Proiect la fizică

RADIAȚII NUCLEARE

Elaborat: Spînu Că tă lina

Profesor: Panico Laurenția
  Ce este radiația?

În univers există milioane de tipuri de materie formate în principal din aproximativ

100 de substanțe de bază, denumite elemente. Cea mai mare parte a atomilor care
compun aceste elemente sunt stabili, dar sunt și câțiva atomi instabili. Aceștia, ca de
exemplu, uraniul, thoriul, radiul sunt răspândiți pretutindeni în natură. Atomii
instabili tind să atingă starea de stabilitate prin emisia de radiații.

Radiația este definită ca find emisia și propagarea în spațiu a unor unde

electromagnetice sau a unor particule. Emisia este însoțită de un transport de energie
pe care, în contact cu materia, o cedează total sau parțial acesteia. Radiația poate lua
forma particulelor alfa sau beta, razelor X sau gama numindu-se în general "radiație
ionizată". Materialele care emit aceste radiații sunt numite materiale radioactive.

Radioactivitatea naturală este definită ca find proprietatea nucleelor de a se

dezintegra spontan prin emisia unor radiații de tip alfa, beta sau gama. Se poate
realiza o radioactivitate artificiaă, în laborator, prin bombardarea unor nuclee stabile
cu neutroni sau alte particule.
  Radiația Nucleară

Radiația nucleară este emisia spontană de particule sau radiații sau ambele în același
timp. Aceste particule și radiații provin din dezintegrarea anumitor nuclizi care le
formează. Scopul energiei nucleare este dezintegrarea structurilor interne ale atomilor
pentru a genera energie prin procesul de fisiune nucleară. În timpul procesului,
cantități infime de materie încetează să mai existe și se transformă, în schimb, în
cantități enorme de energie.

Dezintegrarea radioactivă apare în nuclei instabili. Adică, cei care nu au suficientă

energie de legare pentru a ține împreună nucleele. Antoine-Henri Becquerel a
descoperit radiațiile din întâmplare. Mai târziu, prin experimentele lui Becquerel,
Madame Curie a descoperit alte materiale radioactive. Există două tipuri de radiații
nucleare: radioactivitatea artificială și cea naturală.

Radioactivitatea naturală este radioactivitatea care apare în natură datorită lanțului de

elemente radioactive naturale și a surselor neumane. A existat întotdeauna în mediu.
Radioactivitatea naturală poate fi, de asemenea, crescută în următoarele moduri:

 Cauze naturale. De exemplu, erupția vulcanică.

 Cauze umane indirecte. De exemplu, săpatul subteran pentru a construi
fundația unei clădiri sau dezvoltarea energiei nucleare.

Pe de altă parte, radioactivitatea artificială este toată radiația radioactivă sau ionizantă
de origine umană. Singura diferență dintre radiațiile naturale și radiațiile provocate de
om este sursa sa. Efectele celor două tipuri de radiații sunt aceleași. Un exemplu de
radioactivitate artificială este radioactivitatea produsă în medicina nucleară sau
reacțiile de fisiune nucleară în centralele nucleare pentru a obține energie
electrică. În ambele cazuri, radiația ionizantă directă este radiația alfa și degradarea
beta formată din electroni.
  Radiațiile nucleare din centralele electrice

O centrală nucleară este o instalație industrială care folosește energia nucleară pentru
a genera electricitate. Face parte din familia centralelor termice, ceea ce înseamnă că
folosește căldura pentru a genera electricitate. Această căldură provine din fisiunea
unor materiale precum uraniul și plutoniul. Funcționarea centralelor nucleare se
bazează pe utilizarea căldurii pentru acționarea turbinelor prin acțiunea
vaporilor de apă, care sunt conectate la generatoare. Un reactor de fisiune nucleară
este o instalație care poate iniția, menține și controla reacțiile în lanț de fisiune și are
suficiente mijloace pentru a elimina căldura generată. Pentru a obține vapori de apă,
se utilizează ca combustibil uraniu sau plutoniu. Procesul poate fi simplificat în cinci
etape:

 Fisiunea uraniului are loc într-un reactor nuclear, eliberând multă energie
pentru a încălzi apa până când se evapora.
 Aburul este livrat către setul generatorului de turbină cu abur prin bucla de
abur.
 Odata acolo, lamele turbinei se rotesc și mută generatorul sub acțiunea
aburului, transformând astfel energia mecanică în energie electrică.
 Când vaporii de apă trec prin turbină, acesta este trimis în condensator, unde se
răcește și se transformă într-un lichid.
 Ulterior, apa este transportată pentru a obține din nou abur, închizând astfel
circuitul de apă.

Reziduurile de fisiune ale uraniului sunt depozitate în interiorul fabricii, în bazine

speciale de beton din materiale radioactive.
  Efecte benefice ale radiației

Cunoscând radiațiile, le putem utiliza și controla în deplină siguranță în beneficiul

omenirii. Începând cu anul 1950 radiația a fost utilizată din ce în ce mai mult în
diagnosticări și tratamente medicale, întrucât este ușor de detectat radiația emisă de
radioizotopi. Astfel au loc milioane de teste medicale, utilizând tehnica medicinii
nuclear prin care se afirmă sau se confirmă diagnostice: se localizeaza și se descriu
tumori, adeseori eliminând necesitatea intervenției chirurgicale. De asemenea, cu
ajutorul radiațiilor emise de radioizotopi se tratează în zilele noastre cancerul.
Radiațiile distrug celulele canceroase și previn multiplicarea lor. Acest tratament este
numit radioterapie. Radiațiile sunt utilizate în tratarea a cel puțin 50% din cazurile
de cancer în fiecare an, jumătate de milion de oameni din mai mult de 80 de țări sunt
tratați de cancer utilizând această metodă.

Și în industria alimentară s-au găsit metode eficace de conservare a alimentelor,

utilizand radiațiile. Iradierea este mai eficientă decât utilizarea produselor chimice, ea
asigurând menținerea calităților nutritive ale alimentelor. Radioizotopii utilizați în
cantități mici prelungesc durata de utilizare a alimentelor. Ei distrug paraziții,
insectele, bacterille și microorganismele care produc alterarea alimentelor.

Astăzi, conservarea alimentelor prin metoda iradierii este practicată într-o serie de
țări ale lumii: CSI, Ungaria, Belgia, Cehia, Anglia, Canada.

Radiațiile mai sunt utilizate în domeniul medical și farmaceutic la: sterilizarea

instrumentelor chirurgicale, dezinfectarea bandajelor, a mănușilor, seringilor și la
prepararea unor produse farmaceutice.
  Efectele radiațiilor nucleare asupra omului
Cu toate că sunt inodore şi invizible, radiaţiile nucleare pot avea consecinţe extrem de
grave asupra sănătăţii omului, putând chiar provoca decesul în câteva ore. Efectele
radiaţiilor nucleare asupra omului depind de câţiva factori foarte importanţi:
cantitatea de radiaţii primită de victimă, locul care a fost iradiat şi vârsta persoanei
expuse.

Ce se întâmplă aşadar cu persoanele iradiate? În caz de doză mare – 6 sieverţi la

Cernobâl - decesul este o consecinţă sigură. Între 4 şi 4,5 sieverti, jumătate din
persoane mor. Radiaţiile ard pielea, distrug sistemul nervos central, măduva osoasă şi
celulele digestive. În plus, întregul sistem imunitar se prăbuşeşte. Încă de la o
expunere de peste un Sievert, apar primele simptome: greţuri, vomă, hemoragii
interne. Toate aceste efecte sunt cauzate de moartea celulelor.

Dacă iradierea este medie, celule reuşesc să supravieţuiască dar se alterează AND-ul
lor lucru care poate declanşa apariţia unor cancere ani sau chiar zeci de ani după
expunerea la radiaţii. Cele mai frecvente forme de cancer sunt leucemia - cel de sânge
deci - cancerul de tiroidă şi mai târziu, cel de plămâni sau de piele care pot apărea şi
40 de ani după iradiere. Pentru moment nu s-a demonstrat că ar exista un risc
ereditar via o alterare a spermatozoizilor sau a ovocitelor.

În sfârşit, impactul unor doze mici de radiaţii - sub 0,3 Sieverti - este greu de măsurat,
nu se poate spune obiectiv cum îi răspunde organismul uman. În afară de posibilitatea
de a face cancer, se mai evocă cataractele, bolile cardiovasculare şi dereglarea
sistemului central nervos.

Specialiştii mai afirmă că nu suntem toţi egali în fata radiatilor, există persoene mai
radiosensibile şi alte mai radiorezistente. Şi vârsta joacă un rol important. Astfel, la un
fetus, organism deci în plină diviziune celulară, consecinţele pot fi dramatice: există
riscuri de malformaţii, motorii sau mentale, foarte mari. Copiii riscă să dezvolte
cancere la tiroidă în timp ce la persoanele în vârstă, mecanismele de reparare a
leziunilor sunt mai puţin eficiente.
  Ce facem în cazul unui atac nuclear
Cum te poţi feri de radiaţii? În afară să te închizi într-un local ca să eviţi pe cât se
poate inhalarea de particule iradiate, nu există multe soluţii. În schimb cancerul la
tiroidă poate fi evitat prin înghiţirea unor pastile de iod. Leacul trebuie să fie însă
administrat în jumătatea de oră ce urmează expunerii la razele nucleare. Iodul are
particularitatea de a satura tiroida, iodul radioactiv nemaiputând atunci să se fixeze
pe glandă.

– Dacă sunteți în aer liber când are loc o detonare, protejați-vă de explozie din spatele
a ceea ce ar putea oferi protecție. Întindeți-vă cu fața în jos pentru a proteja pielea
expusă de căldură și de materialele care pot zbura din cauza suflului. Evitați să vă
atingeți ochii, nasul și gura, dacă este posibil. Dacă vă aflați într-un vehicul, opriți-vă
în siguranță și aplecați-vă în interiorul vehiculului.

– După trecerea undei de șoc, intrați în cel mai apropiat și cel mai bun loc de adăpost
pentru a vă proteja de potențialele căderi. Veți avea la dispoziție 10 minute sau mai
mult pentru a găsi un adăpost adecvat.

– Fiți la curent cu instrucțiunile actualizate de la oficialii de intervenție în caz de

urgență. Dacă vi se recomandă să evacuați, ascultați informații despre rute, adăposturi
și proceduri.

– Dacă ați evacuat, nu vă întoarceți până nu vi se spune că este sigur să faceți acest
lucru de către oficialii locali.

– Faceți planuri pentru a rămâne cu prietenii sau familia în caz de evacuare

Zonele exterioare, vehiculele, casele mobile NU oferă un adăpost adecvat.

Căutați subsoluri sau centrul clădirilor mari cu mai multe etaje.
  Evenimente tragice în istoria omenirii
Accidentul nuclear de la Cernobîl

Accidentul nuclear de la Cernobîl, Ucraina a fost un

accident major în centrala nucleară, pe data de 26 aprilie
1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a
centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei
înconjurătoare. Acest dezastru este considerat ca fiind cel
mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a
îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale
Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic
contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60 % din
precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.

Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi

Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi, Japonia a

avut loc la data de 11 martie 2011 la centrala electrică
atomică Fukushima din Japonia, care constă din 3
reactori nucleari, ca urmare a cutremurului din
nord-estul țării de la ora 14:46, urmat de un tsunami de
mari proporții. După explozia de la reactorul 2 s-a
anunțat un incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în revizie). De la acesta
provine acum creștere puternică a radioactivității direct în atmosferă.

Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki

Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki au constat în două atacuri

nucleare implicând aruncarea a două bombe atomice produse de Statele Unite ale
Americii, asupra a două orașe din Japonia, Hiroshima și Nagasaki, la sfârșitul celui de-
Al doilea război mondial. La momentul lansării celor două bombe atomice – deși
războiul din Europa se terminase prin capitularea necondiționată a Germaniei –
Japonia și Statele Unite ale Americii
se aflau încă în stare de război. La 6
august 1945 bomba atomică cunoscută
ca "Little Boy" a fost aruncată deasupra
orașului Hiroshima, iar trei zile mai
târziu, la 9 august 1945, cea de-a doua
bombă atomică, cunoscută ca
"Fat Man", a fost detonată deasupra
orașului Nagasaki.