Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemițanu"

FACULTATEA DE FARMACIE

Catedra de medicină militară şi a calamităților

Referat
Tipurile de radiații ionizate, caracteristica depunerilor
radioactive, zonele de contaminare în accidentele la stațiile
energetice atomice.
A executat: Musteață Mădălina grupa F1802
A controlat: Dumitraș Vasile, șef catedră

Chișinău, 2022
Cuprins:
1) Radiația ionizantă
2) Caracterizarea radiațiilor ionizate
3) Clasificare
4) Bibliografie.
 1. DEFINIȚIE ȘI CLASIFICARE :
Radiatiile ionizante sunt radiatiile care au proprietatea de a ioniza materia asupra careia
actioneaza deoarece la locui impactului ele cedeaza energiile mari pe care le poarta. Ca
urmare, prin interactiunea cu substratul iradiat, rezulta particule incarcate electric sau
perechi de ioni si ruperea legaturilor moleculare.Radiatiile ionizante sunt reprezentate de:
•
radiatiile electromagnetice fotonice (radiatiile X si radiatiile gamma)
•
fluxurile de particule atomice (radiatiile corpuscuiare) reprezentate de radiatia a formata
din 2 protoni si 2 neutroni (respectiv un nucleu do heliu), radiatia β formata din fluxuri de
electroni(cu sarcina electrica negativa), fluxurile de protoni (cu sarcina electrica pozitiva)
si fluxurile de neutroni (radiatii care nu produc ionizare directa).

CLASIFICARE:

Radiaţii electromagnetice
formate din fotoni: gamma şi rontgen (X).Diferenţa între ele constă în originea lor: radiaţiile
gamma sunt emise de nucleuşi întotdeauna însoţesc radiaţiile alfa şi beta, iar radiaţiile X sunt
emise înstraturile electronice. Radiaţiile electromagnetice au o putere mare de penetrare,deci sunt
foarte periculoase în iradierea externă a organismului, însa au un gradmai mic de ionizare, deci
sunt mai puţin periculoase în iradierea internă aorganismului.
•
Radiaţii corpusculare
: alfa, beta, fluxuri de electroni, neutroni şi protoni.
Particulele alfa
sunt nuclei de heliu, în general emise de radionucliziinaturali, au o putere mică de penetrare,
datorită cedării energiei în mediul pecare îl străbat, dar produc ionizări multiple. Datorită acestor
proprietăţi acesteradiaţii sunt foarte periculoase în iradierea internă a organismului.
Particulele beta
sunt electroni de viteză mare cu o putere de penetrartemai mare faţă de particulele alfa şi deci
implicate în iradierea externă şi cu rolmai redus în iradierea internă.
Neutronii
nu au sarcină electrică şi sunt produşi în reactori. Ca şiradiaţiile gamma au o putere mare de
penetrare, neavând sarcină electrică.Teoretic au nocivitate foarte mare, însă probabilitatea de a
pătrunde înorganism este foarte mică.

2. CARACTERIZAREA RADIATIILOR IONIZANTE

Expunerea organismului uman la radiatiile ionizante poate ft urmata de aparitia unor efecte
biologice dependente de caracteristicile acestora: capacitatea de penetratie, respectiv de
capacitatea de ionizare.
Capacitatea de penetrare a radiatiilor ionizante
Radiatiile ionizante corpusculare au o capacitate de penetratie redusa:
  Radiațiile a pot strabate doar distante foarte mici, aproximativ 0.1 mm in aer sau tesuturi,
cea mai mare parte diniie ele fiind retinute in stratul cornos al pielii
radiatiile β au o capacitate de penetrare care nu depaseste de rcgui , 2 cm ( doar cele din
categoria β dure pot penetra pana ta cea, 8 cm), astfel ca majoritatea lor pot produce leziuni doar
la nivelul tesutului cutanat.Spre deosebire de radiatiile corpusculare, radiatiile ionizante
electromagnetice au o foarte mare capacitate de penetratie, ele pot strabate intreg corpul, si ca
urmare pot fi retinute in diferite tesuturi in functie de densitatea acestora.
CAPACITATEA DA IONIZARE A RADIATIILOR IONIZANTE

 Capacitatea de ionizare a radiatiilor ionizante este invers proportionala cu capacitatea de

penetratie: radiatiile corpusculare (cu exceptia fluxurilor ce neutroni care nu produc
direct ionizare) au o foarte mare capacitate de ionizare deoarece elibereaza intreaga
energie purtata in stratul subtire in care sunt retinute.

 Radiatiile fotonice (X si γ) au capacitate de ionizare mult mai redusa.Din aspectele

prezentate se desprind urmatoarele concluzii privind riscurile biologice generate de
expunerea la radiatiile ionizante:•radiatiile α si radiatiile β au nocivitate maxima in
contextul iradierii interne (patrunderea radionucliziior in organism prin inhalare sau
ingestie);•radiatiile electromagnetice ionizante (X si γ) determina efecte nocive de
intensitate maxima in situatia iradierii externe, prin expunerea partiala sau totala a
corpului ia radiatia exterioara.

UNITATILE DE MASURA
Inca de la sfarsitul secolului XIX su fost utilizate o serie de unitati de masura pentru definirea
radiatiilor ionizante si a efectelor biologice produse, care in anul 1975 au fost supuse unor
reformulari in cadrul Sistemului International de Unitati (Si)

RADIOACTIVITATEA
Radioactivitatea sau activitatea unui radionuciid este definita prin viteza de dezintegrare a
atomilor sai. Unitatea de masura veche este Curie (simbol Ci), care reprezinta numarul de
dezintegrari pe unitatea de timp (secunda) intr-un gram de radiu.
Unitatea SI (adoptata de Comisia Internationala pentru Masuri si Greutati in anul 1975) este
Bequerel (simbol Bq) care reprezinta 1 dezintegrare/secunda.

EXPUNEREA LA RADIATII IOMZANTE

Prima unitate pentru estimarea expunerii la radiatii ionizante a fost Rontgen (simbol R), care
reprezinta doza de radiatie X sau gamma, care (in conditii standard de 0° C si 760 mm Hg)
produce in 1 Cm 3 de aer uscat ioni negativi sau pozitivi a caror sarcina electrica este egala cu 1
unitate electrostatica.

DOZA ABSORBITA
Poza absorbita reprezinta o marime care exprima distribuirea energiei absorbite in unitatea de
masa a materialului iradiat, importanta practica a dozei absorbite rezida in faptul ca efectul
biologic este consecinta procesului de transfer energetic do la campul de radiatii catre materia in
care se realizeaza absorbtia.

DOZA ECHIVALENTA
Doza echivalenta sau echivalentul dozei este o unitate de masura folosita numai in
radioprotectie, care pleaca de la considerentul ca energia transferata tesuturilor umane, si implicit
actiunea biologica produsa, este dependenta de doza absorbita, de factorul de calitate al radiatiei
(care exprima calitatea biologica) si de factorul ponderal al organului iradiat (respectiv
importanta organului, prin comparatie cu intregul corp, in determinarea unui efect stocastic),In
vechiul sistem de unitati doza echivalenta se exprima in Rem (rontgen equivalent man), iar in
Sistemul International unitatea de masura este reprezentata de Sievert (simbol Sv).
Radiaţia ionizantă are două proprietăţi importante: de a excita şi de a ioniza structurile atomice cu care reacţionează

Excitarea atomică este un act de pătrundere şi încărcare intraatomică cu o energie radiantă suplimentară, în care numărul de
orbitale electronice nu se schimbă, însă una sau câteva din ele trec la o distanţă mai mare de nucleu.

Trebuie să menţionăm că pe întregul glob funcţionează mai mult de 400 staţii atomice, iar mai mult de 100 se află la etapa de
construcţie. în afară de aceasta, funcţionează un număr mare de reactoare nucleare.

Una dintre cele mai puternice avarii ale staţiilor atomice s-a produs la 26 aprilie 1986 (ora 1 şi 23 min.) în blocul nr. 4 al staţiei
atomice de la Cernobâl. Ea s-a început cu o explozie termică, care a cauzat apariţia a 30 de focare de incendii, distrugerea zonei
active a reactorului nuclear şi a unei părţi a clădirii în care se afla reactorul nuclear de tipul KMBK 100, încărcat cu 192 tone de
uraniu 238 şi îmbogăţit cu 2% de bioxid de uraniu 235.

Constatăm că afectarea oamenilor cu radiaţii ionizante. în ma joritatea cazurilor, este rezultatul nerespectării regulilor de
exploa tare, păstrare şi transportare a surselor de radiaţie (materialelor ra

dioactive) la staţiile atomice, la reactoarele nucleare de forţă ale navelor maritime, submarinelor, rachetelor. De asemenea, şi
din cauza avariilor la instalaţiile nucleare, de accelerare a neutronilor.

*Se permite expunerea unitară până la limitele arătate la toate mărimi le normalizate.

** Limitele de bază ale dozelor, ca şi alte niveluri de expuneri admisi bile pentru personalul din grupa B, se egalează cu Va din
semnifica ţia grupei A.

Limita dozei este mărimea dozei eficiente şi echivalente de expunere tehnogenă, care nu trebuie să fie depăşită în condiţiile de
lucru obişnuit.

Sunt acceptate următoarele doze de expuneri admisibile în condiţii de război pentru efectivul armatei:

doza unitară absorbită momentan sau pe parcursul a 4 zile - 50 rad.

S-a constatat că depăşirea dozei de expunere de 10 Rem anual cauzează afecţiuni radiante.

Consecinţele expunerilor sunt diferite - cu efect precoce şi cu efect tardiv (nestocastice şi stocastice).

Dintre cele cu efect precoce putem enumera: maladia actinică, arsurile radiante etc.
 3. Bibliografie:

1 https://ro.scribd.com/document/120700307/radiatii-ionizante
2 https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/18072038_1301731229944371_7163060964944773120_n.pdf/39.pdf?
_nc_cat=110&ccb=1-
6&_nc_sid=0cab14&_nc_ohc=_p95KgNLtHcAX8sDBTX&_nc_ht=cdn.fbsbx.com&oh=03_AVJstTOn41MW7wS4QFSKBtZdVc0NinE
YedI-xJoOO8V39w&oe=627FBA4C&dl=1

3 https://ro.scribd.com/document/54720722/47443874-Enciclopedia-Situatiilor-de-Urgenta