EPILEPSIA

PARALIZIA CEREBRALĂ INFANTILĂ

Ceban Victoria,gr.43ȘC
 DATE ISTORICE

Prima descriere Hippocrates (400 î.e.n)

«morbus sacer»

John Hughlings Jackson (1875)

accesul este determinat de descă rcă rile
electrice, care se produc în creier
 DATE ISTORICE

1969 -
Prima clasificare a epilepsiei

Henri Gastaut (1915-1995)

 DEFINIȚ IE Ș I MANIFESTAREA

Epilepsia este o boală cronică a creierului care afectează

aproximativ 50 de milioane de oameni din întreaga lume,
conform datelor Organizației Mondiale a Să nă tă ții.
Boala se caracterizează frecvent prin convulsii recurente.
Acestea sunt episoade scurte de mișcă ri involuntare, care pot
implica o parte a corpului (parțial), sau întregul corp (criză
generalizată )
.
Uneori, convulsiile sunt însoțite de pierderea cunoștinței și a
controlului funcției intestinului sau vezicii urinare.

5
 EPIDEMIOLOGIA ŞI EVOLUŢIA
• 5% din populaţie are o CRIZĂ EPILEPTICĂ într-un
timp
• 0.5-1,5% din populaţie – crize epileptice
recurente = EPILEPSIE
• Mortalitatea – de 2-3 ori mai mare comparativ cu
populația generală
• 70% = tratamentul este bine controlat (remisiuni
prelungite)
• 30% - epilepsie total sau parţial rezistentă
la tratament = EPILEPSIE
FARMACOREZISTENTĂ
6
 CAUZE

În aproximativ 50% din situaţiile întâlnite la nivel

global, cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute și
înțelese.
În principal, cele mai importante cauze ale epilepsiei
sunt:
factorul genetic (epilepsii ereditare): nu sunt frecvente,
dar este posibil ca epilepsia să apară pe linie genetică.
Aceste cazuri de epilepsie ereditară se manifestă înainte
de vârsta de 20 de ani. Unele tipuri de epilepsie apar ca
urmare a moștenirii genetice;
afecțiuni ale creierului: poate fi vorba despre o
tumoare cerebrală sau despre un accident vascular
cerebral. În astfel de cazuri, afecțiunea se manifestă
după vârsta de 35 de ani;
afecțiuni infecțioase: meningita, SIDA, encefalita
virală, malaria cerebrală;
probleme prenatale: pot fi numeroase, de la o dietă
inadecvată a mamei, la consum de droguri;
traumatisme craniene: loviturile suferite în urma unui
accident de mașină pot fi cauza declanșării epilepsiei ;
 SIMPTOME

 Deoarece epilepsia este cauzată de o activitate anormală în creier,

convulsiile pot afecta orice proces coordonat de creier. Semnele și
simptomele convulsive pot include:
 confuzie temporară;
 mișcări necontrolate ale brațelor și picioarelor;
 pierderea cunoștinței;
 simptome psihice, cum ar fi teama, anxietatea sau senzația de deja
vu.
 Simptomele variază în funcție de tipul de convulsii. În cele mai
multe cazuri, o persoană cu epilepsie va avea tendința de a avea
același tip de convulsii de fiecare data astfel încât simptomele vor fi
similare de la un episod la altul.
 Pierderile de cunoștință pot surveni fără un motiv anume sau ca
urmare a consumului excesiv de alcool sau droguri, dar și din cauza
insomniilor sau a oboselii cronice.
 Durata crizelor epileptice este relativ scurtă, poate fi vorba de câteva
secunde sau minute şi pot apărea la intervale diferite de timp (de mai
multe ori pe zi, pe săptămână sau o dată pe lună, ori de mai multe ori
pe lună).
CRIZELE EPILEPTICE SE ÎMPART ÎN:

 crize generalizate: cu sau fără

mușcarea limbii, pierdere de urină și
întotdeauna cu pierderea cunoștinței;
 crize parțiale: convulsii sau
furnicături la nivelul unei jumătăți a
corpului, devieri ale capului și
ochilor într-o anumită parte, blocaj al
vorbirii (criză afazică), uneori și
halucinații;
 absente: nu se manifestă prin
convulsii însă pacientul își pierde
cunoștința.
TRATAMENTU
L
TRATAMENT

 Crizele epileptice pot fi controlate. Până la 70% dintre persoanele diagnosticate cu

epilepsie scapă de convulsii cu utilizarea adecvată a medicamentelor recomandate.
Întreruperea tratamentului anti-convulsii poate fi luată în considerare după cinci (5) ani
fără convulsii și ar trebui să ţină cont de factorii clinici, sociali și personali relevanți. O
etiologie documentată a crizelor convulsive și un model electroencefalografic anormal
(EEG) sunt doi predictori foarte consistenți ai recurenței convulsiilor.
 În țările cu venituri mici, aproximativ trei sferturi dintre persoanele cu epilepsie nu
primesc tratamentul de care au nevoie. Aceasta se numește „diferența de tratament”.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în multe țări cu venituri mici și medii există
o disponibilitate scăzută a medicamentelor antiepileptice.
 Tratamentul chirurgical poate fi o soluție benefică pentru pacienții la care
medicamentele nu dau rezultatul dorit.
 COMPLICAȚ II

 O criză de epilepsie este periculoasă atât pentru

pacient dar și pentru cei din jur. Este vorba
despre:
 cădere: căderea în timpul unei convulsii poate
duce la accidentări, răniri, fracturi;
 înec: pentru bolnavii de epilepsie riscul de înec
este mai mare;
 accidente auto: riscul este mai mare pentru
bolnavii care conduc mașina sau lucrează pe
utilaje auto;
 complicații în cazul gravidelor: Dacă o bolnavă
de epilepsie dorește să rămână însărcinată este
indicat să discute în prealabil medicul;
 probleme de sănătate emoțională: Problemele
pot fi rezultatul dificultăților legate de starea de
sănătate, precum și de efectele secundare ale
medicamentelor.
 CE TREBUIE VS CE NU TREBUIE DE FĂCUT
 Ce puteți face în timpul crizei
 calmați persoana aflată pe podea
 întoarceți bolnavul ușor pe o parte și slăbiți
cravata sau orice altceva ar avea în jurul
gâtului care i-ar putea îngreuna respirația
 eliberați zona din jurul persoanei bolnave de
obiecte dure sau ascuțite care l-ar putea răni
 puneți ceva moale și plat, de exemplu un
pulover împăturit, sub capul bolnavului și
scoateți-i ochelarii de la ochi
 cronometrați criza
 verificați dacă bolnavul poartă vreo brățară
medicală sau alte informații de urgență
 mențineți-vă calmul
 Ce să NU faceți
 Să știți ce NU trebuie să faceți este la fel
de important pentru a menține în siguranță
bolnavul atât în timpul, cât și după criza
de epilepsie. Iată ce nu trebuie să faceți:
 nu imobilizați persoana și nu încercați să-i
opriți spasmele
 nu-i puneți nimic în gură- se poate răni la
dinți sau la gură. O persoană care are o
criză nu își poate înghiți limba
 nu încercați să-i faceți respirație artificială.
De obicei, bolnavii încep să respire singuri
după criză
 nu îi oferiți bolnavului apă sau mâncare
până când nu este perfect conștient
 DAI GREENE

 atletul olimpic Dai Greene este un

exemplu al modului în care
obiceiurile stilului de viață pot face o
diferență reală față de sănătatea ta.
Agentul britanic de piste și câmpuri
are epilepsie, dar el nu a avut o
confiscare de ani de zile.
 După ce medicamentele nu au reușit
să-i elimine convulsiile, Greene și-a
dat seama că alcoolul, stresul și lipsa
de somn le-au declanșat. Și-a schimbat
stilul de viață, a tăiat alcoolul și a
început să mănânce mai bine.
Mulțumesc pentru
atenție!