Universitatea Ecologică din București

Facultatea de Drept
Program de Studii Drept
Învățământ cu Frecvență Redusă
Anul de studii: I

Referat la disciplina: Ecologie

POLUAREA NUCLEARĂ.
Studiul de caz: accidentul de la Cernobîl

Coordonator: prof. univ. dr.Mircea Duțu Student:

Malanciuc Andrei

București 2019
Cuprins
Introducerea
Capitolul 1 Poluarea Radio-activă
1) Ce este poluarea Radio-Activă?
2) Tipuri de Radioactivitate;
Sursele naturale de radialii radioactive;
Sursele Antropice de Radiații;
3) Efectele poluării radioactive
a) Din punctul de vedere al modului de acțiune a radiației
i) Poluarea Radioactivă Directă
ii) Poluarea Radioactivă Indirectă
b) Asupra Organismului

Capitolul 2 Accidente Nucleare

Studiul de caz ”Accidentul de la Cernobâl”
Concluzii
Bibliografie

București 2019
Introducerea

În afară de poluarea biologică, industrială și chimică a solului, există azi și poluarea

radioactivă, de care se face vinovat tot omul. Experiențele nucleare efectuate în unele zone
ale Terrei, deșeuri radioactive depozitate, precum și emanațiile de la centrele nucleare unde s-
au produs accidente (cum este cea de la Cernobâl-Ucraina) reprezintă un foarte mare pericol
pentru viața oamenilor și animalelor. Cei mai periculoși radio-nucleotizi sunt cei de viață
lungă emiși de reactoarele nucleare: stronţiul 90 rezistă 28 de ani, iar cesiul 137 chiar
jumătate de secol!1

Ce este poluarea Radio-Activă?

Poluarea radioactivă este o poluare fizică a mediului, ale cărui componente, aerul,
apa, solul și subsolul, sunt contaminate în același timp.
Substanțele radioactive - radio nucleoizii, radioizotopii, izotopii radioactivi - sunt
unele din cele mai periculoase substanțe toxice
Izotopii radioactivi, din cauza instabilității nucleului, cauta sa treacă în atom stabil
prin eliminarea particulelor nucleare. Trecerea unui element radioactiv în stare de element
stabil se face prin emisie de radiații alfa, beta, gama, foarte bogate în energie. Acestea se
deosebesc, printre altele și prin puterea de penetrare până la absorbție completa.2 Astfel:
Radiațiile alfa constau din particule cu număr de ordine 2 și număr de masa 4,
încărcate pozitiv (nuclee de heliu). Ele pătrund în aer 6,5 cm, în apa 0,01 cm, iar în foi de
aluminiu 0,005 cm. În drumul lor ionizează aerul sau gazele străbătute.3
Radiațiile beta sunt formate din particule elementare de electricitate negativa –
electroni; aceștia iau naștere în momentul emisiei radioactive a unui neutron din nucleu.
Parcursul în aer a radiațiilor beta este de 20 cm; în apa 2,6 cm; în foi de aluminiu de 1 mm și
au putere de ionizare mica.4
Radiațiile gama sunt de natura electromagnetica și însoțesc dezintegrările beta și alfa;
sunt radiații ondulatorii electromagnetice de aceeași natura cu lumina si razele X, dar cu
lungime de unda mult mai mica decât a acestora. Au putere de pătrundere mai mare ca razele
1http://www.cursuri.flexform.ro/courses/L2/document/Cluj-
Napoca/grupa3/Pop_Rodica_Olivia/site/radioactivitatea.htm
2 http://www.scritub.com/geografie/ecologie/POLUAREA-RADIOACTIVA-MASURI-SI55979.php
3 Ibidem.
4 Ibidem.

București 2019
alfa și beta, străbătând placi de plumb de câțiva cm grosime și strate de aluminiu groase de
120 cm. 5

Tipuri de radioactivitate
Radioactivitatea poate fi:
Naturală- atunci când nucleul radioactiv, instabil se dezintegrează spontan emițând
atât particule cât și energie.6
Radioactivitatea naturala, componenta de baza a mediului înconjurător, este
determinata de prezenta în sol, aer, apa, vegetație, organisme animale, precum și în om a
substanțelor radioactive de origine terestra, existente în mod natural din cele mai vechi
timpuri, la care se adaugă radiația cosmica extraterestra.
Artificială(antropică) ce constă în bombardarea unor atomi cu radiații astfel
provocând descompunerea nucleelor acestora.
De exemplu prin lovirea unui nucleu de uraniu cu un neutron nucleul se va scinda în
mai multe fragmente, producând alți neutroni, cu o degajare mare de energie; aceasta energie
accelerează puternic produșii reacției, ca urmare provoacă alte scindări; aceasta este fisiunea
nucleară folosita în reactoarele centralelor nucleare, unde reacția este mereu controlata printr-
un moderator care absoarbe neutronii prea rapizi; energia nucleara degajat este captată,
evacuată și transformata în energie electrica.
.Surse de poluare radioactivă. Sursele artificiale de poluare radioactivă sunt de două
categorii: controlate şi necontrolate.
Cele controlate se referă la: acceleratorii de particule în scopul cercetărilor,
generatoarele de raze X, aparate şi instalaţii de uz casnic (radioterapeutică, aparate de
televiziune), surse legate de reacţii nucleare (reactori nucleari bazaţi pe fisiune nucleară),
radioizotopi utilizaţi în diverse laboratoare.
Sursele necontrolate se referă la: căderi radioactive rezultate din experienţele
nucleare, deşeuri radioactive rezultate din activităţile economice şi din cercetare.

Sursele naturale de radialii radioactive:

5 Ibidem.
6http://www.cursuri.flexform.ro/courses/L2/document/Cluj-
Napoca/grupa3/Pop_Rodica_Olivia/site/radioactivitatea.htm

București 2019
-radiația cosmica - formata din protoni, neutroni si mezoni;
-minereurile radioactive din sol;
-emanații de radiu din roci.

Sursele Antropice de Radiații

Aceste surse de radiații pot fi:
- zonele de extracție și preparare de minereuri de uraniu, sau de thorium;
- depozitarea necorespunzătoare a materialelor rezultate radioactive;
- accidente sau avarii la instalațiile nuclearo-electrice, nucleare, la vapoare,
submarine, avioane cu încărcătura nucleara;
- experiente militare nucleare;
- instalațiile de producere și accelerare de particule, necesare studiului structurii
materiei și pentru producerea de izotopi artificiali;
- instalațiile de control defectoscopic (cu raze X sau izotopi radioactivi) din industria
constructoare de mașini, construcții civile etc.
- deșeurile radioactive tratate sau depozitate incorect, din centralele nuclearo-
electrice.
Exista numeroase surse de poluare, de importanta secundara, cu activități mici care
însă cumulate pot deveni deosebit de periculoase. Dintre acestea, la nivel mondial, trebuie
menționate 3321 unități nucleare în economie si viata sociala (industrie, spitale, șantiere,
cercetare, învățământ etc.) care utilizează cca 6000 de aparate generatoare de raze X; cca 510
instalații cu surse gamma de iridium sau cobalt pentru controlul nedistructiv industrial
(activitatea totala 20 000 curie); cca 300 000 surse radioactive diferite (cu activitate mica
intre 2 microcurie si câteva sute de milicurie) utilizate in diferite procese industriale (măsurat
grosimi sau nivele in rezervoare, controlul proceselor tehnologice etc.).7

7 Ibidem.

București 2019
Efectele poluării radioactive
Dozimetria radiațiilor nucleare reprezintă activitatea unei surse radioactive și se
măsoară prin numărul de dezintegrări pe secundă. Doza de radiații absorbită reprezintă
energia transmisă de radiații unui kilogram din mediu. Doza biologică este doza absorbită
înmulțită cu afectivitatea biologică. Doza maxima admisibilă stabilită de Comisia Științifică a
O.N.U. este de 0.3 rem/săptămâna sau de 3 rem în 3 săptămâni. Doza biologică integrală este
doza primită de întregul organism, adică produsul dintre doza biologică și masa corpurilor. 8

Efectele poluării radioactive.

Din punctul de vedere al modului de acțiune a radiației
Din punctul de vedere al modului de acțiune al radiațiilor, poluarea poate fi de două categorii:
1- Poluare radioactivă directă, atunci când omul inhalează aerul poluat. Acest tip este
provocat fie datorită accidentelor de la reactorii nucleari sau uzinele atomo-electrice, fie
printr-un război atomic. Se cunosc, până în prezent, aproximativ 170 de accidente nucleare
serioase, dintre care cel de la Cernobâl este mai cunoscut şi mai apropiat de noi. Un real
pericol îl constituie centrala atomo-electrică de la Koslodui, Bulgaria.
2- Poluare radioactivă indirectă – începe prin căderile radioactive din atmosferă şi
depunerea lor pe sol, pe culturile agricole etc. Aceste depuneri se concentrează în lungul
lanțurilor trofice, după următorul traseu: aer-sol-culturi-ierburi și ape -animale- om.

Efectele asupra Organismului

Efectele fiziologice ale radiațiilor depind de:
- intensitatea ionizării produse;
- intensitatea radiației emise;
-însușirile absorbante ale organismului.
La vârsta de 60 de ani un om acumulează în medie între 5-10 rem la nivelul mării şi
de zece ori mai mult la altitudini mari. 9

8 Profesor Ramona Mihalache;STUDIU PRIVIND POLUAREA RADIOACTIVĂ ŞI EFECTELE EI ASUPRA

SĂNĂTĂŢII, P.3
9 Ibidem.

București 2019
 Principalele manifestări patologice sunt:
- leziuni cutanate;
- leziuni oculare cu opacifierea cristalinului;
- sterilitate temporară sau definitivă;
- embrionii iradiați în primele trei luni de sarcină conduc la malformații congenitale;
- copiii iradiați ”in utero” manifestă retardare mintală;
- scăderea accentuată a inteligenței;
- localizare de cancer.

Efectele radioactivității asupra omului. S-a constatat că populația este supusă unei
radiații naturale de 100-150 mremi (mremul fiind unitatea de radiații care produce aceleași
efecte biologice ca şi un roentgen de radiații X). Omul poate suporta o radiație de până la
1000 mreni, însă Comisia Internațională de Protecție contra Radiațiilor a stabilit norma
maximă admisibilă de 5000 mremi/ind./an. Efectele fiziologice ale radiației se manifestă prin
diverse tulburări: ameţeli, dereglări intestinale ce pot merge până la decese. Efectele directe
se manifestă prin arsuri diverse. De asemenea, radiațiile se comportă ca agenți cancerigeni
sau mutageni. Mai întâi rezultă o alterare a cromozomilor, apoi o modificare a codului
genetic.
Efectele genetice ale radiațiilor. Sunt dependente de doză, debitul dozei, tipul
radiației, viteza diviziunii celulare, numărul cromozomilor, reversibilitatea leziunilor
cromozomale.
La nivel celular, efectele radiațiilor sunt foarte variate, ele determinând încetinirea sau
blocarea diviziunii celulare, pierderea definitivă a capacității de diviziune și chiar moartea
celulelor. Sub influența radiațiilor ionizante se produc diferite tipuri de restructurări
cromozomiale, inversii, translocații, duplicații10
Radiațiile ionizante și biosfera. Prin contaminarea radioactivă a mediului are loc pătrunderea
substanțelor radioactive în organismele vegetale, animale şi umane, producându-se un fenomen de
10 Iuliana ILIESCU,POLUAREA RADIOACTIVĂ, P.2

București 2019
iradiere internă, datorită prezenței unor izotopi radioactivi (I 131, Sr90, Cs137). Radiațiile afectează
materialul biologic în mod variat, însă efectul cel mai critic este cel la nivelul informației genetice,
adică la nivelul ADN-ului. În mod natural, o parte din leziunile ADN-ului sunt reparate cu ajutorul
unui echipament enzimatic complex din celula vie. Este vorba despre așă-numitul “proces reparator al
ADN-ului”. O altă parte a leziunilor provoacă modificări în structura și numărul cromozomilor din
celulă, precum şi a genelor, astfel că celula vie suferă mutații sau, în cazul unor doze mari de iradiere,
efectul acestora poate fi letal.11
Leziunile la nivelul ADN-ului, provocate de radiațiile ionizante, au ca efect transformarea
proto-oncogenelor în oncogene, fapt ce determină apariția de cancere. Inducția de cancere este primul
efect somatic tardiv al radiațiilor. De asemenea, la femeile însărcinate, radiațiile ionizante determină,
mai ales în primele luni de sarcină, modificări genetice la nivelul embrionilor şi al fătului, care pot
duce la apariția unor malformații la copiii nou-născuți.
Important este faptul că nu există doze-limită sub care radiațiile sunt total inofensive. Există
numai doze de risc redus.

Capitolul 2 Accidente Nucleare

11 Ibidem, p.2

București 2019
 Deși reprezintă o amenințare constantă pentru rasa umană, centralele nucleare sunt
foarte răspândite, iar pe întreg globul există 437 de astfel de construcții, care au un rol bine
definit, anume de a furniza 5,7% din energia electrică din lume. Pentru că centralele nucleare
sunt proeminente, accidentele nucleare nu pot fi evitate. Incidentele minore pot fi rectificate
cu ceva mai multă ușurință, dar atunci când incidentele ample au loc, impactul poate fi
catastrofic. Pentru că accidentele nucleare sunt evenimente majore care și-au pus amprenta
asupra istoriei, în acest articol facem o incursiune în trecut și vă prezentăm cele mai
dezastruoase accidente nucleare din istorie și impactul lor devastator.12
Accidentul nuclear de la Cernobîl
Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în Centrala
Atomoelectrică Cernobîl, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o
explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala
electrică se afla la 51°23′23″N, 30°5′58″E, în apropiere de orașul părăsit Pripiat, Ucraina.
Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un
nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei
și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost
puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din
precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.13

Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de

energie nucleară, încetinind extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului sovietic să
devină mai puțin secretos. Acum statele independente – Rusia, Ucraina și Belarus – au fost
supuse decontaminării continue și substanțiale. E dificil de estimat un număr precis al
victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic
a îngreunat numărarea victimelor. Listele erau incomplete și ulterior autoritățile sovietice au
interzis doctorilor citarea „radiație” din certificatele de deces. O eventuală tentativă de
decelare a contribuției radiației emise din cauza accidentului la mortalitatea prin cancer în
populația fostei Uniuni Sovietice e complicată de faptul că nu se cunoaște cu precizie nici
măcar incidența naturală a multor tipuri de cancer, arhivistica medicală în U.R.S.S. fiind, în
mod vădit, extrem de primitivă, atât înainte cât și după accident.

12 http://referate.wyz.ro/referate/accidente-nucleare.html

13 https://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_nuclear_de_la_Cernob%C3%AEl

București 2019
 Pernicioasei și proverbialei secretomanii a regimului sovietic i se adaugă deci, pentru
a complica și mai mult o eventuală tentativă de estimare cu o precizie satisfăcătoare a
numărului de victime afectate, în timp, de cancer, ca urmare a radioactivității emise cu ocazia
accidentului, o serie de alți factori precum imposibilitatea determinării precise a dozei
încasată de diversele segmente demografice afectate (deplasarea norului radioactiv n-a fost
monitorizată și anunțată populației deasupra căreia acesta se afla la fiecare moment, drept
pentru care oamenii nu s-au putut proteja, rămânând în case, pentru a diminua contaminarea
și doza încasată), realitatea geopolitică fluidă (migrație internă și emigrație a populației
potențial afectată) produsă de dezintegrarea statului sovietic, complicația adusă de o creștere
a incidenței cancerului în populația fostei Uniuni Sovietice din alte motive decât
radioactivitatea produsă de accident, ca urmare a degradării condițiilor sociale și de viață ale
populației după dezintegrarea federației: după dezintegrarea statului sovietic, pe fondul
sărăcirii populației și ca urmare a liberalizării comerțului și publicității la articole gen alcool
și tutun, incidența maladiilor sociale gen alcoolismul și a comportamentelor de risc precum
fumatul a crescut, fapt care a condus în mod natural și la creșterea incidenței bolilor
provocate de acestea, printre care se află și cancerele (oral, gastric și hepatic, când e vorba de
alcoolism, pulmonar și altele, când e vorba despre fumat).

La populația care a intervenit inițial pentru limitarea consecințelor dezastrului (așa-

numiții „lichidatori”), stresul provocat de teama de îmbolnăvire de cancer a indus uneori
comportamente de risc care au condus la deces înainte ca un cancer, provocat sau nu de
iradierea în timpul intervenției, să apară (cazul tânărului de 26 de ani Andrei Tarmosian, mort
de ciroză, după 24 de ani de la accidentul de la Cernobîl, la vârsta de 50 de ani, ca urmare a
consumului excesiv de alcool, este citat de anumiți autori).14

Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională

pentru Energie Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de
decese directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000
de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei
forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticați
în 2002.15

14 http://referate.wyz.ro/referate/accidente-nucleare.html
15 https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/cernobil-povestea-dezastrului-din-urss

București 2019
 Deși în Zona de Excludere a Cernobîlului anumite zone restrânse vor rămâne
închise, majoritatea teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare și activitate
economică.

Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul nr. 4 a suferit o explozie

catastrofală a cazanelor sub presiune de abur din componența acestuia, care a declanșat un
incendiu, o serie de explozii adiționale și fluidizare nucleară. Accidentul de la Cernobîl
a degajat între cinci și zece ori mai mult material radioactiv decât cel de la Fukushima
(Japonia), de mai multe ori cantitatea de radiații emise de bombele de la Hiroșima și
Nagasaki, dar mai puțin de 1 % decât au aruncat în atmosferă testele nucleare de suprafață ale
armelor nucleare, până la interzicerea acestora efectuării în atmosferă.

Victime imediate și pe termen lung

În afară de cele câteva zeci de victime imediate ale exploziei și expunerii

masive a personalului centralei și anumitor „lichidatori”, din cele câteva mii de copii care s-
au îmbolnăvit de cancer tiroidian (un cancer tratabil), până în anul 2013, cel puțin 16 au
murit. Incidența cancerului tiroidian a rămas însă mai ridicată chiar și în 2013 în anumite
regiuni din Rusia, Ucraina și Belarus, asta la mai bine de două decenii de la accident.
Numărul suplimentar (față de numărul normal la populația generală ne-expusă) de leucemii și
limfoame apărute la cei care au intervenit pentru limitarea dezastrului („lichidatorii”) a fost
mic, fapt care încurajează specialiștii să spere că în deceniile care vor urma, numărul
suplimentar de tumori solide (cancerele mai cunoscute) va fi și el mic la aceștia (lichidatori),
și asta cu atât mai mult la populația fostei Uniuni Sovietice care se presupune că a fost expusă
ca urmare a contaminării solului și aerului pe traiectoria de deplasare a norului radioactiv.

Până acum, studiile Organizației Mondiale a Sănătății nu au putut decela o creștere a

incidenței tumorilor solide în populație, probabil pentru că expunerea fiind relativ mică,
creșterea, câtă este, se „îneacă” sub micile variații naturale ale incidenței de fond. În cel mai
rău caz se consideră că va avea loc o creștere de 1 % a prevalenței cancerelor în populație, un
risc suplimentar aparent minor deci, în comparație cu prevalența naturală a cancerului în
populație (care ea este de aproximativ 45% (aproape unul din doi bărbați primește un
diagnostic de cancer în decursul vieții) pentru bărbați și aproximativ 38% pentru femei).

București 2019
 Cifra procentuală aparent mică a creșterii prevalenței cancerelor, de numai 1 %,
ascunde totuși o fațetă mult mai puțin încurajată a realității consecințelor accidentului, în
măsura în care aceasta se traduce, în cifre absolute, în mai multe zeci de mii de indivizi care
vor face probabil cancer și de asemenea vor muri, ca urmare a accidentului de la Cernobîl.16

Concluzii

Am convenit ca prin radioactivitate artificiala sa înțelegem prezenta în mediul

înconjurător a unor radionuclizi care își datorează existenta activității omului. Evident, cele
mai importante activități umane care au dus la contaminarea mediului înconjurător cu
substanțe radioactive artificiale sunt, în ordinea amplorii efectelor, exploziile nucleare in
atmosfera și energetica nucleara. În afara acestora, practic toate aplicațiile fenomenelor
nucleare în scopuri practice duc, conștient sau accidental, la răspândirea unor substanțe
radioactive în mediu

16 http://www.anpm.ro/accidente-nucleare

București 2019
Bibliografie
 Iuliana ILIESCU, POLUAREA RADIOACTIVĂ, accesat la adresă http://www.ecos-
magazine.com/uploads/1/2/2/0/122036/poluarea_radioactiva.pdf la data de
28/12/2018
 Profesor Ramona Mihalache;STUDIU PRIVIND POLUAREA RADIOACTIVĂ ŞI
EFECTELE EI ASUPRA SĂNĂTĂŢII, Editura Carminis Pitești, Pitești.

Resursele Web
1. Disponibil la următoare adresă
https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/cernobil-povestea-
dezastrului-din-urss accesat la data de 29/12/2018
2. Disponibil la Următoare adresă http://www.anpm.ro/accidente-nucleare
accesat la data de 29/12/2018
3. Disponibil la următoare adresă : http://referate.wyz.ro/referate/accidente-
nucleare.html accesat la data de 29/12/2018
4. Disponibil la următoare adresă
https://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_nuclear_de_la_Cernob%C3%AEl accesat la
data de 28/12/2018
5. Disponibil la următoare adresă
http://www.cursuri.flexform.ro/courses/L2/document/Cluj-
Napoca/grupa3/Pop_Rodica_Olivia/site/radioactivitatea.html Accesat la data de
28/12/2018
6. Disponibil la următoare adresă
http://www.scritub.com/geografie/ecologie/POLUAREA-RADIOACTIVA-MASURI-
SI55979.php Accesat la data de 28/12/2018

București 2019