RADIOACTIVITATEA

NATURALA SI ARTIFICIALA

Clasa:a X-a C
Elevi:
Gradina Lorela
Lovin Aurelian
Popa Ramona
Serban Mihaela
 Radioactivitatea este un fenomen fizic prin care nucleul
unui atom instabil, numit și radioizotop, se transformă spontan
(dezintegrează) degajând energie sub formă de radiatii diverse
(alfa, beta sau gama), într-un atom mai stabil. Prin dezintegrare
atomul pierde și o parte din masă. Termenul de radioactivitate a
fost folosit pentru prima dată de Marie Curie.
Pentru a înțelege fenomenul de radioactivitate trebuie să
pornim de la structura atomului care are în centru un nucleu în
jurul căruia orbitează electronii. Nucleul este format din particule
încărcate pozitiv protomi și particole neutre neutroni, denumite
generic nucleoni. Toți atomii unui element chimic au același
număr de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. În
funcție de numărul de nucleoni elementul chimic are mai multe
specii numite izotopi.
În interiorul nucleului acționează două tipuri de forțe : forța de
respingere dintre protoni (de natură electrică) și forța de atracție
dintre nucleoni (de natură nucleară). Când cele două forțe sunt în
echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conțin neutroni
în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este
instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații.
RADIOACTIVITATEA DE ORIGINE
NATURALA
Radioactivitatea de origine naturala este
prezenta in intreg mediu inconjurator.
Radiatia poate ajunge la Pamant din
spatiu cosmic, Pamantul insusi este
radioactiv, iar radioactivitatea naturala
este prezenta in alimentatie si in aer.
Fiecare dintre noi este expus la radiatia
naturala intr-o masura mai mare sau mai
mica.
 1. RADIATIA COSMICA
Originea radiatiei cosmice este un subiect in discutie. Unii
specialisti sunt de parere ca ar veni, in special, din galaxia noastra,
altii ca ar venii din afara ei. Radiatiile de origine nedeterminata sunt
practic constante ca numar, dar cele care vin de la Soare sunt emise
in timpul eruptiilor solare. Numarul particulelor cosmice care intra in
atmosfera Pamantului este afectat si de campul magnetic al acestuia:
mai multe intra pe la poli decat pe la ecuator. Cand patrund in
atmosfera, particulele din radiatia cosmica sunt absorbite de ea in
mod gradat, astfel ca doza descreste pe masura ce scade altitudinea.
In Romania doza anuala datorita radiatiei ce vine din spatiu cosmic
este in medie de aproximativ 300 µSv(Sievert este o unitate de măsură
derivată a sistemului SI, folosită în măsurarea diferitelor doze echivalente de
radiații absorbite. ).Deoarece cele mai multe persoane traiesc la
altitudini joase, din acest punct de vedere exista o variatie mica a
dozei anuale, dar exista o variatie de la 280 µSv pe an in nordul
Scotiei, din cauza cresterii in altitudine. Nu se prea poate face mare
lucru pentru a micsora expunerea la radiatia cosmica, deoarece ea
patrunde usor prin cladirile obisnuite.
 2. RADIOACTIVITATEA
ALIMENTELOR
In aer, alimente si apa sunt prezenti si alti radionuclizi din
seriile uraniului si toriului, in particular plumb-210 si poloniu-
210; aceasta iradiaza tesuturile interne ale corpului. Potasiu-40
este introdus in corp o data cu alimentele si reprezinta sursa
majora de iradiere interna, cu exceptia produselor de
dezintegrare ale radonului. Un numar de radionuclizi, cum ar fi
carbonul-14, sunt creati in atmosfera de radiatiile cosmice, iar
acestia contribuie si ei la iradierea interna. Se estimeaza ca
doza data de aceste surse de iradiere interna este de 370 µSv
pe an, in Romania, din care potasiu-40 contribuie cu 170 µSv.
Nu exista informatii despre variatiile individuale, dar continutul
de potasiu-40 al corpului se poate controla biologic si variaza
cu cantitatea de grasime. 
Exista mici posibilitati de modificare a expunerii interne date
de acesti radionuclizi inhalati si integrati, cu exceptia evitarii
oricaror alimente sau a apei cu un ridicat continut de
radioactivitate.
 RADIOACTIVITATEA DE ORIGINE
ARTIFICIALA
Experiențele de bombardare cu raze α au dus în 1934 la o nouă
descoperire de importanță primordială. Este vorba de radioactivitatea
artificială descoperită de soții Frederic și Irene Joliot-Curie, ginere și
fiică ai descoperitorului poloniului și radiului. În 1934 aceștia au supus
unui bombardament cu raze α niște foițe de aluminiu. Au observat
faptul că în timpul bombardamentului, aluminiul emitea neutroni. Când
bombardamentul înceta, foițele de aluminiu încetau și ele să mai
emită neutroni, însă foițele de aluminiu continuau să emită o radiație
asemănătoare cu razele β.
După multe cercetări, soții Joliot-Curie au lămurit ce se întâmpla: sub
acțiunea razelor α, nucleul de aluminiu se transmuta într-un nucleu de
fosfor radioactiv care nu exista în natură.
În același mod, prin transmutarea elementului magneziu și bor soții
Joliot-Curie au obținut un radiosiliciu și respectiv un radioazot.
Descoperirea posibilității de a crea pe cale artificială izotopi radioactivi
ai celor mai felurite elemente au avut un răsunet deopotrivă de mare
ca și descoperirea radioactivității naturale cu 36 de ani în urmă.
Punând această idee în practică, fizicianul Ernico Fermi a bombardat
vreo 60 de elemente diferite și 40 dintre ele au dat naștere unor
izotopi radioactivi artificiali, cu timpi de înjumătățire cuprinși între
câteva secunde și câteva zile.
 1. TRATAMENTE MEDICALE
Instalatiile de radiatii X (Röntgen) folosite in spitale si in clinici sunt,probabil,
cele mai cunoscute surse de radiatie artificiala. Ele sunt folosite intr-o larga
varietate de procedee de diagnostic, de la simple radiografii ale toracelui la
studii dinamice complicate ale inimii. O radiografie a toracelui va transfera
plamanului un echivalent al dozei de 20 µSv. Pacientilor li se pot administra
siradionuclizi cu scopuri de investigatie, unul dintre cei mai mult folositi fiind
tehnetiul-99 m (metal de tranzitie), care are un timp de injumatatire scurt si se
foloseste la o gama larga de examinari, cum ar fi tomografii ale creierului sau
ale oaselor.Radiatiile se mai utilizeaza si in scopuri terapeutice. Una dintre
principalele metode de tratare a cancerului este, in mod paradoxal, aceea de a
radia puternic tesuturile maligne, impiedicand astfel functionarea
celulelor tumorii. In terapia externa sunt utilizate in mod frecvent radiatii X de
mare energie sau radiatii gamma date de sursele de cobalt-60. Sunt necesare
doze absorbite foarte puternice si pot fi prescrise cateva zeci de gray(unitate
de masura). Se mai folosesc fascicule de neutroni sau alte radiatii ionizante. In
scopuri terapeutice radionuclizii se pot administra, asa cum este cazul iodului-
131, pentru tratamentul cancerului tiroidian.Desi folosirea in medicina a
radiatiilor ofera pacientilor beneficii directe enorme, ea contribuie prin
intermediul lor la doza pe care o primeste populatia ca intreg. Se estimeaza ca
echivalentul dozei efectiv mediu datorat procedurilor medicale este de 250 µSv
pe an. Difernta fata de o estimare anterioara de 500µSv se datoreaza in primul
rand unei aprecieri mai bune si nu unei reduceri a expunerii. Petru o populatie
de 56 de milioane aceasta reprezinta o doza colectiva in jurul a 14000 Sv-om.
S-ar putea modifica aceasta doza totala reducand doza la pacienti individuali
sau frecventa tratamentelor radiologice, dar cu grija pentru a nu micsora
beneficiile asupra pacientilor.
 2. EXPUNERE PROFESIONALA
  Radiatia de origine artificiala este larg folosita
in intreaga industrie, in primul rand pentru
controlul proceselor si al calitatii produselor, in
scopuri diagnostice in stomatologie si in
medicina veterinara si, in sfarsit, ca mijloc
important de studiu in colegii, universitati si
altele. In consecinta exista un
numar considerabil de mare de persoane
expuse la radiatie ionizata in procesul muncilor,
in plus fata de cele din medicina sau din
industria energetica nucleara.Numarul total de
persoane din Romania catalogate ca lucrand cu
radiatii este de aproximativ 35000.
Simbol de Avertizare a
existenţei substanţelor
reactive depozitate în
recipienţi protectori
Simbolul de pericol nou
de avertizare pentru
elemente deosebit de
radioactive