EFECTELE BIOLOGICE

ALE RADIAŢTIILOR - Clasificare

 Introducere

 Subiect : radiobiologia

 Mecanismul de apariţie a diferitelor tipuri de efecte

biologice ca urmare a expunerii la radiaţii ionizante
 Cuprins

 Clasificarea efectelor pe sănătate in cazul expunerii la

radiaţii ionizante
 Factori care afectează radiosensibilitatea
 Curba de răspuns doza-efect
 Obiective

 A deveni familiar cu mecanismul de apariţie a

diferitelor efecte biologice în relaţie cu diferitele tipuri
de expunere la radiaţii ionizante.
 Efectele radiaţiilor ionizante

 Progresele medicinii au fost remarcabile atât prin

eradicarea aproape completă a unor boli larg
răspândite cât şi prin reducerea substanţială a
incidenţei altora care au influenţat puternic tabloul
demografic şi de morbiditate al populaţiei actuale.
 Aceste progrese nu ar fi fost posibile fără a folosi în
scopuri medicale un număr mare din cuceririle
ştiinţei moderne.
 Efectele radiaţiilor ionizante

 Ca urmare a progresului tehnic, astăzi se înregistrează

o continuă creştere a utilizării radiaţiilor în obţinerea
informaţiilor diagnostice.
 Folosirea radiaţiilor ionizante tot mai frecvent pentru
diagnosticarea multor afecţiuni este o sabie cu două
tăişuri: o latură este dăunătoare, în sensul riscului
pentru sănătate şi a rolului lor carcinogen, iar alta
reprezintă beneficiile utilizării lor.
 Radiaţii Modalităţi de expunere Radiaţii
solare
cosmice
Medicina
nucleară
Radiaţii X


 
Radon
Produse de larg
consum

Altele

Deşeuri
radioactive
Reactoare
Alimente nucleare
Radiaţii
şi
terestre
apă
 NATURALĂ 80,9%
NATURALĂ 80,9%

MEDICALĂ
17,8%

ARTIFICIALĂ 19,1%
+ EXPUNERE ARTIFICIALĂ
DEPU N ERI ATMOSFER IC E
0,35%
D EŞEU R I RAD IOAC TIVE
0,04%
EXPU N ERE
PR OFESIONALĂ 0,04%
EXPUNERE NATURALĂ
ALTE SU RSE 0,35%

POST-CER N OBÂL 0,52%

MODALITATI DE EXPUNERE

 Doza efectiva anuala per capita pentru

expunerea la fondul natural este
apreciata la 2,4 mSv.
MODALITATI DE EXPUNERE
 Doza efectiva anuala ca urmare a expunerii la
surse naturale de radiatii, mediata pentru
intreg globul
( UNSCEAR 2000), pe surse de expunere:
- Radiatia cosmica: 0,39 mSv
- Radiatia terestra externa: 0,48 mSv
- Inhalare (seria uraniului, Thoriului, radon,
toron): 1,26 mSv
- Ingestie (seria uraniului Thoriului, potasiului
40): 0,29 mSv
MODALITATI DE EXPUNERE
 Expunerea datorita receptoarelor de
televiziune sau monitoarelor
calculatoarelor personale este
neglijabila.
INTREBARE
 Care dintre urmatoarele surse de
expunere contribuie cel mai putin la
expunerea anuala a populatiei?
- Televizoarele si monitoarele
calculatoarelor
- Fondul cosmic
- Radionuclizii din interiorul organismului
(K-40)
MODALITATI DE EXPUNERE
 Doza efectiva anuala mediata pentru intreg
globul (UNSCAR 2000) pe surse de
expunere:
- Radiatia cosmica: 0,38 mSv
- Examinari medicale de diagnostic cu radiatii:
0,4 mSv
- Caderi radioactive datorate experientelor cu
arma nucleara: 0,005 mSv
- Radonul in locuinta: 1,15 mSv
- Producere de energie nucleara: 0,0002 mSv
INREBARE

 Cea mai mare expunere

a populatiei pe sursele
de expunere
mentionate anterior
este rezultatul?
 MECANISMUL DE ACŢIUNE AL
RADIAŢIILOR IONIZANTE

 Fie că este vorba de surse de radiaţii naturale sau

artificiale, fie că este receptată o doză mică sau
mare de radiaţie, atunci întotdeauna vor fi anumite
efecte biologice.
 Imediat ce radiaţiile străbat materia vie apar şi
răspunsurile la agresiunea acestora caracterizate
printr-o serie de reacţii fizico-chimice, biologice cu
efecte în secunde, minute, zile, săptămâni sau, pe
termen lung, în ani.
 Efectele radiaţiilor ionizante

 În prezent se poate afirma că

activitatea biologică normală nici
nu ar putea avea loc în absenţa
fondului natural de radiaţii, omul
putând fi considerat un produs
biologic al iradierii naturale.
Efectele radiaţiilor ionizante

RADIAŢIA

MATERIA VIE

RĂSPUNS LA
AGRESIUNE
 CLASIFICAREA EFECTELOR
RADIAŢIILOR IONIZANTE

 Timp
- imediate şi
- tardive
 Persoana afectată

- somatice
- la descendenţi.
EFECTELE RADIAŢIILOR ÎN FUNCŢIE DE TIMP
 1. Efectele radiaţiilor

Radiaţiile ionizante interacţionează la nivel celular prin:

• ionizari şi excitări
• modificări fizico-chimice
• efecte biologice
 Cromozomi

Nucleu
Membrana dublă ce înconjoară cromozomii şi nucleul.
Porii permit o comunicare specifică cu citoplasma.
Nucleul este locul pentru sinteza ADN.
 Efectele radiaţiilor ionizante

 Mecanismul intim al efectului biologic se sprijină pe două

ipoteze:
Teoria ţintei (acţiune directă)
Teoria radicalilor liberi (acţiune indirectă).
MECANISME DE ACŢIUNE

Acţiune indirectă

Acţiune directă
 MECANISME DE ACŢIUNE

 Efectele directe apar în ADN sub forma

rupturilor în molecula cu o singură spirală sau
cu o dublă spirală.
 Atunci când are loc ruperea unei singure
spirale se identifică locul vătămării şi ruperea
se repară uşor, pur şi simplu prin sudarea
capetelor distruse.
 MECANISME DE ACŢIUNE

 Dacă însă are loc vătămarea bazei pe o

singură spirală apare excizia enzimatică şi
spirala complementară intactă a moleculei
furnizează un tipar după care bazele să fie
reconstruite în succesiune corectă.
MECANISME DE ACŢIUNE
 Astfel de vătămări se pot îndepărta cu mare
exactitate, structura AND revenind la forma
sa originală (reparare fără eroare).
 Rupturile la moleculele cu dublă spirală pot fi
reparate de asemenea, prin simplă sudare,
însă dacă vătămarea bazei are loc simultan în
ambele spirale consecinţele sunt mult mai
serioase deoarece nu mai există nici un tipar
disponibil pentru reconstruirea succesiunii
bazei pentru fiecare spirală.
 Afectarea directă ADN

Rupturi duble ale braţelor ADN

Reparare Reparare defectuoasă Ne-reparare

Supravieţuirea celulei Mutaţie Moarte celulară

Transformare
Repararea modificărilor ADN

 RADIOBIOLOGII CONSIDERĂ
CĂ ACEST SISTEM DE
REPARARE NU ESTE 100%
EFECTIV.
Efectele radiaţiilor ionizante
 TEORIA ŢINTEI
- Sunt structuri celulare asupra cărora
acţionează energia eliberată, lezând sau
distrugând celula. Se presupune că acizii
nucleici ar fi elementele cele mai sensibile,
RI având proprietatea de a desface unele
legături atomice până la alterarea
completă a configuraţiei moleculei.
- Fenomen observat mai evident în mitoză
 Efectele radiaţiilor ionizante
 TEORIA RADICALILOR LIBERI
- consideră că efectul RI se realizează
prin intermediul unor radicali instabili
şi cu o reactivitate crescută.
Apa celulară prin ionizare eliberează
ioni hidroxili cu efect oxidant
puternic, cu formare concomitentă de
hidroxiperoxizi organici şi eventual
peroxid de hidrogen.
 Timpul de viaţă al radicalilor liberi

HO 2
o RO2o

Ho OHo 3nm

OHo Ho
Pentru că radicalii liberi au o viaţă foarte scurtă
( 10-10sec), numai cei formaţi în jurul ADN ( 2-3
nm), pot participa la efectul indirect.
 Efectele radiaţiilor ionizante
 Efectul ar depinde de cantitatea de
radicali formată, leziunea apărând numai
când mecanismele fiziologice de
neutralizare ale acestora sunt ineficiente.
 În prezent ambele teorii sunt acceptate
fiecare dintre ele fiind capabilă de a
explica unele din modificările biologice.
Efectele radiaţiilor
ionizante
RELAŢIE DOZĂ – EFECT
 O altă problemă a radiobiologiei
este legată de relaţia doză-efect
biologic.
 Se descriu două tipuri de relaţii:

 Relaţie liniară.
 Relaţie cu prag.
 Efectele radiaţiilor ionizante
1. RELAŢIA LINIARĂ
- Presupune că orice doză de RI
este capabilă a produce leziuni
celulare, intensitatea
răspunsului fiind proporţională
cu doza de radiaţii receptată de
celulă.
 Efecte stocastice
Probabilitatea efectului

 Nu există doză-prag:
efectele pot să apară şi la
doze foarte mici. doza
 Probabilitatea de apariţie a
efectului creşte cu doza.
 Efectele radiaţiilor ionizante

2. RELAŢIA CU PRAG
Modificările patologice nu apar decât după
depăşirea anumitor doze existând deci un
prag de expunere până la care riscul de
îmbolnăvire este minim.
 Efecte deterministice

Severitatea  Se datorează morţii

efectului celulelor
 Au o doza-prag de
apariţie
 Sunt specifice in funcţie
de ţesutul afectat
doza  Severitatea efectului este
prag
dependentă de doză

38
 Efectele radiaţiilor ionizante

 Valoarea pragului variază de la un individ la

altul şi este funcţie de condiţiile iradierii (doză
absorbită, durata iradierii).
 Existenţa acestei valori prag pentru doza
absorbită poate fi explicată prin procesul de
regenerare a unor celule asupra cărora
acţionează radiaţia.
 Efectele radiaţiilor ionizante

 Regenerarea ţesutului se face în general lent

şi foarte inegal, ea depinzând de ţesut, de
stare fizică, psihică şi ereditară a individului şi
de mulţi alţi factori greu controlabili.
Efectele radiaţiilor ionizante

 Deci, la valori mici ale dozei absorbite

procesul de regenerare reface ţesutul iradiat.
 Se admite că în domeniul dozelor mici durata
regenerării variază între câteva săptămâni şi
câteva luni.
 Efectele radiaţiilor ionizante

 Pentru acest motiv efectele biologice

produse în urma unor iradieri la
intervale scurte în comparaţie cu ritmul
regenerării se pot însuma în timp, în
acest fel valori mici ale dozei absorbite
prin însumare pot să depăşească
valoarea prag.
 RADIOSENSIBILITATEA
 Probabilitatea ca o celulă, un ţesut sau un
organ să sufere un efect în relaţie cu doza
primită
 “legea lui Bergonié şi Tribondeau”
1906
 Cu cât o celulă este mai: 
           Tânără,
           Puţin diferenţiată,
           Activă din punct de vedere mitotic; 
 Cu atât ea este mai RADIOSENSIBILĂ

 
RADIOSENSIBILITATEA
 Celulele corpului uman se impart in:
- celule germinale care sunt implicate
in reproductie si
- celule somatice care compun restul
de tesuturi si organe.
RADIOSENSIBILITATEA
 Procesul de inmultire al celulelor
somatice prin diviziune se numeste
mitoza si are urmatoarele stagii:
- Profaza
- Metafaza, cea mai radiosensibila
- Anafaza
- Telofaza
- Interfaza
 Radiosensibilatea

 Din punct de vedere al efectului

asupra organismului, celulele care se
găsesc în multiplicare prezintă o
radiosensibilitate crescută.
 Radiosensibilitatea (RS)
RS mare RS medie RS scăzută
Bone Marrow Skin Muscle
Măduva
Spleen
hematoformatoare Mesoderm Bones
Piele
ThymusSplina organs (liver, Nervous
Ţesutul Muşchi
Timus
Lymphatic heart, lungs…) system
Ganglioni limfatici mezodermic Oase
nodes Gonade al organelor Sistem
Gonads
Cristalin (ficat, inimă, nervos
Limfocitele plămân…)
Eye(excepţie
lens la
Lymphocytes
legea RS)
(exception to the RS laws)
Limfocit uman
normal:
cromozomi
uniform
distribuiţi
Radiosensibilitatea
 FACTORI CE INFLUENŢEAZĂ RĂSPUNSUL LA RADIAŢII:
- doza totală;
- tipul de celulă;
- tipul radiaţiei;
- vârsta individului;
- stadiul diviziunii celulare;
- partea de corp expusă;
- starea generală de sănătate;
- volumul ţesutului iradiat;
- intervalul de timp în care doza a fost primită;
- hiperoxigenarea.
Întrebări
1. După expunerea întregului corp la o
doză unică de 1 Gy, ce efecte
probabile se observă?
- eritem
- diaree
- reducerea numărului de limfocite
- sterilitate permanentă
- moarte în 60 zile
Întrebări
2. Efectele stocastice ale expunerii la
radiaţii ionizante includ:
- Epilarea
- Inducerea cataractei
- Leucemia
- Eritemul pielii
- Sterilitate permanentă
Leziuni la nivelul constituenţilor celulari

Leziuni membranare: membrana celulară este

implicată în realizarea schimburilor
intercelulare sau intre celule si mediul
inconjurator.
Leziuni la nivelul constituenţilor
celulari

Alterarea structurilor proteice membranare,

degradarea receptorilor membranari conduc la
alterarea permeabilităţii.

▼
DISTRUGERE CELULARĂ
 Leziuni la nivelul constituenţilor
celulari

Leziuni citoplasmatice: apar la doze mari.

a) Lezarea proteinelor conduce la alterarea
citoscheletului, destabilizarea arhitecturii celulare.
Importanţa lor este minimă, acestea încetând pur şi
simplu să mai fie utilizate.
b) Lezarea enzimelor: este mai puţin importantă
pentru că pot fi înlocuite uşor şi rapid precum şi
datorită radiorezistenţei lor relative.
 Leziuni la nivelul constituenţilor
celulari

c) Lezarea organitelor celulare: pare a juca un

rol important mai ales în cazul mitocondriilor
implicate în procesele de reparare celulară şi
al lizozomilor implicati în eliberarea de enzime
catalitice determinând lezarea celulei.
 Leziuni la nivelul constituenţilor
celulari

Leziuni nucleare:
ADN este ţinta specifică a radiaţiilor ionizante datorită
sensibilităţii mari. Avem nevoie de doze mici, de 100
de ori mai mici decât la leziunile anterioare.
 Leziuni la nivelul constituenţilor
celulari

Rezultatul ar putea fi:

 moarte celulară radioindusă
 modificări funcţionale celulare
 mutaţii
 cancerizări.

Tipuri de leziuni produse celulei de către radiaţiile ionizante:

 ireparabile (letale);
 reparabile în anumite circumstanţe:
 subletale;

 potenţial letale
 Leziuni la nivelul constituenţilor
celulari

 Leziunile subletale: sunt acele leziuni provocate de

radiaţie care în condiţii normale se pot repara cu
excepţia cazului în care o doză de radiaţie produce o
a doua leziune (înainte ca prima să fie reparată),
transformând leziunea într-una letală.
 Leziunile potenţial letale: produse de radiaţie
sunt letale, cu excepţia cazului în care condiţiile post
– iradiere sunt schimbate. Condiţiile în care leziunile
potenţial letale se repară, sunt condiţiile inoportune
creşterii celulare (celula nu ajunge în faza de mitoză,
când ar putea fi „detectată” drept celulă lezată).
 Leziuni la nivelul constituenţilor
celulari

 Alte afecţiuni ale expunerii celulei la radiaţii:

 întârzierea diviziunii celulare;
 pierderea abilităţii de reproducere celulară.
 Leziuni la nivelul constituenţilor
celulari

 Funcţionalitatea ţesuturilor este dictată de

numărul celulelor supravieţuitoare care au
abilitatea de a reînnoi populaţia celulară după
expunerea la radiaţie.
 Efectul bystander

 Experimente recente au arătat că se produc

modificări genetice într-un număr mai mare
de celule şi nu numai în cele expuse direct la
radiaţii, adică şi celulele aflate în vecinătatea
celor al căror nucleu este traversat de radiaţii
răspund.
Efectul bystander
 Efectul bystander

 Efectul bystander este definit ca apariţia de

efecte biologice la celulele aflate în
vecinătatea celor iradiate direct.
 Efectul bystander arată că celule individuale
răspund fără să fie traversate direct de
radiaţii, fapt demonstrat experimental prin
iradierea in vitro a unei singure celule şi
urmărirea indicatorilor biologici de tipul
schimb de cromatide surori, aberaţii
cromozomiale, mutaţii, transformare celulară.
Efectul bystander

Celulă iradiată
Efecte asupra celulelor
fiice ale celulei iradiate
Instabilitate iniţiată:
- schimbare de cromozomi
- mutaţii

Moarte celulară
apoptoză Comunicare între celule
Proces mitotic
întrerupt
 Efectul bystander
 Teoriile privind posibilele mecanisme de apariţie a
efectului bystander, susţinute de date
experimentale se concentrează asupra rolului
comunicărilor intercelulare şi a mecanismului
oxidativ.
 Comunicarea intercelulară permite transmiterea
informaţiilor între celulele iradiate şi cele neiradiate
direct. Acest tip de comunicare se desfăşoară într-
un timp extrem de mic după iradiere.
 Factorii eliberaţi de celulele iradiate sunt toxici
pentru celulele vecine.
 Efectul bystander

 Un mecanism asemănător sugerează că

efectele bystander in vivo sunt o consecinţă
a unui răspuns de tip inflamator indus de
radiaţii.
 Efectul bystander
 Fenomenul a fost observat şi în serviciul de
radioterapie unde efectul bystander a fost pus în
evidenţă în organe sau ţesuturi care nu au fost
iradiate.
 Un astfel de efect specific este pneumonia indusă de
radiaţii care se poate dezvolta în plămânul
contralateral neiradiat. Acest răspuns arată potenţiale
efecte neaşteptate la, sau dincolo de câmpul iradiat.
Dacă celulele afectate indirect pot contribui la efectele
adverse ale iradierii cu doze mici, estimarea riscului
este diferită. Răspunsul celulelor neiradiate creşte
probabilitatea supravieţuirii celulelor cu afectare
genomică, crescând în general riscul la doze mici.
 Deleţia cromozomială
Centromer

Parcursul
radiaţiei
ionizate Fragment
acentric
Translocaţiile cromozomiale

Parcursul
radiaţiei
ionizante
Cromozomi
Aberaţii cromozomiale
 Efectele tisulare
DEPIND DE:

Organizarea Funcţiile
Varietatea ţesuturilor asigurate
celulelor de ţesut
1. Ţesuturi
Compartimentale Interdependenţa
Legea 2. Ţesuturi ţesuturilor
B+T necompartimentale
 EFECTELE LA NIVELUL
ŢESUTULUI CUTANAT
 Conform legii Bergonie-
Tribondeau, cele mai radiosensibile
celule sunt cele din stratul bazal al
epidermului
EPIDERMIS

DERMIS
 PIELEA

• Pielea, organ radiosensibil, foarte important

pentru organism datorită funcţiilor sale;
• Una din funcţiile sale majore este aceea de
barieră fizică protectivă faţă de factorii de risc
din mediul înconjurător.
• Pielea controlează pierderea de lichide şi
electroliţi, precum şi protejează împotriva
infecţiilor.
 PIELEA

 Răspunsul cutanat la acţiunea R.I. =

DERMATITA DE IRADIERE, cu evoluţie
caracteristică în timp şi în funcţie de doză
- Eritemul apare după 2-3 săptămâni de acalmie,
însoţit de edem; se datorează modificărilor
circulatorii la nivelul dermului
 PIELEA

- Descuamare uscată datorat reducerii secreţiei

glandelor sebacee şi sudoripare;
- Descuamare umedă – eliminarea stratului
cornos al epidermului, concomitent cu producerea
unei exudaţii; se datorează spargerii flictenelor
apărute la nivelul epidermului;
 PIELEA

- Ulceraţia – pierdere de substanţă ce

pătrunde până în derm şi hipoderm;
- Necroza apare precoce datorită distrucţiei
dermului şi hipodermului sau tardiv, datorită
modificărilor circulatorii şi ale ţesutului
subcutanat.
 EFECTELE LA NIVELUL
ŢESUTULUI CUTANAT

Clinic Doza (Gy)

-       Eritem >3
-       Epilare >3
-       Descuamare uscată >8
-       Descuamare umedă >15
-       Ulceraţie >20
-       Necroză >25
 EFECTELE TARDIVE

 Atrofie epidermică şi dermică (piele fragilă);

 Ocluzia vaselor mici cu perturbarea circulaţiei
sanguine;
 Distrucţia reţelei limfatice cu limfostază
(durere, edem tardiv);
 Ulceraţie şi necroză tardivă;
 EFECTELE TARDIVE
 Hiperplazie a epidermului (hiperkeratoză);
 Hiperplazie a dermului (fibroză, cicatrici);
 Scăderea reacţiei imune a pielii cu creşterea
sensibilităţii la infecţii;
 Durere persistentă sau recurentă;
 Risc crescut de afectări maligne.
 EFECTE LA NIVELUL OCHIULUI

 Cristalinul are radiosensibilitate

crescută
 Coagularea proteinelor
apare la doze >2Gy
 CRISTALINUL

 La doze de 2-6 Gy apare afectarea cristalinului,

determinând condiţiile de formare a cataractei.
 Nu există mecanisme de refacere a celulelor de la acest
nivel. Celulele afectate migrează la polul posterior
producând opacităţi.
 Perioada de latenţă este de 2 – 35 ani, cu o medie de 8
ani.
 EFECTE LA NIVELUL OCHIULUI

EFECTE Sv în Sv/an, în
expunere ani de
scurtă expunere
Opacităţi 0,5 – 2,0 >0,1
nedetectabile

Modificări de
vedere 5,0 >0,15
(cataracta)
Efecte la nivelul sistemului
hematopoietic
 Inactivarea celulelor stem (de la nivelul
M.O.), întârzierea mitozelor celulelor în curs
de proliferare (din compartimentul de
maturare) şi afectarea celulelor sanguine
(compartimentul funcţional) conduc la o
descreştere progresivă a celularităţii
sanguine, dependentă de doză.
Efecte la nivelul sistemului
hematopoietic
Se evidenţiază la acest nivel:
a) efecte precoce:
 limfopenie;
 granulocitopenie;
 trombopenie;
 eritropenie;
 Pancitopenie
b) efecte pe termen lung:
 ineficienţa repopulării medulare;
 hematopoieză ineficientă.
 Efecte la nivelul SNC

 Rata reînnoirii celulare a neuronilor este nulă,

deci structurile S.N.C. şi S.N.P. sunt
radiorezistente.
 Efectele se datorează afectării vasculare
(modificarea permeabilităţii şi rupturi
vasculare).
 La doze extrem de mari (peste 20 Gy) se
poate produce moartea celulelor nervoase.
 Efectele iradierii asupra embrionului
uman

Zile după Perioada de Efecte

fertilizare dezvoltare
1-9 pre-implantare Cele mai probabile efecte: legea „tot sau nimic”
(moarte sau dezvoltare normală a embrionului)

10 -12 implantare Efecte letale reduse: malformaţii congenitale,

nedezvoltare intrauterină, retardare mintală
(efect predominant)
13 - 50 organogeneza Producere de malformaţii congenitale şi
retardare severă
51 - 281 fetal Efecte ale SNC; retardare severă la doze înalte
de radiaţii
toate fetal/neonatal Incidenţă crescută de cancer şi leucemie
Tabel adaptat după ICRP 60/1991
 Efectele iradierii asupra
embrionului uman

 Ca o concluzie, putem afirma că rolul

radioprotecţiei este de a preveni efectele
deterministice şi de a reduce, pe cât este
posibil, efectele stocastice.
 APOPTOZA
• Numit şi programul de moarte celulară, joacă un rol
important în restricţionarea dezvoltării a multor linii
celulare şi este un element important în dezvoltarea şi
menţinerea unui organ.
• Procesul de apoptoză se pare că este controlat de
interacţiunea unor factori intra- şi extra-celulari.
 APOPTOZA

• Proces normal în dezvoltare

• Aproximativ 0.1% din celulele corpului mor zilnic
prin apoptoză
• Defectele în apoptoză cresc riscul de cancer
 „RĂSPUNS ADAPTATIV”

„RĂSPUNS ADAPTATIV” indus de dozele mici

de radiaţii desemnează inducerea rezistenţei
celulare la efectele genotoxice cauzate de
doze mari de radiaţii aplicate ulterior.

Dozele care induc răspunsul adaptativ se

numesc DOZE ADAPTATIVE.
 „RĂSPUNS ADAPTATIV”

 Mecanismele de inducere ale răspunsului

adaptativ sunt incomplet elucidate.
 Se iau în considerare următoarele ipoteze:

1. Dozele mici de radiaţii intensifică producerea

de proteine protectoare care minimalizează
efectele de lezare indirectă ale unor doze mari
ulterioare.
 „RĂSPUNS ADAPTATIV”

2. Dozele mici de radiaţii intensifică

abilitatea de reparare a ADN şi
activitatea antioxidativă.

3. Există dovezi ştiinţifice clare privind

stimularea funcţiilor imunologice.
 Efectele pe sănătate ale
radiaţiilor ionizante
TIPURI ŞI
EFECTE

MOARTE TRANSFORMARE AMBELE

CELULARĂ CELULARĂ

DETERMINISTICE STOCASTICE ANTENATALE

Somatic Somatice si ereditare Somatice si ereditare
clinic atribuite Epidemiologic Apar la făt,
individului demostrate la nou-nascut
expus în grupuri populaţionale sau la descendenţi.