŢI ANATOMICE
ALE APARATULUI
RENAL LA COPIL
PARTICULARITĂŢI
• dimensiuni şi greutate relativ mari (în raport cu masa)
• topografic rinichii dispuşi mai jos (palpabili)
• mobilitate crescută a rinichilor
• rinichiul are structură lobulară până la 2-3 ani, corticala subdezvoltată
• ureterele lungi şi cu multe cuduri fiziologice
• vasele limfatice renale şi intestinale comunică, factor de translocare a florei patogene intestin-rinichi
• capsula renală subţire
• uretra la fete scurtă, largă
• vezica urinară dispusă mai sus, palpabilă
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)
Elemente de semiologie
apparat urinar
 1. DUREREA

 2.TULBURARI MICTIUNE

 3.TULBURARI DIUREZA

 MANIFESTARI GENERALE - FEBRA ,ICTER, AGITATIE ,

INAPETENTA
 Refluxul vezico-ureteral (RVU)

Pasajul retrograd al urinii din vezică spre ureter şi ulterior spre rinichi
secundară incompetenţei mecanismelor antireflux

Clasificare

❑ reflux de grad I: refluxul este numai în ureter, cu dilataţie variabilă;

❑ reflux de grad II: refluxul ajunge în bazinet, fără dilatarea sistemului colector,
papilele fiind normale;
❑ reflux de grad III: dilataţie moderată a ureterului cu sau fără sinuozităţi; dilataţie
moderată a sistemului colector; calice normale sau minim deformate;
❑ reflux de grad IV: dilataţie moderată a ureterului cu sau fără sinuozităţi; dilatare
moderată a sistemului colector; calice aplatizate, dar cu amprenta papilelor încă
vizibilă;
❑ reflux de grad V: dilataţie severă cu sinuozităţi ale ureterului şi dilataţie marcată a
sistemului colector; reflux intraparenchimatos cu subţierea parenchimului;
 Valvele uretrale posterioare
Valvele congenitale ale uretrei posterioare, reprezintă o anomalie
congenitală caracterizată prin prezenţa unor pliuri semicirculare ale mucoasei
uretrei posterioare care realizeaza un obstacol în calea evacuarii urinii cu
repercursiuni grave asupra aparatului urinar superior

▪Falduri ale mucoasei situate la nivelul uretrei posterioare cu origine la nivelul coliculul
seminal şi inserţie pe peretele anterior al uretrei
Clasificare
•tipul I – pornesc de la nivelul veru montanum cu inserţie pe uretra membranoasă
•tipul II – pornesc de la nivelul veru montanum, cu orientare cranială, spre colul vezical
şi sunt acceptate ca neobstructive
•tipul III – sunt diafragme circumferenţiale cu un orificiu punctiform în centru, situate
distal de veru montanum
Tablou clinic
✓simptomatolgie urinară joasă, asociată cu infecţie şi incontinenţă urinară sau
insuficienţă renală cronică. Principala cauză de deces este hipoplazia pulmonară
Diagnostic
✓ecografie, urografie şi cistouretrografie retrogradă statică şi micţională şi investigaţii
urodinamice
Tratament
➢Dacă valva este decelată ecografic, în timpul vieţii intrauterine, se poate interveni
pentru ablaţia valvei. Eşec - şunt vezicoamniotic
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)
Definiţie
= complex de modificări clinice, funcţionale şi morfologice secundare colonizării
şi multiplicării bacteriene în căile urinare şi/sau în interstiţiul renal
- ocupă locul al doilea ca frecvenţă după infecţiile respiratorii la copil
Epidemiologie:
- riscul global pt. ITU – 1-1,8% băieţi; 3,3 -7,8% fete
- la băieţi – survine mai ales în primul an de viaţă (primele trei luni)
- după vârsta de 1-2 ani, raportul B:F=1:10
Etiologie
- bacterii enterice gram (-) – cauză pt. majoritatea ITU
- E.Coli – 80-85% din totalul ITU
-Klebsiella, Proteus, Enterobacter spp, Citrobacter, Serratia – cauze mai rare
- fete – E.Coli – 76% dintre ITU, urmate de Klebsiella, Proteus
- băieţi > 1 an → Proteus, E.Coli
-bacterii gram (+)
– Enterococcus, Staphilococcus, Streptococcus grup B – frecvente la băieţi
- Streptococcus grup B – ITU la n.n.
- Staphilococcus aureus – rar, prin diseminare hematogenă în rinichi
-Virusuri – adenovirusul tip 11, 21 – cistită hemoragică (băieţi)
- v. polyoma BK, citomegalovirus – imunodeprimaţi
-fungi (Candida spp) – imunodeprimaţi, n.n., catetere urinare, postantibiotico-
terapie prelungită
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)

Patogenie
- calea de pătrundere – ascendentă (majoritatea)
- hematogenă < 1% din cazuri (sepsis), S. aureus
Factori de risc pentru ITU
- particularităţi anatomice
- disfuncţiile evacuatorii
- obstrucţiile urinare
- refluxul vezico-ureteral (RVU) - primar/secundar
- activitatea sexuală
- alimentaţia
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)

A. MANIFESTĂRI CLINICE

1.ITU nonfebrilă (cistita)

- frecvenţă crescută la preşcolari şi sexul feminin
Copii < 3 ani
- reţinere în a micţiona
- plâns excesiv
- dureri abdominale

Copii > 3 ani

- disurie (86%)
- polakiurie
- enurezis (66%)
- incontinenţă urinară (44%) – mai frecventă la fete
- durere suprapubiană (39%)

Manifestări urinare: - hematurie macroscopică (26%) – mai frecventă la băieţi

- miros particular al urinii
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)

2.ITU febrilă (pielonefrita)

Copii 0-3 luni
- febră inexplicabilă sau stare septicemică (n.n. – pot fi afebrili)
- hipotensiune arterială, şoc
- icter
- stagnare sau scădere în greutate
- diaree, vărsături, anorexie
- iritabilitate
- cianoză
- poliurie
- acidoză metabolică
Copii 3 luni – 3 ani
- indispoziţie, anorexie
- frisoane, febră sau hipotermie
- plâns excesiv, iritabilitate
- vărsături, diaree, refuzul alimentaţiei
- dureri abdominale sau sensibilitate în flancuri
Copii > 3 ani
- febră, frisoane
- sensibilitate sau dureri abdominale sau în flancuri
- disurie, polakiurie, micţiuni imperioase
Obs.: PN asociată cu stare septică = urosepsis – mai frecvent la cei cu malformaţii urinare
grave (obstrucţii, RVU)
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)

3. Bacteriuria asimptomatică
- copil asimptomatic în momentul detecţiei
- posibil în antecedente, simptome nespecifice – dureri abdominale, nicturie,
micţiuni frecvente
- uneori – episoade de infecţii urinare în antecedente
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)
B. INVESTIGAŢII PARACLINICE
- obiective: - confirmarea diagnosticului de boală (ITU)
- identificarea microorganismului infectant
- localizarea infecţiei (joasă sau înaltă)
- identificarea malformaţiilor de tract urinar

1. Analiza urinii
a) aspectul macroscopic al urinii: - urina tulbure (majoritatea ITU)
- miros particular neplăcut (uneori)

b) examen microscopic al urinii:

- bacteriuria: - evidenţierea prin coloraţia gram a unor microorganisme în
centrifugatul urinar examinat microscopic pe lamă
- are mare specificitate şi sensibilitate
- piuria: - evidenţierea > 10 leucocite/câmp în sedimentul urinar centrifugat
- sensibilitate şi specificitate mai mică
- există foarte multe situaţii de piurii sterile
- determinarea esterazei leucocitare şi testul cu nitriţi – dau un
mare procent de rezultate fals negative
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)
c) urocultura
- metode de recoltare: - puncţie suprapubiană → n.n.
- cateterizarea vezicii urinare → copii
necooperanţi
- jetul urinar mijlociu → copii cooperanţi

- urocultura pozitivă: - puncţie suprapubiană > 1000 germ/ml

- cateterizarea vezicii > 50.000 germ/ml
- jetul urinar mijlociu > 100.000 germ/ml
2. Alte investigaţii biologice
- reactanţi de fază acută
- retenţia azotată (creatinina, ureea)
- hemocultura (n.n., sugari sau stări toxico-septice)
- în situaţii speciale (sugari, septicemii, deshidratări) – ionograma sanguină
- echilibrul acido-bazic
- septicemii – puncţie lombară, examen LCR
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)
3. Explorări imagistice
- scop: - identificarea oricărei malformaţii a tractului urinar
- stabilirea diagnosticului de PN (când nu există alte elemente pentru
diagnostic)
a) ultrasonografia: - se recomandă la toţi copiii < 2 ani, cu primul episod de
infecţie urinară febrilă (Academia Americană de Pediatrie)
b) cistografia micţională şi/sau cistografia radioizotopică
- cistografia micţională – recomandată în special la băieţi (evidenţiază foarte
bine calea de ieşire – uretră, col vezical)
- cistografia radioizotopică - recomandată în special la fete (iradiere mult
mai mică)
- se recomandă la toţi pacienţii cu PN, în următoarele 10-28 zile de la
diagnostic: - se efectuează în primele 14 zile → sub tratament antibiotic
- se efectuează > 14 zile – sub tratament profilactic
c) urografia i.v.
- la toţi pacienţii cu PN, în 2 situaţii:
- completarea diagnosticului malformativ
- evidenţierea cicatricilor secundare PN acute
d) scanarea radioizotopică cu technetium 99m-acid dimercaptosuccinic
- pentru evaluarea cicatricilor renale postpielonefritice
- efectuat timpuriu într-o ITU febrilă – permite dg. de PN (când lipsesc alte
elemente confirmative)
- permite evaluarea unei nefropatii de reflux
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)
C. TRATAMENT
1. Terapia antimicrobiană
a) ITU febrilă (PN)
- tratamentul diferă în funcţie de vârsta pacientului
Copii < 3 luni
– tratamentul empiric:
- ampicilină 200 mg/kgc/zi, 4 subdoze + gentamicină 5-6 mg/kgc/zi, 3 subdoze
(acoperă streptococul grup B, enterococii, bacterii gram negative)
- cefotaxime 150 mg/kgc/zi, 3 subdoze ± gentamicină 5-6 mg/kgc/zi, 3 subdoze
- ceftriaxone 50-75 mg/kgc/zi, o doză/zi + gentamicină 5-6 mg/kgc/zi, o doză/zi
- durata tratamentului = 14 zile
Copii 3 luni – 24 luni
– tratamentul empiric: - cefalosporine generaţia a III-a, iv:
- cefotaxime/ceftazidime 150 mg/kgc/zi, 3 subdoze
- ceftriaxone 50-75 mg/kgc/zi, 1-2 subdoze
- alte cefalosporine cu administrare iv:
- cefazolin 50 mg/kgc/zi, 3 subdoze
- cefuroxime 150 mg/kgc/zi, 3 subdoze
- alergie la cefalosporine → gentamicină 5-7 mgkgc/zi, 3 subdoze
Obs. – cefalosporinele ± gentamicina → eficiente în infecţiile urinare cu
enterobacteriacee
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)
- tratamentul specific:
- Pseudomonas aeruginosa:
- ceftazidime + gentamicina
- ticarcilin-clavulanate 200 mg/kgc/zi, 4 subdoze + gentamicina
- quinolone – foarte eficiente, dar nu se administrează sub 18 ani
- enterococul:
- ampicilina 200 mg/kgc/zi, 4 subdoze
- vancomicina 40 mg/kgc/zi, 3-4 subdoze + gentamicina
- stafilococul aureus
- oxacilina 100 mg/kgc/zi, 4 subdoze
- cefazolin 50 mg/kgc/zi, 3 subdoze
- vancomicina 40 mg/kgc/zi, 3-4 subdoze
- stafilococul saprofit – în funcţie de antibiogramă
- durata tratamentului – 14 zile:
- parenteral – primele zile (4-7 zile), până la:
- ameliorarea stării generale
- obţinerea afebrilităţii
- restabilirea completă a toleranţei digestive
- oral – restul de 7-10 zile:
- cefixime 8 mg/kgc/zi, 1-2 subdoze
- ceftibuten 9 mg/kgc/zi, 1-2 subdoze
- cefuroxime axetil 30 mg/kgc/zi, 2 subdoze
- cefprozil 30 mg/kgc/zi, 2 subdoze
- cefalexin 50 mg/kgc/zi, 3-4 subdoze
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)
- alternative: – cefalosporină generaţia a III-a orală (cefixime), pe toată durata
celor 14 zile (dar doza este dublă în prima zi)
- ceftriaxone im, prima zi (doză de încărcare), urmată de terapie
orală cu cefalosporine generaţia a III-a (cefixime)

Copii > 2 ani:

- tratamentul empiric:
- cefalosporine iv, primele 4 zile, urmate de cefalosporine generaţia a III-a,
oral (cefixime)
- cefalosporine generaţia a III-a, oral (cefixime) – 14 zile
- trimetoprim-sulfametoxazol 8-12 mg TMP/kgc/zi, 2 subdoze → infecţiile cu
enterobacteriacee (contraindicat sub vârsta de 1 lună)
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)
b) ITU afebrilă (cistita)
-copiii cu tract urinar anatomic normal → antibiotice oral, în funcţie de
sensibilitatea germenilor:
- amoxicilina + acid clavulanic 45 mg/kgc/zi, 2 subdoze
- cefalosporine orale
- TMP-SMZ
- nitrofurantoin 5-7 mg/kgc/zi, 4 subdoze
- durata tratamentului – 3-7 zile

c) bacteriuria asimptomatică
- nu se tratează cu antibiotice atâta timp cât se menţine asimptomatică

2. Tratament adjuvant
- regim dietetic adaptat stării generale şi toleranţei digestive
- cantitate de lichide crescută (reprezentând 1½ din necesarul de întreţinere) -
oral/parenteral
- educaţie micţională
- combaterea constipaţiei
- igienă urogenitală
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)
3. Tratamentul profilactic
– recomandări:
- pacienţi cu primul episod de ITU, până la efectuarea explorărilor imagistice
- pacienţii cu reflux vezico-ureteral
- staza sau obstrucţia urinară (calculi, malformaţii, vezica neurogenă)
- distrucţia avansată a parenchimului renal
- recurenţa frecventă a ITU (> 2-3 episoade/an)
- copii < 3 ani cu ITU febrilă (PN) – cel puţin 6 luni sau până la împlinirea
vârstei de 3 ani

- se utilizează:
- nitrofurantoin 2 mg/kgc/zi – doză unică seara
- TMP-SMZ 2 mg TMP/kgc/zi – doză unică seara
- copii 0-3 luni – ampicilina 20 mg/kgc/zi, doză unică

Obs: - nitrofurantoinul – mai eficient în prevenirea recurenţelor comparativ cu

TMP-SMZ, dar efectele secundare (gastrointestinale) sunt mai accentuate
SINDROM NEFROTIC

 IDIOPATIC

 CONGENITAL

 SECUNDAR
 SN PUR
 SN IMPUR
SINDROMUL NEFROTIC
CONGENITAL
SINDROMUL NEFROTIC CONGENITAL
 Definitie: asocierea unei marcate proteinurii ( > 1
g/m2/zi) cu hipoalbuminemie ( < 2,5 g%).
 Se consideră sindrom nefrotic congenital - D - în
decursul primelor 3 luni de viaţă.
 Tipul finlandez este cel mai întâlnit la nou-născut.
Tipul finlandez
 Incidenţa: 1,2 cazuri la 10000 de nou-
născuţi, în Finlanda.
Se suspectează în caz de:
 hidrops fetal,
 edem placentar,
 placentă cu greutatea peste 25% faţă de
normal
 creştere marcată a alfafetoproteinei.
 Diag - în uter- creştere marcată a
alfafetoproteinelor.
Clinic
-semnele tipice apar numai după
vârsta de 3 luni.
 Evoluţia bolii nu este modificată de
medicaţia cu steroizi sau cu
citostatice.
Complicaţiile :
 ascita - toţi pacienţii
 infecţii severe diverse -85% din
cazuri
 stenoză pilorică -12% din cazuri
 complicaţii trombotice -10% din
cazuri
 Paraclinic
 Proteinuria
- este foarte selectivă.

 aproape în întregime, albuminele

sunt rezultate prin creşterea
permeabilităţii glomerulare pentru
proteinele mici,
 apoi proteinuria devine
neselectivă.
 Examenul biochimic - scăderea concentraţiei serum albuminelor,
a tiroxinei şi hiperlipemie.
 Ultrasonografia
- relevă mărimea rinichilor

 creşterea echogenităţii
cortexului renal, comparativ cu
ficatul şi splina
 scăderea diferenţei între cortex
şi medulară şi o vizualizare
scăzută a piramidelor renale.
 Diagnosticul este confirmat de biopsia renală.
 Insuficienţa renală cronică -după 6-23 luni
de viaţă.
 dializa peritoneală, în aşteptarea unui
transplant renal.
 fără transplant renal – deces - datorită
infecţiilor.
 rata de supravieţuire după transplant este
de 71-82%.
 recurenţa sd. nefrotic nu s-a observat după
transplant.
 creşterea ponderală bună după transplant
 creşterea taliei mai scăzută.
 performanţele şcolare şi sociale sunt
normale.
Tratament

 necesită terapie intensivă care include:

 administrare repetată de
albumină,
 diuretice pentru eliminarea
ascitei,
 supraalimentaţie orală şi
parenterală,
 tratamentul complicaţiilor
multiple.
GLOMERULONEFRITA ACUTA
INSUFICIENŢA
RENALĂ
 IRA = o alterare a funcţiei renale, tradusă prin:
oligurie, anurie sau poliurie, tulburarea balanţei apei şi
electroliţilor, tulburare acido-bazică şi acumulare de
deşeuri (ureea şi creatinina).
Cauzele

 1). Cauzele prerenale:

 Hipovolemia: hemoragie, deshidratare, infecţii,
fototerapie;
 Hipoperfuzie: - hipoxie,
 - hipotensiune,
 - SDR
 - insuficienţă cardiacă,
 - medicaţie hipotensoare,
 - tratament cu tolazolin,
 - starea postoperatorie (intervenţii pe
cord),
 - ventilaţie cu presiune pozitivă.
 2). Cauze renale:
Congenitale:
 displazie renală bilaterală,
 agenezie renală,
 rinichi multi sau polichistic,
 sindrom nefrotic congenital;
Dobândite:
 coagulare intravasculară,
 tromboza venei renale,
 necroză corticală sau medulară renală;
Ischemice:
 şoc,
 deshidratare,
 hipotensiune,
 hipoxie,
 sindrom de detresă respiratorie;
Nefrotoxice:
 tratamente cu aminoglicozide şi meticilină,
 mioglobina,
 bilirubina
 substanţele de contrast,
 administrarea de indometacină;
Diverse:
 acidozele,
 hiperuricemia nou-născutului,
 policitemia,
 papaverina,
 administrarea de catecolamine,
 infecţiile tractului urinar.
3). Cauze postrenale:
Uropatii obstructive congenitale:
 valvă a uretrei posterioare,
 ureterocel,
 obstrucţia ureterului pelvin,
 diverticul uretral,
 stricturi uretrale,
 vezică urinară neurogenă,
 sindrom megacistic-megaureter,
 tumori.
DUPA SUBSTRAT MORFOLOGIC

 1.IRA -FUNCTIONALE

 2. IRA -ORGANICE
DUPA SUBSTRAT ETIOLOGIC

 1.IRA FUNCTIONALE
 2.IRA EXCRETORII
 3.TOXICE
 4POSTTRAUMATICE,POSTOPERATORII
 5PRIN NECROZE CORTICALE
 6 DIN GLOMERULONEFRITE.
 7 DIN VASCULITE
II. După gradul de afectare al
diurezei:

 • IRA cu diureză păstrată: diureză > 500 ml/zi (în special în IR

intrinsecă sau datorată substanţelor nefrotoxice)
 • IRA oligurică (mai putin de 500 ml pe zi
 IRA .– anurica (mai putin de 100 ml pe zi
III. Criteriile RIFLE:

 III. Criteriile RIFLE: în funcţie de severitatea leziunilor

1. Risc: creşterea creatininei x 1,5 sau reducerea
RataFG > 25
 2. Leziune (“injury”): dublarea creatininei sau
reducerea RFG > 50%
 3. Insuficienţă (“failure”): triplarea creatininei sau
reducerea RFG > 75%
 4. Pierdere (“loss”): insuficienţă renală acută
persistentă; pierderea completă a funcţiei renale > 4
săptămân
 i 5. Afectare renală terminală (“end stage kidney
disease”): pierderea completă a funcţiei renale > 3 luni;
Rata FG < 10%; necesită dializă sau transplant
Semnele clinice şi de
laborator
 Oliguria - cel mai important semn al IRA.
 Edemele - secundare supraîncărcării lichidiene
 Distensia abdominală sau palparea de mase pe
flancuri
 Convulsiile - când este asociată:
 hemoragia intracraniană, hipoxia
 edemul cerebral,
 hipoglicemia,
 hiponatremia,
 hipocalcemia,
 hipertensiunea,
 uremia
 sau infecţia.
 Hipotensiunea - la începutul instalării IRA.
 Hipertensiunea
- frecvent datorată supraîncărcării lichidiene
- dat. unei hipersecreţii de renină şi aldosteron.
 HTA severă- necroză corticală renală,
- tromboza a. renale
- embolism
 hematurie microscopică sau intensă,
 proteinurie
 Afectarea funcţiei renale - confirmată de testele de laborator
serice şi urinare
 Rata filtrării glomerulare -cel mai bun parametru de urmărire a
modificărilor funcţiei renale.
 Semne paraclinice
. Din ser:
Sodiu - Normal sau crescut, normal sau 
Potasiu -Normal sau crescut
Uree serică - Normal sau crescută
Creatinină: - Normal sau crescuta
Fiziopatologie

 Patogeneza
 poate începe cu un eveniment ischemic
sau toxic care activează sistemul renină-
angiotensină.
 Creşterea activităţii angiotensinei :
 produce constricţia arteriolelor aferente,
 reduce filtrarea glomerulară
 pune în pericol în continuare sistemul
tubular renal.
 fenomenul vascular renal poate de
asemena stimula direct eliberarea
catecolaminelor, poate activa sistemul de
coagulare, iar acestea produc leziuni
renale
 Persistenţa IRA după îndepărtarea insultei
 dat. obstrucţiei tubulare de către resturile celulare
 retrodifuziunii filtratului prin pereţii tubulari.
 reducerea fl sanguin în corticala renală şi
diminuarea filtrării glomerulare.
 eliberarea catecolaminelor creşte tonusul
simpatetic şi activează sistemul renină –
angiotensină (care pot explica reducerea fluxului
sanguin al corticalei renale).
 reducerea fl. sanguin în corticala renală pune în
pericol tubul renal şi pierderea de Na care, la
rândul său, stimulează macula densa şi eliberarea
de mai multă renină.
 Persistenţa IRA după îndepărtarea
insultei
 dat. obstrucţiei tubulare de către resturile
celulare
 retrodifuziunii filtratului prin pereţii tubulari.
 reducerea fl sanguin în corticala renală şi
diminuarea filtrării glomerulare.
 eliberarea catecolaminelor creşte tonusul
simpatetic şi activează sistemul renină –
angiotensină (care pot explica reducerea
fluxului sanguin al corticalei renale).
 reducerea fl. sanguin în c. renală pune în
pericol tubul renal şi pierderea de Na care, la
rândul său, stimulează macula densa şi
eliberarea de mai multă renină.
Tratament - obiective

 restabilirea promptă a volumului plasmatic,

 tratamentul şocului,
 trat. disfuncţiei ventriculului stâng,
 combaterea infecţiei,
 stoparea administrării substanţelor toxice
 medicaţia vasodilatatoare
Ghid de tratament

Oligurie
↓
Plasmă 10-20 ml/kg i.v.
Soluţii saline normale
↓
Fără diureză în următoarele 30 minute
↓
Manitol 0,5 g/kg în sol.20% i.v.
 Absenţa diurezei în următoarele 30 minute
↓
 Furosemid 1-2 mg/kg i.v.
↓
 Absenţa diurezei în următoarele 30 minute
↓
 Dopamină 1-2 g/kg/min.
↓
 Absenţa diurezei în următoarele 30-40 minute
↓
 Instituirea tratamentului conservator
Alte măsuri terapeutice

 Nevoile de fluide şi electroliţi

 Acidoza
Corecţia acidozei în IRA - complicată
datorită restricţiei de sodiu.
deficitul de baze x 0,3 x Ga (kg)
 Corectare -Hipocalcemia şi
hiperfosfatemia
 Anemia
 Hipertensiunea
 Infecţiile