Universitatea Liberă Internațională din Moldova

Faculatea: Biomedicină
Disciplina :Sanologie

RADIAȚIA NUCLEARĂ CA
FACTORI DE RISC A
SĂNĂTĂȚII UMANE

Studenta facultățiii Biomedicina anul I.grupa 221,

Baltag Ariadna
Profesor Tălămbuță Nina
 Cuprins
Introducere
Capitolul I Radiația nucleară ca factori de risc a
umanității
1.1 Ce sunt radiațiile?
1.2 Tipuri de radiaţii ionizante şi puterea lor de penetrare
1.3 Efectele radiatiilor asupra sănătătii oamenilor
1.4 Căile de contaminare ale organismului uman
1.5 Protectia împotriva radiatiilor
1.6 Concluzie
1.7 Bibliografie
Introducere
Omul trăieşte pe Pământ supus continuu acţiunii unor multiplii agenţi ambientali, printre care
se numără şi radiaţiile ionizante. Majoritatea radiaţiilor sunt de origine naturală la care omul a
adăugat în ultima sută de ani şi pe cele artificiale datorate propriei activităţi. Descoperirea
energiei nucleare este considerată una din cele mai mari realizări a secolului XX, însă utilizarea
radiaţiilor în multiple domenii economice în prezent înseamnă şi extinderea problemelor de
sănătate produse de aceste radiaţii, de la nivel de mediu ocupaţional la cel de mediu general
populaţional, cu alte cuvinte o problemă de sănătate publică. După accidentul nuclear de la
Cernobîl (Ucraina) în aprilie 1986 a crescut preocuparea şi interesul societăţii civile pe glob, deci
şi la noi, privind efectele asupra sănătăţii induse de expunerea la radiaţii ionizante. Această
situaţie a impus căutarea şi adoptarea de măsuri cu eficienţă maximă în protejarea individuală şi
colectivă împotriva acestor radiaţii.
Capitolul I :1.1 Ce sunt radiațiile?
Radiaţii ionizante şi radiaţii neionizante
RADIAŢIA reprezintă energia emisă de o sursă şi transmisă prin spaţiu sub formă de
unde sau particule.
În viața de zi cu zi întâlnim diferite tipuri de radiații atât neionizante - cum ar fi lumina,
undele radio, microunde - cât si ionizante - razele X, gamma, etc.

După de natura lor, radiaţiile se împart în două categorii:

radiaţii electromagnetice: undele din domeniul radio, TV, radar,
microunde, infraroșii, luminoase, ultraviolete, razele X, gamma,
cosmice; radiaţii corpusculare: electroni, protoni, neutroni,
alfa.
După energia transportată, radiaţiile pot fi: radiaţiile
neionizante: undele din domeniul radio, TV, radar, microunde,
infraroșii, luminoase, ultraviolete; radiaţiile ionizante:
particule sau unde electromagnetice cu o lungime de undă de
maximum 100 nanometri (o frecvență de minimum 3 × 1015
Hertz) capabile să producă ioni, direct sau indirect - razele X,
gamma, radiații cosmice. Informaţiile oferite în continuare se
referă doar la RADIAŢIILE IONIZANTE, acele radiații care au
proprietatea de a ioniza materia cu care interacţionează.
1.2 Tipuri de radiaţii ionizante şi puterea lor de penetrare
Tipuri de radiaţii ionizante şi puterea lor de penetrare
Diferite surse emit diferite tipuri de radiaţii ionizante:
Radiaţia alfa (α), de fapt atomul de heliu, interacţionează cu mulţi atomi pe o distanţă foarte mică. Dau naştere la ioni şi
îşi consumă toată energia pe acea distanţă scurtă. Cele mai multe particule alfa îşi vor consuma întreaga energie la
traversarea unei simple foi de hârtie. Principalul efect asupra sănătatii corelat cu particulele alfa apare când materialele
alfa-emiţătoare sunt ingerate sau inhalate, iar energia particulelor alfa afectează ţesuturile interne, cum ar fi plămânii.
Radiaţia beta (β) sunt compuse din electroni – particule uşoare cu sarcină negativă. Acestea se deplasează pe o distanţă
puţin mai mare în aer şi pot trece prin hârtie, dar nu pot penetra prin piele în organismul uman. Efectele asupra sănătăţii
asociate particulelor beta se manifestă în principal atunci când materialele beta-emiţătoare sunt ingerate sau inhalate.
Radiaţia gama (γ) se prezintă sub formă de unde electromagnetice sau fotoni emişi din nucleul unui atom. Ei pot traversa
complet corpul uman, putând fi oprite doar de un perete de beton sau de o placă de plumb groasă de 15 cm. Radiaţia
gama este oprită de: apă, beton şi, în special, de materiale dense, precum plumbul, folosit ca protectie impotriva expunerii
la acest tip de radiaţie. Efectele asupra sănătăţii asociate particulelor gama se manifestă în principal atunci când
materialele gama-emiţătoare sunt în afara corpului uman.
Razele X sunt radiaţii gama cu energie scăzută. În cazul organismului uman, acestea pot penetra ţesuturile musculare, dar
nu pot penetra oasele, de unde vine şi utilitatea lor în medicină (radiografii).
1.3 Efectele radiatiilor asupra sănătătii oamenilor
Radiaţiile ionizante pot fi periculoase pentru om. La fel cum soarele poate arde pielea, aşa şi radiaţiile ionizante pot cauza daune corpului.
Cum se întâmplă acest lucru? În drumul lor, radiaţiile ionizante, care eliberează o cantitate suficientă de energie, pentru a putea îndepărta
unul sau mai mulţi electroni din atomii ţesuturilor iradiate, dereglând în consecinţă activitatea lor chimică normală în ţesuturile vii. La un
anumit grad de dereglare a acestor procese chimice, celulele vii nu se mai pot regenera pe cale naturală şi rămân permanent dereglate sau
mor (în cazul distrugerii ADN-ului).
Gradul de severitate al efectelor radiaţiei depinde de:durata expunerii,intensitatea radiaţiilor.tipul radiaţiilorExpunerea la o doză foarte
mare de radiaţii poate conduce în scurt timp la arsuri ale pielii, stări de vomă şi hemoragii interne; organismul nu poate genera celule noi
într-un timp foarte scurt. Expunerea îndelungată la doze mai mici de radiaţii poate cauza apariţia cu întârziere a cancerului şi posibil a
unor boli ereditare, lucru constatat în special la supravieţuitorii bombardamentelor de la Hiroshima şi Nagasaki.
Efectele biologice
Efectele biologice se clasifică:
din perspectiva timpului:
o imediate (acute) – apar la scurt timp după expunere
o tardive (cronice) – apar la intervale de ordinul lunilor, anilor după expunere
în funcţie de persoana afectată:
o somatice – apar la indivizii expuși la radiații
o genetice – apar la descendenţi indivizilor expuși
după gradul de afectare:
o letale – sunt ireversibile, duc la moartea celulei
 1.4 Căile de contaminare ale organismului uman
In situaţia expunerii la doze care depăşesc limitele maxim admise, fie că vorbim de personal care lucrează în mod direct cu
sursele de radiaţii sau de persoane afectate în cazul unui accident nuclear efectele asupra sănătăţii acestora depind în mare
măsură şi de modul de contaminare.

Contaminarea externă se referă la depunerea accidentală pe piele sau îmbrăcăminte a radionuclizilor fixaţi, incluşi sau
adsorbiţi pe/în particule de praf. Iradierea organismului rezultă din radiaţiile beta şi gamma ale radionuclizilor
contaminanţi care produc arsuri caracteristice, în funcţie de activitatea şi timpul de înjumătăţire fizică a acestora şi de
energia radiaţiilor. Acestea pot evolua asemănător cu arsurile produse de orice alt agent fizic sau chimic.

Contaminarea internă este dată de pătrunderea accidentală a radionuclizilor în organism prin inhalare, ingestie sau prin
piele.
a.Contaminarea internă prin inhalare se datorează prafului sau aerosolilor contaminaţi de căderile radioactive provenite de
la testele sau de la accidentele nucleare majore. Gradul de contaminare internă pe această cale depinde de caracteristicile
particulelor radioactive (încărcare radioactivă şi electrostatică, mărime, densitate, compoziţie chimică etc.).
b.Contaminarea internă pe cale digestivă se realizează în urma consumării de alimente şi apă contaminate, direct din
depuneri sau prin transferul diferitelor substanţe radioactive în interiorul lanţului trofic.
c.Contaminarea prin piele (absorbţie tegumentară), are importanţă redusă; puţini radionuclizi diluaţi în apă pătrund prin
tegumentele intacte (cazul celor din grupele alcalinelor şi alcalino-pământoaselor). In primele 12 zile de după accidentul de
la Cernobâl, principala cale de contaminare a omului a fost cea prin inhalare, după care ponderea a trecut la cea prin
ingestie.

In primele 12 zile de după accidentul de la Cernobâl, principala cale de contaminare a omului a fost cea prin inhalare, după
care ponderea a trecut la cea prin ingestie.
1.5Acordarea ajutorului medical în accidentele cu contaminare
radioactivă
Evaluarea contaminării externe a pielii se face cu contaminometrul/dozimetrul portabil sau prin ştergerea locului presupus
contaminat cu ajutorul unor tampoane de vată sau tifon înmuitae în alcool medicinal cu care se şterge locul şi care apoi se măsoară la
o instalaţie dozimetrică. Dacă valorile măsurate se situează cu mult peste cele ale fondului natural de iradiere, atunci zona măsurată
este considerată contaminată radioactiv.
Decontaminarea pielii sau a rănilor uşoare se poate face prin spălarea zonei cu apă şi săpun, la temperatura corpului, până când
controlul dozimetric arată valori reduse. Aceste spălări, dar cu apă sau ser fiziologic, se pot face şi la nivelul gurii, nasului şi eventual
al ochilor. Cu cât cantitatea de radionuclid de la aceste porţi de intrare este mai mică, cu atât va pătrunde mai puţin radionuclid în
organism.
Evaluarea contaminării interne se face direct prin măsurarea radioactivităţii organismului (metoda contorizării întregului corp) sau a
unor produse de excreţie (urină, fecale) sau indirect prin măsurarea radioactivităţii aerului, apei de consum sau a alimentelor. Metoda
evaluării indirecte a contaminării omului presupune monitorizarea continuă a factorilor de mediu, a apei şi alimentelor, ceea ce
presupune posibilitatea evitării contaminării a numeroase persoane după un accident nuclear.
In contaminarea internă, primul ajutor constă în administrarea unor substanţe decontaminante digestive, mai ales când radionuclizii
se află în tractul gastrointestinal.
Principalele substanţe cu acţiune decontaminantă sunt: pansamentele gastrice de tipul fosfatului de aluminiu, sulfatul de magneziu,
hidroxidului de aluminiu (antidoţi ai stronţiului, radiului, fierului, bariului etc.), ferocianura ferică, numită şi albastru de Berlin
(antidot al cesiului). Substanţele decontaminante enumerate reduc absorţia intestinală, fixează radionuclizii prin adsorbţie, schimb
ionic sau formare de compuşi metalici insolubili, eliminarea radionuclizilor realizânsu-se prin fecale. Depunerea unor radionuclizi în
organele de elecţie poate fi redusă prin saturarea sângelui cu compuşii stabili ai izotopului radioactiv, cum este cazul reducerii fixării
în tiroidă a iodului radioactiv prin administrare de iod stabil sau consumarea de cantităţi mari de apă pentru reducerea hidrogenului
3 din organism.
Antidoţi administraţi în cazul acordării primului ajutor sau în clinici de specialitate
Alte măsuri de protecție
Oamenii se pot proteja împotriva radiaţiilor prin păstrarea distanţei faţă de
sursă, combinată, sau nu, cu ecranarea faţă de aceasta, astfel încât nivelul
radiaţiilor să scadă pe măsură ce ne îndepărtăm de sursă. Ne putem proteja
prin limitarea la maxim a timpului petrecut în apropierea unei surse. Dacă
radionuclizii ajung în organism – de exemplu prin respirarea aerului
contaminat sau prin consumul de apă şi alimentele care conţin radionuclizi –
doza nu poate fi redusă prin nici una din aceste măsuri. În consecinţă,
principala modalitate de a controla acest tip de expunere la radiaţii constă în
prevenirea ingerării sau inhalării de radionuclizi. Prevenirea eliberării
radionuclizilor în aer, apă şi alimente, (acestea sunt căile de pătrundere în
organism) acoperă un spectru larg de măsuri, începând cu controlul şi
monitorizarea emisiilor de "rutină" de radionuclizi în mediu şi ajungând
bineînteles până la prevenirea accidentelor din industria nucleară.

Dacă radionuclizii sau sursa de radiaţii se află într-un loc bine definit – de
exemplu în sol sau într-un container – oamenii se pot proteja prin blocarea
radiaţiilor. Această formă de protecţie se numeşte ecranare, iar tipul şi
grosimea materialului de ecranare depind de tipul şi de intensitatea radiaţiei.
Pentru radiaţii foarte intense, provenind dintr-o staţie nucleară sau dintr-un
container în care se transportă combustibil nuclear uzat, ecranarea poate
consta în câţiva metri de ciment sau zeci de centimetri de oţel sau câţiva
centimetri de plumb.
1.5 Concluzie
În ciuda numeroaselor efecte negative, utilizarea radiațiilor ionizante a reprezentat o
inovație în special în medicină și industrie.
Radiațiile ionizante au aplicații largi în medicină - în radiologia de diagnostic, proceduri
intervenționale și în radioterapie – beneficiul major fiind creșterea calității actului medical. De
subliniat faptul că în tratamentul oncologic al tumorilor maligne se utilizează efectelele
radiațiilor ionizante în scopul distrugerii țesuturilor maligne.
În industrie, utilizarea radiaţiilor ionizante este de asemenea benefică, un exemplu ar fi
Printre alte aplicații ale radiațiilor
utilizarea la scară largă a metodei mutației genetice prin iradiere pentru mărirea randamentului
ionizante se pot menționa:
producerii penicilinei și streptomicinei de către ciupercile penicilinum și streptomices. Metoda -iradierea cu radiații gama a obiectelor de
artă în scopul restaurării și protejării lor;
constă în iradierea sporilor acestor ciuperci cu radiații gama până la distrugerea aproape totală a -radioactivitatea permite datarea
lor. O altă utilizare a radiațiilor gama este ca și agent sterilizator pentru distrugerea osemintelor și picturilor din peșteri;
-radioactivitatea rocilor permite
microorganismelor dăunătoare din alimente și alte produse utilizate în viața cotidiană. determinarea vârstei acestora;
Printre alte aplicații ale radiațiilor ionizante se pot menționa: detectori foarte sensibili folosiți ca alarmă
pentru prevenirea incendiilor.
iradierea cu radiații gama a obiectelor de artă în scopul restaurării și protejării lor; În viaţa noastră prezenţa radiaţiilor
radioactivitatea permite datarea osemintelor și picturilor din peșteri; ionizante trebuie redusă la un nivel
acceptabil.
radioactivitatea rocilor permite determinarea vârstei acestora; Acceptabilitatea este definită prin balanța
detectori foarte sensibili folosiți ca alarmă pentru prevenirea incendiilor. risc-beneficiu
Bibliografie
https://insp.gov.ro/download/cnmrmc/Ghiduri/Radiatii%20Ionizante/Ghid-Educatie-pentru-sanatate.pdf
http://www.anpm.ro/efectele-radiatiilor-asupra-sanatatii-oamenilor