RADIATII NUCLEARE

Despre radioactivitate

Radiatia se afla peste tot in natura. Ea poate fi radiatie ne-ionizanta

(ex. undele radio, lumina, microundele) sau radiatie ionizanta (ex. razele X
folosite in scopuri de diagnosticare medicala, razele gamma folosite in
scopuri terapeutice).

Cuprins:

 Definirea radiatiei ionizante

 Tipuri de radiatie ionizanta

 Provenienta radiatiei ionizante

 Instrumente de masura a radiatiilor

 Efectele radiatiilor asupra sanatatii

 Protectia impotriva radiatiilor

 Contaminarea radioactiva si expunerea la radiatii

2
 Definirea radiatiei ionizante

Radiatia ionizanta este emisa de atomi radioactivi. Pentru a putea fi

inteleasa, este utila cunoasterea structurii atomului. Un atom se compune
dintr-un nucleu (incarcat pozitiv) in jurul caruia orbiteaza electroni (incarcati
negativ).
In mod normal, numarul sarcinilor pozitive din nucleu (protoni) este
egal cu numarul electronilor din jurul nucleului si atomul este neutru din
punct de vedere electric.
Daca un electron este expulzat de pe orbita atomului, rezulta un
electron negativ liber si un ion incarcat pozitiv.

Radiatia ionizanta este

radiatia care are suficienta energie
pentru ca in urma interactiei sale
cu un atom sa poata expulza un
electron de pe orbita atomului,
formand ioni; de aici si numele
sau.
In nucleul atomului se
gasesc neutroni si protoni. Toti
atomii aceluiasi element au acelasi
numar de protoni ; numarul de
neutroni poate insa diferi.
Atomii aceluiasi element care au un numar diferit de neutroni se
numesc izotopi. In unii atomi, nucleul este instabil ; asta inseamna ca el are
un exces de energie. Acestia sunt atomii radioactivi. Ei elibereaza surplusul
de energie prin dezintegrare. Dupa eliberarea intregului surplus de energie,
atomii devin stabili si nu mai sunt radioactivi.

Timpul necesar pentru dezintegrarea unei jumatati dintr-o proba de

substanta radioactiva se numeste timp de injumatatire.
Timpul de injumatatire difera semnificativ de la un izotop la altul,
variind de la o fractiune de secunda pina la miliarde de ani.

3
Exemple de timpi de injumatatire

Nuclid Timp de injumatatire

Uraniu-238 4.5 miliarde ani

Plutoniu-239 24 400 ani
Carbon-14 5680 ani
Americiu-241 458 ani
Cobalt-60 5.3 ani
Iod-125 60 ani
Randon-222 3.8 zile
Iod-123 13.3 ore
Poloniu-214 0.00016 secunde

Tipuri de radiatie ionizanta

Exista trei tipuri importante de radiatie ionizanta:

 
Radiatia Alfa. Particulele
alfa (α) se compun din doi neutroni
(fara sarcina electrica) si doi
protoni (incarcati pozitiv). Cand
particulele alfa traverseaza un
material solid, ele interactioneaza
cu multi atomi pe o distanta foarte
mica. Dau nastere la ioni si isi
consuma toata energia pe acea
distanta scurta. Cele mai multe
particule alfa isi vor consuma
intreaga energie la traversarea unei
simple foi de hartie.

4
 Principalul efect asupra sanatatii corelat cu particulele alfa apare cand
materialele alfa-emitatoare sunt ingerate sau inhalate iar energia particulelor
alfa afecteaza tesuturile interne, cum ar fi plamanii.

Radiatia Beta

Particula Beta este un

electron liber. El penetreaza
materialul solid pe o distanta mai
mare decat particula alfa.

Efectele asupra sanatatii asociate particulelor beta se manifesta in

principal atunci cand materialele beta-emitatoare sunt ingerate sau inhalate.

Radiatia Gamma
Radiatia gamma (raza gamma)  se prezinta sub forma de unde
electromagnetice sau fotoni emisi din nucleul unui atom. Ei pot traversa
complet corpul uman, putand fi oprite doar de un perete de beton sau de o
placa de plumb groasa de 15 cm.
Radiatia gamma este oprita de: apa, beton si, in special, de materiale
dense, cum ar fi uraniul si plumbul, care sunt folosite ca protectie impotriva
expunerii la acest tip de radiatie.

5
 Provenienta radiatiei ionizante

Suntem permanent expusi la un nivel scazut de radiatie ionizanta din

surse naturale:

 radiatie cosmica – particulele de energie inalta si razele

gamma bombardeaza Pamantul. Atmosfera planetei actioneaza ca un scut,
absorbind o mare parte din energia radiatiei cosmice. Din acest motiv, cei
care locuiesc aproape de nivelul marii sunt expusi la o daza de radiatii
cosmice mai mica decat cei care locuiesc la munte.
 radiatie terestra – se datoreaza materialelor radioactive care
exista in roci si sol: izotopul radioactiv ai potasiului si produsii de
dezintegrare ai uraniului si toriului;
radon – constituie cea mai raspandita sursa de radiatie deoarece radonul
gazos a existat dintotdeauna in mediul ambiant. Calea primara prin care el
ajunge la noi din pamant este penetrarea prin fundatia locuintelor.

 radiatia naturala din interiorul organismelor noastre – purtam

inauntrul nostru o sursa de radiatie ionizanta imposibil de evitat :
radioizotopii potasiu-40 si carbon-14. Acesti izotopi patrund in organism
prin lantul alimentar si prin respiratie.
Radiatia ionizanta provenind din aceste surse constituie ceea ce numim
radiatie de fond.

In plus, suntem expusi si la o radiatie artificiala, provenind din:

 expunerea medicala: (din radiografiile medicale si dentare cu
raze X, si din tratamentele prin iradiere cu cobalt sau injectii cu iod
radioactiv);

 diverse alte surse: (producerea de energie electrica atat in

instalatiile clasice si in cele nucleare, transportul si depozitarea materialelor
nucleare, programele de testare a armamentului nuclear, cat si din alte
activitati umane, cum ar fi fumatul, arderea gazului pentru incalzire si gatit,
utilizarea fosfatilor ca fertilizatori si privitul la televizorul color).
Trebuie mentionat ca mai mult de 80% din expunerea la radiatie ionizanta se
datoreaza radiatiei de fond.

6
 Instrumente de masura a radiatiilor

Exista cateva tipuri de dispozitive de detectie:

Un instrument tipic pentru

detectarea radiatiilor este tubul
Geiger-Muller. Acesta este un tub
de sticla sau metal care contine un
gaz la presiune joasa si doi
electrozi. La trecerea prin tub a
radiatiei ionizante, gazul din acesta
se ionizeaza, provocand o
descarcare intre cei doi electrozi -
un puls electric.

Un alt tip de detector, “detectorul cu scintilatie” , foloseste un material

care, atunci cand este lovit de radiatia ionizanta, devine fluorescent sau
emite instantaneu un puls luminos; un detector sensibil la lumina
inregistreaza intensitatea radiatiei prin cantitatea de lumina emisa de
materialul fluorescent.

Pentru a masura cantitatea, de radiatie primita, personalul medical si

cel din domeniul nuclear poarta adesea ecusoane cu film. Aceste ecusoane
folosesc un film care prin expunere la radiatii produce o imagine.
Developarea filmului arata expunerea cumulata la radiatii.

7
 Efectele radiatiilor asupra sanatatii

Radiatia ionizanta poate determina modificari chimice la nivelul

celulelor vii. Daca doza de radiatie este mica sau persoana o primeste de-a
lungul unei perioade indelungate de timp, organismul poate in general sa
repare sau sa inlocuiasca celulele afectate, fara a se inregistra efecte negative
asupra sanatatii.
Expunerea la nivele ridicate de radiatii poate provoca :

• Efecte deterministe, care sunt efecte biologice pe termen scurt,

ce apar de obicei in urma unui incident specific (inrosiri si/sau arsuri
ale pielii, boala de iradiere). Aceste efecte apar doar daca se atinge un
nivel de prag al dozei incasate. Simptomele apar cu atat mai repede si
sunt cu atat mai severe cu cat doza de radiatie a fost mai mare.
• Efecte stocastice, care sunt efecte biologice intarziate, a caror
probabilitate de aparitie depinde de doza totala incasata si de obicei
apar dupa un timp (mai multi ani sau chiar zeci de ani) dupa un
incident sau o expunere cumulativa. Acestea se manifesta prin
cresterea riscului de cancer si boli ereditare.

8
 Protectia impotriva radiatiilor

Principiile evitarii dozei de radiatie sunt: timpul, distanta si ecranarea.

Prin urmare, contramasurile pe care publicul si lucratorii trebuie sa le ia
trebuie proiectate in scopul de:

a minimiza timpul de
expunere

a ecrana persoana
fata de sursa

a mari distanta fata

de sursa radioactiva

9
 Contaminarea radioactiva si expunerea la radiatii

Este necesar a se face distinctia intre contaminare radioactiva si

expunere la radiatii.
Contaminarea radioactiva. apare atunci cand materialul radioactiv se
depune pe sau intr-un obiect sau persoana. Materialele radioactive eliberate
in mediu pot produce contaminarea aerului, suprafetelor, solului, plantelor,
oamenilor sau a animalelor. O persoana este contaminata daca are material
radioactiv pe ea (contaminare externa) sau in interiorul corpului
(contaminare interna).
Expunerea la radiatii. Materialele radioactive elibereaza o forma de
energie care se deplaseaza sub forma de unde sau particule. Aceasta energie
poarta numele de radiatie. Cand o persoana este expusa la radiatii, energia ii
penetreaza corpul. De exemplu, cand o persoana face o radiografie cu raze
X, ea este expusa la radiatii (dar nu este contaminata).

10