Convulsiile

DEFINITIE : Convulsiile sunt contractii involuntare bruste, tonice, clonice

tonico-clonice ale unuia sau mai multor grupe de muschi care apar in accese si sunt
unsotite sau nu de pierderea cunostintei.
De retinut : Convulsia este un simptom al unui proces patologic de baza si nu o
boala.
Clasificare etiologica
- Convulsii febrile. Apar in cursul unei afectiuni febrile. Ca varsta, intre 6 luni si 5
ani ( maximum de incidenta intre 6 luni si 3 ani ),la copii fara antecedente
neurologice.
Convulsia febrila se refera doar la episoadele convulsive care apar exclusiv legate
de febra, a carei natura este de origine extracraniana. Pentru a fi inclusa in grupa
celor febrile, convulsia ar trebui sa aiba unele caractere :
- sa apara pentru prima data in context febril ( temperatura peste
38) in primele 24 de ore de la ascensiune termica (deci fara convulsii
anterioare in afebrilitate ),
- durata sa fie sub 15 minute,
- din punct de vedere clinic, criza sa fie generalizata.
- Convulsii metabolice [ hipocalcemie, hipomagneziomie ;hipo- sau
hipernatermie ; hipoglicemie ( sub 0,2 g la mie la nou nasct ; sub 0,4 la
sugar si copilul mare ) ; hiperkaliemie ; alcaloza ; deficit de piridoxina =
Vit.B6, anoxemie etc. ]
- Convulsii de cauze infectioase cerebrale ( edem cerebral acut infectios ,
meningite ; encefalite ).
- Convulsii din cauza altor boli organice cerebrale post traumatice
( hemoragi intracraniana, hemoragie subdurala ) ; abces cerebral, tumori,
malformatii cerebrale, boli congenitale ( hidrocefalia congenitala,
infantile congenitale ) ; tulburari circulatorii cerebrale.

- Convulsii din intoxicatii acute : miofilin, efedrina atropica,

organofosforice, alcool, salicilat, D.D.T.oxid de carbon,paratihon, stricnina
etc.
- Epilepsie.
Tabloul crizei tipice
- Convulsiile tonico-clonice generalizate
Cele mai frecvente forme clinice la copii sunt : convulsiile tonico-clonice
generalizate si care evoluiaza in trei faze :
- Faza tonica : - se instaleaza brusc,
- cu pierderea cunostintei inainte sau concomitent cu aparitia
contracturii tonice,
- faciesul devine palid, ochii plafoneaza ( globii ocularii rotatii
in sus da ochii peste cap,
- copilul devine rigid,
- cu capul in hiperextensie, maxilarele sunt inclestate,
- membrele sunt intepenite, antebratele flectate, pumnii strinsi,
coapsele si gambele in extensie,
- toracele este imobilizat, apar apneea si cianoza,
- daca este surprins in ortostatism, bolnavul cade. Durata este
variabila, de la cateva secunde pana la 30 de secunde.
Faza clonica : - capul se misca ritmic, lateral sau in extensie,
- musculatura fetei se contracta ritmic,
- globii ocularii executa miscari in toate directiile, pleoapele palpita,
exista midriaza(pupile marite),
- maxilarul inferior are miscari insotite de scrasnetul dintilor, limba
are miscari de propulsie si poate fi muscata,
- apar spume la gura, care devi sanguinolente cand limba este ranita,

- membrele executa miscari bruste de flexie si extensie,

- respiratia este sacadata, neregulata, zgomotoasa,
- pulsul este accelerat si slab,
- facies vultuos ( fata cianozata ),
- uneori exista emisiune involuntara de urina si materii fecale.
Durata acestei faze este de 1-2 minute pana la 10-15 minute, uneori o ora sau
mai mult ( in stare de rau convulsiv sau convulsii subintrante ).
Faza de rezolutie : - contracturile inceteaza,
- respiratia devine normala,
- faciesul se recoloreaza.
Uneori copilul intra in coma sau prezinta o stare subcomatoasa. Coma poate fi
urmata de o stare de somn de cateva ore.
La trezire - comportament normal, uneori stare de oboseala si confuzie.
Dupa crize prelungite pot sa apara modifiicari neurologice trecatoare
( pareze,
semnul Babinski pozitiv ).
- Alte tipuri de crize convulsive
Exista : - forme tonice pure ( cel mai frecvent ),
- forme clonice pure,
- hemiconvulsii ( cuprind numai una din jumatatile corpului ),
- convulsii localizate ( crizele jacksoniene),
- stare de rau convulsiv ( crizele de contractura sunt subintrante) ;
De retinut : Convulsiile la nou-nascuti sunt de foarte multe ori atipice si se
manifesta prin : - tremuraturi prelungite si ritmice,
- miscari pendulare ale membrelor superioare sau de pedalare ale membrelor
inferioare,
- crize de opistotonus,
- crize de apnee si cianoza,

- mioclonii localizate,
-plafonari ale globilor oculari, clipit paroxistic.
Observatie. Deoarece observarea convulsiei personal de catre medic este in marea
majoritate a cazurilor imposibila, este deosebit de important ca asistenta medicala
sa stie sa dea informatii referitoare la durata si aspectul convulsiei, a
circumstantelor de aparitie ( posibilitatea unei intoxicatii, traumatisme craniocerebrale, traumatism obstetrical la nou-nascut, febra inainte de criza etc.) care ar
putea folosi la stabilirea cauzei convulsiei. Aceste date pot fi obtinute prin
observarea directa a crizei de convulsii ( daca asistenta medicala a asistat la
desfasurarea accesului, se va putea relata caracterul convulsiilor tonice, clonice,
tonico-clonice, localizate focal = jacksoniene, generalizate ) sau din anamneza
apartinatorilor ( mamei ). Datele sunt deosebit de importante pentru decizia
imediata.
MASURI DE URGENTA
- Nespecifice.
Asigurarea unei perfecte linisti ambientale ( indepartarea personelor straine ).
- Inpiedicarea autotraumatizarii ( pozitie culcata departe de foc, de obiecte tari sau
taioase, de sticle etc; va fi supravegheat sa nu cada din pat, introducerea unei
spatule sau batiste intre arcadele dentare la copilul cu dinti ).
- Inlaturarea inbracamintii in exces, deschiderea la gat.
- Mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii :
* copilul va fi asezat in pozitie de securitate ( decubit lateral, semipronatie = fata
priveste lateral si usor in jos, astfel se evita caderea limbii in hipofaringie ).
* sonda din material plastic in orofaringe,
* aspirarea secretiilor.
- Masuri specifice.
La nou-nascuti:
- diazepam 0,2- 0,3 mg/kilocorp i.v. lent ( se dilueaza pana la 5- 10 ml cu apa
distilata si injectare 1 ml/minut ) sau i.m. ( 1 fiola = 2m =10mg ). Se repeta

la nevoie la 10- 15 minute. In lipsa diazepamului se va injecta i.m.

fenobarbital 6 mg/kilocorp,
- glucoza 20- 30 % 1g kilocorp i.v. rapid,
- ca gluconic 10% (2- 4 ml kilocorp ) i.v. lent.
Atentie! Administrarea tratamentului se face in prezenta medicului care aplica
stetoscopul in regiunea perecordiala, existand pericolul stopului cardiac.
- sulfat de magneziu 20% 0,3 ml/kilocorp i.v. lent ( 1 fiola = 10 ml = 2 g ),
- Vit. B6 25- 50 mg i.v. lent ( fiola a 2 ml = 50 mg )
- manitol 10% sau 20% 0,5g.
La sugar si la copilul mare :
- diazepam 0,3 mg/kilocorp = doza la sugar ;
intre 1 si 6 ani : 2,5 mg/ doza i.v.
intre 7 si 12 ani : 5 mg/ doza i.v.
dupa varsta de 12 ani : 10 mg /kilocorp administrare foarte lenta ( 1 in 1- 5
minute )
sau fenobarbital - 10 mg/kilocorp doza strict i.m. la sugar si copil mic. La
copil mare 3- 5 mg/kilocorp/doza.

Atentie! Este contraindicata asocierea diazepamului cu fenobarbital.

- Ca gluconic ( vezi nou-nascut ) se administreaza in cazul cand exista
suspiciune de hipocalcemie,
- manitol 10-20 % - 0,5- 1 g/kilocorp i.v. lent,
- furosemid 1- 3 mg/kilocorp/zi i.v. doza repartizata in reprise la 6- 12 ore
( 1 fiola = 20mg ).
Masuri hipotermizante, antitermice ( in caz de febra ), supozitoare antitermice
( aminofenazona L, paracetamol, aspirina ),

- baie calda si racita progresiv.

De retinut : sunt contraindicate : inpachetari sau stropiri cu apa rece, producerea
de excitatii asupra sau in apropierea copilului. De asemenea este contraindicat
acalorul, deoarece contine cofeina.
Transportul la spital
1. Transportul la spital este obligatoriu pentru precizarea diagnosticului si a
tratamentului etiologic. Asistenta medicala se va ingriji ( dupa terminarea accesului
convulsivant ) de toaleta partiala si va asigura lenjerie curata ( daca copilul a avut
emisiuni involuntare de urina si scaun ).
2. In tot timpul transportului asistenta medicala va supraveghea respiratia
( frecventa amplitudinea, libertatea cailor aeriene ); coloratia tegumentului, starea
de constienta, semen neurologice asociate , T.A., puls.

Conduita in spital
Examinari paraclinice:
- oftalmoscopia ( examenul fundului de ochi ),
- punctia lombara si examenul L.C.R. ( daca nu se suspecteaza o presiune
intracraniana crescuta ),
- radiografia craniana,
- tomografia computerizata ( in unitati spitalicesti specializate ) poate pune in
evidenta tumorile , edemul cerebral si hemoragia intracraniana.

Examene biochimice :
- sanguine : asistenta medicala va recolta sange la indicatia medicului
pentru a determina : calcemia, glicemia, ionograma ( sodiu, potasiu,

magneziu, ) ureea sanguina. Se recolteaza sange pentru hemocultura

( atunci cand este suspectata septicemia ), pentru hemograma.
Aplicarea tratamentuli etiologic prescris de medic si asistenta continua la
patul copilului, vor fi facute in spital cu multa grija din partea cadrului mediu,
care trebuie sa intervina prompt la nevoie.

Coma este o stare prelungita de pierdere a constientei. In timpul comei, o persoana

este neresponsiva la mediul sau. In cazul comei, persoana este in viata si arata ca si
cum ar dormi profund. Totusi, spre deosebire de un somn adanc, persoana nu poate
fi trezita indiferent de stimuli, nici chiar de catre cei durerosi.
Problemele care pot duce la aparitia comei includ:
- Traumatismele. Traumatismele craniene pot determina edem cerebral sau
sangerare cerebrala. Cand creierul se edemnatiaza ca raspuns la un traumatism,
fluidul exercita o presiune mare datorita inextensibilitatii cutiei craniene. Edemul
poate determina creierul sa coboare, determinand leziuni la nivelul SAA sistemul
activator ascendent partea creierului responsabila pentru trezire si activare;
- Edemul. Edemul tesutului cerebral poate apare chiar si fara traumatism. Uneori o
lipsa de oxigen, un dezechilibru electrolitic sau hormonal pot determina aparitia
edemului;
- Sangerarea. Sangerarea in straturile cerebrale poate determina coma prin
comprimarea partii lezate a creierului. Aceasta compresie determina ca fluxul de
sange sa devieze spre partea normala determinand leziuni ale ambelor emisfere
cerebrale. Hipertensiunea arteriala, anevrismele cerebrale si tumorile sunt cauze
netraumatice ale sangerarilor cerebrale;
- Accidentul vascular cerebral. Cand nu exista flux sanguin intr-o parte
importanta a creierului sau exista o pierdere de sange insotita de edematiere, poate
apare coma;
- Glicemia. La pacientii cu diabet zaharat, coma poate apare cand nivelul glicemiei
sanguine este foarte mare. Aceasta conditie poarta numele
de hiperglicemie. Hipoglicemia, adica un nivel scazut al glucozei sanguine, poate
determina de asemeni, coma;
- Deprivarea de oxigen. Oxigenul este esential pentru functionarea creierului.
Stopul cardiac determina o oprire brusca a fluxului sanguin si a oxigenului spre
creier. Dupa resuscitarea cardio-respiratoare, supravietuitorii stopului cardiac sunt
deseori in coma. Deprivarea de oxigen poate apare, de asemeni, in timpul inecului;
- Infectiile. Infectiile sistemului nervos central, cum ar

fi meningitele si encefalitele pot determina coma;

- Toxice. Substante care in mod normal sunt prezente in organism se pot acumula
pana la nivele toxice daca organismul esueaza in eliminarea lor. Ca exemplu,
amoniacul se poate acumula datorita unor afectiuni hepatice, dioxidul de carbon
datorita unei crize severe de astm sau ureea datorita insuficientei renale. Unele
droguri si alcoolul in cantitati mari pot, de asemeni, afecta functionarea neuronala
la nivelul creierului;
- Crizele epileptice. O singura criza rareori determina coma. Dar crizele continue
numite status epilepticus pot. Crizele repetate pot impiedica creierul sa se
recupereze intre crize. Acest fapt va determina o stare prelungita de inconstienta si
coma.
Tipuri de coma
Sus
Tipurile de coma includ:
1. Encefalopatia toxic - metabolica
Aceasta este o conditie medicala acuta a disfunctiei cerebrale cu simptome de
confuzie si/sau delir. Cauzele encefalopatiei toxic-metabolice sunt variate. Acestea
includ boli sistemice, infectii, insuficiente de organ si alte afectiuni;
2. Leziunile cerebrale anoxice
Aceasta este o conditie determinata de lipsa totala de oxigen la nivelul creierului.
Lipsa oxigenului pentru cateva minute determina moarte celulara in tesutul
cerebral. Leziunile cerebrale anoxice pot rezulta in urma unui infarct
miocardic (stop cardiac), traumatism cerebral, inec, supradoze de droguri sau
otravire;
3. Starea vegetativa prelungita
Aceasta este o stare de inconstienta majora. Persoana nu este constienta de mediul
sau si este incapabila de miscari voluntare. Cu o stare vegetativa persistenta, un
pacient poate progresa spre stare de constienta dar fara functionare superioara a
creierului. In cazul starii vegetative persistente, persoana are respiratie, circulatie si
cicluri somn-veghe;
4. Sindomul incuiat
Aceasta este o afectiun neurologica rara. Persoana este complet paralizata cu
exceptia miscarilor oculare, dar ramane treaza si alerta si cu o functionare mintala
normala;
5. Moartea cerebrala
Aceasta reprezinta o incetare ireversibila a functiilor cerebrale. Moartea cerebrala
poate fi rezultatul unor lezuni cerebrale vechi sau extinse.

Ce este scala Glasgow?

Sus
Medicii pot evalua profunzimea comei folosind scala Glasgow. Scala ofera o
scorare numerica a profunzimii comei bazandu-se pe abilitatea persoanei de a
deschide ochii si a raspunde verbal sau motor la stimuli. Folosind scala Glasgow,
medicii pot descrie severitatea comei.
Exemple ale severitatii includ:
- Cel mai profund nivel al unei come este cel in care persoana nu vorbeste, nu
deschide ochii si nu misca corpul ca raspuns la durere. Cel mai profund nivel al
comei primeste cea mai mica numerotare pe scala Glasgow.
- Un nivel de coma mai superficial, care poate implica strangerea ochilor sau
retragerea mainii ca raspuns la un stimul dureros.
Folosind scala Glasgow, medicii pot, de asemeni, urmari progresele pe care
pacientul le face in timp.
Exista un tratament eficient pentru coma?
Sus
Tratamentul comei depinde de cauzele sale. Persoanele apropiate unui pacient
comatos ar trebui sa ofere medicului cat mai multe informatii posibil pentru a ajuta
la identificarea cauzelor comei. Ingrijirea medicala prompta este vitala pentru
tratarea unor conditii potential reversibile. Spre exemplu, daca pacientul prezinta o
infectie care afecteaza creierul, pot fi necesare antibiotice.
Glucoza poate fi necesara pentru tratarea unui soc diabetic. Chirurgia poate fi
necesara pentru eliberarea presiunii asupra creierului datorate edemului sau pentru
indepartarea unei tumori. Anumite medicamente pot fi folosite, de asemeni, pentru
tratarea edemului. Medicamentele pot fi folosite si pentru tratarea unor eventuale
crize epileptice. In general, tratamentul comei este unul suportiv. Pacientii in coma
sunt ingrijiti in unitati de terapie intensiva si unii dintre ei necesita sisteme de
sustinere a vietii pana la imbunatatirea situatiei.
Care este prognosticul comei?
Sus
Prognosticul variaza cu fiecare situatie. Sansa de recuperare a unei persoane
depinde de cauzele comei, daca problema care a determinat-o poate fi tratata, si de
durata comei. Daca problema poate fi rezolvata, pacientul deseori se poate intoarce
la nivelul de functionare anterior. Uneori, totusi, daca leziunea cerebrala este
severa, persoana poate ramane cu sechele sau se nu redevina constienta niciodata.
Comele care rezulta din intoxicatia cu monoxid de carbon, de exemplu, sau cu alte

substante toxice au cea mai mare rata de recuperare daca se acorda pacientului
ingrijiri specifice de urgenta. Comele care rezulta din traumatismele
craniocerebrale au tendinta de a avea o rata mai mare de recuperare decat comele
care au legatura cu diferite afectiuni. Tipic, comele nu dureaza mai mult de cateva
saptamani. Totusi, daca, coma continua, se considera ca pacientul este intr-o stare
vegetativa permananta cu sanse mici de recuperare dupa ce mentine aceasta stare
pentru mai mult de un an.