Energia nucleară

Energie nucleară, numită şi energia atomică este definită ca energia eliberată în procesele
care afectează nucleul atomic. Energia nucleară este eliberată prin reacţii nucleare de fisiune şi de
fuziune sau prin dezintegrare radioactivă.

Vreme de decenii, radiaţiile ionizate au constituit doar o curiozitate de laborator, cunoscută

numai câtorva iniţiaţi. Descoperirea radioactivităţii artificiale şi apoi aceea a fisiunii uraniuli, în
deceniul al patrulea al acestui secol, au dat un puternic imbold cercetărilor de fizică nucleară. Pentru
marele public, energia nucleară a ieşit însă din anonimat abia după aruncarea celor două bombe
atomice în 1945 asupra Japoniei.

Constuirea reactorilor nucleari şi posibilitatea de a utiliza aceste instalaţii pentru a produce

energie electrică în cantitate mare, au transferat apoi problema cercetării radiaţiilor, şi odată cu
aceasta şi problema protecţie contra radiaţiilor, în plin domeniu industria şi economic.

Creşterea necontenită a numărului de reactori nucleari şi a puterii acestora necesită aplicarea

unor măsuri de securitate pentru a evita eventualele accidente şi consecinţele lor ca de exemplu cel
de la Windscale, Anglia în octombrie 1957 când au fost eliminate în mod accidental în atmosferă
importante substanţe radioactive care au produs contaminarea solului, a producţiei agricole şi a apei
potabile din întreaga regiune.

Prin poluare, sau contaminare, radioactivă, se înţelege prezenţa nedorită sau accidentală, a
materialelor radioactive, în interiorul sau la suprafaţa unor factori de mediu (cum sunt apa, aerul,
alimentele) sau în organisme vii situaţie în care se depăşeşte conţinutul radioactiv natural propriu al
produsului respectiv.

Una din principalele surse de poluare radioactivă a globului pământesc îşi avea provenienţa
în exploziile nucleare din atmosferă.

Dacă la 16 iulie 1945 în deşertul Alamogordo, statul New Mexico a avut loc prima explozie
experimentală a unei bombe atomice lucrurile nu s-au oprit aici şi la 6 august 1945 ora 8:15 la
Hiroshima în Japonia explodează prima bombă aruncată asupra populaţiei, ca măsură militară de
distrugere, pentru ca în 9 august 1945 să explodeze cea de-a doua bombă atomică la Nagasaki. În
urma acestor două explozii bilanţul a fost:

1
 Hiroshima Nagasaki

Morţi 78.150 23.753

Dispăruţi 13.983 2.924

Răniţi 37.425 23.345

Atinşi de arsuri 235.650 89.025

În 1956 existau în evidenţa spitalelor 6000 de bolnavi la Hiroshima şi 3000 de bolnavi la

Nagasaki cu sechele după iradiere, care necesitau diferite tratamente, la momentul actual în lume
existând aproximativ 300000 de persoane ca victime ale exploziilor nucleare.

La 22 ianuarie 1954 marinarii vasului “Fukuriumarii no.5” au sesizat un fenomen neobişnuit,

globul de foc al exploziei termonucleare de pe atolul Bikini. Drept urmare toţi membrii echipajului şi
peştele prins au fost afectaţi de cenuşa radioactivă atât la suprafaţă cât şi în interiorul organismului.

Altă urmare a acestei explozii a fost căderea ploilor radiactive în luna mai a aceluiaşi an,
radioactivitatea menţinându-se la un nivel măsurabil până în septembrie1954.

Imediat după 1954 L. Pauling a demonstrat că izotopul C 14 apare în mod artificial cu o

frecvenţă crescândă, depunându-se pe sol. Tot el a atras atenţia asupra prezenţei izotopului Sr 90 în
depunerile atmosferice de pe teritoriul S.U.A.

Poluarea radioactivă a atras atenţia pentru prima oară în mod deosebit în anul 1965 la Salt
Lake City în Statele Unite ale Americii, când nouă adolescenţi au fost internaţi în spital datorită unor
noduli anormali ai glandei tiroide. Anchetarea cazurilor a condus la constatarea că aceşti copii, cu 15
ani în urmă (1950), au suferit consecinţele unor depuneri atmosferice radioactive provenite de la
poligonul din Nevada, aceste depuneri conţinând izotopul I-131.

Studii recente au arătat că datorită tuturor cauzelor de poluare radioactivă, doza de radiaţii pe
cap de locuitor a crescut în ultimii 20 de ani de 5 până la 10 ori.

Iradierea îndelungată, chiar cu doze mici, poate produce leucopenii, la malformaţii

congenitale, pe când iradierea cu doze mari duce la accentuarea leucopeniei, la eriteme, la hemoragii
interne, căderea părului, sterilitatea completă iar în cazurile extreme produce moartea.

Printre principalele surse de poluare radioactivă se numără:

a) Utilizarea practică în industrie, medicină, cercetare a diferitelor surse de radiaţii nucleare,

care, ca materiale radioactive, se pot răspândi necontrolate în mediu

b) Exploatări miniere radioactive, la extragere, prelucrare primară, transport şi depozitare, pot

contamina aerul, prin gaze şi aerosoli, precum şi apa prin procesul de spălare

2
 c) Metalurgia uraniului sau a altor metale radioactive şi fabricarea combustibilului nuclear,
care prin prelucrări mecanice, fizice, chimice, poate cuprinde în cadrul procesului
tehnologic şi produşi reziduali gazoşi, lichizi sau solizi şi stocarea, transportul eventual
evacuarea lor pot determina contaminarea mediului

d) Instalaţiile de rafinare şi de retratare a combustibilului nuclear

e) Reactorii nucleari experimentali sau de cercetare, în care se pot produce industrial noi
materiale radioactive

f) Centralele nuclearoelectrice care poluează mai puţin în cursul exploatării lor corecte, dar
mult mai accentuat în cazul unui accident nuclear

g) Exploziile nucleare experimentale, efectuate îndeosebi în aer sau în apă şi subteran, pot
contamina vecinătatea poligonului cât şi întregul glob, prin depunerea prafului şi aerosolilor
radioactivi, generaţi de către ciuperca exploziei

h) Accidentele în transportul aerian, maritim, feroviar sau rutier a celor mai felurite materiale
radioactive.

Principalele elemente ce contribuie la poluarea radioactivă sunt clasificate şi după gradul de

radioactivitate după cum urmează:

a) Grupa de radiotoxicitate foarte mare: 90Sr, 226Ra, 210Po, 239Pu

b) Grupa de radiotoxicitate mare: 45Ca, 89Sr, 140Ba, 131I, U natural

c) Grupa de radiotoxicitate medie: 24Na, 32P, 60Co, 82Br, 204 Tl, 22Na, 42K, 55Fe

Grupa de radiotoxicitate mică: 3H, 14C, 51Cr, 201Tl

Clasificarea
efectelor
biologice

Precoce Eritem, leucopenie, epilaţie

Efectele Întârziată Cancer de piele, osteosarcom

somatice bine
conturate

Precoce Tulburări neuro-vegetative

Efectele Întârziată Leucemie, cancer tiroidian

somatice
stochastice

3
 Prima generaţie Malformaţii ereditare şi congenitale; reducerea
natalităţii

Generaţiile Malformaţii recesive, diminuarea capacităţii

Efecte genetice
următoare imunobiologice

Dublarea necesităţilor de energie electrică, la fiecare 12-13 ani, a făcut să crească brusc
interesul pentru reactorii nucleari, impunând dezvoltarea centralelor nuclearoelectrice, creştere
competitivităţii energiei electrice de origine nucleară şi ridicarea continuă a performanţelor atinse de
reactorii acestor centrale, ca temperatura şi presiunea agentului transportor de căldură, a puterii
instalate pe unitatea de masă a zonei active a reactorului. Însă fără măsuri de radioprotecţie
corespunzătoare, reactorii nucleari pot produce şi

a) contaminarea parţială a mediului ambiant şi anume

- a atmosferei, prin produsele de fisiune volatile ca 131I, 133Xe

- a apei folosită ca agent de răcire

- a solului din vecinătatea care se contaminează cu produse de fisiune

b)o mare cantitate de deşeuri radioactive, a căror evacuare pune probleme grele

pentru a evita contaminarea mediului în care se face evacuarea.

Această sursă de energie - energia nucleară – a fost adusă la cunoştinţă omenirii prin forţa
distructivă şi va fi multă vreme privită cu teamă şi suspiciune, întâmpinând destule obstacole în
drumul dezvoltării ei în scopuri paşnice. De aceea se impune familiarizarea maselor largi cu
probleme nucleare, întrucât aplicaţiile paşnice ale energiei nucleare se dovedesc esenţiale pentru
progresele şi evoluţia societăţii umane.

Aplicaţiile energiei nucleare

Energia nucleară are multiple aplicaţii ce pot fi sistematizate astfel:

Aplicaţii militare

 Arma nucleară

 Propulsia nucleară (submarine, portavioane etc.)

Aplicaţii civile

 Producerea de energie electrică şi/sau termică (termoficare, căldură de proces)

 Utilizarea radioizotopilor şi a radiaţiilor nucleare (alfa, beta şi gama) în agricultură şi

industria alimentară, medicină (diagnostic şi tratamentul cancerului), industrie (gamagrafie,
detectori, trasori, etc), cercetarea ştiinţifică (trasori, datare, poluarea mediului, etc).

4
Industriile care utilizează radioizotopi şi radiaţii nucleare sunt:

 Industria automobilelor, la testarea calităţii oţelurilor

 Aviaţie, la detectarea defectelor la motoarele cu reacţie

 Mine şi petrol, la identificarea şi evaluarea cantităţilor de petrol, gaze naturale şi minereuri

 Industria ambalajelor, la măsurarea grosimii tablei de aluminiu pentru doze

 Industria constructiilor, la detectarea defectelor în suduri

 Constructii de autostrăzi, la măsurarea densităţii straturilor de material

Energia nucleară în România

În 1955 se constituie, în România, Comitetul pentru Energie Nucleară, organism ce funcţiona pe

lângă Consiliul de Miniştri al RPR. [1] Doi ani mai târziu este pus în funcţiune reactorul nuclear de
cercetări VVR-S de la Măgurele iar în 25 noiembrie 1961 se înfiinţează organismul de reglementare
în domeniul nuclear.

Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.1299/13.06.1968 privind organizarea şi funcţionarea

Comitetului pentru Energia Nucleară se instituie elaborarea programului nuclear naţional având ca
obiectiv industrializarea energiei nucleare prin construirea în ţarǎ, pânǎ în 1980, a unor unitǎţi
nucleare însumând 1000 MWe. Acest comitet primeşte rolul de autoritate de reglementare, autorizare
şi control, asigurând urmărirea realizării programului. HCM nr.1301/1968 stabileşte componenţa
Comitetului pentru Energia Nucleară, numindu-l pe Horia Hulubei preşedinte al noii instituţii.

Decretul Consiliului de stat nr.870/30.12.1969 stabileşte organizarea şi funcţionarea

Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară. Pentru asigurarea în ţară a bazei materiale se
înfiinţează Institutul de Tehnologii Nucleare (1971). România se aliniază la reglementările
internaţionale - intră în vigoare Acordul de Garanţii Nucleare cu Agenţia Internaţională pentru
Energie Atomică de la Viena (INFCIRC/180) (1972). Doi ani mai târziu este emisă Legea
Nr.61/1974 pentru dezvoltarea activităţilor nucleare şi apar imediat primele reglementări naţionale
privind securitatea nucleară şi protecţia fizică.

În 1976, ca Preşedinte al CSEN este numit Cornel Mihulecea şi va păstra această funcţie până în
1990, când noua conducere din România îi cere demisia. La începutul anilor 70 România purta
negocieri pentru cumpărarea de reactoare nucleare energetice atât cu Canada cât şi cu Uniunea
Sovietică, evaluând aspectele tehnologice.

Reactoarele cu uraniu natural şi apǎ grea CANDU au fost alese pe motive politice.[necesită citare]
Pentru a nu fi supusǎ la presiuni politice din partea furnizorilor de tehnologii şi materiale nucleare,
România dorea o tehnologie care să-i asigure o independenţǎ totalǎ. Deoarece îmbogăţirea uraniului

5
era o tehnologie ţinută sub embargo, România a apreciat că tehnologia de obţinere a apei grele era
mult mai accesibilǎ

CNE Cernavodă

Istoria acestei centrale nucleare începe la sfârşitul anilor 60 când România a fǎcut prima
tentativă de a cumpǎra reactori CANDU. Din cauza dificultǎţilor economice create de inundaţiile din
anii 1960, 1962 şi 1970, proiectul a fost amânat.

În anul 1977, România şi Canada au semnat un acord de cooperare privind utilizarea energiei
atomice în scopuri paşnice şi au început negocierile pentru realizarea reactorilor CANDU. În
decembrie 1978 a fost semnat un contract de licenţǎ pentru tehnologia CANDU. Tot atunci au fost
semnate contracte pentru servicii de inginerie, asistenţǎ tehnicǎ şi servicii de procurare necesare
pentru realizarea părţii nucleare (reactorul CANDU) a Unitǎţii 1 de la Centrala Nucleară de la
Cernavodă. Corporaţia pentru Dezvoltarea Exporturilor din Canada (EDC) şi băncile private au
deschis o linie de credit de 1 miliard de dolari canadieni, restul costurilor urmând a fi acoperit printr-
un acord de barter cu produse româneşti.

Aprobarea amplasǎrii Centralei nuclearo-electrice Cernavodǎ, cu 4 unitǎţi de câte 660 MWe

fiecare, în amplasamentul Cernavodǎ a fost datǎ prin decret al Consiliului de Stat, în ianuarie 1979.
Excavaţiile în roca de calcar s-au executat în condiţii grele în iarna anului 1978, şi s-au finalizat în
aprilie 1979. Prima unitate de la CNE Cernavodǎ urma a fi pusǎ în funcţiune în 1985. La sfârşitul
anului 1989, prima unitate era realizatǎ doar în proporţie de 40-50%. În cursul anului 1990, Guvernul
Român a invitat o misiune de experţi din partea AIEA (misiune PRE-OSART) sǎ inspecteze şantierul
de la Cernavodǎ pentru a constata în ce mǎsurǎ lucrările executate îndeplineau cerinţele standardelor
internaţionale de securitate nuclearǎ şi calitate. Misiunea AIEA a constatat deficiente serioase şi a
recomandat finalizarea primului grup, restul fiind trecut în conservare.

În august 1991 RENEL şi Consorţiul AECL – Ansaldo (AAC) au semnat un contract pentru
finalizarea Unitǎţii 1, pusă în funcţiune în 1996. Unitatea 2 a fost finalizatǎ şi pusă în funcţiune în
2007. Unitǎţile 3, 4 şi 5 sunt în conservare. Din cauza ofertelor costisitoare făcute de firmele
occidentale ce au capacitatea financiară de a investi într-un astfel de proiect, atenţia României s-a
îndreptat către China.

Industria nucleară

Combustibilul nuclear

România a fost o ţara bogatǎ în resurse minerale, printre care şi uraniu. Primele cercetări de
evidenţiere a unor zăcăminte de uraniu au fost efectuate în nordul Carpaţilor Apuseni de geologii
germani, spre sfârşitul celui de al II-lea razboi mondial. Sfârşitul celui de al II-lea razboi mondial a
gasit România în tabǎra aliaţilor, dar cu toate acestea a trebuit sǎ plǎteascǎ Uniunii Sovietice

6
despǎgubiri de război. Printre produsele luate din România în contul despǎgubirilor de rǎzboi a
figurat şi uraniul, care a fost folosit în programul nuclear sovietic.

Societatea Sovrom-Kvartit a exploatat toate zăcămintele de uraniu identificate în România

pânǎ în anul 1965, minereul fiind trimis în URSS. Dupǎ 1965, exploatarea minereului de uraniu a
fost preluată de Trustul de Metale Rare din Bucureşti, iar minereul uranifer extras a fost stocat în
halde depozit în vederea utilizǎrii ulterioare.

Începând din anul 1976, activitatea de dezvoltare tehnologică în domeniul combustibilului

nuclear s-a extins la nivel pilot, încercându-se imitarea combustibilului CANDU pe baza
informaţiilor sumare din documentaţia de licenţǎ furnizatǎ de AECL-Canada. În anul 1996, pe baza
asistenţei tehnice din partea firmelor canadiene AECL şi Zircatec fabrica de la Piteşti a fost
retehnologizatǎ şi calificată sǎ producǎ combustibil CANDU.

Apa grea

Apa grea a fost un obiectiv principal al programului nuclear românesc. Cercetarea pentru
tehnologia apei grele a fost realizată la Secţia V-a Cluj a Institutului de Fizică Atomică. În anul 1970
se decide construirea unei uzine pilot pentru apǎ grea la Govora, obiectiv numit ulterior Uzina G.
Directorul acestei uzine a fost numit dr. ing. Marius Sabin Peculea. Acest colectiv a pus la punct
tehnologia de producere a apei, folositǎ la uzina ROMAG de la Drobeta Turnu Severin.

Echipamente pentru CNE

Pe lângă capacităţile de producere a apei grele şi a combustibilului nuclear au fost construite

şi alte mari unitǎţi industriale: rafinarea zirconiului şi fabricarea de componente din aliaje de
zirconiu, fabricarea de componente grele pentru reactori, etc. Redimensionarea programului nuclear
dupǎ 1990 a condus la dispariţia cererii şi închiderea majoritǎţii acestor capacitǎţi.

Impactul asupra mediului

În România, controlul gospodăririi în siguranţă a combustibilului uzat şi a deşeurilor

radioactive este realizat de către CNCAN

7
 BIBLIOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org/wiki/Energia_nuclear%C4%83_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Centrala_Nuclear%C4%83_de_la_Cernavod%C4%83

http://www.arhiconoradea.ro/Info%20Studenti/Note%20de%20curs/Ionescu%20Gh/1%20SISTEME
%20ENERGETICE%20IN%20CONSTRUCTII/8%20ENERGIA%20NUCLEARA.pdf

http://www.nuclearelectrica.ro/wp-content/uploads/2017/01/Proiect-final_grupa-1-11.pdf

http://www.anpm.ro/ro/beneficiile-utilizarii-energiei-nucleare-in-scopuri-pasnice

https://dokumen.tips/documents/energia-nucleara-55e72903c9253.html