EPILEPSIA

Argumentarea temei
Epilepsia-un sindrom de diverse etiologii, care se manifestă
prin crize convulsive şi ecivalenţe psihice cu un caracter
paroxistic, tranzitoriu şi prin apariţia unor stări psihotice
şi modificări specificeale personalităţii.
În popor această boală este numită „boală neagră”.
Esteo boală cu răspîndire universală, ce afectează ambele
sexe, la orice vîrstă, mai fregvent sugarii ăi copiii.Astăzi în
lume suferă de epilepsie aproximativ 40 mln.de
oameni,dintre care sunt supuşi tratamentului doar 30 mln.
 EPILEPSIA
Aproximativ 85%din bolnavii epileptici aparţin ţărilor în
curs de dezvoltare, care sunt susţinute prin programe
speciale de finanţare de către Liga şi Biroul Internaţional
de luptă împotriva Epilepsiei.
După datele statistice ea se întîlneşte în populaţie 7 la 1000
de locuitori.
Incidenţa în ţările în curs de deyvoltare ests de 100 la 100000
populaţie cauza fiind predispoziţia crescută faţă de
infecţiile
cerebrale, traumele malnutriţia.
În ţările dezvoltate=este de 50 la 100000 populaţie.
 Deosebim 2 tipuri de epilepsii:
1. Idiopatică (genuină) 2. Simptomatică
Etiologia nu este cunoscută. Este bine cunoscută.
O mare atenţie i se atrage Factorii, ce contrubuie la
eredităţii apariţia ei îi putem diviza în
3 grupe:

*Factori Prenatali
*Factori Intranatali
*Factori Postnatali
 Factori Prenatali
Influenţe genetice
Anomaliile congenitale
Afecţiunile parazitare
Afecţiunile metabolice
Infecţiile
Prematuritate
Agenţi fizici
Itoxicaţiile (alcool, tutun, droguri)
Utilizarea medicamentelor
 Factori intranatali
Stări anoxice
Atonia uterină
Anomalii de bazin
Traumele obstetricale
Infecţiile
Anomalii de cordon umbelical
 Factori postnatali
Infecţiile cerebrale
Traumele cranio-cerebrale
Procesele tumorale
Procesele alergice
Afecţiuni toxice
Parazitoze
Colagenoze
Bolile cerebrovasculare
Tulburările metabolice
Tulburări nutriţionale
 Tabloul clinic al epilepsiei

Crize convulsive
Echivalenţe psihice
Scimbări specifice ale personalităţii
Demenţa epileptică
 Crizele epileptice generalizate
(grand mal)
Faza prodromală (50% cazuri)
• Oboseală nemotivată
• Somn neliniştit
• Visuri alarmante
• Tristeţe, apatie
• Indispoziţie
• Foame sau sete exagerată
• Parestezii
• Excitabilitate
 Crizele epileptice generalizate
(grand mal)
Faza Ictală (propriu zisă)
Prima perioadă: perioada de aură (50% cazuri)
Penfield descrie următoarele tipuri de aură:
• Viscerosenzorială
• Visceromotorie
• Senzorială
• Impulsivă
• Psihică
 Crizele epileptice generalizate
(grand mal)
Faza Ictală (propriu zisă)
A doua perioadă: apar convulsiile tonice
• Pierderea cunoştinţei
• Cianoza feţei
• Emite un strigăt puternic
• Spută colorată în roz
• Pupilele nu reacţionează la lumină
• Micţiune, deficaşie involuntară
• Durează 15-40 sec.
 Crizele epileptice generalizate
(grand mal)
Faza Ictală (propriu zisă)
A treia perioadă: convulsiile clonice
• Contracturi simetrice ritmice
• Contracturi cu amplitudine mică
• Cianoză slab pronunţată
• Respiraţie zgomotoasă
• Durează 1-1.5 min.
 Crizele epileptice generalizate
(grand mal)
Faza postictală
• Obnubilarea cunoştinţei
• Îngustarea cunoştinţei
• Somn adînc
• Revenire imediată
• Astenie
• Dureri musculare puternice
• Amnezie totală
 Status epilepticus
• Crizele urmează una după alta
• Cunoştinţa nu se restabileşte
• Prezintă pericol pentru viaţa bolnavului
• Edem cerebral
• Edem pulmonar
• Insuficienţă cardiacă
• Moartea
Crizele epileptice mici (petit mal)

Pierderea cunoştinţei (cîteva secunde)

Convulsii a muşchilor feţei
Convulsii a membrelor
Bolnavul nu cade
Amnezie
 Absenţele
Se manifestă prin:
• Încremenirea bolnavului
• Scapă obiectele din mînă
• Întrerupe acţiunea începută
• Întrerupe vorbirea
• Privirea e aţintită
• Schimbări vegetative
• Convulsii nu sunt
• Durează 5-15 sec.
• Apoi prelungeşte acţiunea conversaţia
• Amnezie totală
 Echivalenţele psihice ale crizelor
convulsive
Stări crepusculare
• Îngustarea cîmpului cunoştinţei
• Dezorientare în spaţiu
• Durează minute, ore sau zile
• Halucinaţii vizuale şi auditive
• Idei delerante (de persecuţie)
• Fobie, furie
• Cruzime, crime
 Echivalenţele
psihice ale
crizelor
convulsive
Stări crepusculare
Somnambulism
(lunatism)-bolnavul umblă
prin cameră, înfăptuieşte
mişcări,acţiuni lucrative,
dar lipsite de sens,
încercarea de a-l întoarce la
realitate, de a-l trezi nu este
încununată de succes,
bolnavul frecvent opune
rezistenţă, devine agresiv
 Echivalenţele psihice ale crizelor
convulsive
Stări crepusculare

Automatism ambulatoriu-bolnavul poate efectua

călătorii îndelungate ore, zile; face mişcări automate
fără a atrage atenţia celor din jur; la revenire are
amnezie totală
 Echivalenţele psihice ale crizelor
convulsive
Disforia
• Scăderea bruscă a dispoziţiei
• Anxietate
• Furie, agresivitate
• Exitabilitate, explozivitate
• Cunoştinţa clară sau îngustată
• Agitaţie motorie
• Idei de autocuzare şi suicidare
• Acte agresive
 Particularităţile specifice ale
personalităţii
Interesele devin înguste
Egoism, îngînfare
Excitabilitate, agresivitate
Laturi de caracter contradictorii
Minuţiozitate
Pedantism
Acurateţe
Ghîndire încetenită, lentă
Limbaj sărac
Erori de memorie
Demenţă epileptică
 Ajutorul de urgenţă în criza
epileptică
 Pacientul se aşează în siguranţă, departe de drum
 Este ferit de obiecte tăioase, ascuţite
 Se scot hainele strâmte, în special cele din jurul
gâtului
 Se aşează pacientul sub un unghi şi cu capul pe o
parte
 Sub cap se pune ceva moale
 Se observă evoluţia accesului
 Se păstrează calmul
 Se determină durata accesului
 Ajutorul de urgenţă în criza
epileptică
Dacă accesul se prelungeşte la mult de 2 min se
administrează:
Diazepam: tub rectal – 20-30 mg pentru adulţi, efectul
după 2-3 min.
Dacă accesul se prelungeşte sau se repetă se
administrează altă doză peste 5-10 min
Dacă măsurile sunt ineficiente se anunţă rudele şi se
cheamă ambulanţa.
Dacă nu se copează accesul se administrează din nou
0,15-0,25 mg/kg de Diazepam i/v, la fel ser fiziologic,
100 mg de Vit. B1, urmată de glucoză.
 Ajutorul de urgenţă în criza
epileptică
Nu se recomandă:
Fixarea membrelor
Deschiderea cavităţii bucale cu forţa
Extensia degetelor în mijlocul accesului
Masajul cardiac sau respiraţia gură în gură
Imobilizarea bolnavului (pacientul doar se urmăreşte)
 Priorităţile administrării rectale
ale Diazepam-ului

Poate să-i administreze oricine

Concentraţia maximă peste 7-10 min
Nu trece prin ficat
Nu acţionează toxic asupra organelor interne
 Ajutorul de urgenţă în statusul
epileptic
Dacă criza nu se cupează după 10-15 min sunt
necesare măsurile de urgenţă:
Phenitoina (fenidan) – 18-20 mg/kg i/v în perfuzii
cu soluţie fiziologică 450 ml/50 mg/min (poate
scădea T/A). Dacă scade T/A se micşorează viteza
de perfuzie, apoi iarăşi se măreşte.
Se măsoară periodic T/A.
Medicamentul se administrează total, chiar dacă criza
s-a cupat.
Dacă accesul se cupează, administrăm fiecare 6 ore
doza de susţinere - 100 mg timp de 24 ore.
 Ajutorul de urgenţă în statusul
epileptic
Fenobarbital (luminal) – 20 mg/kg cu viteza de
perfuzie de 100 mg în soluţie fiziologică.
După picurarea totală se aşteaptă 20-30 min până
acţionează
Dacă crizele continuă se administrează Fenobarbital 5-
10 mg/kg
Dacă convulsiile continuă iarăşi se administrează
Fenobarbital 60 mg/kg (se dezvoltă coma barbiturică)
 Ajutorul de urgenţă în statusul
epileptic

Tiopental sau Propofol – narcoză generală

Dehidratante
Vasculare
Glicozizii cardiaci
 Tratamentul epilepsiei
Succesul tratamentului depinde de mai mulţi factori:
Tratamentul trebuie îceput imediat după stabilirea
diagnosticului
Preparatele sunt alese în dependenţă de tipul crizei

Mărimea dozelor depinde de caracterul şi frecvenţa

crizelor, de particularităţile de evoluţie a bolii, de
localizarea focarului, de vârstă.
Iniţial tratamentul se începe cu monoterapie
 Tratamentul epilepsiei
Doza se măreşte treptat

Bolnavul trebuie să ia medicamentele zilnic, neîntrerupt

Schimbarea preparatelor se face lent

Se monitorizează cu un zilnic, un se descrie criza, durata,

tratamentul aplicat, doza, efectul

 Tratamentul epilepsiei
Se prescrie tratamentul:
Anticonvulsiv – Fenobarbital 0,025 până la 3 ori pe zi,

Carbamazepina (Timonil) 150-300 mg/zi, Orfiril 20-30

mg/kg, Lamotrigina 25 mg/kg, Hexamidina 0,25 x 3 ori pe
zi, Difenin 0,1 x 3 ori pe zi
Dehidratant – Diacarb 0,25 x 2-3 ori/zi, Veroşpiron 0,025 x

3 ori/zi, Triampur
Rezorbtiv – Aloe,Fips, Lidază, Tripsină
 Tratamentul epilepsiei
Vitaminoterapia – B1, B2, B6, C, PP, Acid Folic

Tratamentul stărilor psihotice – depinde de simptomele

predominante.
În cazul predominaţiei excitaţiei psihomotorii se
administrează: Aminazina, Haloperidol, Tizercina,
Rispolept, Rileptid, Rispen
În depresii – Amitriptilina, Melipramina, Venlaxin,
Venlaxor, Rixitin
Dieta lactovegetariană

Tratamentul chirurgical
“Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o
preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu ea” - Hipocrate