IGIENA RADIAȚIILOR

PROFESOR – BOBEICĂ ELENA

 Radiaţiile- constituenţi permanenţi ai mediului
ambiental natural sau antropic, reprezintă o
categorie importantă de factori de condiţionare a
stării de sănătate a comunităţilor umane.
- prin interacţiunea cu organismul uman, radiaţiile
pot determina efecte sanogene sau patogene, dar de
această potenţialitate dispun numai radiaţiile
absorbite.
- intensitatea efectelor biologice determinate la nivelul
diferitelor structuri ale organismului uman este
dependentă în primul rând de energia radiaţiilor.

Din punct de vedere fizic, radiaţiile se

caracterizează prin trei parametri:
• energie
• frecvenţa
• lungime de undă (invers proporţională cu
frecvenţa).
 RADIAŢIILE IONIZANTE
Caracterizarea radiaţiilor ionizante
- expunerea organismului uman la acţiunea radiaţiilor
ionizante poate fi urmată de apariţia unor efecte biologice
dependente de caracteristicile acestora: capacitatea de
penetraţie, respectiv de capacitatea de ionizare.

Radiaţiile ionizante corpusculare au o capacitate de

penetraţie redusă:
- radiaţiile alfa pot strabate doar distanţe foarte mici,
aproximativ 0,1 mm în aer sau ţesuturi, cea mai mare
parte dintre ele fiind reţinute în stratul cornos al pielii;
- radiaţiile beta au o capacitate de penetrare care nu
depaşeşte de regula 2 cm ( doar cele din categoria beta
dure pot penetra pana la cca. 8 cm), astfel că majoritatea
lor pot produce leziuni doar la nivelul ţesutului cutanat.

- radiaţiile alfa şi radiaţiile beta au nocivitate

maximă în contextul iradierii interne
(pătrunderea radionuclizilor în organism prin
inhalare sau ingestie);
- radiaţiile electromagnetice ionizante (X si gama)
determină efecte nocive de intensitate maximă în
situaţia iradierii externe, prin expunerea parţiala
sau totala a corpului la radiaţia exterioară.

Sursele de radiaţii ionizante

• Sursele de radiaţii ionizante sunt clasificate în
două mari categorii:
- NATURALE şi ANTROPICE, care determină
iradierea naturală sau iradierea antropică a factorilor
ambientali şi a organismului uman.
O variantă a iradierii naturale o constituie iradierea
naturală modificată tehnologic, reprezentată de
iradierea provocată de materialele naturale supuse
unor prelucrari tehnologice care le-au crescut
radioactivitatea

- arderea cărbunelui pentru producerea de energie,

cenuşa de la centralele termoelectrice utilizată la
fabricarea cimentului şi a betonului -
arderea petrolului în centralele electrice
- folosirea rocilor fosfatice de origine sedimentară
pentru obţinerea îngrăşămintelor complexe
A. Expunerea ocupaţională se produce în anumite activităţi
profesionale care implică contactul cu diferite surse de radiaţii
ionizante:
- industrie - extragerea minereurilor radioactive, obţinerea
combustibilului nuclear şi a energiei electro-nucleare, extracţia
ţiţeiului şi a gazelor naturale, arderea combustibililor fosili,
extragerea apei de la foarte mare adâncime, tratarea sau reciclarea
deşeurilor radioactive, sistemele de semnalizare non-electrică;

► - medicină - imagistică (radioscopii, radiografii,

tomografie computerizată), medicină nucleară
(diagnostic cu izotopi radioactivi), radioterapia
afecţiunilor neoplazice, sterilizarea produselor
hematologice
- cercetare - obţinerea markerilor radioactivi, fizică atomică,
analize prin activare radioactivă, tehnici de datare cu
carbon-14 sau potasiu-40 (pentru determinarea vârstei unor
materiale sau specii biologice).
B. Expunerea non-ocupaţională
• Pentru comunităţile umane, principalele modalităţi de
expunere la radiaţiile ionizate sunt iradierea medicală în
scop diagnostic sau terapeutic, unele aparate sau instalaţii
de uz casnic şi poluarea radioactivă a factorilor de mediu.
- pentru populaţie, cea mai importantă sursă de expunere este
iradierea medicală.
Dintre aparatele de uz casnic care pot constitui surse
de expunere non-ocupaţională la radiaţiile ionizante
cele mai frecvente sunt:
-receptoarele TV şi unităţile display ale computerelor
personale (datorită excitării cu electroni a ecranului);

- detectoarele de fum;
- becurile de iluminat cu perioada de utilizare
îndelungată sau arderea combustibililor fosili
pentru încălzire sau prepararea alimentelor.
- alte posibile modalităţi de contaminare radioactivă a
factorilor ambientali, inclusiv a surselor de apă şi
alimentelor, sunt experimentarea armelor nucleare şi
accidentele de la centralele atomo-electrice.
- interacţiunea radiaţiilor ionizante cu materia vie, prin
transferul energiei substratului iradiat, determină apariţia
unor structuri chimice ionizate, care generează variate
efecte biologice.