EFECTE BIOLOGICE ALE

RADIATIIOR.
METODE DE PROTECTIE

PROIECT BIOFIZICA
 CUPRINS

1. Noţiuni generale privind radiaţiile

2. Radiatiile infrarosii
3. Radiatiile ultraviolete
4. Radiatiile x sau raze Röentgen
5. Metode de protectie
6. Bibliografie
 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND
RADIAŢIILE

 RADIAŢIA reprezintă energia emisă de o sursă şi transmisă prin

spaţiu sub formă de unde sau particule.
 În viața de zi cu zi întâlnim diferite tipuri de radiații atât neionizante -
cum ar fi lumina, undele radio, microunde - cât si ionizante - razele X,
gamma, etc.
 După de natura lor, radiaţiile se împart în două categorii:

 radiaţii electromagnetice: undele din domeniul radio, TV, radar,

microunde, infraroșii, luminoase, ultraviolete, razele X, gamma,
cosmice;
 radiaţii corpusculare: electroni, protoni, neutroni, alfa.
oDupă energia transportată, radiaţiile pot fi:
 radiaţiile neionizante: undele din domeniul radio, TV, radar, microunde,
infraroșii, luminoase, ultraviolete;
radiaţiile ionizante: particule sau unde electromagnetice cu o lungime de undă
de maximum 100 nanometri (o frecvență de minimum 3 × 1015 Hertz) capabile să
producă ioni, direct sau indirect - razele X, gamma, radiații cosmice.
 Radiaţiile ionizante apar atunci când există o sursă de radiaţii.
 Sursele naturale

 radiaţia cosmică – particule de energie înaltă (nuclee grele, particule

alfa, protoni și electroni) şi radiaţii gamma provenite din spaţiul
cosmic, care bombardează Pământul în mod continuu
 radiaţia terestră – se datorează substanţelor radioactive (uraniu toriu
şi potasiu), care există în roci şi sol.
 radon – element radioactiv în stare gazoasă, existent în mediu, care
are o contribuţie majoră la fondul natural terestru de radiaţii;
 radiaţia naturală din interiorul organismului – radionuclizi
pătrunşi în organism prin inhalare (radon), ingestie (potasiu-40) sau
prin piele.
 Este important de semnalat faptul că însuşi omul creează o
radioactivitate naturală suplimentară prin activitatea socio-economică
– exploatări miniere, materiale de construcții.
 Sursele artificiale
 expuneri medicale – include expunerea persoanelor supuse
examinărilor de diagnostic, procedurilor intervenționale şi
radioterapiei. Utilizarea radiațiilor în medicină constituie cea mai
importantă sursă artificială de expunere la radiații a populației;
 expuneri la alte surse create de activitatea umană cum ar fi
testarea armamentului nuclear în atmosferă, producerea energiei
electrice, utilizarea industrială a radiaţiilor, transportul şi depozitarea
materialelor nucleare, etc.
 Cele mai cunoscute tipuri de radiații ionizante sunt: radiaţiile alfa,
radiaţiile beta, radiaţiile gamma, razele X şi neutronii.
 Radiațiile neionizante nu au suficientă energie pentru a deteriora
ADN-ul în același mod ca radiațiile ionizante, dar sunt capabile să
transfere energie la țesut sau material, de exemplu, prin încălzire.
Acesta este modul în care funcționează cuptorul cu
microunde. Radiațiile neionizante sunt compuse din câmpuri electrice
și magnetice, de exemplu din microunde și unde radio, precum și din
câmpuri de joasă frecvență generate de aparate electrice și cabluri
electrice.
 Cele mai cunoscute tipuri de radiatii neionizante sunt: undele din
domeniul radio, TV, radar, microunde, infraroșii, luminoase,
ultraviolete
 RADIAŢIILE INFRAROŞII
(IR)
o Domeniul IR începe imediat după vizibil, dar există oameni şi animale
care pot să vadă chiar radiaţii aparţinând spectrului IR. Radiaţiile IR
sunt produse, în general, de corpuri calde.
o Efecte asupra organismului uman:
 efect asupra circulaţiei: vasodilataţie, intensificare a schimburilor
dintre celule prin amplificarea fenomenelor osmotice şi creşterea
debitului sanguin. Aceasta provoacă un edem papilar, care contribuie
la protejarea epidermei de acţiunea IR.
 stimulează activitatea pielii
 pot acţiona şi asupra durerilor, calmându-le, fie prin acţiunea
inhibitoare directă asupra nervilor afectaţi, fie prin acţiune asupra
sistemului circulator
 acţionează asupra secreţiilor glandulare şi asupra metabolismului
general
 IR sunt folosite în afecţiunile sistemului lacunar, dureri abdominale,
toracice, articulare, plagi ale pielii.
 Expunerea la IR cu 0,75 μm < λ < 1,5μm produce leziuni oculare:
fotofobii, opacificări progresive ale cristalinului, paralizie a irisului,
dezlipire a retinei, cataracte.
 RADIATIILE ULTRAVIOLETE
o Radiaţiile UV au valori ale lungimilor de undă mai mici decât 400 nm.
Radiaţiile UV au efecte biologice deosebite justificând astfel utilizarea
procedurilor terapeutice de iradiere cu aceste radiaţii, fie ca atare, fie
după o prealabilă administrare de substanţe fotosensibilizante.
o Efecte asupra organismului uman:
 modifică procentul de calciu şi fosfor din sânge
 se produce o hiperleucocitoză, urmată de o leucopenie
 scăderea glicemiei
 activează circulaţia şi măresc capacitatea eritrocitelor de a fixa
oxigenul
 presiunea arterială coboară mai ales la hipertensivi
 printre cele mai importante radiaţii UV enumerăm pe cea de 280 nm
sub acţiunea căreia se formează vitamina D2, antirahitică
 cele de 260 nm au un puternic efect bactericid.
 RADIATIILE X SAU RAZE
RÖENTGEN
 Radiatia X este o radiatie electromagnetică cu lungime de undă extrem
de mică, în medie de 10.000 de ori mai mică decât cea a luminii.
 Producerea radiatiei X se face în tubul de raze- tubul Coolidge.

 Efecte asupra organismului uman:

 A.D.N-ul este tinta preferată a radiatiilor, adică materialul genetic

 cu cât un tesut este mai tânăr cu atât el este mai sensibil şi vulnerabil

 la stadiul de embrion actionează legea: tot sau nimic. Oul trăieste

normal sau moare;
 la stadiul de organogeneză în primele trei luni se produc malformatii
grave;
 fătul mai mare de 3 luni este mult mai putin radiosensibil.
 METODE DE PROTECTIE
 Radiația ionizantă este capabilă să producă o serie de efecte biologice în funcție de
doza radiației și radiosensibilitatea țesuturilor. . În cazul expunerii la radiații
ionizante, prognosticul vital depinde atât de doza radiației, cât și de gradul de
afectare a ţesuturilor cu radiosensibilitate mare precum măduva osoasă sau epiteliul
tubului digestiv, iar efectele pot apărea la scurt timp de la iradiare (efecte
deterministice) sau după un interval mai îndelungat (efecte stocastice). Luând în
considerație efectele biologice ale radiațiilor ionizante, de-a lungul timpului au fost
elaborate diverse măsuri de protecție, măsuri ce implică protecție fizică, chimică și
biologică.
1. Protecţia fizică se realizează prin situarea sursei radioactive (în cazuri controlate,
desigur) la distanţe cât mai mari, prin petrecerea unui timp minim în apropierea
sursei, şi prin folosirea unor ecrane protectoare. Ecranele protectoare sunt
confecţionate din diferite materiale, în funcţie de tipul radiaţiei. Astfel, radiaţiile α
pot fi oprite cu ajutorul unei foi de hârtie, radiaţiile β cu ecrane de plastic şi Al, iar
radiaţiile X şi γ pot fi încetinite şi parţial absorbite prin folosirea unor ecrane de Pb.
Plumbul poate fi folosit pentru toate tipurile de radiaţii ionizante (inclusiv alfa şi
beta).
2. Protecţia chimică, pornind de la constatarea că
un ţesut este cu atât mai radiosensibil cu cât este
mai bazic, mai cald, mai oxigenat şi mai hidratat,
se face protecţia chimică ce urmăreşte să Șorț din cauciuc plumbat pentru
deshidrateze organele radiosensibile, să micşoreze radioprotecție.
temperatura organismului şi să diminueze
metabolismul, să dezoxigeneze organismul, să
inhibe sau să fixeze radicalii liberi proveniţi în
urma radiolizei apei. Pentru aceasta, se
administrează substanţe chimice radioprotectoare,
înaintea iradierii, care măresc radiorezistenţa
organismului. Există radioprotectori hidrosolubili
(cisteamina) şi liposolubili (derivaţi ai
pirogalolului şi naftolului). Printre substanţele
radioprotectoare se numără şi vitaminele, acizii
nucleici, hormonii, histamina, serotonina.
3. Protecţie biologică se realizează prin
administrarea imediat după iradiere a unor
preparate și macromolecule biologice precum
sânge sau plasmă, care au potențial de refacere
celulară. Unii pacienți pot necesita și transplant de
celule viabile de măduvă roșie pentru restaurarea
funcţiei hematopoetice.
 BIBLIOGRAFIE

 https://www.medlife.ro/articole-medicale/cum-pot-afecta-radiatiile-org
anismul-uman.html
 https://prezi.com/zvrptchhn7oo/efectele-biologice-ale-radiatiilor-nucle
are/