POLUAREA RADIOACTIVĂ

ALICE COMAN
XI E
În afară de poluarea biologică, industrială și chimică a solului, există
azi și poluarea radioactivă, de care se face vinovat tot omul.
Experimentele nucleare efectuate în unele zone ale Terrei, deșeuri
radioactive depozitate, precum și emanațiile de la centrele nucleare
unde s-au produs accidente (cum este cea de la Cernobîl-Ucraina)
sunt un foarte mare pericol pentru viața oamenilor și animalelor.

Cei mai periculoși radionuclizi sunt cei de viata lunga emisi de

reactoarele nucleare: stronțiul (90) rezistă 28 de ani, iar cesiul (137)
50 de ani. Aceste elemente radioactive se concentreaza în sol, de
unde trec ușor la plante și animale. De pildă, în zonele nordice ale
Europei și Americii, acolo unde s-au facut experimente nucleare,
lichenii depozitează cesiu radioactiv, iar renii, care se hranesc cu
licheni, depozitează la randul lor izotopi. Consumând carne de ren,
laponii s-au încarcat cu izotopi radioactivi de zeci de ori mai mult
decât alte populații nordice, care n-au fost contaminate nuclear.
 Radiațiile sunt o formă de manifestare a energiei.
Radioactivitatea este fenomenul de emisie
spontană a unor radiații de către nucleele unor
atomi. Pentru întâia oara radiațiile au fost puse in
evidență de savantul H. Becquerel in 1896 care a
descoperit că uraniul emite in mod natural raze.
Ulterior soții Curie au studiat amănunțit această
problemă. Pe atunci nu erau cunoscute efectele
cancerigene ale radiațiilor.
Marie Curie, care s-a expus o perioadă îndelungată
în timpul cercetărilor sale surselor radioactive, a
murit in anul 1934 de leucemie, la fel și fiica ei.
Radiațiile au efecte și utilizări foarte diverse. Ele pot
fi folosite în diagnoza și tratarea unor boli dar in
doze ridicate efectele radiațiilor sunt negative
asupra organismului. Substanțele radioactive emit
trei tipuri de radiații: alfa, beta si gama.
Sursele naturale de radiatii radioactive:
– radiația cosmică – formată din protoni, neutroni și mezoni
– minereurile radioactive din sol
– emanații de radiu din roci
Surse de radioactivitate artificiala:
– bombele nucleare
– experimentele nucleare
– centralele nucleare
– industria aeronautică
– deșeurile radioactive
– expunerile medicale (radiografii, tratamente cu raze X,
iradieri cu cobalt radioactiv)
– accidentele nucleare
Radioactivitalea poate fi:
– naturală – când nucleul radioactiv,
instabil, se dezintegrează spontan, emițând
atât particule cât și energie;
– artificială – constă în bombardarea unor
atomi cu radiații provocând
descompunerea nucleelor acestora.;
energia nucleară degajată este captată,
evacuată și transformată în energie
electrică.
Efectele poluării radioactive
asupra organismului uman:

– leziuni cutanate (radiodermite);

– leziuni oculare cu opacifierea
cristalinului;
– sterilitate temporară sau definitivă,
în funcție de doză;
– iradierea în primele trei luni de
sarcină duce la malformanții
congenitale;
– retard mintal sever;
– cancer: leucemie, cancer tiroidian,
mamar, pulmonar etc.
Omul, ultima verigă a lanţului trofic, preia aceste elemente poluate ce pătrund
în tubul digestiv după absorbţia alimentelor animale şi vegetale poluate
radioactiv. Acest proces este posibil datorită fenomenului de substituire între
elementele radioactive şi cele de care organismul are nevoie. Aşa, de
exemplu, când peştele, legumele, laptele conţin chiar urme de Sr90, vasele
fixează o parte din acesta, confundându-l cu Ca. Aşa se face că în oasele
copiilor ce se hrănesc cu peşte s-a găsit Sr90 în cantităţi mai mari decât la
părinţi.

Acest pericol este cu atât mai mare, cu cât substanţele radioactive sunt
remanente, organismul uman neputând distruge aceste elemente. Iradierile
experimentale au arătat că numeroase specii vegetale şi animale prezintă o
mare variabilitate a rezistenţei lor faţă de doza letală, organismele cele mai
rezistente fiind bacteriile, iar cele mai puţin rezistente, mamiferele superioare,
inclusiv omul. Radiosensibilitatea variază cu vârsta indivizilor, organismele
tinere şi embrionii fiind mult mai sensibile. De asemenea, expunerea cronică
la radiaţii reduce longevitatea indivizilor, precum şi diminuarea coeficientului
de creştere naturală