REPAIR PRODUCTION CONSTRUCTION AVIATION

Contaminarea radioactivă și chimică

Realizat de:Ceban Victoria,gr.43ȘC

 REPAIR PRODUCTION CONSTRUCTION AVIATION

Contaminarea radioactivă
Contaminarea radioactivă (sau contaminarea
radiologică) este procesul de depunere
neintenționată și nedorită a unei substanțe 
radioactive pe diferite suprafețe sau într-un solid,
lichid sau gaz (incluzând organismul uman).[3]
În cazul dozimetriei, se vorbește de contaminare
externă și de contaminare internă (când o sursă
radioactivă pătrunde în interiorul organismului
Hanford, locul în care este depozitat 2/3 din totalul volumic al uman).[4] Se poate face referire - de asemenea - la
deșeurilor radioactive de activitate înaltă al SUA. contaminarea mediului înconjurător (aerului, apei
și solului).
Controlul și monitorizarea contaminării radioactive
Monitorizarea de zonă se face cu ajutorul 
detectorilor de radiații. Aceștia reprezintă
sisteme care pun în evidență existența
radiațiilor nucleare și permit determinarea
calitativă sau cantitativă a unora dintre
caracteristicile lor: numărul de particule
nucleare, energia, masa particulelor, etc.
După dezastrul nuclear de la Fukushima, zona a
rămas puternic contaminată radioactiv.
Decontaminarea va dura circa 40 de ani și va costa
Monitorizarea miliarde de dolari.
contaminării radioactive
la părăsirea zonei de
excludere Cernobîl.
 Contaminarea radioactivă ca rezultat al aplicațiilor civile

Sunt cunoscute două accidente nucleare civile majore (Cernobîl,[16]

O altă problemă gravă privește stocarea necorespunzătoare a
Harta contaminării cu 137Cs în 1996, ca
urmare a accidentului nuclear de la
Cernobîl
 26 aprilie 1986 și Fukushima-Daiichi,[17] 11 martie 2011)
precum și alte câteva incidente. Contaminarea radioactivă
cauzată de către acestea a afectat lichidatorii și este încă
prezentă, în special din cauza unor produși de fisiune
 precum 90Sr și 137Cs de viață medie (timpi de înjumătțire de
circa 30 de ani).
 
deșeurilor radioactive, practicată în special la începuturile
energeticii nucleare civile. De exemplu, la Mayak (uzină de
repocesare a plutoniului din fosta URSS), deșeurile radioactive
erau stocate într-un depozit subteran.[15] Sedimentându-se la
baza cavității, pe 29 septembrie 1957, în absența răcirii, s-a
produs o explozie; 800 de km pătrați au fost contaminați pe
termen lung cu 90Sr și 137Cs.
Principala sursă de contaminare chimică provine din industria
chimică

În mod natural poate fi dat de activitatea vulcanică. De-a lungul anilor,

ecosistemele terestre au suferit introducerea diferitelor elemente
chimice dăunătoare din cauza activității vulcanice. Cu toate acestea,
aceasta face parte din ciclul pământului. Multe dintre aceste
elemente au ajuns să facă atmosfera Pământului gazoasă așa cum o
cunoaștem astăzi.
Ceea ce nu putem permite este rata la care poluarea chimică afectează
sănătatea umană și climatul planetei. Într-o clipită a istoriei planetei,
care este ceea ce sunt oamenii pe pământ, a modificat echilibrul
ecosistemelor în așa fel încât a devenit ceva radical.
 REPAIR PRODUCTION CONSTRUCTION AVIATION

Cauzele contaminării chimice

Majoritatea cauzelor contaminării chimice sunt umane. Există
numeroase puncte de descărcare a materialelor chimice toxice care
sunt generate în industriile chimice. Problema este că frecvența
acestor evenimente de deversare este mai rapidă decât natura are
timp de recuperat.Aceasta cauzează daune ecologice grave.

Substanțele pe care oamenii le varsă în aer, apă și sol sunt destul de

abundente și greu de eliminat. Acest lucru îl face dăunător pe
termen mediu și lung. De exemplu, industriile produc deversări
mari nediscriminate de canalizare sau gaze și substanțe toxice în
râuri și aer. Mările sunt, de asemenea, poluate nu numai de la
fabricile mari, ci și de deșeurile de plastic. Eșapamentele auto și
producția de produse care nu sunt aruncate sunt cele mai răspândite
în mediile urbane
 REPAIR PRODUCTION CONSTRUCTION AVIATION

Consecințele contaminării chimice

Trebuie să avem în vedere că toate aceste cauze produc alte efecte negative asupra sănătății oamenilor și a ecosistemelor
naturale. O consecință binecunoscută este ploaia acidă. Alte consecințe negative pe care le poate avea contaminarea chimică sunt
următoarele:
• Niveluri ridicate de toxicitate: toxicitatea atât la om, cât și în natură poate provoca moartea masivă a speciilor chiar și la
nivel microscopic. Acest lucru determină un dezechilibru în echilibrul lanțului alimentar al unui ecosistem dat, determinând
scăderea biodiversității.
• Boli cronice: cancer, insuficiență respiratorie, leziuni ale pielii etc. acestea sunt consecințe imediate și pe termen lung ale
contaminării chimice la om, precum și la animale și plante.
• Reacții chimice imprevizibile: Aceste reacții chimice pe care le vom numi la începutul articolului sunt cele care apar atunci
când sunt introduse diferite substanțe chimice în ciclurile meteorologice și climatice. Aceste substanțe sunt cele care
provoacă reacții neașteptate care dau naștere la fenomene meteorologice negative precum ploile acide.
• Acumularea biochimică: După cum am menționat anterior, una dintre marile probleme ale contaminării chimice este
dificultatea de a extrage aceste elemente chimice în noul mediu. Prin urmare, anumiți poluanți au capacitatea de a fi
depozitați în corpul ființelor vii și de a călători spre sine au dat naștere la un altul, pe măsură ce un animal devorează pe altul.
Așa ajunge în cele din urmă propria noastră hrană să ne introducă în corp și să ne provoace boli.
REPAIR PRODUCTION CONSTRUCTION AVIATION

Concluzie
1. Contaminarea radioactivă are loc cel mai frecvent datorită unităților nucleare,
folosite în domeniul industriei și în domeniul medicinii, dar la doze ridicate
poate determina un șir de maladii la om: cataractă, leucemie, cancer al glandei
tiroide, stomac, plămâni, mutații genetice.
2. O altă formă de contaminare periculoasă a organismului uman o constituie cea
chimică, care poate provoca otrăviri acute, apariția maladiilor cancerigene,
mutațiilor genetice, schimbări fiziologice ale sistemului endocrin şi disfuncţii
reproductive, iar modalitățile principale de pătrundere în organism sunt legate de
expunerea prin inhalare sau respiratorie, expunerea orală și cea epitelială