POLUAREA

RADIOACTIVĂ

Cebanu Maxim
Burcovschi Mirela
 .

Radioactivitatea este un fenomen fizic prin care nucleul unui atom

instabil, numit și radioizotop, se transformă spontan, degajând
energie sub formă de radiații diverse (alfa, beta sau gama), într-un
atom mai stabil.

Radioactivitatea poate fi:

-naturală - când nucleul radioactiv, instabil, se dezintegrează spontan, emitând atât
particule cât și energie;
-artificială - constă în bombardarea unor atomi cu radiații provocând descompunerea
nucleelor acestora;
 Sursele naturale de radioactivitate:
-radiația cosmică - formată din protoni, neutroni și mezoni;
-minereurile radioactive din sol;
-emanații de radiu din roci.
Sursele de radioactivitate artificiala:
-bombele nucleare;
-experimentele nucleare;
-centralele nucleare;
-industria aeronautică;
-deșeurile radioactive;
-expunerile medicale (radiografii, tratamente cu razeX, iradieri cu cobalt radioactiv);
-accidentele nucleare.
Poluarea radioactivă este produsă de substanţele radioactive şi reprezintă contaminarea artificială a mediului cu radiaţii ce depăşesc anumite niveluri. Poluarea radioactivă afectează
toate componentele mediului contaminând atât mediul natural cât şi cel artificial. Astfel, sunt supuse poluării radioactive factorii naturali (ai mediului cu rol
existenţial: apa, atmosfera, solul. )
Apa- este poluată radioactiv în mare măsură ca urmare a exploziilor nucleare experimentale, a deversărilor produşilor radioactivi din centralele atomo-nucleare, a ploilor acide.
Poluarea atmosferei are, de asemenea, ca sursă principală exploziile nucleare experimentale, cel mai redutabil deşeu radioactiv fiind plutoniul care îşi păstrează jumătate din
virulenţă peste 200 de secole.
reziduri radioactive de la centralele nucleare

Surse de poluare radioactiva a apelor naturale:

-caderile radioactive care se produc in urma exploziilor nucleare
-experimentale sau a accidentelor de la centralele nucleare
-industria extractiva a materialelor radioactive

Cele mai importante măsuri împotriva poluării apei sunt următoarele:

-construirea de baraje;
-epurarea apelor reziduale;
-construirea de bazine speciale de colectare a deşeurilor şi reziduurilor, pentru a împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafaţă
 În atmosferă au fost puse peste 100 substanţe poluante dintre care mai importante sunt:
dioxidul de sulf şi oxizii de azot care împreună cu apa daunaştere ploilor acide ce conţin acid sulfuric şi
azotic; acestea ard ţesuturile superficiale ale plantelor, determinând în cele din urmă uscarea acestora.;
irită organele de simţ;
hidrocarburile florurate sau clorurate, care afectează stratul de ozon cu rol în filtrarea şi reţinerea
radiaţiilor ultraviolete;
alţi oxizi, dar mai ales anhidrida sulfurică, care în condiţii de umiditate atmosferică şi în prezenţa unui
strat de aer cald, îmbogăţeşte atmosfera subformă de aerosoli, formând un compus toxic numit smog
(ceaţă). Acesta îngreunează respiraţia vieţuitoarelor şi diminuează expunerea la soare (fotosinteza).

Poluarea solului este strâns legată de poluarea aerului şi a apei. Ea se produce însă, mai ales, cu
pesticide şi îngrăşăminte chimice pe bază de azot şi fosfor. O
parte dintre acestea sunt luate de plante şi astfel ajung în corpul animalelor şi al
omului, alterând funcţia diferitelor organe. Cei mai periculosi radionuclizi sunt cei cu viata lunga, cum
sunt: strontiu-90 (26 de ani) si cesiu-137 (30 de ani), dar importanta au si iodul-131, bariul-140, ceriul-
144, ruteniu-160 si altii emisi de reactoarele nucleare si care contribuie la radiatia gama globala.
 CONSECINȚELE POLUĂRII RADIOACTIVE

-Asupra oamenilor: arsuri și cancere ale pielii, cataracte și alte boli ale retinei,
suprimarea sistemului imunitar, agravarea incidentelor legate de bolile
infecțioase;
- Asupra plantelor: scăderea fotosintezei, scăderea schimbului eficient de apă,
scăderea suprafeței frunzelor;
- Asupra ecosistemului acvatic: reducerea ratei de supraviețuire, reducerea
producției de fitoplancton, reducerea capacității reproductive la pești, crabi,
amfibieni și a capacității larvare.
 Accidentul de la Cernobîl
Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în Centrala Atomoelectrică Cernobîl, pe data de 26 aprilie
1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei
înconjurătoare.
Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale
Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate
aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-
sovietice oficiale.
Urmările accidentului...
Conform statisticilor, peste 200.000 de oameni au fost grav afecțati de radiațiile de la Cernobîl. 25.000 dintre aceștia
au murit. Victimele au făcut parte cu precădere dintre cei 800.000 de soldați, pompieri și muncitori care au fost trimiși
de autoritățile sovietice să lichideze efectele dezastrului. Aceștia au fost nevoiți să intervină cu mijloace rudimentare,
lipsiți de protecție adecvată.