Energia

nucleară

Stancu Ana Maria

Energia nucleară
Energia nucleară, numită
și energie atomică, este definită
ca energia eliberată în procesele
care afectează nucleul atomic.
Energia nucleară este eliberată
prin reacții nucleare de fisiune și
de fuziune sau prin dezintegrare
radioactivă
• Cuvântul energie în sensul folosit în fizică, sau, mai
general, în știință, tehnică și tehnologie, „energia”,
„potențialul care determină schimbări”, este
un concept folosit la înțelegerea și descrierea proceselor
fizice și chimice.
• Un atom este cea mai mică unitate constitutivă
a materiei comune care are proprietățile unui element
chimic.
• Nucleu atomic, colecție de protoni și neutroni în centrul
unui atom, în care se concentrează aproape toată masa
și reprezintă sarcina pozitivă a atomului
• Fisiunea este o reacție nucleară care are drept efect
ruperea nucleului în două fragmente de masă
aproximativ egală, neutroni rapizi, radiații și energie
termică.
• Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee
atomice reacționează pentru a forma un nou nucleu, mai
greu (cu masă mai ridicată) decât nucleele inițiale.
• Dezintegrarea radioactivă este fenomenul spontan prin
care nucleul unui izotop radioactiv instabil emite radiații
nucleare.
 • Sursele de energie nucleară ridică însă și probleme de
poluare a mediului, deoarece stocarea acestora trebuie
Energia nucleară făcută în depozite geologice săpate în straturi de rocă la
adâncimi foarte mari sau în adâncul mărilor și oceanelor.
Arma nucleară (sau Bomba nucleară) Acestea sunt însă soluții temporare, deoarece în urma
este un dispozitiv ce eliberează într-o încălzirii puternice determinate de dezintegrarea
manieră explozivă energia radioactivă a deșeurilor nucleare, materialul din care sunt
nucleară produsă de o reacție în confecționate containerele de depozitare se pot
lanț de fisiune sau fisiune/ fuziune. deteriora cu timpul, contaminând solul și apele.

Arma nucleară face parte din

categoria armelor de distrugere în
masă destinate uciderii unui număr mare
de oameni și distrugerii structurilor
construite de om, respectiv a biosferei în
general.
Energia nucleară
Arma nucleară cu fuziune (arma
termonucleară, bomba cu Hidrogen)
folosește energia rezultată din fisiune
pentru a comprima și
încălzi deuteriul și tritiul până aceștia
fuzionează. Există și arme nucleare cu
destinații speciale precum arma
cu neutroni sau arma
cu contaminare radioactivă. Arma
cu neutroni este o armă
termonucleară construită special
pentru a produce un flux mare de
neutroni ce produce multe decese
dar nu produce contaminare
radioactivă și nu afectează
construcțiile. Arma cu
contaminare este o armă cu fisiune
învelită cu un material (cobalt, aur)
care prin activare produce o
contaminare radioactivă extrem de
puternică.
• Prima armă nucleară cu fisiune a eliberat o cantitate de
energie echivalentă cu cea rezultată din explozia a
20.000 tone de TNT (trinitrotoluen), în timp ce prima armă
termonucleară (cu fisiune și fuziune) a eliberat o energie
echivalentă cu 10.000.000 tone de TNT. La nivelul anului
2012 pe plan mondial existau circa 19.000 de focoase
nucleare din care 4.400 sunt menținute în stare
operațională, gata oricând pentru a fi utilizate.
• În prezent există două tipuri de arme nucleare: cele
bazate exclusiv pe reacția de fisiune nucleară și cele care
utilizează fisiunea nucleară pentru amorsarea reacției de
fuziune nucleară.
• Armele bazate pe fisiunea nucleară constau dintr-o
cantitate de uraniu îmbogățit care formează o masă
supra-critică în care se dezvoltă exponențial reacția în
lanț. Masa supra-critică se realizează fie prin implantarea
unei piese din material fisionabil în masa
subcritică (metoda proiectilului) fie prin comprimarea (cu
explozivi chimici) unei sfere de material fisionabil până se
atinge masa supra-critică (metoda imploziei).
 Energia nucleară
• Proiectile cu uraniu sărăcit au fost dezvoltate și
testate în anii `70 în scopul întăririi puterii de
penetrare. Aceste muniții sunt cu dispersie de
substanțe radioactive care, inhalate sau
ingerate devin letale.
• Din punct de vedere al strategiei militare armele
nucleare se împart în : arme strategice (care
vizează țări sau populații mari)
sau tactice (utilizate numai pe câmpul de
luptă). Armele nucleare strategice sunt
transportate la țintă cu avioane sau rachete.
Armele tactice sunt transportate cu rachete,
artilerie, torpile, etc.
• În perioada 1960-1980 SUA și URSS au folosit
dispozitive explozive bazate pe energie
nucleară pentru scopuri comerciale (explozii
nucleare pașnice). Tratatul de eliminare a
testelor nucleare din 1966 a interzis toate
exploziile nucleare, indiferent de scopul lor.
• Explozia nucleară are efecte imediate și
întârziate. Unda de șoc, radiația
termică, radiația ionizantă promptă produc
distrugeri mari în câteva secunde sau minute de
la detonare. Efectele întârziate precum căderile
radioactive acționează pe perioade mari de
timp, de la ore la ani.
• Unda de șoc produce modificarea bruscă a
presiunii aerului și vânturi puternice. Construcțiile
mari sunt distruse de modificarea presiunii
aerului în timp ce vânturile puternice distrug
vegetația și omoară oamenii. Dacă explozia are
loc la suprafața sau în apropierea solului se
produce un crater din care materialul este
ridicat în atmosferă, de unde revine sub forma
de depuneri radioactive.
• Circa 35% din energia exploziei este sub forma
de radiație luminoasă și termică (căldură).
Radiația luminoasă produce orbirea prin
arderea retinei. Radiația termică produce arsuri
ființelor vii și incendierea materialelor
combustibile.
 Energia nucleară
• Efectele radiațiilor nucleare directe sunt în
general mai mici decât cele ale undei de șoc
sau radiației termice. La armele cu neutroni spre
exemplu efectul radiației directe (neutroni) este
cel mai puternic. Iradierea directă cu radiații
nucleare duce la deces sau în cazul dozelor
mai mici la boala de iradiere.
• Particulele radioactive ridicate în atmosferă
(norul în formă de ciupercă) revin pe pământ în
apropierea locului exploziei. Ele nu produc
multe decese deoarece afectează zona unde
oamenii au fost deja uciși de celelalte efecte. În
funcție de condițiile meteorologice, norul
radioactiv poate fi deplasat la distanțe mari iar
depunerile pe sol pot afecta zonele mai
îndepărtate.
• Undele electromagnetice produse de explozie
rezultă prin absorbția radiației gama în aer și în
sol. Pulsul de unde electromagnetice
generează câmpuri electrice de mii de volți pe
durate extrem de scurte. Consecințele privesc în
special comunicațiile și rețelele electrice.
Energia nucleară
• Istoria armei nucleare începe cu scrisoarea
trimisă de Albert Einstein la 2 august 1939
președintelui Franklin D. Roosevelt. La scurt
timp guvernul SUA a lansat proiectul de
realizare a armei nucleare cunoscut sub
numele de “Proiectul Manhattan”. Deoarece
pentru realizarea armei nucleare era nevoie
de uraniu îmbogățit a fost construită la Oak
Ridge – Tennessee o instalație de îmbogățire
prin procedeul de difuzie gazoasă, pus la
punct de Harold Urey, iar la Universitatea
California, Ernest Lawrence a pus la punct
procedeul separării magnetice
a izotopilor uraniului. Pe parcursul a șase ani,
1939-1945 în proiectul Manhattan au fost
cheltuiți peste 2 miliarde de dolari.
La proiectul Manhattan au participat a
pleiadă de savanți conduși de Robert
Oppenheimer: David Bohm, Leo
Szilard, Eugene Wigner, Otto Frisch, Rudolf
Peierls, Felix Bloch, Niels Bohr, Emilio
Segre, Enrico Fermi, Klaus Fuchs, Edward
Teller. Prima armă nucleară a fost testată la
16 iulie 1945 în deșertul New Mexico.
• Armele nucleare s-au folosit împotriv a oamenilor doar
de două ori, și anume în anul 1945 în jurul încheierii
celui de-al doilea război mondial, când SUA au
aruncat câte o singură bombă atomică cu fisiune
asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki. Primul
ev eniment a av ut loc în dimineața zilei de 6
august 1945, când Statele Unite ale Americii au
aruncat un dispozitiv tip pistol, cu uraniu, cu codul
„Little Boy” (Băiețelul), asupra orașului Hiroșhima. Al
doilea ev eniment a av ut loc după trei zile, la 9
august 1945, când un dispozitiv tip implozie, cu
plutoniu, cu codul „Fat Man” (Grasul), a fost aruncat
asupra orașului Nagasaki. Norul, sau „ciuperca”
acestei bombe s-a înălțat mai mult de 18 kilometri
deasupra hipocentrului exploziei.
• Folosirea acestor 2 bombe, din care a rezultat moartea
imediată a aproximativ 100.000 – 200.000 de oameni
(majoritatea civ ili) și chiar și mai mulți cu trecerea
timpului, a fost și rămâne controversată. Criticii spun că
a fost un act de omucidere în masă inutil, în timp ce
alții sunt de părere că de fapt s-a limitat numărul de
v ictime de ambele părți prin grăbirea sfârșitului
războiului și ev itarea unor lupte sângeroase pe
teritoriul Japoniei; de asemenea se aduce argumentul
reducerii înaintării sov ietice (și comuniste) în Asia drept
una din consecințele acestor bombe.
Energia nucleară
• Producerea și testarea armelor nucleare
în Rusia (fosta URSS) a condus la
contaminarea excesivă a anumitor
regiuni, peste limitele admisibile
• Numai suprafața contaminată de
activitățile Minatom depășește 480 km 2. O
problemă gravă privește stocarea
necorespunzătoare a deșeurilor nucleare.
Circa 650 milioane m 3 de deșeuri stocate
de Minatom conțin o activitate de 2
miliarde de Ci. Alte organizații dețin 12 000
tone de combustibil ars cu o activitate de
8,2 miliarde de Ci. În plus, cantități foarte
mari de ape puternic contaminate (1,5
miliarde Ci) au fost injectate în subteran
sau pur și simplu aruncate în lacurile sau
râurile din apropiere. Din cele 184
submarine nucleare scoase din uz acum
10-15 ani 104 au rămas cu combustibilul
ars la bord, iar starea lor precară
reprezintă un mare pericol pentru mediu.
• Începând din 1989 SUA a înființat la
Departamentul Energiei un oficiu dedicat
eliminării riscurilor asociate
moștenirii Războiului Rece.[10]
• Cea mai mare parte din această
moștenire radioactivă provine din
instalațiile de producere a uraniului
îmbogățit și a plutoniului (minele de uraniu,
prelucrarea chimică a uraniului,
îmbogățirea, fabricarea combustibilului și
a țintelor, iradierea în reactor, separarea
chimică a plutoniului). Deșeurile generate
la extragerea plutoniului reprezintă 85% din
radioactivitatea asociată producerii
armamentului nuclear, 71 % din apele
contaminate și 33 % din terenurile
contaminate.
• Activitățile de producere a armamentului
nuclear au lăsat o moștenire de 1500
milioane metri cubi de ape contaminate
(inclusive ape subterane) și 73 milioane
metri cubi de solide contaminate.
Energie nucleară
• Războiul nuclear (sau războiul atomic) este
un conflict militar sau o strategie politică în
care sunt folosite arme nucleare. În
comparație cu războiul convențional,
războiul nuclear este mult mai distructiv ca
rază și grad de afectare. Un război major
nuclear ar putea avea efecte grave pe
termen lung, în primul rând din cauza
radiațiilor, dar și datorită poluării
atmosferice care, posibil, ar duce la
o iarnă nucleară, care ar putea dura
decenii, secole sau chiar milenii, după
atacul inițial, în funcție de numărul de
bombe nucleare lansate. După prăbușirea
Uniunii Sovietice în 1991 și sfârșitul așteptat
al Războiului Rece, amenințarea unui
război nuclear major între superputeri a
fost, în general, mai scăzut. De atunci,
îngrijorarea față de armele nucleare s-a
mutat la prevenirea conflictelor nucleare
rezultate din proliferarea nucleară și
amenințarea terorismului nuclear.
 Energia nucleară
• Doar două arme nucleare au fost utilizate pe
timp de război, ambele declanșate de Statele
Unite aproape de sfârșitul celui de-al doilea
război mondial. La 6 august 1945, un dispozitiv
cu uraniu (nume de cod "Little Boy") a fost
detonat deasupra orașului japonez Hiroshima.
Trei zile mai târziu, la 9 august, un dispozitiv pe
bază de plutoniu (nume de cod "Fat Man"), a
fost detonat deasupra orașului Nagasaki,
Japonia. Aceste două atacuri cu bomba
nucleară au dus la moartea a aproximativ
200.000 de oameni (majoritatea civili).