Efecte ale exploziilor nucleare

De Rad Amalia-Cosmina

Pentru a cunoaste efectele exploziilor nucleare, trebuie sa cunoastem in primul rand exploziile nucleare
in sine.

Explozia nucleară este o eliberare masivă de energie dintr-o reacție nucleară de mare viteză. Reacția
poate fi fisiunea nucleară, fuziunea nucleară sau o combinație în mai multe trepte a acestora.
Exploziile nucleare în atmosferă sunt asociate cu ciuperca nucleară, deși norii în formă de ciupercă pot
apărea și datorită exploziilor chimice, și este posibil ca o explozie nucleară să nu formeze acești nori.
Exploziile nucleare produc mari cantități de radiație și deșeuri radioactive.
I.Istoric
Circa 500 de explozii nucleare au fost efectuate în atmosferă înainte de semnarea Tratatului de limitare
a testelor nucleare din 1963 prin care statele ce aveau arme nucleare au fost de acord să se abțină de la
efectuarea de explozii nucleare în atmosferă, sub apă sau în spațiu. Tratatul permitea însă exploziile
subterane de catre AIEA (Agentia Internationala pentru Energie Atomica).
Tratatul de interzicere totală a testelor nucleare inclusiv cele subterane, deschis pentru semnare în 1996,
necesita ratificarea sa de 44 de state pentru a intra în vigoare. Din cele 44 state trei (India, Pakistanul și
Coreea de nord) nu au semnat tratatul iar șase state (China, Egipt, Indonezia, Iran, Israel si SUA) nu l-au
ratificat.
II.Cauze
1. Arme nucleare

Arma nucleară (sau Bomba nucleară) este un dispozitiv ce eliberează într-o manieră

explozivă energia nucleară produsă de o reacție în lanț de fisiune sau fuziune.
Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere în masă destinate uciderii unui număr
mare de oameni și distrugerii structurilor construite de om, respectiv a biosferei în general.
Prima armă nucleară cu fisiune a eliberat o cantitate de energie echivalentă cu cea rezultată din explozia
a 20.000 tone de TNT (trinitrotoluen), în timp ce prima armă termonucleară (cu fisiune și fuziune) a
eliberat o energie echivalentă cu 10.000.000 tone de TNT. La nivelul anului 2012 pe plan mondial existau
circa 19.000 de focoase nucleare din care 4.400 sunt menținute în stare operațională, gata oricând pentru a
fi utilizate.
Distrugerea reciprocă este asigurată în cazul folosirii acestora împotriva unei entități care posedă arme
nucleare.
În prezent există două tipuri de arme nucleare: cele bazate exclusiv pe reacția de fisiune nucleară și cele
care utilizează fisiunea nucleară pentru amorsarea reacției de fuziune nucleară.
Armele bazate pe fisiunea nucleară constau dintr-o cantitate de uraniu îmbogățit care formează o masă
supra-critică în care se dezvoltă exponențial reacția în lanț. Masa supra-critică se realizează fie prin
implantarea unei piese din material fisionabil în masa subcritică (metoda proiectilului) fie prin
comprimarea (cu explozivi chimici) unei sfere de material fisionabil până se atinge masa supra-critică
(metoda imploziei).
 Arma nucleară cu fuziune (arma termonucleară, bomba cu Hidrogen) folosește energia rezultată din
fisiune pentru a comprima și încălzi deuteriul și tritiul până aceștia fuzionează.
Există și arme nucleare cu destinații speciale precum arma cu neutroni sau arma cu contaminare
radioactivă. Arma cu neutroni este o armă termonucleară construită special pentru a produce un flux
mare de neutroni ce produce multe decese dar nu produce contaminare radioactivă și nu afectează
construcțiile. Arma cu contaminare este o armă cu fisiune învelită cu un material (cobalt, aur) care
prin activare produce o contaminare radioactivă extrem de puternică. Proiectile cu uraniu sărăcit au fost
dezvoltate și testate în anii `70 în scopul întăririi puterii de penetrare. Aceste muniții sunt cu dispersie de
substanțe radioactive care, inhalate sau ingerate devin letale.
Din punct de vedere al strategiei militare armele nucleare se împart în : arme strategice (care vizează
țări sau populații mari) sau tactice (utilizate numai pe câmpul de luptă). Armele nucleare strategice sunt
transportate la țintă cu avioane sau rachete. Armele tactice sunt transportate cu rachete, artilerie, torpile,
etc.
În perioada 1960-1980 SUA și URSS au folosit dispozitive explozive bazate pe energie nucleară pentru
scopuri comerciale (explozii nucleare pașnice). Tratatul de eliminare a testelor nucleare din 1966 a
interzis toate exploziile nucleare, indiferent de scopul lor.
2. Accidente nucleare

Energia nucleara este una dintre cele mai ieftine si mai "verzi" surse de energie din lume. In
prezent, aproape 14% din electricitatea mondiala provine de aici. Cu toate acestea, marile
dezastre nucleare din istorie au facut ca multa lume sa priveasca cu teama si neincredere
centralele nucleare.

De-a lungul istoriei, greselile omului, impreuna cu catastrofele naturale, au facut ca energia
nucleara sa genereze adevarate dezastre. Agentia Internationala a Energiei Atomice (AIEA)
foloseste o clasificare, pe sapte nivele, a dezastrelor provocate de accidentele nucleare, de la
"Accident major" (nivelul 7), la "Anomalie" (nivelul 1).

Accidentul nuclear este definit ca evenimentul care afectează instalațiile unui reactor nuclear sau ale
unei centrale nuclearo-electrice, provocând iradierea și contaminarea populației și a mediului înconjurător
peste limitele permise de normele în vigoare.

Există mai multe tipuri de accidente nucleare:

 pierderea agentului de răcire

 accident cauzat de căldura de dezintegrare
 accident de transport
 accident cauzat de defectarea echipamentului
 accident cauzat de eroare umană
 accident cauzat de pierderea sursei radioactive
 accident neclasificabil.
 III. Exemple
1. Testul de 14 kilotone l-a detunat pe Charlie de
la Operațiunea Buster–Jangle la Nevada Proving
Grounds pe 30 octombrie 1951. Culoarea roșu/portocalie
văzută aici în capacul norului ciuperci se datorează în mare
parte căldurii intense a mingii de foc în combinație
cu oxigenul și azotul care se găsesc în mod natural în
aer. Oxigenul și azotul,
deși în general
nereactive unul față de
celălalt, formează specii
de NOx atunci când sunt
încălzite în exces, în
special dioxidul de azot , care este în mare măsură
responsabil pentru culoare. A existat îngrijorare în anii
1970 și 1980, ulterior dovedită nefondată, cu privire
la NOx și pierderea de ozon .
2. Bombardamentele atomice de la Hiroshima și
Nagasaki au constat în două atacuri nucleare implicând
aruncarea a două bombe atomice produse de Statele Unite
ale Americii, asupra a două orașe
din Japonia, Hiroshima și Nagasaki, la sfârșitul celui de-Al
doilea război mondial. La momentul lansării celor două
bombe atomice – deși războiul din Europa se
terminase prin capitularea necondiționată
a Germaniei – Japonia și Statele Unite ale
Americii se aflau încă în stare de război. La 6
august 1945 bomba atomică cunoscută ca "Little
Boy" a fost aruncată deasupra orașului Hiroshima, iar
trei zile mai târziu, la 9 august 1945, cea de-a doua
bombă atomică, cunoscută ca "Fat Man", a fost
detonată deasupra orașului Nagasaki.
3. Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un
accident major în centrala nucleară, pe data de 26
aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată
de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla la 51°23′23″N
30°5′58″E, în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai
grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre
părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe
mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ
336.000 de persoane. Circa 60 % din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor
post-sovietice oficiale. Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională
pentru Energie Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de
decese directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de
persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme
de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticați în 2002.
Deși în zona de excludere Cernobîl anumite perimetre restrânse vor rămâne închise, majoritatea
teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare și activitate economică.
IV. Efecte
 1. Asupra omului si civilizatiei

a. Efectele de baza ale armelor nucleare

Exploziile nucleare produc atat efecte distructive imediate, cat si intarziate. Explozia, radiatiile
termice si radiatiile ionizante prompte provoaca distrugeri semnificative in cateva secunde sau
minute de la o detonare nucleara. Efectele intarziate, cum ar fi precipitatiile radioactive si alte
posibile efecte asupra mediului, provoaca daune pe o perioada lunga de timp, de la ore la ani. Fiecare
dintre aceste efecte este calculat din punctul de detonare.

- Zona Zero

Termenul „sol zero” se refera la punctul de pe suprafata pamantului imediat sub (sau deasupra)
punctului de detonare. Pentru o explozie peste (sau sub) apa, punctul corespunzator este in general
numit „suprafata zero”. Termenul „suprafata zero” sau „suprafata zero” este, de asemenea, folosit in
mod obisnuit pentru exploziile de la suprafata solului si subterane. In unele publicatii, solul (sau
suprafata) zero este numit „hipocentrul” exploziei.

- Efecte de explozie

Cele mai multe daune provin din explozia exploziva. Unda de soc a aerului radiaza spre exterior,
producand schimbari bruste ale presiunii aerului care pot zdrobi obiectele si vanturi puternice care
pot dobori obiectele. In general, cladirile mari sunt distruse de schimbarea presiunii aerului, in timp
ce oamenii si obiectele precum copacii si stalpii de utilitati sunt distruse de vant.

Marimea efectului de explozie este legata de inaltimea exploziei deasupra nivelului solului. Pentru
orice distanta data de centrul exploziei, exista o inaltime optima de explozie care va produce cea mai
mare modificare a presiunii aerului, numita suprapresiune, si cu cat distanta este mai mare, cu atat
este mai mare inaltimea optima de explozie. Ca rezultat, o explozie la suprafata produce cea mai
mare suprapresiune la distante foarte apropiate, dar o suprapresiune mai mica decat o explozie de aer
la distante ceva mai lungi.

Cand o arma nucleara este detonata pe sau in apropierea suprafetei Pamantului, explozia dezgroapa
un crater mare. O parte din materialul folosit in crater este depus pe marginea craterului; restul este
transportat in aer si se intoarce pe Pamant sub forma de precipitatii radioactive. O explozie care este
mai departe de suprafata Pamantului decat raza globului de foc nu sapa un crater si produce
precipitatii imediate neglijabile. In cea mai mare parte, o explozie nucleara ucide oameni prin
mijloace indirecte, mai degraba decat prin presiune directa.

- Efectele radiatiilor termice

Aproximativ 35% din energia dintr-o explozie nucleara este o explozie intensa de radiatie termica,
adica caldura. Efectele sunt similare cu efectul unui fulger de doua secunde de la o lampa solara
enorma. Deoarece radiatia termica se deplaseaza cu aproximativ viteza luminii, fulgerul de lumina si
caldura preced valul de explozie cu cateva secunde, la fel cum se vad fulgerul inainte de a auzi
tunetul.

Lumina vizibila va produce „orbire fulgeratoare” persoanelor care privesc in directia

exploziei. Orbirea fulgeratoare poate dura cateva minute, dupa care recuperarea este totala. Daca
blitul este focalizat prin lentila ochiului, va rezulta o arsura permanenta a retinei. La Hiroshima si
Nagasaki, au fost multe cazuri de cecitate rapida, dar doar un caz de arsura a retinei, printre
supravietuitori. Pe de alta parte, oricine este orbit in timp ce conduce o masina ar putea cauza cu
usurinta rani permanente pentru sine si pentru altii.

Arsurile pielii rezulta din intensitati mai mari ale luminii si, prin urmare, au loc mai aproape de
punctul de explozie. Arsurile de gradul intai, gradul doi si gradul trei pot aparea la distante de cinci
mile de explozie sau mai mult. Arsurile de gradul trei pe 24% din corp sau arsurile de gradul doi pe
30% din corp vor duce la un soc grav si probabil se vor dovedi fatale daca nu este disponibila
ingrijire medicala prompta si specializata. Intreaga SUA are facilitati pentru tratarea a 1.000 sau
2.000 de cazuri de arsuri grave. O singura arma nucleara ar putea produce mai mult de 10.000.

Radiatia termica dintr-o explozie nucleara poate aprinde direct materialele de aprindere. In general,
materialele aprinse din afara casei, cum ar fi frunzele sau ziarele, nu sunt inconjurate de suficient
material combustibil pentru a genera un incendiu autosustinut. Incendiile mai probabil sa se
raspandeasca sunt cele cauzate de radiatiile termice care trec prin ferestre pentru a aprinde paturile si
mobilierul supraumplut din interiorul caselor. O alta posibila sursa de incendii, care ar putea fi mai
daunatoare in zonele urbane, este indirecta. Deteriorarea prin explozie a magazinelor, incalzitoarelor
de apa, cuptoarelor, circuitelor electrice sau conductelor de gaz ar aprinde incendii acolo unde
combustibilul este abundent.

- Efecte directe ale radiatiilor nucleare

Radiatia directa are loc in momentul exploziei. Poate fi foarte intens, dar gama sa este
limitata. Pentru armele nucleare mari, gama de radiatii directe intense este mai mica decat intervalul
de explozie letale si efectele radiatiilor termice. Cu toate acestea, in cazul armelor mai mici, radiatia
directa poate fi efectul letal cu cea mai mare raza de actiune. Radiatiile directe au facut daune
substantiale locuitorilor din Hiroshima si Nagasaki. Raspunsul uman la radiatiile ionizante este supus
unei mari incertitudini stiintifice si unei controverse intense. Se pare probabil ca chiar si dozele mici
de radiatii sa faca ceva rau.

- Cade afara

Radiatia de precipitare este primita de la particulele care sunt facute radioactive prin efectele
exploziei si, ulterior, sunt distribuite la distante diferite de locul exploziei. In timp ce orice explozie
nucleara in atmosfera produce unele precipitatii, precipitatiile sunt mult mai mari daca explozia este
la suprafata, sau cel putin suficient de joasa pentru ca globul de foc sa atinga solul. Pericolele
semnificative provin din particulele colectate din sol si iradiate de explozia nucleara. Particulele
radioactive care se ridica doar la o distanta scurta (cele din „tulpina” norului familiar de ciuperci) vor
cadea inapoi pe pamant in cateva minute, aterizeaza aproape de centrul exploziei. Este putin probabil
ca astfel de particule sa provoace multe decese, deoarece vor cadea in zonele in care majoritatea
oamenilor au fost deja ucisi. In orice caz, radioactivitatea va complica eforturile de salvare sau
eventual reconstructie. Particulele radioactive care se ridica mai sus vor fi transportate de vant inainte
de a se intoarce pe Pamant si, prin urmare, aria si intensitatea precipitatiilor sunt puternic influentate
de conditiile meteorologice locale. O mare parte din material este pur si simplu suflat in aval de vant
intr-un penaj lung. Precipitatiile pot avea, de asemenea, o influenta semnificativa asupra modului in
care sunt depuse radiatiile de la armele mai mici, deoarece ploaia va transporta particulele
contaminate la sol. Zonele care primesc astfel de precipitatii contaminate ar deveni „puncte fierbinti”,
cu o intensitate de radiatie mai mare decat imprejurimile lor. si, prin urmare, zona si intensitatea
precipitatiilor sunt puternic influentate de conditiile meteorologice locale. O mare parte din material
este pur si simplu suflat in aval de vant intr-un penaj lung. Precipitatiile pot avea, de asemenea, o
influenta semnificativa asupra modului in care sunt depuse radiatiile de la armele mai mici, deoarece
ploaia va transporta particulele contaminate la sol. Zonele care primesc astfel de precipitatii
contaminate ar deveni „puncte fierbinti”, cu o intensitate de radiatie mai mare decat imprejurimile
lor. si, prin urmare, zona si intensitatea precipitatiilor sunt puternic influentate de conditiile
meteorologice locale. O mare parte din material este pur si simplu suflat in aval de vant intr-un penaj
lung. Precipitatiile pot avea, de asemenea, o influenta semnificativa asupra modului in care sunt
depuse radiatiile de la armele mai mici, deoarece ploaia va transporta particulele contaminate la
sol. Zonele care primesc astfel de precipitatii contaminate ar deveni „puncte fierbinti”, cu o
intensitate de radiatie mai mare decat imprejurimile lor.

- Tipuri de explozii nucleare

Forta distructiva asociata cu o explozie nucleara variaza in functie de locatia punctului de izbucnire
in raport cu suprafata pamantului.

Principalele tipuri sunt:

 Explozie la mare altitudine-detonatie peste 100.000 de feet. Fortele distructive nu afecteaza

in mod semnificativ solul.
 Explozie de aer- mingea de foc nu atinge pamantul. Detonatia este sub 100.000 de picioare.
 Explozie de suprafata-detonatia are loc la sau putin deasupra suprafetei reale a
pamantului. Unul dintre cele mai mari rezultate ale tipului de explozie este cantitatea de
resturi radioactive si precipitatii si forta undei de explozie.
 Explozie sub suprafata-detonarea are loc sub pamant sau sub apa. Adancimea determina
fortele distructive pe suprafata.

- Valul de explozie
La o fractiune de secunda dupa o explozie nucleara, caldura de la minge de foc determina dezvoltarea
unui val de inalta presiune si deplasarea spre exterior, producand efectul de explozie. Frontul undei
de explozie, adica frontul de soc, se indeparteaza rapid de minge de foc, un perete in miscare de aer
puternic comprimat.
 Efectele undei de explozie asupra
unei case tipice cu rame din lemn.

Aerul imediat din spatele frontului

de soc este accelerat la viteze mari si
creeaza un vant puternic. Aceste
vanturi creeaza, la randul lor, o
presiune dinamica impotriva
obiectelor care se confrunta cu
explozia. Undele de soc provoaca un
salt practic instantaneu de presiune
pe frontul de soc. Combinatia dintre
saltul de presiune (numit
suprapresiune) si presiunea dinamica
provoaca daune provocate de
explozie. Atat suprapresiunea, cat si
presiunea dinamica ating valorile
maxime la sosirea undei de soc. Apoi
se degradeaza pe o perioada de la
cateva zecimi de secunda la cateva secunde, in functie de puterea exploziei si de randament.

- Suprapresiune
Efectele de explozie sunt de obicei masurate prin cantitatea de suprapresiune, presiunea peste
valoarea atmosferica normala, in lire pe inch patrat (psi).

Dupa 10 secunde, cand mingea de foc a unei arme nucleare de 1 megaton si-a atins dimensiunea
maxima (5.700 de picioare diametru), frontul de soc este cu aproximativ 3 mile mai in fata. La 50 de
secunde de la explozie, cand mingea de foc nu mai este vizibila, valul de explozie a parcurs
aproximativ 12 mile. Apoi se deplaseaza cu aproximativ 784 de mile pe ora, ceea ce este putin mai
rapid decat viteza sunetului la nivelul marii.

Suprapresiune maximaViteza maxima a vantului50 psi934 mph20 psi502 mph10 psi294 mph5
psi163 mph2 psi70 mph

Ca ghid general, zonele orasului sunt complet distruse de suprapresiuni de 5 psi, cu daune grave
extinzandu-se cel putin pana la conturul de 3 psi.

Aceste multe efecte diferite fac dificila furnizarea unei reguli simple pentru evaluarea marimii ranilor
produse de diferite intensitati ale exploziei. Un ghid general este dat mai jos:
SuprapresiuneEfecte fizice20 psiCladirile din beton puternic construite sunt grav deteriorate sau
demolate.10 psiCladirile din beton armat sunt grav deteriorate sau demolate.Majoritatea oamenilor
sunt ucisi.5 psiMajoritatea cladirilor se prabusesc.Ranile sunt universale, decesele sunt larg
raspandite.3 psiConstructii rezidentiale se prabusesc.Leziunile grave sunt frecvente, pot aparea
decese.1 psiGeamurile se spargeApar leziuni usoare de la fragmente.

- Efecte de explozie asupra oamenilor

Daunele provocate de explozie sunt cauzate de sosirea undei de soc create de explozia
nucleara. Oamenii sunt de fapt destul de rezistenti la efectul direct al suprapresiunii. Sunt necesare
presiuni de peste 40 psi inainte de a se observa efectele letale.

Pericolul suprapresiunii vine din prabusirea cladirilor care, in general, nu sunt la fel de
rezistente. Zonele urbane contin multe obiecte care pot ajunge in aer, iar distrugerea cladirilor
genereaza mult mai multe. Prabusirea structurii de deasupra poate zdrobi sau sufoca pe cei prinsi
inauntru. De asemenea, pot aparea rani grave sau deces in urma impactului dupa ce a fost aruncat
prin aer.

Efecte de explozie asupra unei cladiri din

beton de la Hiroshima

Explozia mareste, de asemenea, leziunile

cauzate de arsuri prin radiatii termice, rupand
pielea grav arsa. Acest lucru creeaza rani
deschise brute care se infecteaza cu usurinta.

- Tulpina Mach
Daca explozia are loc deasupra solului, atunci cand unda de explozie in expansiune loveste suprafata
pamantului, este reflectata de sol pentru a forma o a doua unda de soc care se deplaseaza in spatele
primei. Aceasta unda reflectata calatoreste mai repede decat prima unda de soc, sau incidenta,
deoarece calatoreste prin aer care se misca deja cu viteza mare din cauza trecerii undei
incidente. Unda de explozie reflectata se imbina cu unda de soc incidenta pentru a forma o singura
unda, cunoscuta sub numele de Mach Stem. Suprapresiunea din partea frontala a undei Mach este, in
general, de aproximativ doua ori mai mare decat cea de la frontul undei de explozie directa.

La inceput, inaltimea valului Mach Stem este mica, dar pe masura ce frontul de val continua sa se
miste spre exterior, inaltimea creste constant. In acelasi timp, insa, suprapresiunea, la fel ca cea din
valul incident, scade din cauza pierderii continue de energie si a ariei din ce in ce mai mari a
frontului care avanseaza. Dupa aproximativ 40 de secunde, cand frontul Mach de la o arma nucleara
de 1 megaton se afla la 10 mile de punctul zero, suprapresiunea va fi scazut la aproximativ 1 psi.

- Radiatie termala
O forma primara de energie dintr-o explozie nucleara este radiatia termica. Initial, cea mai mare parte
a acestei energii este folosita pentru incalzirea materialelor bombei si a aerului din vecinatatea
exploziei. Temperaturile unei explozii nucleare ajung la cele din interiorul soarelui, aproximativ
100.000.000° Celsius, si produc o minge de foc stralucitoare.

Mingea de foc la scurt timp dupa detonare.

Doua impulsuri de radiatie termica ies din minge de foc. Primul puls, care dureaza aproximativ o
zecime de secunda, consta din radiatii in regiunea ultravioleta. Al doilea impuls, care poate dura
cateva secunde, transporta aproximativ 99% din energia totala a radiatiei termice. Aceasta radiatie
este principala cauza a arsurilor pielii si a leziunilor oculare suferite de persoanele expuse si provoaca
spargerea materialelor combustibile in flacari.

Daunele cauzate de radiatiile termice depind foarte mult de conditiile meteorologice. Norii sau fumul
din aer pot reduce considerabil intervalele efective de daune fata de conditiile de aer curat.

- Mingea de foc
Mingea de foc, o masa sferica extrem de fierbinte si foarte luminoasa de aer si reziduuri gazoase de
arme, are loc in mai putin de o milioneme dintr-o secunda de la detonarea armei. Imediat dupa
formarea sa, mingea de foc incepe sa creasca in dimensiune, inghitind aerul din jur.
 Formarea mingii de foc

Aceasta crestere este insotita de o

scadere a temperaturii din cauza
cresterii insotitoare a masei. In
acelasi timp, mingea de foc se ridica,
ca un balon cu aer cald. In sapte
zecimi dintr-o milisecunda de la
detonare, mingea de foc dintr-o arma
de 1 megaton are o diametru de
aproximativ 440 de picioare, iar
aceasta creste la o valoare maxima de
aproximativ 5.700 de picioare in 10
secunde. Apoi creste cu o viteza de
250 pana la 350 de picioare pe
secunda. Dupa un minut, globul de
foc s-a racit in asa masura incat nu
mai emite radiatii vizibile. Apoi s-a
ridicat la aproximativ 4,5 mile de la punctul de explozie.

- Norul de ciuperci
Pe masura ce globul de foc creste in dimensiune si se raceste, vaporii se condenseaza pentru a forma
un nor care contine particule solide din resturile de arme, precum si multe picaturi mici de apa
derivate din aerul aspirat in globul de foc care se ridica.

Formarea timpurie a norului de ciuperci

In functie de inaltimea exploziei, se produce o curenta ascendenta puternica cu vant aflux, numita
„afterwinds”. Aceste vanturi de dupa pot face ca cantitati variate de murdarie si resturi sa fie aspirate
de pe suprafata pamantului in nor. Intr-o explozie
de aer cu o cantitate moderata (sau mica) de
murdarie si resturi aspirate in nor, doar o proportie
relativ mica este contaminata cu
radioactivitate. Pentru o explozie in apropierea
solului, totusi, cantitati mari de murdarie si resturi
sunt atrase in nor in timpul formarii.

Culoarea norului este initial rosie sau maro roscat,

datorita prezentei acidului azot si oxizilor de
azot. Pe masura ce globul de foc se raceste si are loc
condensul, culoarea se schimba in alb, in principal
din cauza picaturilor de apa (ca intr-un nor
obisnuit).
 Norul consta in principal din particule foarte mici
de produse radioactive de fisiune si reziduuri de
arme, picaturi de apa si particule mai mari de
murdarie si resturi transportate de vanturi de dupa.

Inaltimea eventuala atinsa de norul

radioactiv depinde de energia termica a
armei si de conditiile atmosferice. Daca
norul ajunge la tropopauza, la aproximativ
6-8 mile deasupra suprafetei Pamantului,
exista tendinta de a se extinde. Dar daca in
norul radioactiv ramane suficienta energie
la aceasta inaltime, o parte a acesteia va
urca in aerul mai stabil al stratosferei.

Norul de ciuperci care se formeaza la locul de testare din Nevada.

Norul atinge inaltimea maxima dupa aproximativ 10 minute si apoi se spune ca este
„stabilizat”. Continua sa creasca lateral, totusi, pentru a produce forma caracteristica de
ciuperca. Norul poate continua sa fie vizibil timp de aproximativ o ora sau mai mult inainte
de a fi dispersat de vanturi in atmosfera inconjuratoare, unde se imbina cu norii naturali de pe
cer.

- Efectele pulsului
termic
Una dintre diferentele importante dintre o
arma nucleara si cea conventionala este
proportia mare a energiei unei explozii
nucleare care este eliberata sub forma de
energie termica. Aceasta energie este emisa din minge de foc in doua impulsuri. Prima este
destul de scurta si transporta doar aproximativ 1% din energie; al doilea puls este mai
semnificativ si are o durata mai mare (pana la 20 de secunde).

Pulsul termic carbonizeaza vopseaua.

Energia din pulsul termic poate declansa incendii in materiale uscate, inflamabile, cum ar fi
frunze uscate, iarba, ziare vechi, tesaturi subtiri, inflamabile, de culoare inchisa etc. Efectul
incendiar al pulsului termic este de asemenea afectat substantial de sosirea ulterioara a
exploziei. val, care de obicei stinge orice flacari care au fost deja aprinse. Cu toate acestea,
materialul care mocneste se poate reaprinde mai tarziu.
 Efectele pulsului termic asupra imbracamintei.

Efectul incendiar major al exploziilor nucleare este

cauzat de valul de explozie. Structurile prabusite
sunt mult mai vulnerabile la foc decat cele
intacte. Explozia reduce multe structuri la gramezi
de ardere, numeroasele goluri deschise in
acoperisuri si pereti actioneaza ca cosuri de fum,
conductele de gaz sunt rupte, rezervoarele de
depozitare pentru materiale inflamabile sunt
rupte. Sursele primare de
aprindere par a fi
flacarile si luminile pilot
din aparatele de incalzire
(cuptoare, incalzitoare de
apa, sobe
etc.). Materialul care
mocneste din impulsul
termic poate fi foarte
eficient la aprinderea
gazului scurs.

Pod peste raul Ota, la 880

de metri de hipocentrul
bombei a izbucnit
deasupra
Hiroshima. Observati
locul unde drumul este
ars si amprentele umbrelor fantomatice lasate acolo unde suprafata a fost protejata de stalpi
de ciment.

Daunele cauzate de radiatiile termice depind foarte mult de conditiile

meteorologice. Acoperirea cu nori, fumul sau alte materiale de intunecare din aer pot reduce
considerabil intervalele efective de deteriorare in comparatie cu conditiile de aer curat.

Radiatiile termice afecteaza, de asemenea, oamenii atat direct – prin arsuri fulgeratoare pe

pielea expusa – cat si indirect – prin incendiile declansate de explozie.

- Furtuni de foc
In anumite conditii, numeroasele incendii individuale create de o explozie nucleara se pot uni intr-un
singur incendiu masiv cunoscut sub numele de „furtuna de foc”. Combinatia multor incendii mai
mici incalzeste aerul si provoaca vanturi cu puterea uraganului indreptate spre interior, spre foc, care,
la randul lor, atenueaza flacarile. Pentru ca o furtuna sa se dezvolte:
  Trebuie sa existe cel putin 8 kg de combustibili pe metru patrat.
 Cel putin jumatate din structurile din zona sunt in flacari simultan.
 Initial este un vant de mai putin de 8
mile pe ora.
 Zona de ardere este de cel putin 0,5 mile
patrate.
In Hiroshima, s-a dezvoltat o furtuna de foc si aproximativ
4,4 mile patrate au fost distruse. Desi au fost unele pagube
din cauza incendiilor necontrolate la Nagasaki, o furtuna de
incendii nu s-a dezvoltat. Un motiv pentru aceasta a fost
diferenta de teren. Hiroshima este relativ plata, in timp ce
Nagasaki are un teren denivelat.

Furtuna de foc de la Hiroshima

Furtunile de incendiu pot fi cauzate si de bombardamentele conventionale. In timpul celui de-al

Doilea Razboi Mondial, orasele Dresda, Hamburg si Tokyo au suferit toate efectele furtunilor de
incendiu.

- Arsuri Flash
Arsurile fulgeratoare sunt una dintre consecintele grave
ale unei explozii nucleare. Arsurile fulgeratoare rezulta
din absorbtia energiei radiante de catre pielea persoanelor
expuse. O caracteristica distinctiva a arsurilor flash este
faptul ca acestea sunt limitate la zonele expuse ale pielii
care se confrunta cu explozia.

Arsurile sunt intr-un model care corespunde portiunilor

intunecate ale kimonoului pe care il purta in momentul
exploziei.

O explozie de 1 megaton poate provoca arsuri de gradul I

(o arsura solara grava) la o distanta de aproximativ 7 mile,
arsuri de gradul doi (producand vezicule si cicatrici
permanente) la distante de aproximativ 6 mile si arsuri de
gradul trei (care distrug tesut cutanat) la distante de pana
la 5 mile. Arsurile de gradul al treilea peste 24% din corp
sau arsurile de gradul doi peste 30% vor avea ca rezultat
un soc grav si probabil se vor dovedi fatale daca nu este disponibila ingrijire medicala prompta si
specializata.
Acest pacient (fotografiat de fortele japoneze pe 2 octombrie 1945) se afla la aproximativ 6500 de
picioare de punctul zero cand razele l-au lovit din stanga. Sapca lui era suficienta pentru a-si proteja
partea superioara a capului impotriva arsurilor fulgeratoare.

S-a estimat ca arsurile au cauzat aproximativ 50% din decesele de la Hiroshima si Nagasaki.

- Orbire fulgeratoare
Orbirea fulgeratoare este cauzata de fulgerul initial stralucitor de lumina produs de detonarea
nucleara. Lumina este primita pe retina decat poate fi tolerat, dar mai putin decat este necesar pentru
o leziune ireversibila. Retina este deosebit de sensibila la lumina infrarosie vizibila si cu lungime de
unda scurta. Rezultatul este o albire a pigmentului vizual si orbire temporara. Vederea este complet
recuperata pe masura ce pigmentul este regenerat.

In timpul zilei, orbirea fulgeratoare nu persista mai mult de 2 minute, dar dureaza in general
cateva secunde. Noaptea, cand pupila este dilatata, orbirea fulgeratoare va dura o perioada
mai lunga de timp.

O explozie de 1 megaton poate provoca orbire fulgeratoare la distante de pana la 13 mile intr-
o zi senina sau 53 mile intr-o noapte senina. Daca intensitatea este suficient de mare, va
rezulta o arsura permanenta a retinei.

Leziunea retinei este cel mai mare efect de leziune al exploziilor nucleare, dar este relativ rar,
deoarece ochiul trebuie sa priveasca direct detonatia. Leziunile retinei rezulta din arsuri in
zona retinei unde este focalizata imaginea mingii de foc.

- Radiatie nucleara
Eliberarea de radiatii este un fenomen unic exploziilor nucleare. Exista mai multe tipuri de
radiatii emise; aceste tipuri includ radiatii gamma, neutroni si ionizante si sunt emise nu
numai in momentul detonarii (radiatia initiala), ci si pentru perioade lungi de timp ulterior
(radiatia reziduala).

 Radiatia nucleara initiala

Radiatia nucleara initiala este definita ca radiatia care soseste in primul minut dupa o
explozie si este in principal radiatie gamma si radiatie neutronica.

Nivelul radiatiei nucleare initiale scade rapid odata cu distanta de la minge de foc pana la
locul unde mai putin de un roentgen poate fi primit la cinci mile de la punctul zero. In plus,
radiatia initiala dureaza doar atata timp cat fisiunea nucleara are loc in minge de foc. Radiatia
nucleara initiala reprezinta aproximativ 3% din energia totala dintr-o explozie nucleara.
 Desi oamenii aproape de punctul zero pot primi doze letale de radiatii, ei sunt simultan ucisi
de valul de explozie si pulsul termic. In armele nucleare tipice, doar o proportie relativ mica a
deceselor si ranilor rezulta din radiatiile initiale.

 Radiatia nucleara reziduala

Radiatia reziduala dintr-o explozie nucleara provine in mare parte din precipitatiile
radioactive. Aceasta radiatie provine din resturile de arme, produse de fisiune si, in cazul unei
explozii de sol, sol radiat.

Exista peste 300 de produse de fisiune diferite care pot rezulta dintr-o reactie de
fisiune. Multe dintre acestea sunt radioactive cu timpi de injumatatire foarte diferite. Unele
sunt foarte scurte, adica fractiuni de secunda, in timp ce cateva sunt suficient de lungi incat
materialele pot fi un pericol pentru luni sau ani. Modul lor principal de dezintegrare este prin
emisia de particule beta si radiatii gamma.

- Efectele radiatiilor asupra oamenilor

Anumite parti ale corpului sunt afectate in mod specific de expunerea la diferite tipuri de
surse de radiatii. Mai multi factori sunt implicati in determinarea efectelor potentiale asupra
sanatatii ale expunerii la radiatii. Acestea includ:

 Marimea dozei (cantitatea de energie depusa in organism)

 Capacitatea radiatiilor de a dauna tesutului uman
 Ce organe sunt afectate
Cel mai important factor este cantitatea de doza – cantitatea de energie depusa efectiv in
corpul tau. Cu cat este mai multa energie absorbita de celule, cu atat este mai mare daunele
biologice. Fizicienii din domeniul sanatatii se refera la cantitatea de energie absorbita de
organism ca doza de radiatii. Doza absorbita, cantitatea de energie absorbita per gram de
tesut corporal, este de obicei masurata in unitati numite rads. O alta unitate de radiatie este
rem, sau echivalentul roentgen la om. Pentru a converti radiatii in rems, numarul de raduri
este inmultit cu un numar care reflecta potentialul de daune cauzate de un tip de
radiatie. Pentru radiatiile beta, gamma si cu raze X, acest numar este in general unul. Pentru
unii neutroni, protoni sau particule alfa, numarul este de douazeci.

Doza (rem)Efecte5-20Posibile efecte tardive; posibile leziuni cromozomiale.20-

100Reducerea temporara a globulelor albe.100-200Boala usoara de radiatii in cateva ore:
varsaturi, diaree, oboseala; reducerea rezistentei la infectii.200-300Efecte grave de radiatii ca
in 100-200 rem si hemoragie; expunerea este o Doza Letala pentru 10-35% din populatie
dupa 30 de zile (LD 10-35/30).300-400Boala grava de radiatii; de asemenea, distrugerea
maduvei si a intestinului; LD 50-70/30.400-1000Boala acuta, moarte timpurie; LD 60-
95/30.1000-5000Boala acuta, moarte timpurie in zile; LD 100/10.
 Par
Caderea rapida si in bulgari a parului are loc cu expunerea la radiatii la 200 rem sau mai
mult.

 Creier
Deoarece celulele creierului nu se reproduc, ele nu vor fi afectate direct decat daca expunerea
este de 5.000 rem sau mai mare. La fel ca inima, radiatiile ucid celulele nervoase si vasele
mici de sange si pot provoca convulsii si moartea imediata.

 Glanda tiroida
Anumite parti ale corpului sunt mai afectate de expunerea la diferite tipuri de surse de radiatii
decat altele. Glanda tiroida este susceptibila la iod radioactiv. In cantitati suficiente, iodul
radioactiv poate distruge toata sau o parte a tiroidei. Administrarea de iodura de potasiu poate
reduce efectele expunerii.

Sistemul sanguin
Cand o persoana este expusa la aproximativ 100 rem, numarul de celule limfocite din sange
va fi redus, lasand victima mai susceptibila la infectie. Aceasta este adesea denumita boala
usoara de radiatii. Simptomele timpurii ale bolii de radiatii le imita pe cele ale gripei si pot
trece neobservate, cu exceptia cazului in care se efectueaza hemoleucograma. Conform
datelor de la Hiroshima si Nagasaki, simptomele pot persista pana la 10 ani si pot avea, de
asemenea, un risc crescut de leucemie si limfom pe termen lung. . Pentru mai multe
informatii, vizitati Fundatia de cercetare pentru efectele radiatiilor .

Inima
Expunerea intensa la material radioactiv la 1.000 pana la 5.000 rem ar provoca leziuni
imediate vaselor de sange mici si, probabil, ar provoca insuficienta cardiaca si moartea direct.

Tract gastrointestinal
Leziunile cauzate de radiatii la nivelul mucoasei tractului intestinal vor cauza greata,
varsaturi cu sange si diaree. Acest lucru se intampla atunci cand expunerea victimei este de
200 rem sau mai mult. Radiatia va incepe sa distruga celulele din organism care se divid
rapid. Acestea includ sangele, tractul gastrointestinal, celulele de reproducere si parul si, in
cele din urma, le dauneaza ADN-ului si ARN-ului celulelor supravietuitoare.
Tractul reproducator
Deoarece celulele tractului reproducator se divid rapid, aceste zone ale corpului pot fi
deteriorate la niveluri rem de pana la 200. Pe termen lung, unele victime ale bolii radiatiilor
vor deveni sterile.

Efecte pe termen lung asupra oamenilor

La mult timp dupa ce efectele acute ale radiatiilor s-au diminuat, daunele radiatiilor continua
sa produca o gama larga de probleme fizice. Aceste efecte – inclusiv leucemia, cancerul si
multe altele – apar doi, trei, chiar zece ani mai tarziu.

Tulburari de sange
Potrivit datelor japoneze, a existat o crestere a anemiei in randul persoanelor expuse la
bomba. In unele cazuri, scaderea celulelor albe si rosii din sange a durat pana la zece ani
dupa bombardament.

Cataracta
A existat o crestere a ratei cataractei a supravietuitorilor de la Hiroshima si Nagasaki, care au
fost partial protejati si au suferit caderea partiala a parului.

Tumori maligne
Toate radiatiile ionizante sunt cancerigene, dar unele tipuri de tumori sunt generate mai usor
decat altele. Un tip predominant este leucemia. Incidenta cancerului in randul
supravietuitorilor din Hiroshima si Nagasaki este semnificativ mai mare decat cea a
populatiei generale si a fost raportata o corelatie semnificativa intre nivelul de expunere si
gradul de incidenta pentru cancerul tiroidian, cancerul de san, cancerul pulmonar si cancerul
glandei salivare. Adesea trece un deceniu sau mai mult inainte de aparitia tumorilor maligne
cauzate de radiatii.

Cheloizi
Incepand cu inceputul anului 1946, tesutul cicatricial care acopera arsurile aparent vindecate
a inceput sa se umfle si sa creasca anormal. Molecule de carne ridicata si rasucita, numite
cheloizi, au fost gasite la 50 pana la 60 la suta dintre cei arse prin expunerea directa la razele
de caldura pe o raza de 1,2 mile de hipocentru. Se crede ca cheloizii sunt legati de efectele
radiatiilor.
Fallout radioactiv
Fallout sunt particulele radioactive care cad pe pamant ca urmare a unei explozii nucleare. Se
compune din resturi de arme, produse de fisiune si, in cazul unei explozii de sol, sol
radiat. Dimensiunea particulelor de precipitare variaza de la miimi de milimetru la cativa
milimetri. O mare parte din acest material cade direct inapoi aproape de punctul zero in
cateva minute dupa explozie, dar unele calatoresc sus in atmosfera. Acest material va fi
dispersat pe pamant in urmatoarele ore, zile (si) luni. Fallout este definit ca unul din doua
tipuri: precipitatii timpurii, in primele 24 de ore dupa o explozie, sau precipitatii intarziate,
care au loc cateva zile sau ani mai tarziu.

Majoritatea pericolului de radiatii din exploziile nucleare provine de la radionuclizii de scurta

durata, externi corpului; acestea sunt, in general, limitate la localitatea din aval de vant a
punctului de spargere a armei. Acest pericol de radiatie provine de la fragmente de fisiune
radioactiva cu timpi de injumatatire de la cateva secunde pana la cateva luni si din sol si alte
materiale din vecinatatea exploziei facute radioactive de fluxul intens de neutroni.

Majoritatea particulelor se descompun rapid. Chiar si asa, dincolo de raza de explozie a

armelor care explodeaza ar exista zone ( puncte fierbinti ) in care supravietuitorii nu ar putea
intra din cauza contaminarii radioactive de la izotopi radioactivi cu viata lunga, cum ar fi
strontiul 90 sau cesiul 137. Pentru supravietuitorii unui razboi nuclear, acest lucru pericolul
persistent de radiatii ar putea reprezenta o amenintare grava timp de 1 pana la 5 ani de la atac.

Previziunile asupra cantitatii si nivelurilor de precipitatii radioactive sunt dificile din cauza
mai multor factori. Acestea includ; randamentul si designul armei, inaltimea exploziei, natura
suprafetei de sub punctul de explozie si conditiile meteorologice, cum ar fi directia si viteza
vantului.

O explozie de aer poate produce caderi minime daca mingea de foc nu atinge solul. Pe de alta
parte, o explozie nucleara care are loc la sau in apropierea suprafetei pamantului poate avea
ca rezultat o contaminare severa prin precipitatiile radioactive.

Particule de cadere
Multe particule de precipitatii sunt deosebit de periculoase din punct de vedere
biologic. Unele dintre principalele elemente radioactive sunt urmatoarele:

Strontiul 90 este foarte longeviv, cu un timp de injumatatire de 28 de ani. Este similar din

punct de vedere chimic cu calciul, ceea ce face ca acesta sa se acumuleze in oasele in
crestere. Aceasta radiatie poate provoca tumori, leucemie si alte anomalii ale sangelui.
 Iodul 131 are un timp de injumatatire de 8,1 zile. Ingestia acestuia se concentreaza in glanda
tiroida. Radiatia poate distruge toata sau o parte a tiroidei. Luarea de iodura de potasiu poate
reduce efectele.

Cantitatea de tritiu eliberata variaza in functie de designul bombei. Are un timp de

injumatatire de 12,3 ani si poate fi ingerat cu usurinta, deoarece poate inlocui hidrogenul din
apa. Radiatia beta poate provoca cancer pulmonar.

Cesiu 137 are un timp de injumatatire de 30 de ani. Nu prezinta o amenintare biologica la fel
de mare ca Strontiul 90. Se comporta similar cu potasiul si se va distribui destul de uniform
pe tot corpul. Acest lucru poate contribui la iradierea gonadala si la deteriorarea genetica.

Cand o arma cu plutoniu este explodata, nu tot plutoniul este fisionat. Plutoniul 239 are un
timp de injumatatire de 24.400 de ani. Ingestia a doar 1 microgram de plutoniu, o pata abia
vizibila, reprezinta un pericol grav pentru sanatate, care provoaca formarea de tumori osoase
si pulmonare.

Modelul Fallout
Detaliile modelului real de precipitare depind de viteza si directia vantului si de
teren. Precipitatiile vor contine aproximativ 60 la suta din radioactivitatea totala. Cele mai
mari particule vor cadea la o distanta scurta de punctul zero. Particulele mai mici vor avea
nevoie de multe ore pentru a reveni pe pamant si pot fi transportate la sute de mile. Aceasta
inseamna ca o explozie de suprafata poate produce o contaminare grava departe de punctul de
detonare.

Aceasta harta arata contururile dozei totale de la precipitatiile timpurii de la o

explozie de suprafata cu un randament de fisiune de 1 megaton

De la dispozitivul termonuclear de 15 megatoni testat la atolul Bikini la 1 martie 1954 –

fotografia BRAVO a Operatiunii CASTLE – precipitatiile au provocat o contaminare
substantiala pe o suprafata de peste 7.000 de mile patrate. Regiunea contaminata avea
aproximativ o forma de trabuc si se extindea pe mai mult de 20 de mile in amonte si peste
350 de mile in aval.

Fallout de la testul BRAVO

Fallout poate intra si in stratosfera. In aceasta regiune stabila, particulele radioactive pot
ramane intre 1 si 3 ani inainte de a reveni la suprafata.
Studiul OTA
Office of Technology Assessment (1979) a estimat efectele unui atac nuclear la scara larga
asupra tintelor militare si economice ale SUA. Acest scenariu presupune un atac direct asupra
a 250 de orase din SUA, cu un randament total de 7.800 de megatone. Efectele cele mai
imediate ar fi pierderea a milioane de vieti umane, insotita de niveluri similare de neinteles de
rani si distrugerea fizica a unui procent ridicat din capacitatea economica si industriala a
SUA. Gama completa de efecte rezultate din cateva mii de focoase – cele mai multe avand
randamente de un megaton sau mai mult – care au impact asupra oraselor americane sau in
apropierea acestora poate fi discutata doar in termeni de incertitudine si speculatii. Se
estimeaza ca intre 100 si 165 de milioane de oameni ar fi ucisi.

Aceasta harta arata un posibil model de precipitatii pe distanta lunga in Statele Unite

Desi acest tip de atac este mai putin probabil decat in timpul Razboiului Rece, riscul unui
atac nuclear limitat al uneia dintre puterile nucleare mai mici ramane inca o posibilitate.

Impuls electromagnetic
Pulsul electromagnetic (EMP) este o unda electromagnetica similara undelor radio, care
rezulta din reactii secundare care apar atunci cand radiatia gamma nucleara este absorbita in
aer sau sol. Difera de undele radio obisnuite in doua moduri importante. In primul rand,
creeaza intensitati mult mai mari ale campului electric. In timp ce un semnal radio poate
produce o miime de volti sau mai putin intr-o antena de receptie, un impuls EMP poate
produce mii de volti. In al doilea rand, este un singur impuls de energie care dispare complet
intr-o mica fractiune de secunda. In acest sens, este destul de similar cu semnalul electric de
la fulger, dar cresterea tensiunii este de obicei de o suta de ori mai rapida. Aceasta inseamna
ca majoritatea echipamentelor concepute pentru a proteja instalatiile electrice de trasnet
functioneaza prea lent pentru a fi eficiente impotriva EMP.

Nu exista dovezi ca EMP este o amenintare fizica pentru oameni. Cu toate acestea, sistemele
electrice sau electronice, in special cele conectate la fire lungi, cum ar fi liniile electrice sau
antene, pot suferi daune. Ar putea exista daune fizice reale ale unei componente electrice sau
o intrerupere temporara a functionarii.

Gama efectelor EMP ale unei explozii la mare altitudine

Un atacator ar putea detona cateva arme la altitudini mari in efortul de a distruge sau a
deteriora sistemele de comunicatii si de energie electrica. Se poate astepta ca EMP sa
provoace perturbari masive pentru o perioada nedeterminata si sa provoace pagube
economice uriase.