MANIFESTARI PAROXISTICE NEEPILEPTICE!

Motivatia acestui subiect:

• foarte multe fenomene paroxistice neepileptice pot mima crizele epileptice

epilepsie rezistentă – poate diagnosticul e gresit

• la copii>> la adulti; imaturitatea sistemului nervos

• crizele de epilepsie pot fi gresit interpretate ca fiind neepileptice;

DEFINITIE

Fenomenele paroxistice neepileptice sunt:

 manifestări neurologice / vegetative / psihice

 apariţie bruscă

 tranzitorie

 de scurtă durată

 cu tendinţă la repetiţie

Este obligatoriu diagnosticul diferenţial cu epilepsia!!

O greseala poate avea implicaţii neplăcute terapeutice, psihologice, sociale şi de prognostic.

 Fenomene paroxistice neepileptice!

SINCOPA
Definitie: pierderea tranzitorie a constientei si tonusului muscular, legat de o hipoperfuzie cerebrala
tranzitorie;

- pierderea stării de conştienţă survine la aprox 10 sec de la hipoperfuzia sistemului reticular

activator din mezencefal;

1
Clasificare:

• sincopa vaso-vagala - se produce prin mecanism cardio-inhibitor, mediat prin nervul vag sau
prin mecanism vasodepresor

• sincopa cardiaca - datorata unor evenimente primar cardiace

Cauzele declanşatoare: emotii, stress, frica, ortostatismul prelungit, atmosfera închisa, dureri
minore, vederea de sânge, febra mare;

Clinic:

• prodrom: senzatie de rau, de cap gol, vertij nerotator, vedere încetosata, palpitatii, jena
epigastrica sau toracica = LIPOTIMIE!!

• atacurile se produc în general în ortostatism / sezut;

• caderea este lenta (are timp sa se aseze)

• in atac pacientul este palid, ochii pot fi deviati vertical, pulsul devine slab

• lipsesc fenomenele postcritice întâlnite în epilepsie (somnul postcritic)

• durata este scurta (1-2 minute sau mai putin)

• exista cazuri asemanatoare în familie (frecvent)

• daca hipoxia se prelungeste poate sa urmeze un adevarat atac epileptic.

Prognosticul este în general bun;

CARACTERISTICI CARE DIFERENȚIAZĂ SINCOPA DE EPILEPSIE

2
SPASMUL HOHOTULUI DE PLÂNS
• Vârsta de debut: < 3-5 ani (5% între 6-18 luni); M:F = 3:1

• dispare după 5-6 ani.

• Definitie:

- reprezintă o formă particulară de sincopă reactivă la mânie, durere, frustrare, frică,

traumatisme uşoare care produc plâns şi sunt întreţinute de anxietatea exagerată a
mediului familial.

- frecvent caracter familial –posibil transmit AD, cu penetranță incompletă

• apare în general la copiii cu constituţie nevropată: instabilitate, emotivitate, irascibilitate

• Clinic:

- debut cu plâns sau “dă să plângă”

- fixarea toracelui în apnee

- cianoză / paloare

- pierderea conştienţei

- uneori hipertonie generalizată, cu postură în opistotonus sau chiar mişcări clonice

- secundar hipoxiei

- durata secunde

• Tratament:

- nu necesită

- linistirea părintilor referitor la caracterul benign, prognosticul cognitiv bun

- Piracetam 40mg/kg/zi sau tratamentul anemiei feriprive

DD cu crizele epileptice

3
 TICURILE
• Definitie: Miscări anormale, motorii sau vocale intempestive,

- bruste si rapide,

- recurente,

- neritmice,

- stereotipe.

• Clinic:

- debutul: înainte de 18 ani, cu perioada maximă între 5-7 ani

- emotia, zgomotul, efortul exacerbează ticurile

- pot fi controlate voluntar pentru scurt timp, dar apare o dorintă imperioasă de a relua ticul

- variază în timp în aspectul clinic q sunt frecvent familiale

• Clasificare:

- Ticuri motorii / vocale;

- Ticuri simple / complexe;

• Ticuri

- Tranzitorii: zilnice / nu în fiecare zi, nu > 12 luni;

- Cronice: >de 1 an; nu au perioade fara ticuri > 3 luni

 boala Gilles de la Tourette (ticuri motorii cronice + tic vocal + tulburări de comportament cu
tendințe obsesionale, conduite impulsive, coprolalie, acte automutilatorii, stereotipii complexe)

• EEG – normal;

• Evolutie:

- este în pusee, cu remisiuni variabile

- variabilă, unele ticuri trecând spontan, altele devenind cronice

• Tratament:

- Haloperidol,

- Pimozide (Orap),

- Flunarizin (Sibelium),

- Clonidina,

- Tiapridal,

- Clonazepam,

- Clomipramina (Anafranil),

4
 - Tioridazin.

• DD cu crizele epileptice

VERTIJUL PAROXISTIC BENIGN

• Clinic:

- atacuri de vertij cu durata de 1 - câteva minute

- apar brusc fara un factor precipitant

- vârsta de aparitie este între 2-4 ani sau 7-8 ani

- copilul apare speriat, palid, cu constienta pastrata

- se clatina sau cade în timpul atacului

- se lungeste pe podea refuzând sa se miste sau fuge spre mama cu privirea

înspaimântata strigând: ”se învârte!”

• copilul de câtiva ani poate sa-si exprime clar senzatia subiectiva de rotire sau de miscare a
obiectelor înconjuratoare

• CLINIC:

- nu exista simptome cohleare (acufene sau surditate)

- se poate asocia cu nistagmus sau varsaturi

- examenul neurologic, probele vestibulare, audiograma sunt normale.

- episoadele se repeta timp de 1-2 ani dupa care se opresc spontan, fara simptome
reziduale

5
 • AHC / APP – migrena

• Nu exista tratament specific;

ATACURILE DE ÎNFIORARE
• Vârsta de aparitie: 4-6 luni, mai frecvent spre 1 an;

• frison, asemănator cu miscările unui copil dezbrăcat în frig;

• fără pc

• durata scurtă

• precipitate zi de frustrare, furie, teamă

• se pot repeta de peste 100 ori/zi;

• dispar spre vârsta de 6-7 ani;

Pot fi simptome premonitorii ale unui tremor esential;

Nu necesită tratament

DD cu crizele epileptice

COMPORTAMENT GRATIFIANT

- masturbație /ipsație

• Vârsta:

- orice vârstă;

- la copilul mic nu este deloc neobișnuită

- frecventă>>la fetite

• Clinic:

- adductie puternică cu încrucisarea membrelor inferioare, favorizată de decubitul dorsal

- privirea devine fixă

6
 - se asociază congestie, transpirație

- urmate de somn

- copilul protestează dacă este întrerupt q

- uneori precipitate de disconfort perineal!

- sunt benigne

- nu necesită tratament

DD cu crizele epileptice / tulburările de mișcare

SINDROMUL MUNCHAUSEN
- inducerea sau inventarea de către părinţi a unei patologii grave a copilului care antrenează
spitalizări multiple.

- explorările clinice şi paraclinice sunt negative

-mamele au profil psihopatologic particular (hiperprotectoare, cu cunostinte paramedicale) sau in

scop utilitar

DG DIFERENTIAL INTRE PSEUDOCRIE SI CRIZELE EPILEPTICE

7
PAVORUL NOCTURN(PN)
Definitie: episoade recurente de treziri bruste, incomplete, produse în prima treime a somnului, la
trecerea de la stadiul 3 la stadiul 4 al somnului lent, non REM.

• varsta de debut: 18 luni si 5 ani si dispare spontan spre 12 ani.

Aspectul clinic:

• ridicarea brusca a copilului în sezut cu tipat, plâns, agitatie

• ochii sunt deschisi, ficsi sau îngroziti

• copilul se zbate, vorbeste neinteligibil sau pronunta fraze legate de evenimente traite în cursul
zilei

• nu poate fi trezit/ linistit de catre parinti

• copilul este congestionat / palid, transpirat, tahicardic, pupilele sunt dilatate, prezinta dispnee,
tonus muscular crescut, (activarea sistemului vegetativ)

• durata episodului: 1-10 min., apoi copilul se linisteste brusc, readoarme

• amnezia episodului la trezire

Factori favorizanti:

- evenimentele traumatizante din timpul zilei, emotii puternice, privarea de somn, oboseala,
verminoza intestinala, vegetatiile adenoide

- copiii instabili, anxiosi

Tratamentul nu este în general necesar. În caz de episoade frecvente, se pot administra

benzodiazepine, hipnotice sau imipramina seara la culcare (reduc somnul non-REM).

AUTOMATISMUL AMBULATOR NOCTURN

- 15% dintre copiii între 5 - 12 ani (Aicardi 1994)

- frecventa maxima: 4 - 8 ani, dispare spre 15 ani /persista în viata adulta

- mai frecvent la baieti

- 80% din cazuri au istoric familial pozitiv (transmitere genetica?)

• Clinic:

- episoade repetate de trezire incompleta (constienta de tip crepuscular)

- în prima treime a noptii, în somnul lent profund

- se ridica/ pleaca din pat / activitati motorii complexe (de exemplu urinatul într-un
loc neadecvat, facut baie îmbracat, iesit din casa în pijama pe usa sau pe fereastra)

- activitatea vegetativa poate fi intensa ca si în PN/ se poate asocia

- responsivitatea la încercarile anturajului de a-l trezi este redusa

8
 - readoarme + amnezia episodului

• Factori agravanti: febra, oboseala, evenimentele traumatizante din timpul zilei, unele
medicamente ca antipsihoticele, antidepresive

• Tratamentul: necesar când AAN este frecvent - hipnotic care regleaza somnul (Nitrazepam,
Clobazam).

COSMARUL
Clinic:

• frecventa maxima este între 5-6 ani

• mai frecvent la fete decât la baieti

• 10-50% din copii au avut cel putin o data un cosmar

• se produce spre dimineata, în somnul REM, în care apar visele

• trezire completa, repetata dintr-un vis urât cu continut terifiant

• trezire însotita de frica si anxietate

• greutate în a readormi

• fenomene vegetative cu intensitate moderata, fata de PN

• exista memoria episodului

Factorii declanşatori: experiente neplacute sau terifiante din timpul zilei

Tratamentul nu este în general necesar. În caz de repetare frecventa se poate administra un

anxiolitic de tip diazepam sau nitrazepam si linistirea pacientului.

Tulburari de somn

(DD cu crizele epileptice)

9
TAKE HOME MESSAGE!
Nu orice fenomen cu pierderea constientei / cadere = epilepsie!

Fenomene paroxistice neepileptice!

10